marți, 30 aprilie 2019

La Bio Life & Style Expo faci primul pas catre un stil de viata sanatos

https://www.daciccool.ro/timp-liber/targuri-si-festivaluri/9514-la-bio-life-a-style-expo-faci-primul-pas-catre-un-stil-de-viata-sanatos
Bio Life & Style Expo - Expozitia pentru o viata verde - are loc in perioada 30 mai - 2 iunie, in Pavilionul B1 al Centrului Expozitional Romexpo. Evenimentul reuneste producatori si distribuitori de produse si servicii destinate unui stil de viata echilibrat si isi propune sa contribuie la educarea societatii romanesti in vederea adoptarii unui regim alimentar sanatos.
Suma obiceiurilor noastre se reflecta in starea sanatatii pe care o avem, iar modul de viata ne influenteaza direct sanatatea. In cadrul manifestarii, vizitatorii vor primi sfaturi utile de la specialistii din domeniu si vor invata cum sa-si imbunatateasca calitatea vietii. De asemenea, vor beneficia de oferte speciale la produse naturiste, cosmetice si de curatenie, carti de specialitate, produse hand-made si chiar la aparatura de gatit in stil sanatos.
Bio Life & Style Expo se desfasoara in aceeasi perioada cu TIBCO - Targul international de bunuri de larg consum, Antique Market - Targ de obiecte de arta si antichitati, Expo Funerare - Salon pentru servicii funerare si Bookfest – Salon international de carte.

Program de vizitare:

30.05 - 01.06.2019, orele 10:00 - 20:00;
02.06.2019, orele 10:00 - 18:00.
Acces: Pietonal: Portile A, B, C si D, cu intrare dinspre Piata Presei Libere, Bulevardul Expozitiei si Strada Parcului; Auto: Portile B, C si D, cu intrare dinspre Bulevardul Expozitiei si Strada Parcului.
Tarif parcare: 5 lei/ora.

ABONEAZA-TE ACUM!

ABONEAZA-TE ACUM !

luni, 29 aprilie 2019

Un satuc intr-un muzeu maramuresean

https://www.daciccool.ro/romania-mea/articole-despre-romania-mea/9513-un-satuc-intr-un-muzeu-maramuresean
Amplasat la trei kilometri de centrul municipiului Sighetu Marmatiei, pe Dealul Dobaieş, Muzeul Satului maramuresean a fost inaugurat la 30 mai 1981, dupa o munca asidua de colectionare a exponatelor. Muzeul creeaza impresia unui satuc de altadata, unde timpul pare sa se fi oprit in loc. Toate ulitele se indreapta catre biserica, cea mai veche constructie conservata in muzeu, datata din secolul al XVI-lea. Aceasta a fost adusa din localitatea Oncesti, fiind cel mai important exponat. 
Langa biserica a fost amplasata clopotnita. In cadrul satului-muzeu, gospodariile au fost grupate pe principalele subzone ale Maramuresului istoric. Este prezentata evolutia acestora, pornind de la cele mai vechi constructii aduse in muzeu, care aveau doua sau trei incaperi, pana la cele de la sfarsitul secolului al XVIII-lea, cu mult mai spatioase. In mare parte, constructiile sunt realizate exclusiv din lemn.
Interioarele ascund obiecte din perioada din care dateaza casele: lazi de zestre, lingurare, blidare, icoane, covoare, cergi, stergare. Majoritatea caselor sunt declarate monumente istorice si s-au restaurat in Muzeul Etnografic din Sighetu Marmatiei. Pe langa gospodariile romanesti, au mai fost reconstruite o locuinta ucraineana, una maghiara si doua case evreiesti. Intr-o sura a fost amenajata o expozitie ce prezinta istoria muzeului, intr-o succesiune de fotografii, panouri si afise.
Muzeul satului maramuresean nu inseamna doar locuinte traditionale, ci o imbinare de obiceiuri, culturi si credinte. Daca ajungeti in fosta capitala a Maramuresului istoric, Sighetu Marmatiei, indreptati-va si spre acest muzeu! Merita! In plus, multe alte obiective turistice ale zonei va asteapta, nu departe de acesta: Memorialul Durerii, Manastirea Sapanta Peri, Cimitirul Vesel sau Manastirea Barsana. 

vineri, 26 aprilie 2019

La Medika TV: Editie speciala de Paste a emisiunii "Pe sleau, cu Dr. Menci!"

Vineri, 26 aprilie 2019, la orele 11.00, 15.00, 19.00, sambata, 27 aprilie 2019, la ora 18.00, si duminica, 28 aprilie 2019, de la miezul noptii va invitam sa urmariti o editie extrem de interesanta a emisiunii Pe sleau, cu Dr. Menci! pe Medika TVInvitatul editiei este cunoscutul actor de la Teatrul National din Bucuresti, Marius Bodochi.Tema centrala a discutiei dintre cele doua personalitati este, asa cum va asteptati, nutritia. De asemenea, sunt abordate serie de probleme privind sanatatea.
Interlocutorii se refera la perioada de post, in care cei credinciosi se pregatesc pentru sarbatorile pascale. Doctorul Gheorghe Mencinicopschi pledeaza pentru mancarea preparata in casa, pentru consumul legumelor de primavara si se refera la virtutile postului. Cei doi interlocutori recomanda moderatia pentru ca organismul nu este pregatit sa digere mari cantitati de alimente. Grija pentru corp trebuie sa se combine cu grija pentru suflet si pentru faptele bune.
In acelasi timp, sunteti invitati sa urmariti emisiunea pentru a afla o serie de intamplari din viata actorului Marius Bodochi, din perioada sa de formare si cate ceva despre cheia succesului in teatru.
(Canalul #MedikaTV este disponibil in retetele de cablu dupa cum urmeaza: RDS&RCS - pozitia 122, UPS - pozitia 318, TELEKOM - pozitia 374, AKTA - pozitia 56)

joi, 25 aprilie 2019

Traditia incondeierii oualor de Pasti

Sarbatoarea Sfintelor Pasti este strans legata de ouale inrosite sau incondeiate. Traditia incondeierii oualor face parte din bogata zestre culturala a poporului roman. Desi, in zilele noastre, migaloasa activitate a incondeierii oualor a fost inlocuita cu vopsirea lor, obiceiul, incarcat de semnificatii spirituale, persista la sat, unde traditia este valorificata, an de an, de mici si mari.
Obiceiul de a face cadou oua colorate la marile sarbatori sezoniere, in special la Anul Nou, este atestat cu multe secole inainte de Hristos. In ceremoniile antice de reinnoire a timpului, oul, mai ales cel colorat, era perceput ca un element generator de viata, asociat conceptiilor cosmogonice care compara Universul cu un ou. Arhetipul oului, frecvent la toate popoarele antice, a fost preluat de crestinism, unde oul colorat si impodobit devine simbolul Mantuitorului Hristos, biruitorul mortii. Intreaga natura rezoneaza cu Patimile lui Hristos, ea renascand, triumfatoare, odata cu Invierea Mantuitorului.
Inrosirea si incondeierea oualor in Saptamana Patimilor sunt considerate mestesuguri populare de un rar rafinament artistic, sinteza de credinte si obiceiuri precrestine. Din batrani se spune ca ouale de Pasti sau cojile acestora sunt aducatoare de frumusete si sanatate, de belsug si rod bogat. De asemenea, se crede ca ele pot lega sau, din contra, indeparta oamenii, si ca pot grabi casatoria fetelor. Traditia cerea ca oul sa fie ales in ziua de miercuri din mijlocul postului mare, pentru a juca rolul de substitut ritual al personajului sacru. Era gatit in Saptamana Patimilor, pentru a fi ucis prin ciocnire si mancat sacramental in ziua de Pasti. Este un scenariu ritual, prin care stramosii nostri credeau ca timpul si spatiul mor si invie odata cu divinitatea adorata, an de an.
Simbolul oualor rosii este strans legat de Patimile Mantuitorului. Legenda spune ca Sfanta Fecioara Maria, venind sa-si vada Fiul rastignit, avea la ea un cos plin cu oua, pe care l-a lasat chiar langa cruce atunci cand a inceput sa-L planga pe Hristos. Se spune ca sangele Lui a inrosit ouale, iar de atunci s-a pastrat obiceiul vopsirii oualor de Pasti in rosu.
La inceput, pentru vopsirea oualor se foloseau culori vegetale, precum galben, simbol al soarelui, si rosu, culoarea discului solar la rasarit si la apus. Rosul se obtinea din coaja de ceapa rosie, sfecla proaspata sau floare de bujor, galbenul-din morcovi, flori de galbenele, coaja de mar, coaja de portocale sau lamaie, verdele-din secara cruda de primavara, menta, frunze de mesteacan sau foi de spanac, albastrul-din frunze de varza rosie. Astazi, culorile predominante sunt rosu, galben si alb pe fond negru, ouale fiind acum decorate cu chipul lui Hristos sau cu motive geometrice specifice artei populare romanesti, cu respectarea celor doua principii fundamentale, simetria si alternanta. Un motiv frecvent este cel al soarelui sub forma unui disc cu sau fara raze, oul si reprezentarea soarelui fiind strans legate de stravechile sarbatori ale echinoctiului de primavara, proprii civilizatiilor agrare. Un alt motiv bogat in semnificatii este pomul vietii, reprezentat sub forma unei vaze cu flori, a unui brad sau a unei crengi de brad.
Odinioara, existau numeroase procedee tehnice de incondeiere a oualor, din care se mai foloseste astazi procedeul scrierii motivelor decorative cu ceara, cu ajutorul condeiului. Condeiul este facut dintr-un betisor plat, la capatul caruia se fixeaza intr-o maciulie de ata sau canepa un varf ascutit din tabla subtire de arama. Astazi, tehnica de incondeiere sau impistrire, asa cum mai este numita in zona Bran, este cea traditionala. Pentru pastrarea oualor timp indelungat, ele sunt golite de continut prin gauri facute cu acul la ambele capete si prin suflare. La sfarsitul operatiunilor de incondeiere, gaurile sunt astupate cu ceara. Modelul este ales in functie de marimea oului, apoi este desenat cu condeiul inmuiat in ceara calda. Dupa introducerea oului in prima culoare, galben, liniile trasate cu ceara raman albe. Dupa uscare, desenul este completat cu alte motive, apoi oul este introdus in culoarea rosie. In continuare, modelul este completat prin desenare si introducere in culoarea neagra. Dupa aplicarea ultimei culori, oul este asezat pe o plita incalzita, pentru ca ceara cu care au fost desenate modelele sa se usuce. Ouale incondeiate sau impistrite sunt un tot unitar de semne si simboluri cu semnificatii multiple.
Motivele ornamentatiei oualor difera in functie de localitate si chiar in interiorul aceluiasi sat. Cu toate acestea, exista motive care revin in mod constant. Printre ele se numara motivele din regnul animal (albina, mielul) si motivele vegetale (spicul graului). Crucea, simbolul crestinatatii, se intalneste pe ouale incondeiate sub forme multiple. De exemplu, asa-numita cruce romaneasca  este reprezentata printr-o cruce cu alte cruciulite la capete. Crucea apare si pe painea din care se imparte anafura in biserica (crucea anafurei) sau pe pasca pe care crestinii o duc la biserica, in noaptea Invierii (crucea Pastelui). Steaua este si ea un motiv intalnit adesea pe ouale incondeiate, mai ales in Bucovina.
In Bucovina, incondeierea sau inchistrirea oualor incepe in prima zi a Postului Mare si se incheie inainte de Saptamana Patimilor. De regula, ouale incondeiate nu se mancau. Dupa ce erau sfintite in noaptea de Inviere, erau daruite rudelor si celor dragi si erau pastrate in apropierea icoanelor pana la Pastele urmator. Ouale de Pasti sunt numite, generic, merisoare. La inceput, erau colorate numai in rosu (rosete), pentru ca, mai tarziu, sa se raspandeasca si practica vopsirii lor in galben (galbinete), verde (verdete), albastru (albastrele) sau negru (negrete).
Mesterii bucovineni folosesc astazi oua de rata, de gasca, foarte rar oua de gaina si, mai nou, oua de strut. Incondeierea oului se face cu instrumente speciale, precum chisita, betisoarele lungi de 10 cm, ce au fixate la unul din capete o palnie minuscula confectionata din alama, prin care este petrecut un fir de par de porc. Vopselele au diferite culori, rosu, galben, verde, albastru, mov si negru. Oul, tinut in mana stanga, se invarte sub varful chisitei, care traseaza motivele cu ceara. Dupa trasarea motivelor, se trece la aplicarea culorilor albastru si mov, cu un betisor din lemn, doar in locurile in care este nevoie, si se lasa la uscat. Dupa ce oul s-a uscat, este acoperit cu ceara, pentru ca albastrul si movul sa nu se amestece cu celelalte culori. Oul este introdus in culoarea galben si se lasa din nou sa se usuce. Apoi se aplica rosul si verdele, tot cu un betisor de lemn, si se acopera cu ceara. La sfarsit, oul este introdus in culoare neagra, pentru ca negrul va da fondul oului incondeiat. Dupa ce se usuca, oul se asaza pe un gratar, pe plita, se incalzeste si se indeparteaza ceara, ca sa ramana doar modelul trasat. Pentru a-i da luciu, pe ou se aplica o pelicula de lac si se lasa la uscat.
https://www.daciccool.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=3108:traditia-incondeierii-oualor-de-pasti&catid=268:legende-datini-si-obiceiuri&Itemid=827

Sfintele Pasti, biruinta Vietii asupra mortii

Drumul spre sarbatoarea Sfintelor Pasti si a Invierii Domnuluisarbatoare a sarbatorilor, se aseamana cu un urcus, marcat, in cele cinci Duminici care preced Invierea Mantuitorului, de post si de rugaciune.
Postul Pastelui
Intrarea in Postul Mare este anuntata in fiecare dintre cele cinci duminici premergatoare.
In prima Duminica, in biserici se citeste pericopa evanghelica despre Zaheu, cel care, din pricina staturii sale, nu reusea sa-L vada pe Hristos in multime, si care, pentru a reusi sa-L vada, s-a urcat intr-un copac. Astfel, dorinta de a-L vedea, l-a facut pe Zaheu sa se autodepaseasca, Mantuitorul raspunzand dorintei sale mergand in casa lui.
Pilda: in fata lui Dumnezeu, toti suntem "scunzi" - neinsemnati, pacatosi, insa dorinta de a fi aproape de Hristos Il poate face pe Acesta sa intre in "camara sufletului" fiecaruia dintre noi.
A doua Duminica este cunoscuta sub numele de Duminica Vamesului si a Fariseului. Ni se reaminteste acum ca Dumnezeu nu are loc in inima omului mandru asemenea fariseului. In schimb, smerenia vamesului l-a ajutat sa-L primeasca pe Mantuitorul Hristos si sa-si indrepte viata.
In a treia Duminica din Postul Mare, crestinii asculta Pilda Fiului Risipitor, chemare sa constientizam ca instrainarea de Dumnezeu este contrara firii omenesti.
Urmatoarea Duminica este Duminica Infricosatoarei Judecati, ziua care marcheaza lasatul secului de carne.
In a cincea Duminica se lasa sec de branza, marcandu-se si pomenirea izgonirii lui Adam din Rai, prin care ni se reaminteste ca omul a fost creat pentru Rai.
Cele cinci duminici din Postul Mare  - a Ortodoxiei, a Sfantului Grigorie Palama, a Sfintei Cruci, a Sfantului Ioan Scararul si a Sfintei Maria Egipteanca - aduc in prim-plan momente importante din istoria crestinatatii si  ne ofera, totodata, modele de spiritualitate si de adevarata traire duhovniceasca.

Saptamana Patimilor
Saptamana Patimilor este precedata de sarbatoarea Intrarii Domnului in Ierusalim - Floriile.
Toate zilele din Saptamana Patimilor sunt "Mari".
Denia (slujba tinuta in bisericile ortodoxe in fiecare seara din Saptamana Patimilor) de Luni ne aminteste de patriarhul Iosif, vandut de fratii sai cu treizeci de arginti, prefigurand astfel vinderea Mantuitorului Hristos de catre Iuda Iscarioteanul.
Marti seara, in biserici se citeste pilda celor cinci fecioare intelepte, care, prevazatoare, l-au asteptat pe Mire cu untdelemn suficient pentru candelele lor, intrand astfel la Nunta. Este un indemn la permanenta priveghere, in asteptarea Mirelui - a Mantuitorului.
La Denia de Miercuri, suntem chemati sa ne asemanam femeii pacatoase care a spalat cu lacrimi si a uns cu mir picioarele Mantuitorului Hristos, inainte de Patimirile Sale, in semn de cainta pentru pacate.
In Joia Mare, primim porunca iubirii: Sa va iubiti unul pe altul. Precum Eu v-am iubit pe voi, asa si voi sa va iubiti unul pe altul. Intru aceasta vor cunoaste toti ca sunteti ucenicii Mei, daca veti avea dragoste unii fata de altii. Joi seara, la Denia celor 12 Evanghelii, Crucea este scoasa din Sfantul Altar si este purtata de preot, asemenea lui Simon Cireneanul, pana in centrul bisericii, unde ramane pana in seara Vinerii Mari, pentru ca toti crestinii care trec pragul bisericilor sa se poata inchina. In Joia Mare se comemoreaza prinderea Mantuitorului in Gradina Ghetsimani, in toiul noptii, de catre soldatii condusi de Iuda Iscarioteanul, ucenicul care L-a vandut pe Domnul Iisus Hristos pe 30 de arginti. Pentru ca soldatii sa-L poata identifica, Iuda Il saruta pe obraz si-I spune cu glas tare: Bucura-Te, Invatorule! (Matei XXVI, 49). Mantuitorul se preda de bunavoie, lasandu-i pe ostasi sa se apropie de El si sa-L aresteze. Procesul Mantuitorului este relatat de catre toti Evanghelistii si se imparte in doua, fiind la inceput religios, inaintea sinedriului iudaic, apoi politic, inaintea lui Pontiu Pilat, care, dupa ce il elibereaza pe talharul Baraba, Il trimite pe Mantuitorul Hristos la Rastignire. Dupa biciuire, imbracarea cu o hlamida rosie si asezarea pe cap a unei cununi de spini, Mantuitorul se apropie de momentul culminant al activitatii Sale pamantesti, precedat de "Drumul Crucii" (Via Dolorosa sau Via Crucis), calea strabatuta de Domnul Iisus Hristos, din pretoriu pana la Golgota -  Dealul Capatanii -, locul rastignirii.
"Drumul Crucii" ne aminteste neincetat masura dragostei lui Dumnezeu fata de om, aceasta iubire vazandu-se, poate mai mult decat oricand, in Vinerea Mare, cand credinciosii aflati in pelerinaj la Ierusalim pasesc pe urmele Mantuitorului.
In traditia crestina, "Drumul Crucii" este impartit in paisprezece stari sau trepte:
1. Curtea casei lui Pilat din Pont - Judecata lui Hristos si condamnarea la moarte
2. Pretoriul - Punerea Crucii pe umerii Domnului si pornirea spre Golgota
3. Prima cadere a Mantuitorului sub povara Crucii
4. Intalnirea Domnului cu Maica Sa Indurerata
5. Simon Cirineanul ridica Crucea Domnului, spre a-L ajuta
6. Intalnirea Domnului cu Veronica - Hristos isi sterge chipul cu mahrama (chipul Mantuitorului, care s-a imprimat pe mahrama Sfintei Veronica, este socotit a fi cea dintai icoana, nefacuta de mana omeneasca; de altfel, se crede ca numele Veronicai ar proveni de la cuvintele latine vera icon, care se traduc prin "icoana adevarata")
7. A doua cadere a Mantuitorului la pamant
8. Intalnirea Domnului cu femeile ce se tanguiau pentru El
9. A treia cadere a Mantuitorului la pamant (in arhivele Bisericii Ortodoxe Grecesti, sta scris ca acele trei caderi ale Domnului Iisus marcheaza cele trei zile cat a stat in mormant)
10. Golgota - dezbracarea Domnului de hainele Sale (Astazi, urcarea pe Golgota incepe cu intrarea in curtea Bisericii Sfantului Mormant, in locul unde Mantuitorul a fost dezbracat si pironit pe Cruce. In limba ebraica, Golgota inseamna "capatana", fiind o inaltime calcaroasa, asemanatoare, de la distanta, cu o teasta. O legenda spune ca in locul Rastignirii Mantuitorului salasluiau osemintele lui Adam, Iisus Hristos stergand, prin Cruce, osanda omului vechi.)
11. Baterea in cuie a Mantuitorului pe Cruce (in Biserica Sfantului Mormant, un imens mozaic infatiseaza dureroasa scena a "Iubirii rastignite")
12. Rastignirea - Moartea Domnului pe Cruce (intunericul peste tot pamantul, deschiderea mormintelor, despicarea pietrelor si cutremurul de pamant care au urmat mortii trupesti a Mantuitorului sunt fenomene extraordinare menite sa arate Dumnezeirea Celui pironit pe Cruce)
13. Coborarea Domnului de pe Cruce - Piatra Ungerii (Dupa moartea Mantuitorului si zdrobirea fluierelor picioarelor celor doi talhari, rastigniti de-a dreapta si de-a stanga Sa, cele trei trupuri au fost date jos de pe Cruce. Trupul lui Hristos a fost asezat pe Piatra Durerii, unde a fost uns cu mir si infasurat in giulgiu, inainte de a fi pus in mormant. Sirul de candele care astazi atarna deasupra Pietrei Durerii aminteste de candelele din inimile noastre, pe care trebuie sa le pastram mereu aprinse, in asteptarea Mirelui, asemenea celor cinci fecioare intelepte.)
14. Punerea Domnului in Mormant si Invierea (astazi, dupa inchinarea si sarutarea Pietrei Durerii, crestinii pasesc in Biserica Sfantului Mormant, unde se afla lespedea pe care a fost asezat trupul Mantuitorului, acesta fiind locul cel mai sfant al crestinatatii, el adapostind atat Mormantul, cat si minunea Invierii Mantuitorului).
In Vinerea Mare se canta Prohodul Domnului, care marcheaza coborarea de pe Cruce si punerea in mormant a Mantuitorului Hristos. Coborarea Mantuitorului de pe Cruce si pregatirile de inmormantare au fost facute de catre Iosif din Arimatea, ajutat de Nicodim si de femeile mironosite. Traditia spune ca, de pe Cruce, Domnul a fost coborat in bratele Maicii Sale, care asista la imbalsamare si inmormantare. Dupa obiceiul vremii, Trupul Mantuitorului a fost spalat, uns cu smirna si Aloe si infasurat in giulgiu de in, fiind asezat intr-un mormant nou, sapat in stanca si constand dintr-o cripta, care se inchidea cu o piatra verticala greu de urnit. Astfel se incheie, dupa Sfintele Evanghelii, Patimile Mantuitorului. Biserica ne invata ca Domnul, pe cand zacea cu Trupul in mormant, s-a coborat cu sufletul la iad, ca sa binevesteasea si acolo implinirea profetiilor mesianice si inceputul prabusirii puterii diavolului si a mortii.
Invierea Domnului nostru, Iisus Hristos
Sfintele si mantuitoarele Patimi ale Domnului nostru Iisus Hristos se incheie cu invierea Sa din morti, fundamentul credintei crestine si temeiul nadejdii noastre in viata vesnica. Noaptea Invierii este ca o explozie de lumina si de bucurie, pentru ca Mormantul in care Mantuitorul a fost pus este gol, stand ca marturie si ca speranta a biruintei vietii vesnice asupra mortii. Aprinderea Sfintei Lumini este o minune dumnezeiasca necuprinsa de mintea omeneasca, minune care se repeta an de an, in Sambata Mare, de aproape 20 de veacuri. Aceasta este minunea care ne dovedeste, pana la sfarsitul veacurilor, ca Domnul nostru Iisus Hristos, lumina lumii si Mantuitorul sufletelor noastre, a inviat din morti a treia zi, daruindu-ne viata vesnica. Asemenea ucenicilor care L-au vazut pe Domnul inviat, de acum si pana la Inaltarea Domnului, credinciosii se saluta si raspund la salut cu vestea bucuriei Invierii: Hristos a inviat!Adevarat a inviat!

miercuri, 24 aprilie 2019

Manastirea Pasarea - loc de rugaciune, loc de regasire, loc de mantuire

Simtim adesea cum tot vuietul strazii a fost parca translatat in sufletul nostru. O stare de neputinta si neliniste ne stapaneste intreaga fiinta care se scufunda sufocata de griji si prea multe ispite. O stare care cerseste o pauza, care striga ragusit dupa ajutor, care suspina dupa liniste, meditatie si contemplare. La numai cativa kilometri de Bucuresti, in satul Pasarea, comuna Branesti, judetul Ilfov, tot cel impovarat si mistuit de griji poate face un popas vindecator pentru trup, minte si suflet. Intr-un cadru rupt parca din poveste, in minunata oglindire a Lacului Pasarea si in linistea Padurii Pustnicul, ne asteapta pe toti, tacuta si primitoare, Manastirea Pasarea. 
Un loc tamaduitor, cu vaste intinderi de verdeata, cu gradini multicolore ce abunda de flori care incanta sufletul si bucura ochiul, cu pomi si bancute de unde poti contempla frumusetea inconjuratoare, dar mai ales linistea. Linistea acestui loc, intrerupta doar de vreun ciripit de pasare, patrunde adanc in suflet. Te face sa stai in loc, sa nu vrei sa mai pleci. Tinha cu care viata se desfasoara aici de mai bine de 200 de ani s-a imprimat in tot locul si parca ai vrea sa iei putin cu tine.
Manastirea a fost infiintata in anul 1813 cu binecuvantarea staretului Timotei de la Manastirea Cernica, in locul indicat de o pasare. Asa se explica denumire de Pasarea. Nici nu e greu de crezut caci locul acesta strajuit de padure si lac abunda de pasarele fel de fel. Initial s-au ridicat o bisericuta mica din lemn si cateva chilii pentru maici. Trei ani mai tarziu, Sfantul Calinic de la Cernica a inaltat o biserica de zid, care a fost grav deteriorata la cutremurul din 1838. Tot Sfantul Calinic a ctitorit si biserica mica din cimitir, în 1834-1838, cu hramul Adormirea Maicii Domnului, iar in 1846 incepe constructia bisericii mari, cu hramul Sfanta Treime.
In anul 1864, manastirea sporeste, deschizandu-se aici o scoala primara si un mic spital. Desi a fost pradata in mai multe randuri de bunuri si de putinele provizii din care maicile traiau, obstea a gasit mereu resurse si cu ajutorul bunului Dumnezeu viata monahala nu a fost intrerupta. Manastirea a inflorit chiar mai mult, in pofida tuturor vicisitudinilor, iar pentru valoarea sa artistica si spirituala, in 1955, a fost declarata monument istoric.
 Cu toate neajunsurile, maicile au razbit, rugandu-se si muncind din greu pentru a se intretine. Au biruit multe ispite, insa cea mai cumplita a fost in 1959, cand prin Decretul 410 maicile tinere au fost scoase din manastire. Ce poate fi mai cumplit decat stramutarea si ruperea tinerelor vlastare din slujirea in Hristos? Desi mai bine de 10 ani tinere vietuitoare au fost oprite de la intrarea in monahism, locul a chemat continuu la rugaciune, iar viata monahala si-a recastigat ostasele care lupta lupta cea buna.
Intre ani 1967 si 1975, manastirea a fost renovata, astfel incat s-a reusit conservarea si dainuirea in timp a acestui edificiu. In present, Manastirea Pasarea detine ateliere de croitorie si pictura, un muzeu, un seminar, un camin de batrani. Din mainile maicilor care lucreaza in ateliere ies lucruri de o frumusete rara, care aduc un plus de eleganta slujirii liturgice: vesminte arhieresti si preotesti, dvere, acoperaminte, racle pentru sfinte moaste si alte ornamente din argint sau email.
Muzeul manastirii promoveaza valorile romanesti si bogatia patrimoniului nostru cultural. Este o punte peste timp, o mica lada de zestre, care cuprinde icoane, broderii, ceramica, sculptura si carte veche. Caminul de batrani gazduieste si ingrijeste persoane care au nevoie de sprijin. Maicile si personalul medical angajat ofera permanent asistenta, un trai decent si multa dragoste celor care sunt in nevoie. Sunt grei ani batranetii, insa la Pasarea ei se usureaza, caci dragostea invinge si singuratatea, si neputinta, si boala.
Tot Manastirea Pasarea patroneaza si Seminarul Teologic Sfanta Filofteia din Branesti, care a fost infiintat in anul 1995, avand ca scop educarea atat in plan teoretic, cat si duhovnicesc. Cunostintele dobandite in cadrul seminarului au rolul de a inzestra tinerii cu o mai buna intelegere a importantei bisericii in viata personala, dar si pentru dainuirea neamului si a identitatii noastre.
Sunt multe activitati care impresioneaza aici, insa ce mai uimeste sunt randuiala si ravna cu care se desfasoara slujbele. Biserica este mereu cautata de credinciosii care marturisesc ca si-au gasit aici linistea si raspunsul la rugaciunile lor. Cu toate grijile lasate in grija lui Dumnezeu, toti se intorc acasa mai usurati. O racla mare care adaposteste moastele Sfintilor Pantelimon, Mina, Mercurie, Maria Egipteanca si multi altii asteapta mereu oaspetii impovarati pentru a le prelua grelele sarcini de pe umeri. Toate se usureaza, toate se umplu de bucurie si liniste, toate trec si dispar. Aici nu este loc de indoiala si confuzie. Aici totul indeamna la rugaciune, la introspectie, la linistire.

marți, 23 aprilie 2019

Gheorghe, purtatorul de biruinta

Gheorghe, unul dintre cele mai raspandite prenume masculine, nu numai la romani, ci si la celelalte popoare europene, sub diverse forme, isi are originea in Grecia Antica. Atestat inca din scrierile lui Platon, numele grecesc Gheorghios, frecvent in epoca greco-romana, a inceput sa se raspandeasca in perioada bizantina. Anual, in data de 23 aprilie, este praznuit Sfantul Mare Mucenic Gheorghe. Una dintre cele mai importante personalitati ale culturii romane cu acest nume este Gheorghe Lazar, carturar iluminist sibian, nascut in 1779 la Avrig, judetul Sibiu. Pedagog, teolog si inginer, Gheorghe Lazar a infiintat la Bucuresti, in 1818, prima scoala cu predare in limba romana, Scoala de la Sfantul Sava, fiind considerat fondatorul invatamantului in limba romana din Tara Romaneasca.
Dupa absolvirea scolii primare in localitatea natala, Gheorghe Lazar a urmat studiile gimnaziale la Cluj si Sibiu, in 1802 ajungand student la facultatile de filosofie si drept de la Cluj, iar patru ani mai tarziu - student la teologie, la Viena. La intoarcerea in patrie, timp de patru ani a fost profesor la o scoala elementara de teologie de la Sibiu, refuzandu-i-se drumul spre episcopat, pe motiv ca liberalismul sau exacerbat ar fi putut sa dauneze ortodoxiei. Fortat de imprejurari (a fost interzisa tiparirea mai multora dintre scrierile sale), Gheorghe Lazar a plecat in Tara Romaneasca, stabilindu-se la Bucuresti.
Gheorghe Lazar a sustinut ideea de infiintare a unei scoli romanesti la cel mai inalt nivel stiintific posibil pe atunci, intr-o vreme in care invatamantul se desfasura in limba greaca. Sustinut de Ioan Vacarescu, Iordache Golescu si mitropolitul Dionisie, Gheorghe Lazar a pus bazele primei scoli romanesti in limba nationala, Scoala de la Sfantul Sava (azi Colegiul National Sfantul Sava). Printre elevii scolii s-au numarat Ion Heliade Radulescu si Petrache Poenaru. La propunerea sa, in programa scolara au fost introduse discipline noi, precum aritmetica, geometria, trigonometria, filosofia, geografia sau gramatica. In timpul Revolutiei de la 1821, Gheorghe Lazar si elevii de la Scoala Sfantul Sava l-au sustinut pe Tudor Vladimirescu, fapt pentru care au fost persecutati de autoritatile vremii.
Gheorghe Lazar s-a stins din viata la Avrig, in ziua de 17 septembrie 1823. Ca o recunoastere a intregii sale activitati, in anul 1886, pe bulevardul Mihail Kogalniceanu din Bucuresti, vizavi de cladirea Universitatii, a fost amplasata o impunatoare statuie a lui Gheorghe Lazar, realizata de sculptorul Ion Georgescu. In semn de pretuire pentru fondatorul invatamantului in limba nationala, mai multe institutii de invatamant poarta numele lui Gheorghe Lazar, doua dintre cele mai importante fiind Colegiul National Gheorghe Lazar din Bucuresti (fondat in anul 1860) si Colegiul National Gheorghe Lazar din Sibiu.
Anual, pe 23 aprilie, Biserica Ortodoxa il praznuieste pe Sfantul Mare Mucenic Gheorghe, purtatorul de biruinta. Nascut in Capadocia (pe teritoriul Turciei de astazi), intr-o familie crestina, Sfantul Gheorghe a fost comandant in armata Imparatului Diocletian. Pentru ca s-a impotrivit unui ordin al imparatului, prin care toti crestinii erau obligati sa se lepede de credinta in Hristos si sa se converteasca la politeism, Sfantul Gheorghe a fost decapitat in ziua de 23 aprilie a anului 303. In traditia populara, Sfantul Gheorghe este cunoscut ca San-George sau Sangeorz, fiind considerat ocrotitorul naturii inverzite, al vitelor si oilor. Din anul 1222, Sfantul Gheorghe este patronul spiritual al Casei Regale britanice si al Marii Britanii. De asemenea, Sfantul Mare Mucenic Gheorghe este si ocrotitorul altor tari, precum Armenia, Georgia, Lituania, Malta sau Serbia.


Etimologie

Numele Gheorghe provine de la grecescul georgos, compus din ga (ge - in dialectul atic) - pamant - si (v)ergon - munca, lucru, si care inseamna lucrator al pamantului, agricultor, taran.

Derivate de la prenumele Gheorghe:
Gheorghita, Ghita, Gherghina, George, Georgica, Georgel, Georgian, Georgeta, Georgiana, Gina, Geta, Gica, Gelu, Geo

Personalitati cu numele Gheorghe sau cu nume derivate: 
Gheorghe Doja (1470-1514), Gheorghe Sincai (1754-1816), Gheorghe Lazar (1779-1823), Gheorghe Asachi (1788-1869), Gheorghe Tattarescu (1820-1894), Gheorghe Dima (1847-1925), George Cosbuc (1866-1918), Gheorghe Titeica (1873-1939), George Enescu (1881-1955), George Bacovia (1881-1957), George Toparceanu (1886-1937), George Georgescu (1887-1964), George Mihail Zamfirescu (1898-1939), George Calinescu (1899-1965), George Emil Palade (1912-2008), George Grigoriu (1927-1999), Gheorghe Cozorici (1933-1993), George Constantin (1933-1994), Gheorghe Dinica (1934-2009), George Pruteanu (1947-2008), Gheorghe Zamfir (n. 1941), Gheorghe Visu (n. 1951), George Mihaita (n. 1948), Gheorghe Hagi (n. 1965)
George Washington (1732-1799), Georges Bizet (1838-1875), George Bernard Shaw (1856-1950), George Gershwin (1898-1937), George Orwell (1903-1950), Georges Pompidou (1911-1974), George Clooney (n. 1961)

Predispozitii ale persoanelor cu numele Gheorghe:
Se spune ca persoanele cu numele Gheorghe sunt firi introvertite. Le place calmul si se simt bine in mijlocul naturii, incat, uneori, si-ar dori sa poata fi Robinson Crusoe, pentru a se retrage pe o insula pustie unde sa mediteze in liniste. Atrase de tot ce este nou, persoanele cu numele Gheorghe pot manifesta inclinatii pentru informatica, arta sau moda. Firi sentimentale, se ataseaza profund de persoana iubita, chiar daca nu intotdeauna isi vor manifesta trairile. De la partenera de viata asteapta siguranta, stabilitate si armonie.
https://www.daciccool.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=5836:gheorghe-purtatorul-de-biruinta&catid=497:semnificatia-numelui&Itemid=1349

Sfantul Mare Mucenic Gheorghe

Anual, data de 23 aprilie marcheaza, in Biserica Ortodoxa, praznicul Sfantului Mare Mucenic Gheorghe, purtatorul de biruinta. Despre Sfantul Gheorghe se stie ca s-a nascut in Capadocia (regiune din centrul Turciei), intr-o familie crestina, si ca, in tinerete, si-a ales cariera militara, devenind comandant in armata imparatului Diocletian. In anul 303, imparatul roman a dat un decret prin care toti crestinii erau obligati sa se lepede de credinta in Hristos si sa se converteasca la politeism. Pentru ca s-a impotrivit ordinului imparatului, Sfantul Gheorghe a fost decapitat in ziua de 23 aprilie a anului 303.
Una dintre marile minuni ale Sfantului Gheorghe este legata de biserica Fratrinom, situata in regiunea din estul Marii Mediterane - cunoscuta sub numele de Levant -, lacas de cult ce poarta hramul Sfantului Mare Mucenic. Se spune ca, odinioara, biserica se gasea aproape in ruina si ca locuitorii tinutului, putini la numar si saraci, nu aveau posibilitatea s-o restaureze. De ceva timp, o ceata de copii obisnuia sa se joace in locul pustiu si parasit. Printre ei se afla si unul mai firav si mai timid, de care ceilalti faceau mereu haz, necajindu-l. Intr-una din zile, nemaiputand suporta umilintele, copilul isi ridica ochii inlacrimati spre biserica Sfantului Gheorghe, rugandu-l pe Sfant sa-l ajute sa biruiasca si el macar o data, fagaduindu-i ca ii va aduce in biserica o placinta delicioasa, cum numai mama lui stia sa faca. Deodata, copilul prinse putere si incepu sa-i invinga pe ceilalti tovarasi de joaca, uimindu-i. 
Plin de recunostinta, dadu fuga acasa si isi ruga mama sa-i faca o placinta, pentru a o darui Sfantului Gheorghe. Nutrind o mare evlavie pentru Sfantul Mucenic, mama asculta rugamintea copilului si pregati placinta. Copilul merse la biserica si aseza placinta calda inaintea altarului. Mai tarziu, niste negustori au intrat sa se inchine in biserica. Placinta le-a facut pofta, si, socotind ca Sfantul Gheorghe n-are nevoie de bucate pamantesti, s-au hotarat s-o imparta si s-o manance ei, gandindu-se sa lase in locul ei tamaie, spre cinstirea Sfantului. Terminand de mancat si voind sa iasa din biserica, negustorii nu mai gaseau usile, care se prefaceau mereu in zid inaintea lor. Speriati, oamenii au inceput sa se roage si sa puna la altar cate un ban de argint, dar usile tot nu s-au deschis. Apoi au pus cate un ban de aur, iar in cele din urma cate-o punga intreaga. Doar atunci au fost lasati sa iasa. Potrivit legendei, cu banii negustorilor s-a inceput restaurarea bisericii. Auzind de minune, multi credinciosi s-au oferit si ei sa dea o mana de ajutor. Minunea Sfantului Mare Mucenic Gheorghe aminteste pentru totdeauna ca puritatea copilariei este o oglinda a sfinteniei si cheia imparatiei lui Dumnezeu.

Sfantul Gheorghe in iconografia ortodoxa
Reprezentarea cea mai cunoscuta a Sfantului Gheorghe in iconografia crestina este cea in care Marele Mucenic este infatisat calare pe un cal, strapungand cu sulita un balaur. Se reda astfel, vizual, o legenda potrivit careia Sfantul Gheorghe a salvat cetatea Silena, din provincia Libiei, terorizata de un balaur. 
Una dintre cele mai cunoscute imagini cu Sfantul Gheorghe este cu acesta biruind balaurul
Imaginea Sfantului s-a imprimat in constiinta oamenilor ca un model de curaj in lupta cu diavolul. De asemenea, alte reprezentari il infatiseaza pe Sfantul Gheorghe invesmantat intr-o mantie rosie - rosul fiind, in iconografie, culoarea traditionala pentru martiri -, ca razboinic pedestru sau ca tribun militar in vesminte patriciene, purtand pe cap o diadema, cu o platosa sub mantie, tinand o cruce in mana dreapta si o sabie in mana stanga.
Din anul 1222, Sfantul Gheorghe este patronul spiritual al Casei Regale britanice si a intregii Marii Britanii. Regele Edward al III-lea a infiintat Ordinul Sfantului Gheorghe, Crucea Sfantului Gheorghe - o cruce rosie pe fond alb - devenind, mai tarziu, steagul Marinei Regale britanice (Royal Navy). De asemenea, Marele Mucenic Gheorghe este si ocrotitorul altor tari, precum Armenia, Georgia, Lituania, Malta sau Serbia.

Obiceiuri de praznicul Sfantului Gheorghe
In traditia populara, Sfantul Gheorghe este cunoscut ca San-George sau Sangeorz, fiind considerat ocrotitorul naturii inverzite, al vitelor si al oilor. Se spune, astfel, ca intre Sangeorz si Samedru (Sfantul Dumitru) exista o intelegere cosmica: atunci cand broastele canta pentru prima oara, San-George primeste cheile de la Samedru, pentru a deschide drumul naturii spre viata.
Odinioara, in dimineata zilei Sfantului Gheorghe, capul familiei, totdeauna un barbat, aseza la stalpii portilor si ai caselor, la ferestre si usi, in gradini si pe mormintele din cimitire ramuri verzi, ca simbol al protectiei impotriva spiritelor malefice. Aceste ramuri verzi se pastrau tot restul anului, ca leac impotriva bolilor. Obiceiul impodobirii stalpilor de la poarta cu ramuri verzi este singurul care se mai pastreaza in satele de astazi.
In ajunul zilei de San-George, se credea ca fetele de maritat isi puteau vedea ursitul daca priveau, in acea noapte, intr-o cofa umpluta cu apa. In anumite regiuni, in dimineata zilei de 23 aprilie, fetele asterneau, in mijlocul drumului, coronite din ramuri inverzite, pentru ca feciorii sa calce peste ele. Daca flacaii ce le erau dragi nu calcau pe coronite, acesta era semn ca fetele urmau sa se casatoreasca in acel an. Coronitele se pastrau si ele peste an, ca remediu pentru diferite boli.
Nevestele mergeau in padure si culegeau plante cunoscute doar de ele, precum mulgatoare, sau untul vacii, pe care le adaugau in hrana animalelor, pentru ca vacile sa dea lapte mai mult si mai gras.
Nimeni nu avea voie sa doarma de praznicul Sfantului Gheorghe: se credea ca acela care incalca obiceiul va fi somnoros tot anul.
In Bucuresti puteti vizita Biserica cu Hramul Sfantul Gheorghe care a fost construita de Constantin Brancoveanu si unde se afla ramasitele pamantesti ale acestuia (Biserica Sfantul Gheorghe Nou - Bd. I.C. Bratianu, nr. 49, Sector 3).

https://www.daciccool.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=1299:sfantul-mare-mucenic-gheorghe&catid=266:romania-crestina&Itemid=828

Cel mai citit articol Formarea corpului haric https://viataeundans.blogspot.com/2023/06/formarea-cor