Doar Sfânta Liturghie mai tine lumea.

."NE ÎNVĂȚA ODATĂ PĂRINTELE ARSENIE BOCA...Roagă-te, oricând, oricum, oriunde, dar numai roagă-te"

..."Roagă-te şi gândeşte-te la tot ce vrei, şi gândurile tale se vor curăţi prin rugăciune; „roagă-te şi fă ce vrei” şi faptele tale vor fi plăcute lui Dumnezeu, iar pentru tine folositoare şi mântuitoare. Roagă-te şi nu te teme de nimic, nu te înfricoşa de necazuri, nu te înspăimânta de năpăstuiri, căci rugăciunea le va înlătura. Roagă-te oricum, numai să te rogi mereu, şi nu te nelinişti de nimic; fii vesel şi liniştit cu duhul, căci rugăciunea te va înţelepţi."

 

."NE ÎNVĂȚA ODATĂ PĂRINTELE ARSENIE BOCA...Roagă-te, oricând, oricum, oriunde, dar numai roagă-te"

..."Roagă-te şi gândeşte-te la tot ce vrei, şi gândurile tale se vor curăţi prin rugăciune; „roagă-te şi fă ce vrei” şi faptele tale vor fi plăcute lui Dumnezeu, iar pentru tine folositoare şi mântuitoare. Roagă-te şi nu te teme de nimic, nu te înfricoşa de necazuri, nu te înspăimânta de năpăstuiri, căci rugăciunea le va înlătura. Roagă-te oricum, numai să te rogi mereu, şi nu te nelinişti de nimic; fii vesel şi liniştit cu duhul, căci rugăciunea te va înţelepţi."

 

Rolul energetic al ficatului în organism

 

1. Asigurã libera circulaţie a energiei

2. Stocheazã sângele

3. Controleazã tendoanele

4. Se manifestã la nivelul unghiilor

5. Se deschide la nivelul ochilor

6. Gãzduieşte sufletul eteric (Hun)

1. Asigurã libera circulaţie a energiei

Ficatul este responsabil de funcţionarea armonioasã a tuturor organelor interne, inclusiv de a sa. Caracteristica ficatului este de a „înflori” şi de a înlãtura depresia.

Stagnarea energiei ficatului, cauzatã de schimbãri emoţionale, poate afecta funcţia ficatului de menţinere a liberei circulaţii a energiei şi se poate manifesta la urmãtoarele trei niveluri:

a) starea emoţionalã b) digestia / secreţia bilei c) energia şi sângele

a) Starea emoţionalã: mintea va putea fi liniştitã numai atunci când ficatul îşi îndeplineşte funcţia menţinerii liberei circulaţii a energiei. De asemenea, armonia energiei şi a sângelui depind de aceastã funcţie a ficatului.

Disfuncţia ficatului este însoţitã de depresie sau de excitaţie.

Atunci când energia ficatului stagneazã pot apãrea simptomele: depresie, paranoia, izbucnirea lacrimilor.

Dacã apare hiperactivitatea energiei ficatului atunci este posibilã manifestarea unei stãri de irascibilitate, ameţeli, vertij, insomnie, coşmaruri.

In timp ce disfuncţia ficatului conduce adesea la schimbãri emoţionale, în acelaşi fel, o stare de iritare mentalã prelungitã poate afecta libera circulaţia a energiei, asiguratã de ficat.

b) Ficatul are o influenţã importantã în procesul digestiei. Disfuncţia ficatului poate afecta secreţia şi eliberarea bilei, cât şi funcţia digestivã a splinei şi a stomacului.

c) Deşi plãmânii şi inima deţin rolul principal în circulaţia sanguinã, totuşi aceasta nu poate fi bine îndeplinitã în cazul în care funcţia ficatului de menţinere a liberei circulaţii a energiei nu este bine îndeplinitã. Dacã aceastã funcţie este deficitarã apare stagnarea energiei dar şi a sângelui.

Stagnarea sângelui cauzatã de blocarea funcţiei ficatului de menţinere a liberei circulaţii a energiei duce la simptomele: presiune în piept, dureri în regiunea hipocondriacã, dismenoree şi chiar apariţia unor formaţiuni.

2. Stocarea sângelui

Atunci când funcţia ficatului (Yang-ul ficatului) este mai slabã este influenţat nivelul energetic al acestuia. Funcţia fiind mai slabã, ficatul va trimite mai puţin sânge în locurile necesare, ceea ce duce la apariţia oboselii.

Dacã sângele ficatului (Yin-ul ficatului) este deficient, vor apãrea crampe musculare, ticuri şi tremurãturi ale muşchilor.

3. Controlarea tendoanelor

Tendoanele sunt ţesuturile principale ce leagã articulaţiile şi muşchii, controlând mişcarea membrelor. Activitatea tendoanelor (de contractare sau de relaxare) este influenţatã de sângele ficatului, ce le hrãneşte şi le umezeşte.

Deficienţa sângelui ficatului (Yin-ului ficatului) va duce la o slabã hrãnire a tendoanelor, ceea ce genereazã spasme, contracturi, flexie şi extensie slabe, amorţeli în membre, crampe, tremurãturi, slãbiciunea muşchilor, ş.a.m.d.

4. Se manifestã la nivelul unghiilor

Atunci când sângele ficatului este suficient, unghiile vor fi puternice.

Deficienţa sângelui ficatului duce la muierea şi la subţierea unghiilor, sau chiar la deformarea lor.

5. Se deschide la nivelul ochilor

Meridianul ficatului este conectat cu ochii. Sângele ficatului hrãneşte şi umezeşte ochii, dându-le capacitatea de a vedea.

Insuficienţa sângelui ficatului poate genera miopie, vedere neclarã, ochi „uscaţi”.

Cãldura ficatului poate duce la apariţia durerilor la nivelul ochilor, senzaţia de arsurã.

6. Gãzduieşte sufletul eteric (Hun)

Sufletul eteric este cel care dã capacitatea de a fi de neclintit, de a face planuri, de a fi hotãrât, de a avea atitudini creative. Atunci când apare excesul la nivelul ficatului, sufletul eteric este cel care va genera furia.

Energia ficatului ascensioneazã asemenea unui copac (ficatul corespunde elementului lemn). Ficatul are legãturã cu creşterea, în sensul de creştere personalã, de capacitatea de a te transforma. „Impotmolirea” este legatã de o stagnare a energiei ficatului.

Ficatul genereazã capacitatea de a face planuri. Se spune cã el este asemenea unui general de armatã. Vezica biliarã dã abilitatea de a lua decizii, ficatul şi vezica biliarã fiind strâns legate.

ÎNGRIJESTE-TE SA TE PUI IN RANDUIALA MAI INTAI PE TINE ÎNSUTI ȘI NUMAI DUPA ACEEA SA VORBESTI DESPRE HRISTOS

Vin oameni și mi se plâng că le vorbesc copiilor lor, rudelor și prietenilor lor despre Dumnezeu, așa cum vorbesc și eu, dar nu îi ascultă. Odată a venit o doamnă și mi s-a plâns pentru același motiv. Și i-am răspuns:

– Draga mea, ca să te ascult, trebuie mai întâi să crezi și să te încrezi în Hristos. Și numai după aceea să vorbești despre Acela. Tu urmezi cele pe care le-a spus Hristos? Îl iubești? Te-ai dăruit trup și suflet Aceluia? Ca să vorbești despre Hristos, trebuie să te nevoiești să arunci patimile și păcatele tale. Faci aceasta?

– Nu, fiindcă sunt om și mă mânii și mă enervez și mă cert. Ei, am clevetit și eu când m-au clevetit pe nedrept. Este omenesc aceasta, măicuță, eu nu sunt Dumnezeu. El ar putea să îndure totul, eu nu pot. Uite, săptămâna trecută soacra mea și mi-a făcut observație că în mâncare am pus mai puțin untdelemn. Trebuia să mi-o spună în fața soțului meu? Mai bine îmi spunea în taină. Iar eu m-am mâniat și am alungat-o, dar fără să știe soțul meu. Să învețe altădată să nu mai vorbească.

– Draga mea, atât de important era ceea ce ți-a spus, încât ai alungat-o pe nepusă masă? Dacă scoți atâta răutate, cum mai pretinzi să te asculte când vorbești despre Hristos? Știi ce spun în sinea lor? Îngrijește-te să te pui în rânduială mai întâi pe tine însuți și numai după aceea să vorbești despre Hristos.

– Da, așa îmi spun și eu mă supăr, deoarece cred în Hristos.

– Da, iubirea mea, dar cel care crede în Dumnezeu, nu face acestea pe care le faci tu. Când credem în Dumnezeu, ne străduim să nu-L rănim și facem ce ne-a învățat, iar nu ceea ce ne convine, după care vorbim despre Dumnezeu. Cum se împacă toate acestea? Adică se poate să avem doi părinți, pe Dumnezeu și pe diavolul? Nu se poate. Vom urma fie pe unul, fie pe celălalt. Ca să-L urmezi pe Dumnezeu, trebuie să primești să faci ceea ce vrea El, iar nu ceea ce vrei tu. Dacă urmezi voii Lui, atunci nu te va deranja ce va spune soacra ta, mama ta, soțul tău, vecinul. Căci fiii lui Dumnezeu sunt nobili și nu se ocupă cu astfel de lucruri de nimic. Ai înțeles?

– Am înțeles, dar este foarte greu să fac ceea ce mi-ați spus.

– Atunci, dacă este greu să trăiești lângă Hristos, nu ai dreptul să vorbești despre Hristos. Conștiința nu te mustră pentru toate acestea pe care le-ai făcut?

– Mă mustră.

– Atunci de ce nu te îndrepți pe tine însuți, astfel încât să dobândești dragostea lui Hristos al nostru și să fii fericită lângă El? Atunci El îți va pune în gură cuvintele Sale, pe care le vei spune mai întâi ție însăți, iar apoi și la ceilalți. Și să fii sigură că toți ceilalți te vor asculta și vor primi pe Hristos în inima lor, fiindcă vei fi devenit mai întâi tu însăți pildă de bunătate și dragoste pentru Hristos.
 

🌿Așezarea în raclă a brâului Maicii Domnului 31 august

 

Cinstitul Brâu al Preacuratei Maicii lui Dumnezeu, cel adus în Constantinopol într-un sicriaș de aur cu pecetluire împărătească, a fost pus în biserica pe care dreptcredinciosul împărat Teodosie cel Tânăr o zidise în numele Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, la locul ce se numea Halcopratie, adică "târgul de aramă". După mulți ani, pe vremea împărăției lui Leon, femeia lui, Zoe, era supărată de duhul cel necurat. Pentru aceea, împăratul și rudele lui aveau mâhnire; deci se făceau multe rugăciuni către Dumnezeu pentru împărăteasa care pătimea.

Odată i s-a arătat o vedenie dumnezeiască, spunându-i că de se va pune pe dânsa Brâul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, va lua tămăduire. Împărăteasa a spus această vedenie bărbatului ei, împăratul Leon, și îndată împăratul a rugat pe patriarh și a dezlegat pecetea, apoi s-a deschis sicriul și s-a aflat întreg cinstitul Brâu al Preacuratei Maicii lui Dumnezeu, nici câtuși de puțin vătămat de vechimea vremii, și l-a sărutat pe el cu cucernicie. Când patriarhul l-a întins pe el deasupra împărătesei, îndată s-a scăpat de chinuirea diavolească și a câștigat desăvârșit tămăduirea bolii sale.

Atunci toți cu bucurie au preamărit pe Hristos Dumnezeu și pe Preacurata Maica Lui cântând cântări de mulțumire; iar cinstitul Brâu punându-l într-aceeași raclă de aur, l-a pecetluit cu pecetea împărătească, și a așezat prăznuire întru cinstea Preasfintei Fecioare Născătoare de Dumnezeu, întru aducerea aminte de minunea ce s-a făcut cu sfântul ei Brâu, prin singurul darul acela, și prin milostivirea și iubirea de oameni a Aceluia ce S-a născut dintr-însa, adică lui Hristos Dumnezeul nostru.

CELE TREI "OTRAVURI" PENTRU SUFLET...

 

Buddha spunea ca exista trei lucruri care otravesc sufletul si ca acestea sunt:

"Atasamentul"

"Respingerea"

"Ignoranta"

"Atasamentul" ne duce la a ne agata de oameni si lucruri, la a ne crede stapanii lucrurilor si ai oamenilor, ai grupurilor, prietenilor, copiilor, partenerului si chiar pana si ai locurilor prin care mergem.

Asa functioneaza mintea noastra. Asa ne agatam de tot.

Atasamentul genereaza gelozie, agresiuni asupra celorlalti, pentru ca, credem ca ne vor lua ceea ce "credem" ca e al nostru.

Nimic, absolut nimic nu e al nostru. Nimic nu ne apartine. Nu suntem stapanii nici macar ai trupului nostru; in momentul mortii va trebui sa-l lasam in urma.

Atasamentul e sursa suferintei. Pentru ca prin atasament negam Marele si Nobilul Adevar:

"Nimic nu e permanent"...

Iar daca nimic nu e permanent ce sens are sa ne agatam de ceva care la un moment dat va disparea?

Exemplu: o casnicie esuata deja de mult timp me face sa suferim ani de zile. De ce? Pentru ca atasamentul nu permite loc acceptarii.

Scapam de suferinta atasamentului doar daca invatam sa acceptam.

Trebuie doar sa acceptam ca oamenii au dreptul sa-si schimbe preferintele, sa se razgandeasca.

E cam asa:

" inainte nu-mi placea pizza, acum da, imi place mult".

Ei da, oamenii se schimba in orice: atitudini, gusturi, activitati, opinii. Iar in unii dintre ei, nici iubirea nu e pentru totdeauna.

Cand cineva reuseste sa lase sa plece ce NICIODATA NU A FOST AL SAU, sentimentul de bine e unul indescriptibil.

Atasamentul este principala sursa de suferinta.

"Respingerea"

Asta duce la furie si ura.

Sa vrei ca ceva sa nu existe, sa vrei sa indepartezi din viata ta ceva care e pus acolo pentru a-l accepta, e inutil. Orice ai face, acel ceva care te deranjeaza va fi acolo, n-ai sa-l poti indeparta.

Poate sa te deranjeze un vecin. Dar departe de a intra in conflict cu el, incearca sa descoperi de ce te deranjeaza atat de mult. Ce din tine proiectezi asupra lui. Iar daca NU IL POTI ELIMINA, va trebui sa inveti sa traiesti cu el.

Respingerea este o alta sursa de suferinta infinita.

"Ignoranta"

E necunoasterea legilor univerale.

Orice rau pe care il faci, intr-un fel sau altul, se intoarce la tine.

Necunoasterea legii karmei, ignorarea ei, reprezinta inca o otrava foarte puternica pentru suflet...

Dalai Lama

Orice-ul tau , mereu va fi un pansament pentru unii si-o rana pentru altii . Oricum , in toti acesti ani , am realizat ca nu merita sa te expui cu sufletul in plutire pentru nimeni , cu atit mai putin in aceasta lume virtuala , ci ca cel mai intelept , este sa faci si sa taci .
Si poate sa fii persecutat , mai degrabă decât persecutor .
Sa te răstignești pe tine mai degrabă , decât pe alții . Lasă-te nedreptățit mai degrabă decât să nedreptățești pe cineva . Lasă-te asuprit mai degrabă decât să fii zelos .
Preferă bunătatea în locul dreptății .
- Si-am mai remarcat fara sansa de a gresi in afirmatie , cum ca pretutindeni capacitatea de a distinge intre bine si rau , intre viciu si virtute , dreptate si nedreptate , pare a fi la indemana tuturor .
Este atit de vizibil !
P.S. rusine sa va fie , tuturor celor care ati recurs si recurgeti la nimicniciile , bataia de joc si nesimtirea din care sinteti nascuti si-n care sigur veti continua sa existati . Cei ca si voi , nu va veti schimba niciodata . Inteleg ca e greu pentru foarte multi in vremurile acestea , insa macar om , te poti stradui a fi .
   - Iubire celor ramasi aproape .

„Soarele să nu apună peste mânia voastră”. (Efeseni 4:26)

Mânie

Mânie

Mânia lui Ahile

Mânie (în latină ira) este o stare de iritare puternică, dar trecătoare, provocată de un fapt care contrariază, generând o stare agresivă. Furia este o stare de mânie extremă, în care se pierde stăpânirea de sine.

În creștinism

Pe lângă mânia obișnuită (care este un păcat capital) există și o altfel de mânie, mânia lui Dumnezeu (care se abate asupra celor ce păcătuiesc, credincioși sau necredincioși) și, asemenea ei, mânia sfântă pe care o simt credincioșii față de propriile fapte păcătoase.

Biblia menționeaza mânia de multe ori. Câteva Exemple:

Știți bine lucrul acesta, preaiubiții mei frați! Orice om să fie grabnic la ascultare, încet la vorbire, zăbavnic la mânie , căci mânia omului nu lucrează neprihănirea lui Dumnezeu. (Iacov 1:19‭-‬20)

„Mâniați-vă și nu păcătuiți.” Să n-apună soarele peste mânia voastră (Efeseni 4:26)

Nu te grăbi să te mânii în sufletul tău, căci mânia locuiește în sânul nebunilor. (Eclesiastul 7:9)

În comportament

În comportamentul uman reacția poate fi deliberată, afectând concentrarea și discernământul, un om mânios poate recurge la acte violente fără a ține cont de consecințe. Starea de mânie poate fi declanșată de unul sau mai mulți factori externi sau stres emoțional persistent , mai poate surveni din pierderea răbdării, nemulțumiri sau conflicte. Energia eliberată în corpul uman este uneori negativă cu o durată care variază de la o persoană la alta, mânia poate modela gândurile și acțiunile cuiva care îl determină să se abată de la regulile impuse.^[1]

 

Binețe, Om asumat!

 "Nicio boală nu se vindecă până ce nu rezolvi emoția care ți-a creat-o.
Schimbă gândirea, schimbă mediul, și te vindeci.
Medicamentele nu-ți vindecă emoțiile, ci îți tratează simptomele.
Vindecarea îți aparține. Tu te vindeci, nu medicul, nu terapeutul. Ei doar tratează.
Fii conștient(ă) de puterea creației tale: dacă ai putut crea una sau mai multe boli, sigur poti crea și vindecarea, sănătatea.
E viața ta. Nimeni nu te poate afecta decât dacă îi permiți tu.
Nu poate fi altcineva de vină pentru problemele tale.
E viața ta! Cum să îți pot eu face rău fără permisiunea ta?
Aa, permiți tuturor să îți mâzgalească viață și să îți arunce gunoiul lor în sufletul tau? E alegerea ta.
Viața ta e responsabilitatea ta, și doar a ta.
Asumă-ți responsabilitatea pentru tine, pentru ceea ce ai permis să devii, și schimbă ceva de azi.
Nu-ți mai plânge de milă, ci folosește-ți energia să cureți și să reconstruiești.
Cum? Nu mai fă ce ai facut până acum. Fă invers.
Ce ai de pierdut? Boala? Super!
Sau rămâi acolo si spune-le tuturor că la tine nu se poate, la tine e greu, nimeni nu suferă ca tine, și că nimeni nu are boala pe care o ai tu. Plătește-i pe alții să-ți facă treaba. Felicitări!
Alegerea îți aparține.
Alege-te.

Binețe, Om asumat!"

Metoda unică prin care creierul scapă de orice problemă.

 
În prezent, art terapia este folosită ca și psihoterapie pentru eliminarea blocajelor interioare, normalizarea stării emoționale și îmbunătățirea funcționării creierului. Iată cum poți folosi terapia prin artă chiar la tine acasă.

1. Dacă ai obosit, desenează flori.

2. Dacă ești furios, desenează linii.

3. Dacă te doare sufletul, modelează.

4. Dacă ești plictisit, desenează flori colorate.

5. Dacă îți este frică, împletește macrame.

6. Dacă îți faci griji, confecționează origami.

7. Dacă vrei să te relaxezi, desenează ornamente.

8. Dacă ești indignat, rupe hârtie în bucăți mici.

9. Dacă trebuie să-ți amintești ceva, desenează labirinturi.

10. Dacă ești disperat, desenează drumuri și cărări.

11. Dacă trebuie să înțelegi, să clarifici ceva, desenează o mandala.

12. Dacă trebuie să-ți recapeți puterile, desenează peisaje.

13. Dacă trebuie să-ți sistematizezi gândurile, desenează pătrate.

14. Dacă trebuie să-și înțelegi sentimentele, desenează-ți autoportretul.

15. Dacă trebuie să găsești soluție la o problemă, desenează valuri și inele.

16. Dacă ești într-un punct mort și trebuie să mergi mai departe, desenează spirale.

17. Dacă trebuie să te concentrezi la un scop, desenează rețele și țeluri.

18. Dacă nu-ți place ceva, redesenează o imagine.

19. Dacă ești trist, desenează un curcubeu.

20. Dacă trebuie să reții ceva, desenează pete colorate.

Winston Churchill spunea: „ Pictura este o metodă excelentă de distragere. Nu știu nimic altceva ce ar putea înghiți mintea, fără s-o obosească. ”

31 AUGUST ASEZAREA ÎN RACLĂ A PREACINSTITULUI BRÂU AL MAICII DOMNULUI

 

31 AUGUST ASEZAREA ÎN RACLĂ A PREACINSTITULUI BRÂU AL MAICII DOMNULUI

O mare sărbătoare de care ar trebui să ținem cont cu toții..."

..."În Sfânta Tradiție a rămas istoria potrivit căreia Cinstitul Brâu i-a fost încredinţat Sfântului Apostol Toma, de către Fecioara Maria, în Grădina Ghetsimani, când acesta a venit să-i viziteze mormântul.

...Nefiind prezent la înhumarea Maicii Domnului, Apostolul Toma s-a întristat foarte tare și, pentru a-i mângâia suferința, Sfânta Fecioară i-a lăsat ca amintire brâul său, țesut din păr de cămilă, în timp ce se înălța la Cer, ca dovadă a vieții ei pământești.

...Două femei evlavioase din Ierusalim au făgăduit că vor păstra cinstitul Brâu.

Maica Domnului, cu puțin înainte de adormirea Sa, i-a cerut Sfântului Evanghelist Ioan să împartă acestora și cele două veșminte ale sale.

Misiunea de păstrare, din generație în generație, a continuat-o o fecioară evlavioasă ce provenea din această familie.

...Prima minune savarsita cu ajutorul Sfantului Brau este inregistrata in secolul X, atunci cand imparateasa Zoe, sotia lui Leon cel Intelept se vindeca intr-un mod miraculos de boala si incepe sa brodeze Braul Maicii Domnului cu fir de aur, apoi il aseaza intr-o racla daruita de catre imparatul Arcadie. De atunci, calendarul ortodox prevede praznuirea Braului in fiecare an pe 31 august.

„Bucură-te, acoperământul lumii, cel mai lat decât norul!”.

Acoperă-ne pe noi cu cinstitul tău Acoperământ, şi ne scapă de tot răul, rugând pe Fiul tău, Hristos Dumnezeul nostru, să mântuiască sufletele noastre."

(Sursa; Doxologia)

Multumesc

 🌹 AM ÎNVĂȚAT că salutul înseamnă să fii educat și tot educat eşti atunci când răspunzi. 

AM ÎNVĂȚAT că în viață totul se uită, mai puțin binele pe care l-ai primit. 

AM ÎNVĂȚAT că atunci când o persoană se crede superioară să o lași să trăiască în inferioritatea ei. 

AM ÎNVĂȚAT să merg cu capul sus, pentru că nimeni nu e atât de important încât să te facă să pleci privirea.

🌺 Alegi ca astăzi să ai parte de o zi minunată, bucuriile să va umple sufletele, iar fericirea să vă însoțească la fiecare pas, în fiecare clipă?

Mulțumesc cu iubire și recunostinta, suflet minunat!❤️🙏

SFÂNTA ÎMPĂRTĂȘANIE

STIMATA MĂMICĂ CREȘTIN- ORTODOXĂ !

Pentru ca un copil să nu-ți mai plângă la Biserică atunci cand primește SFÂNTA ÎMPĂRTĂȘANIE trebuie să faci următoarele :

-te rog citește cu mare atenție -

1. Nu-l mai adu cu noaptea-n cap, pe furiș, că așa o să rămână mereu. Un grăbit acolo unde nu are ce căuta repezeala.

2. Vorbește-i de mic despre Dumnezeu! Nu pricepe prea multe dar înțelege...... roagă- te împreună cu el cu glas șoptit .

Va fi atent .....

3. Vino la Liturghie cu cel puțin jumătate de oră înainte de împărtășanie!

E nevoie să se acomodeze cu parfumul, sonoritatea și mișcarea din această nouă placentă numită Biserică.

4. Lasă-l să zburde în casa Domnului (că nu-i a omului). Dacă cineva e smintit de acest lucru, înseamnă că ori nu se roagă cu adevărat, ori e bătut în cap.

5. Nu pleca imediat după momentul împărtășirii. Lasă-l să digere (sau mai degrabă să fie el digerat), să respire, să admire, să mai vrea încă o dată.

6. Nu-l subestima. El știe mai multe decât noi în ceea ce privește legătura cu Tatăl.

7. Vorbește-i frumos despre preoți......

Dacă-l ameninți mereu că popa-i taie limba dacă e obraznic, sau chestii de genul, îl vor vedea ca pe un inamic, iar mai târziu vor striga „Vrem spitale, nu...” știți voi ce.......

8. Cel mai important: dacă tu, mămico, nu ai o viață liturgică bine pusă la punct , nu te împărtășești și nu te rogi, uită ce am spus mai sus.

Nu-ți va fi de mare folos !

Copiii te imită.

Nu-i interesează manualele.

 

CRISTALIZAREA, este un fenomen normal la miere.

 

CRISTALIZAREA, este un fenomen normal la miere. In functie de planta de pe care a fost cules nectarul, mierea se va zaharisi mai devreme sau mai tarziu.

Cristalizarea sau zaharisirea mierii este influentata de raportul dintre fructoza si glucoza, care sunt principalii ei componenti. Ceea ce se produce in miere este doar rezultatul schimbarii proportiei intre cantitatea de fructoza si glucoza. Explicatia din punct de vedere chimic al acestui fenomen este ca glucoza este mai putin solubila in apa decat fructoza. Fenomenul se pare ca nu este pe deplin elucidat, insa odata cu trecerea timpului cantitatea de glucoza creste in defavoarea proportiei de fructoza, sub influenta temperaturii scazute, prin urmare incep sa se formeze mici cristale de glucoza.

Mierea de salcam si de mana cristalizeaza f

mai greu, deoarece contin mai multa fructoza, in timp ce la mierea de rapita, tei, floarea-soarelui, poliflora, care contin mai multa glucoza, cristalizarea se produce mai mult mai rapid, chiar la cateva saptamani de la extractie

-- mierea zaharisita isi pastreaza toate calitatile terapeutice pe care le-a avut si in starea fluida.

Daca mierea este zaharisita inseamna ca in ea a fost adaugat zahar?

NU, zaharisirea mierii este un proces natural. Mierea zaharisita nu este nici falsa si in ea nu a fost adaugat nici zahar.

Dupa ce s-a zaharisit mierea, aceasta contine zahar?

Nu, mierea zaharisita nu contine zahar.

De ce totusi sa cumpar miere zaharisita?

Toti apicultorii stiu ca exista acest mit prin care mierea zaharisita este suspecta de a fi falsa. Paradoxul este insa ca zaharisirea poate fi un indicator al calitatii mierii. De asemeneaza mierea zaharisita isi pastreaza toate calitatile pe care le-a avut in stare fluida.

Totusi vreau miere necristalizata

Daca totusi vreti miere fara cristale, puteti topi mierea din borcan introducandu-l in apa calda, dar atentie ca temperatura apei sa fie de pana la 40 de grade Celsius. Daca se depaseste aceasta temperatura atunci mierea isi pierde foarte mult din calitati. Tratamentul este insa temporar deoarece mierea va cristaliza inapoi chiar mai repede decat prima data.

Uciderea

 Uciderea este un păcat strigător la cer, prin care cineva ia viaţa dăruită de Dumnezeu altcuiva. Ea distruge chipul lui Dumnezeu (omul care a fost creat după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu). Intenţia de a ucide, ura reprezintă forme de ucidere. Dacă nu se va pocăi, cel ucigaş nu va vedea Împărăţia lui Dumnezeu.

Păcat strigător la cer

Uciderea este un păcat strigător la cer.^[1] Uciderea înseamnă distrugerea chipului lui Dumnezeu, ceea ce face ca pedeapsa pentru ucidere să fie moartea.^[2]Mâinile care varsă sânge nevinovat sunt urâte înaintea Domnului.^[3] Uciderea este printre acele lucruri care spurcă pe om^[4],ea însemnând călcarea poruncii a 6-a a Decalogului.^[5]

Martorii

Uciderea, ca şi celelalte infracţiuni, trebuia să fie probată de mărturia a cel puţin 2 martori.^[6]Martorului care depunea mărturie mincinoasă în caz de omor i se făcea cum avea el de gând să facă fratelui său (ca şi la celelalte infracţiuni), fiind pedepsit cu moartea. Se scotea astfel răul din mijlocul poporului. În felul acesta, ceilalţi auzeau şi se temeau, şi nu mai făceau o faptă aşa de nelegiuită.^[7]În cazurile de omor nu este admisă nici o răscumpărare căci asta ar însemna o pângărire a ţării de către sângele celui nevinovat; ispăşirea sângelui vărsat se face doar prin vărsarea sângelui ucigaşului.^[8]

Pedeapsa lui Dumnezeu

Domnul răzbună sângele vărsat^[9]iar pe oamenii setoşi de sânge care recurg la înşelăciune nu-i lasă să ajungă la jumătatea vieţii.^[10] Oamenii setoşi de sânge îi urăsc pe oamenii neprihăniţi.^[11]Ucigaşul mustrat de conştiinţă are înclinaţia de a merge la groapă şi nu trebuie oprit de nimeni.^[12]

Voluntar şi involuntar

Ucigaş este acela care a) ucide prin viclenie (prin întinderea de laţuri)^[13]b) ucide un om prin lovirea fie cu o unealtă de fier, fie cu o piatră sau cu o unealtă de lemn capabile de a produce moartea^[14]c) ucide prin împingere din ură sau prin lovire cu mâna din vrăjmăşie^[15]d) ucide pe spărgătorul casei în timpul zilei.^[16]e)vătămarea corporală ce duce la moartea robului în mai puţin de o zi.^[17] f) lovirea unei femei însărcinate soldată cu moartea bebeluşului.^[18]

Ucigaş fără voie este acela care nu i-a întins laţuri aproapelui, şi nici nu i-a fost vrăjmaş înainte.^[19] În această categorie intră cel care aruncă ceva asupra cuiva fără să-l fi pândit, împinge pe aproapele său dar nu din vrăjmăşie, aruncă din nebăgare de seamă o piatră care-i poate pricinui moartea şi acesta moare^[20], ucide pe spărgătorul casei noaptea.^[21] Ucigaşul fără voie va trebui să locuiască în cetăţile de scăpare special amenajate până la moartea marelui preot. Cetăţile de scăpare sunt întocmite special, pentru ca lungimea drumului să potolească mânia răzbunătorului sângelui.^[22]

Cel Rău este ucigaş

Mântuitorul le spune apostolilor să nu se teamă de cei ce ucid doar trupul, dar care nu pot ucide sufletul (referindu-se la prigonitorii lor), ci să se teamă de cel ce poate să piardă şi sufletul şi trupul în gheenă, de cel care, după ce a ucis, are puterea să arunce în gheenă, adică de Cel Rău.^[23]

Cauzele uciderii

Cauza uciderii poate fi

1) Lăcomia de câştig

Cel ce va primi un dar ca să verse sânge nevinovat este blestemat.^[24]Solomon avertizează împotriva hoţilor lacomi de câştig şi capabili de vărsare de sânge pentru a-şi umple casele de pradă.^[25] Apostolul Iacov arată că poftele oamenilor declanşează certuri, pizme, lupte şi în unele cazuri chiar crime.^[26] Iuda îl vinde pe Iisus pe 30 de arginţi.^[27]În schimbul a 70 de sicli de argint, nişte oameni neastâmpăraţi şi fără căpătâi îi omoară pe fraţii lui Abimelec, ajutându-l pe acesta să pună mâna pe putere.^[28] Doi martori mincinoşi, tocmiţi de Izabela, soţia împăratului Ahab, îl acuză pe Nabot de blasfemie, trimiţându-l la moarte, obţinând astfel pentru soţul acesteia via dorită de acesta dar pe care Nabot nu vroia s-o vândă^[29]

2) Teama pierderii puterii, menţinerea puterii, cucerirea puterii

Faraonul porunceşte celor două moaşe ale evreilor, Sifra şi Pua, să omoare băieţii la naştere pentru a preveni înmulţirea acestora şi eventuala alianţă a acestora cu duşmanii Egiptului, ordin nepus în aplicare de moaşe care, temându-se de Dumnezeu, au pretextat în faţa faraonului că femeile evreice sunt vânjoase şi nu aşteaptă venirea moaşei. Văzând acest refuz, împăratul Egiptului ordonă poporului să arunce pruncii de parte bărbătească în râu.^[30]Saul vroia să-l omoare pe David pentru că se temea de ascensiunea acestuia^[31]Abimelec, fiul roabei lui Ierubaal îi ucide, cu ajutorul unor oameni plătiţi, pe cei 70 de fraţi ai lui pentru a accede la putere^[32]Atalia, văzând că fiul ei a murit, îi ucide pe toţi cei de neam împărătesc, cu excepţia lui Ioas, ascuns de sora lui Ahazia, şi îşi asigură tronul^[33]Irod cel Mare, mâniat că fusese înşelat de magi care nu-l anunţaseră de locul naşterii Mântuitorului, ordonă masacrul copiilor de până la 2 ani din Betleem şi împrejurimi căci se temea de apariţia unui nou împărat^[34]Cărturarii plănuiesc uciderea lui Lazăr pentru că acesta, care stătea ca o mărturie vie a puterii Mântuitorului, determina migrarea credincioşilor către Iisus^[35]

3) Mânia şi supărarea.

Cain îl ucide pe neprihănitul Abel din mânie şi supărare, pentru că Dumnezeu n-a privit cu plăcere spre jertfa lui aşa cum făcuse în cazul lui Abel.^[36] Simeon şi Levi, fraţii Dinei, în mânia lor prea sălbatică, i-au ucis pe toţi bărbaţii din cetatea lui Sihem, fără discernământ, pentru a pedepsi necinstirea fecioarei Dina de către Sihem, chiar dacă acesta o iubea şi vroia să se căsătorească cu ea^[37]

4) Idolatria

Împăratul Manase- şi-a trecut fiul prin foc^[38]; şi a vărsat mult sânge nevinovat, ,,până acolo încât a umplut Ierusalimul de la un capăt la altul”.

5) Mustrarea

Bătrânii şi cărturarii îl omoară pe apostolul Ştefan care-i mustra cu asprime.^[39](7) Împăratul Ioas îl ucide pe Zaharia, fiul preotului Iehoiada, pentru că îndrăznise să-l mustre, uitând bunăvoinţa pe care a avut-o tatăl băiatului faţă de el.^[40](8)Ioan Botezătorul este omorât din pricina vehemenţei cu care condamna relaţia dintre Irod şi nevasta fratelui său, Filip, Irodiada.^[41]

6) Necinstirea unei fecioare

Absalom îl ucide pe fratele său vitreg, Amon pentru că acesta o necinstise pe sora sa, frumoasa Tamar.^[42]

7) Deznădejdea

După ce şi-a dat seama de păcatul făcut şi s-a căit, Iuda s-a sinucis^[43] din pricina deznădejdii.

8) Invidia

Iisus a fost dat pe mâna lui Pilat de preoţii cei de seamă din pizmă^[44]

Intenţia de ucidere

Intenţia de a ucide pe cineva este şi ea un fel de ucidere chiar dacă această intenţie nu se împlineşte. După ce preacurveşte cu Batşeba, soţia lui Urie şi aceasta rămâne însărcinată, David încearcă să-şi acopere fapta trimiţându-l pe Urie acasă. La refuzul repetat al acestuia, David ordonă comandantului său de oşti, Ioab, să-l pună pe Urie în cel mai greu loc al luptei cu amoniţii şi apoi să-l părăsească acolo, ca să fie omorât. Deşi Ioab nu aplică ordinul, ba dimpotrivă, îl pune pe Urie într-un loc apărat de viteji, acesta moare. Natan, proorocul, îl acuză pe David de preacurvie şi de faptul că a ucis pe Urie ,, cu sabia fiilor lui Amon’’(căci intenţia de a-l ucide este şi ea un fel de ucidere, în acelaşi mod în care Iisus va spune că a te uita la o femeie poftind-o înseamnă că respectivul a şi preacurvit în inima sa^[45]. În acelaşi mod împăratul Ahab este acuzat că s-a făcut ucigaş al lui Nabot căci toate manevrele Izabelei s-au făcut cu complicitatea sa. Fiii lui Israel, care-l urau deja pe Iosif pentru că era fiul preferat al tatălui lor, au început să-l urască şi să-l pizmuiască aprins în clipa în care acesta le povesteşte visele sale-în care el apărea ca cel care va prelua toată puterea în familie. De aceea au plănuit să-l ucidă, dar el a fost salvat de Ruben şi apoi, la sugestia lui Iuda, a fost vândut unei cete de ismaeliţi cu 20 de sicli de argint.^[46]

Ura

Ura este un fel de ucidere sufletească. Apostolul Ioan arată că ,,Oricine urăşte pe fratele său, este un ucigaş"^[47]

Ucigaşii nu vor vedea Împărăţia lui Dumnezeu

Ucigaşii sunt excluşi de la moştenirea vieţii veşnice^[48] dacă nu s-au pocăit de păcatul lor, aşa cum au făcut David ori Manase. David s-a căit pentru păcatul său^[49]Manase, împărat idolatru, vrăjitor şi criminal^[50], fiind la strâmtoare, în mâna asirienilor, s- a smerit adânc pentru păcatele sale şi Domnul, lăsându-Se înduplecat, i-a ascultat cererile, şi l-a adus înapoi la Ierusalim în împărăţia lui. Şi Manase a cunoscut că Domnul este Dumnezeu. Apoi Manase a distrus idolii, a aşezat din nou altarul Domnului, a adus pe el jertfe de mulţămire şi de laudă, şi a poruncit lui Iuda să slujească Domnului, Dumnezeului lui Israel. Poporul jertfea tot pe înălţimi, dar numai Domnului Dumnezeului său.^[51]

^{SURSA  https://ro.orthodoxwiki.org}

 

21

"Aduceţi-vă aminte de mai-marii voştri, care v-au grăit vouă cuvântul lui Dumnezeu; priviţi cu luare aminte cum şi-au încheiat viaţa şi urmaţi-le credinţa.

Iisus Hristos, ieri şi azi şi în veci, este acelaşi.

Nu vă lăsaţi furaţi de învăţăturile străine cele de multe feluri."

Evrei 13,7-9.

Dacă vom privi cu sinceritate la viețile bunicelor și străbunicelor noastre care au urmat cuvântul adevărului, vom constata cât de frumos și-au încheiat viața și ce plide de credință ne-au transmis.

Unele și-au știut și ceasul exact al sfârșitului, deși nu aveau diplome și studii înalte, dar nici nu puneau mai mult preț pe știință decât pe credință. Ele vorbeau mai puțin dar lucrau și se jertfeau mai mult. Nu au făcut cursuri de pedagogie ori psihologie, dar au știut să ofere o educație temeinică și profundă copiilor și nepoților.

Același cuvânt al adevărului după care și-au ghidat viața este la fel de valabil și pentru noi astăzi, cu toate că ne mândrim că ne-am dezvoltat, că am progresat tehnologic și suntem moderni în gândire.

Însă sufletul este același, indiferent de perioada istorică. Frumusețea interioară, virtuțile și mântuirea se dobândesc la fel, prin Același Dumnezeu și Domn Iisus Hristos, care a răstignit păcatul odată pentru totdeauna și a dăruit tututur oamenilor puterea de a se face cu adevărat fiii ai lui Dumnezeu, după chip și asemănare.

Bunicii noștri nu aveau prea multă carte și studii, dar aveau un simț extraordinar de a deosebi adevărul de minciună, de a se feri de învățăturile străine și eretice și de a discerne binele de rău.

Astăzi din păcate, cu atâtea masterate, doctorate și supra specializări, parcă ne lăsăm prea ușor ademeniți de ideologiile contemporane și de tot felul de amăgiri și amăgitori.

Să ne vizităm mai des moșii și strămoșii noștri din cimitirele unde se odihnesc și să le cerem un cuvânt simplu de învățătură pentru că ei sunt mai vii decât mulți vii din jurul nostru.

"Nu voi muri, ci voi fi viu şi voi povesti lucrurile Domnului."

Psalmul 117,17.

EROU

 

EROUL

 este o persoană care se remarcă prin curaj, abnegație și altruism în fața pericolelor sau în situatii dificile, punându-și adesea viața în pericol în scopul de a proteja sau ajuta pe ceilalți. Eroul este o figură admirată și respectată în societate datorită virtuților și calităților sale excepționale.

Un erou se caracterizează printr-un spirit neînfricat și determinat, capabil să înfrunte adversitățile și să depășească obstacolele în mod eroic. El acționează cu noblețe și devotament, adesea sacrificându-și propriile interese în favoarea binelui comun. Eroul poate fi o sursă de inspirație pentru cei din jur, fiind considerat un model de comportament și virtute.

Eroul poate fi găsit în diferite contexte, cum ar fi în războaie sau conflicte armate, în operațiuni de salvare în situații de urgență, în profesii periculoase sau în situații extreme. Uneori, eroii sunt persoane obișnuite care se găsesc în situații extraordinare și reușesc să-și depășească limitele și să-și arate adevăratul potențial.

Atitudinea eroică implică o forță fizică și mentală deosebită, dar și o moralitate puternică. Eroul acționează în conformitate cu principii etice și este motivat de dorința de a face bine și de a proteja pe cei vulnerabili. El poate interveni pentru a stopa acte de violență sau nedreptate, pentru a salva vieți sau pentru a aduce speranță și schimbare în lume.

Eroismul poate fi văzut și în mici gesturi de curaj și empatie, nu doar în acțiuni spectaculoase sau în situații excepționale. Un erou poate fi, de asemenea, o persoană care se opune la corupție sau injustiție în mod constant și ferm, care se luptă pentru dreptate și egalitate.

 „Să nu alegi să faci rău, chiar dacă ai fost rănit. Lasă răul să se ducă, iertarea îți va aduce liniște.
 Să nu spui cuvinte grele, chiar dacă ți se par meritate și perfect adevărate. Ecoul lor se stinge greu. Rănind un suflet, vei purta povara durerii lui.
Să nu îți lași frustrarea să se reverse pe oamenii dragi. Oricine are dreptul de a fi trist, supărat și nervos, dar nu vom găsi niciodată liniște furând liniștea altcuiva.
Să nu ții minte răul. Și nici pe omul care ți l-a făcut. Vei zbura mai ușor, fără ca apăsarea dezamăgirilor să-ți îngreuneze aripile.
 Să uiți. Și să-ți amintești doar binecuvântările din viața ta: zilele și clipele care trec și adaugă rost vieții. Oamenii și bucuria. Toate trec, cu bune și rele.
Depinde doar perspectiva din care vrei să le privești pe toate. Și, alegând iertarea, bunătatea și liniștea interioară, niciodată nu vei avea de pierdut."
          
         Pr. Constantin Necula

 "Capacitatea stomacului nostru este aproximativ cât doi pumni de-ai noștri, sau, comparativ vorbind, cât intră în două cești. Aceasta este o măsură pe care n-ar trebui să o depășim la o masă, dacă dorim să nu afectăm în timp energia organelor noastre. Observăm că atunci când ne rugăm și alocăm înainte de masă momente de mulțumire și recunoștință, nevoia noastră de alimente scade. Motivul este acela că sufletul are o capacitate infinit mai mare de a primi hrană, în vreme ce organele structurale sunt limitate la a primi porții pe măsura capacității lor de stocare.
Acesta este un exercițiu pe care putem să îl facem nu numai la masă, ci și la începutul fiecărei activități dintr-o zi obișnuită. Odată ce primește hrană din mulțumire, altruism, generozitate, sufletul încarcă într-un mod nevăzut și corpul fizic, îi reduce tensiunea și îl ajută să acceseze energii din ce în ce mai subtile, necesare pentru refacere, hrănire, vindecare."

<< CONŞTIENŢĂ >>

 "NUMAI printr-o schimbare a conştienţei, schimbându-ţi în mod real conceptul despre sine, poţi „construi odăi tot mai măreţe” – manifestările conceptelor tale tot mai înalte. (Prin manifestare se înţelege experimentarea rezultatelor acestor concepte în lumea ta.) Este de importanţă vitală să înţelegem ce este conştienţa de fapt.
Motivul stă în faptul că singura, unica realitate este conştienţa, prima şi numai una substanţă-cauză a fenomenelor vieţii. Nici un lucru nu are existenţă pentru om decât prin conştienţa pe care o are el asupra acelui lucru. Aşadar, către conştienţă trebuie să te întorci, fiindcă este singurul temei prin care fenomenele vieţii se pot explica.
Dacă acceptăm ideea unei prime cauze, ar urma că evoluţia acelei cauze nu ar putea rezulta niciodată în altceva străin sieşi. Adică, dacă prima substanţă-cauză e lumina, toate evoluţiile ei, roadele şi manifestările, ar rămâne lumină. Prima substanţă-cauză fiind conştienţa, toate evoluţiile ei, roade şi fenomene, trebuie să rămână conştienţă. Tot ce s-ar putea observa ar fi o formă mai joasă ori mai înaltă sau variaţii ale aceluiaşi lucru. Cu alte cuvinte, dacă propria ta conştiinţă este singura realitate, trebuie să fie şi singura substanţă. Prin urmare, ceea ce îţi pare ca fiind circumstanţe, condiţii şi chiar obiecte materiale este de fapt numai produsul propriei tale conştienţe. Natura, atunci, ca lucru sau complex de lucruri externe minţii tale, trebuie respinsă. Tu şi mediul tău nu puteţi fi priviţi ca existând separat. Tu şi lumea ta sunteţi una.
Aşadar, trebuie să te întorci de la aparenţa concretă a lucrurilor spre centrul subiectiv al lucrurilor, conştienţa ta, dacă doreşti cu adevărat să cunoşti cauza fenomenelor vieţii şi cum să foloseşti cunoaşterea asta pentru a-ţi realiza cele mai de preţ vise. În mijlocul contradicţiilor, antagonismelor şi contrastelor aparente ale vieţii tale, este un singur principiu în acţiune, numai conştienţa ta operând totul. Diferenţa nu constă în varietatea substanţei, ci în varietatea aranjamentului aceleiaşi substanţe-cauză, conştienţa ta.
Lumea se mişcă din necesitate nemotivată. Prin aceasta se înţelege că nu are un motiv în sine, ci se află sub necesitatea de a manifesta conceptul tău, aranjamentul minţii tale şi mintea ta este întotdeauna aranjată în imaginea a tot ceea ce crezi şi consimţi tu ca fiind adevărat.
Bogatul, săracul, cerşetorul sau hoţul nu sunt minţi diferite, ci aranjamente diferite ale aceleiaşi minţi, în acelaşi sens în care o bucată de oţel, când e magnetizată, diferă nu în substanţă de starea ei demagnetizată, ci în aranjamentul şi ordinea moleculelor sale. Un singur electron rotindu-se într-o orbită anume stabileşte unicitatea magnetismului. Când bucata de oţel sau orice altceva se demagnetizează, electronii ce gravitează nu se opresc. Aşadar, magnetismul nu a dispărut din existenţă. S-a produs numai un rearanjament al particulelor, astfel încât ele nu mai produc un efect exterior sau perceptibil.
Când particulele sunt aranjate la întâmplare, amestecate în toate direcţiile, substanţa se spune că este demagnetizată; dar când particulele sunt rânduite în categorii astfel încât o parte se îndreaptă într-o direcţie, substanţa este un magnet. Magnetismul nu e generat; este afişat.
Sănătatea, bogăţia, frumuseţea şi geniul nu sunt create; ele sunt numai manifestate prin aranjamentul minţii tale – adică, prin conceptul tău despre tine [şi conceptul tău despre tine este tot ceea ce accepţi şi consimţi ca fiind adevărat. La ce consimţi poate fi descoperit numai printr-o observaţie necritică a reacţiilor tale la viaţă. Reacţiile tale descoperă unde trăieşti psihologic; şi unde trăieşti psihologic determină cum trăieşti aici, în lumea vizibilă exterioară]. Importanţa acestui lucru în viaţa ta de zi cu zi ar trebui să fie evidentă imediat.
Natura de bază a cauzei primare este conştienţa. Aşadar, substanţa fundamentală a tuturor lucrurile este conştienţa."

Rugăciune către Sfântul Ioan Botezătorul, alcătuită de PS Macarie

 

Rugăciune către Sfântul Ioan Botezătorul, alcătuită de PS Macarie

🙏Sfinte Prorocule Ioan, Înaintemergătorule și Botezătorule al lui Hristos, neputincioasă este mintea noastră în a-ți aduce laude după cuviință. Ci destul îți este ție lauda Mântuitorului Hristos, lângă al Cărui Tron mijlocești împreună cu Preasfânta Născătoare de Dumnezeu. Pentru aceasta, îți mulțumim și cu umilință te rugăm: tinde mâna cea îngerească și risipește norul gândurilor rele care ne copleșesc pe noi. Adu pace în inimile, casele și obștile noastre. Împacă-ne cu Dumnezeu și cu aproapele nostru. Spre fapte bune ne îndeamnă și cu boldul pocăinței trezește inimile noastre ca să pricepem prețul mântuirii noastre.
   Învățătorule al pocăinței, dă-ne darul străpungerii inimii și lacrimi prin care să ne curățim de păcate și sufletele noastre mai albe ca zăpada să le albim. De fărădelegi și de cei puternici ai pământului, care strică rânduiala lui Dumnezeu, scapă-ne , prin rugăciunile tale. Sfinte Ioan Înaintemergătorule, tu, despre care Scriptura spune: „Înainte de a te fi zămislit în pântece, te-am cunoscut și, înainte de a ieși din pântece, te-am sfințit și te-am rânduit proroc pentru popoare”, fii cu noi și ne luminează calea în acest veac întunecat și vrăjmaș cerului , ca, prin rugăciunile tale fiind păziți, înaintea lui Hristos, la Judecată, să dobândim partea cea de-a dreapta, împreună cu toți casnicii Săi. Amin.

Fugim mai incet decat teama.

 

Despre iubire

Iubirea nu este atașament. Mulți dintre noi facem greșeala de a confunda cele două noțiuni și nu înțelegem că iubirea reală este legată întotdeauna de momentul prezent. Numai atașamentul ține de trecut, numai atașamentul nu poate accepta schimbarea, numai atașamentul aduce teamă. Iubirea e liberă și nu se teme, nu e geloasă, nu îl investește pe celălalt cu așteptări.

”Atunci când iubeşti totul, nu eşti ataşat de nimic. Ataşamentul este un fel de forţă a gravitaţiei; lipsa de ataşament este o graţie, un zbor. Ceea ce oamenii numesc iubire nu este altceva decât o formă de ataşament; iubirea autentică este sinonimă cu detaşarea. Iubirea comună îşi face tot timpul griji. Cea adevărată ţine cont de starea partenerului, dar nu îşi face niciodată griji. Atunci când iubeşti cu adevărat pe cineva, ţii cont de nevoile sale, dar nu îţi faci griji în legătură cu fanteziile lui stupide. Ii respecţi necesităţile, dar nu faci nimic pentru a-i respecta dorinţele bolnave. Când iubirea înfloreşte și ajunge la apogeu, tot ce rămâne este existenţa. Teama de ziua de mâine dispare. De aceea, nu se mai pune problema unui contract, a unei căsnicii, a ataşamentului de orice fel.” ( Din Iubire, libertate și solitudine)

Despre Adevăr

Numai acceptarea duce la adevăr. Să ne acceptăm așa cum suntem, să nu ne mai întoarcem ochii de la realitatea noastră, să nu mai fugim atunci când ceva nu ne place.

”Adevărul nu este o credință, ci este inteligență pură. Este o explozie puternică a izvoarelor ascunse ale vieții tale, o experiență iluminatoare a conștiinței tale. Dar va trebui să-i creezi cadrul ca să se poată produce. Iar cadrul potrivit este acela de a te accepta așa cum ești. Nu nega nimic, nu te diviza, nu te simți vinovat. Bucură-te! Îți repet, bucură-te așa cum ești.” ( Din Destin, libertate și suflet)

Despre Acceptare

Adesea fugim de noi înșine pentru că nu ne place ceea ce vedem, ceea ce suntem. Ne putem măști și ne mințim. Nu suntem capabili să înțelegem că doar în starea de acceptare răsar adevărul și inteligența, nu suntem capabili să înțelegem că doar în acceptare putem să ne bucurăm de viață. Nu strădania e calea, ci acceptarea. Cu cât încercăm mai tare cu atât mai mult riscăm mai mult să eșuăm și să ne pierdem încrederea în noi înșine și în viața.

”Acceptarea este cheia magică. Acceptă-te așa cum ești! Iar în acceptarea aceea răsare inteligența. De ce răsare inteligența în acceptarea aceea? Fiindcă de fiecare dată când te accepți, încetezi să mai fii divizat; scindarea dispare. Scindarea e între tine și ar trebui, între tine și s-ar cuveni. În asta e înrădăcinat tot secretul schizofreniei. Sunt asta și trebuie să devin ailaltă. În felul acesta ai două posibilități: fie o iei razna încercând să devii ailaltă, fie te accepți.” ( Cum să trăiești în felul tău. Ce înseamnă să fii rebel)

Despre Meditatie

În tăcere se ascund marile răspunsuri.

”Meditația este curajul de a sta în tăcere și singur. Încet, încet, începi să simți că ai o nouă calitate, o nouă vivacitate, o frumusețe nouă, o inteligență nouă – care nu este împrumutată de la nimeni, ci crește înăuntrul tău. Are rădăcini în existența ta și, dacă nu ești laș, se va împlini, va înflori. ” ( Din Destin, libertate și suflet)

Despre fericire:

Fericirea apare numai când alegem să fim în armonie cu noi înșine și cu dorințele noastre.

”Fericirea apare atunci cand te potrivești cu viata ta, cand te potrivești atat de armonios încat tot ce faci e bucurie. Atunci, pe neașteptate, ajungi sa știi că meditația te urmează. Dacă iubești munca pe care o faci, daca iubești felul în care trăiești, atunci meditezi. Atunci nimic nu te distrage. Când lucrurile te distrag, asta dovedește doar că nu te interesează cu adevărat acele lucruri. Atenția ne este distrasă de preocupări nenaturale: bani, prestigiu, putere. Ascultatul păsărilor nu îți aduce bani. Ascultatul păsărilor nu o să-ți confere prestigiu, putere. Privitul unui fluture nu o să te ajute economic, politic, social. Aceste lucruri nu sunt profitable, însă aceste lucruri te fac fericit. Unei ființe umane adevărate îi trebuie curaj să meargă în pas cu lucrurile care o fac fericită. Dacă rămâne săracă, rămâne săracă, nu se plânge de asta, nu îi e ciudă. Spune: „Eu mi-am ales calea – eu am ales păsările și fluturii și florile. Nu pot să fiu bogat, nu-i nimic! Sunt bogat fiindcă sunt fericit”.  ( Din Bucuria – Fericirea care vine din interior)

Despre sinceritate

Sinceritatea are legătură cu noi înșine, ci nu cu ceilalți. Omul sincer nu ascultă de ceilalți și nici nu încearcă să-i schimbe pe ceilalți Omul sincer își ascultă întotdeauna vocea interioară. Atât.

”Sinceritatea înseamnă autenticitate – să fii sincer, adevărat, să nu fi fals, să nu porți măşti. Indiferent care îți este fata adevărată, arat-o cu orice preț. Reţine, asta nu înseamnă că trebuie să-i demaşti pe alţii; dacă ei sunt mulţumiţi de minciunile lor, e treaba lor să decidă. Nu demasca pe nimeni. Subliniez asta pentru că oamenii aşa gândesc; ei spun că trebuie să fii sincer, autentic, înţelegând prin asta că trebuie să despoaie pe toată lumea. Nu. Trebuie să fii autentic față de tine însuti. Nu e nevoie să reformezi pe nimeni altcineva. Dacă poţi să evoluezi tu însuţi, e destul. Nu fi reformator şi nu îi dăscăli pe alţii, nu încerca să îi schimbi pe alţii. Dacă te schimbi tu, e un mesaj suficient. Să fii autentic înseamnă să rămâi fidel faţă de propria fiinţă.” ( Din Intimitatea – Încrederea în sine și în celălalt)

Despre frică

Teama nu este altceva decât o umbră. Primul pas spre vindecarea ei este să recunoaștem că există, că se află în fiecare dintre noi.

”Frica acceptată devine libertate, frica negată, respinsă, condamnată devine, vinovăție. Este firesc ca omul să se teamă, să tremure. Dacă însă accepți că așa e viața, dacă accepți total acest lucru, tremuratul încetează imediat, iar frica devine libertate – e aceeași energie. ” ( Din Curajul – Bucuria de a trăi periculos.)

Despre Curaj

Curajul înseamnă să ne asumăm riscuri în ciuda fricii ce strigă din noi.

”Curajul înseamnă să te avânți în necunoscut în ciuda tuturor temerilor. Curajul nu înseamnă lipsa de teamă. Lipsa de teamă apare pe măsură ce ești din ce în ce mai curajos. Lipsa de teamă înseamnă experiența supremă a curajului. Ea este încununarea curajului absolut. Însă la început nu există mare diferență între omul laș și cel curajos. Singura diferență e că cel laș își ascultă temerile și le urmează, iar curajosul le pune deoparte și merge înainte. Omul curajos se avântă în necunoscut  în ciuda tuturor temerilor sale. El își cunoaște temerile, știe că există.” ( Din Curajul – Bucuria de a trăi periculos.

Despre libertate

Omul cu adevărat liber este sigur de alegerile lui, își asumă responsabilități și nu se teme de necunoscut.

”Libertatea naște teamă. Oamenii vorbesc despre libertate, dar se tem de ea. Iar omul care se teme de libertate nu e încă om. Eu îți ofer libertate, nu îți ofer siguranță. Eu îți ofer înțelegere, nu îți ofer cunoștiințe. Viața merge înainte cu o mie și una de incertitudini. Asta e libertatea ei. Nu o numi nesiguranță.” ( Din Curajul – Bucuria de a trăi periculos )

Despre fata originală

Fața originală ia naștere când ne eliberăm de condiționările societății, de părerile celorlalți și de ideile cu care ne-au îmbrăcat, fața originală ia naștere în îmbrățișarea adevăratului eu.

”Fața originală este o expresie poetică frumoasă, dar asta nu înseamnă că vei avea o altă față. Aceeași față își va pierde toată încordarea, va fi relaxată. Un vechi proverb spune: Eroul este omul care nu a avut curajul să fie laș. Dacă ești laș, ce-i rău în asta? Ești laș, foarte bine. E nevoie și de lași, altfel de unde am mai avea eroi? Ei sunt o necesitate absolută pentru a oferi cadrul apariției eroilor. Fii tu însuți, oricum ai fi. Problema e că nimeni nu ți-a spus vreodată să fii tu însuți. Toată lumea își bagă nasul, îți spune că trebuie să fii așa sau așa, chiar și în probleme banale. Nimeni nu lasă pe nimeni să fie el însuși. Ți-ai însușit atât de bine ideile altora, încât ți se pare că sunt ideile tale. Abandonează toate acele condiționări, leapădă-te de ele așa cum se leapădă copacii de frunzele veștede. E mai bine să fii un copac gol, fără frunze, decât să ai frunze și flori din plastic. Chipul original înseamnă să nu fii dominat de nici un fel de moralitate, religie, societate, de părinți, profesori, preoți, de nimeni. Înseamnă să-ți trăiești viața conform simțului tău lăuntric.” (Din Curajul – Bucuria de a trăi periculos )

Sunt oameni care se gândesc la tine, care te iubesc frumos și care te trezesc, ca să poți visa din nou.

 “Sunt oameni care au magie, care fac mânia frumoasă, care transformă lacrimile în râs, care îți strâng mâna, care nu uită ziua de naștere, care au arta în ochi, și pe buze.

Da, sunt oameni care au muzică, care au lumea de schimbat, care au în interiorul lor un spiriduș, care surprind, care te scot la dans. Sunt oameni care fac dragoste cu tine, cu un mesaj, cu un mi-e dor de tine, cu o soapta, cu un sărut.

Sunt oameni care-ți fură suspinele și versurile, care îți fac să dispară fricile, care îți sărută rănile, care folosește cântece pentru a-ți spune bună dimineața.

Sunt oameni rupți, sparți în interior, dar se uită la tine si te fac să zâmbești, fără ca tu să știi. Sunt oameni care oferă, oferă momente, oferă fotografii care există doar în amintirile tale, oferă dorință, motive și încurajări.

Sunt oameni care caută coincidențe pentru a le face să pară doar așa. Sunt oameni care au grija de tine, cu un simplu fel in care ești, care îți trimit flori care nu au nevoie de un răspuns,care te fac sa te pierzi, sa te caute si sa te regăsești in tăcere.

Sunt oameni care se gândesc la tine, care te iubesc frumos și care te trezesc, ca să poți visa din nou.

Acei oameni, care nu găsești niciodată cum să le spui mulțumesc, mulțumesc pentru toate acestea...
Acei oameni care rămân, chiar dacă pleacă, în ceea ce este propria ta poveste.”

Continuã sã cauți !

 

•  Nu poti lucra cu tine și cu neajunsurile tale emoționale fârã o formã de terapie.
  
   Nu existã cã "eu sunt propriul meu psiholog" . Asta e o limitare și un refuz ferm de a distruge rezistențele. Dacã spui asta, ești în negare.
  
   Nimeni nu se schimbã decât dacã dorește și dacã cere ajutor. Oamenii nu se schimbã pe parcurs, pot doar sã evolueze de la rãu la mai rãu dacã refuzã sã stea în fața cu tot ceea ce le-a adus neliniște .
  
   Scopul terapiei este acela de autocunoaștere și evoluție, transformare și echilibru și este PERSONAL. Nu vii la terapie sã schimbi pe cei din jur, doar legat de tine poți face asta și nu e simplu mereu.
  
   Nu existã schimbare dacã NU faci nimic și nu lucrezi cu tine în afara orelor de terapie. Orice mãiestrie presupune muncã personalã fãcutã constant. Dacã lași munca în sarcina terapeutului, orice demers de a fi mai bine e în zadar.
  
   Terapeutul tãu este un ghid spre a te lumina, e omul care ține corect lanterna în rãtãcirile tale, dar reușitele transformãrii vin din procese personale și se datoreaza celui ce dorește schimbare dacã acesta CU ADEVÃRAT o dorește.
  
   Dacã vii într-un proces terapeutic fã-o deschis și încrezãtor și condimenteazã asta cu multã rãbdare....dureazã !!!!
  
   Dacã nu ai gãsit persoana potrivitã alãturi de care sã începi transformarea și cãutãrile, nu e nimic. Continuã sã cauți !!! Cineva e acolo perfect pentru nevoile tale 
  

  Activați pentru a vizualiza o imagine mai mare.

  • 
    
•