.jpg)
A fi prietenul lui Dumnezeu înseamnă să-L cauţi şi să-L doreşti pe Dumnezeu cu toată fiinţa ta şi să faci voia Lui. Puneţi-vă această întrebare: Sunteţi cu adevărat prietenii lui Dumnezeu? Sau sunteţi doar un slujitor care ascultă de poruncile lui Dumnezeu? Prietenul lui Dumnezeu are o iubire statornică şi neclintită faţă de El.
În viaţa noastră duhovnicească ni se cere să atingem asemănarea cu Dumnezeu. Sfântul Vasile cel Mare ne spune că dacă vom spori în virtute suntem în continuă schimbare duhovnicească. Această schimbare presupune o schimbare de atitudine faţă de lume, faţă de prietenii noştri, de rivalii noştri şi de perspectivă asupra vieţii.
Sfântul Vasile cel Mare scrie în cărţile sale: „Când eram copil, vorbeam ca un copil, simţeam ca un copil, judecam ca un copil; dar când m-am făcut bărbat, am lepădat cele ale copilului” (Epistola I către Corinteni 13, 11). Dar una fac: uitând cele ce sunt în urma mea, şi tinzând către cele dinainte, alerg la ţintă, la răsplata chemării de sus, a lui Dumnezeu, întru Hristos Iisus” (Epistola către Filipeni 3, 13).
Aşadar aici este schimbarea omului lăuntric care sporeşte duhovniceşte pe zi ce trece. Tot Sfântul Vasile cel Mare ne spune că : „Fiecare om poate să atingă desăvârşirea în iubire şi să înveţe să-L cunoască pe Dumnezeu Care este cu totul Iubire. „Să vă dezbrăcaţi de vieţuirea voastră de mai înainte, de omul cel vechi, care se strică prin poftele amăgitoare; și să vă îmbrăcaţi în omul cel nou, cel după Dumnezeu, zidit întru dreptate şi în sfinţenia adevărului” (Epistola către Efeseni a Sfântului Apostol Pavel).
Schimbarea pe care noi, ca şi creştini ortodocşi o căutăm este desăvârşirea în iubirea faţă de Dumnezeu. Noi trebuie să ascultăm şi să împlinim poruncile lui Dumnezeu: „Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta, din tot sufletul tău, din tot cugetul tău şi din toată puterea ta. Aceasta este cea dintâi poruncă” (Marcu 12, 30).
Sfântul Vasile cel Mare ne ajută să înţelegem mai bine sensul expresiei: „din toată inima ta”. Expresia „cu toată inima ta” nu permite împărţirea, tu trebuie să-L iubeşti pe Dumnezeu cu toată inima. Din acest motiv, puţini oameni au fost numiţi prieteni ai lui Dumnezeu; Moise a fost descris ca şi prieten al lui Dumnezeu: „Domnul însă grăia cu Moise faţă către faţă, cum ar grăi cineva cu prietenul său” (Ieşirea 33, 11). De asemenea, Sfântul Apostol şi Evanghelist Ioan spune un lucru asemănător: „iar prietenul Mirelui, care stă şi ascultă pe Mire, se bucură cu bucurie de glasul Lui. Deci această bucurie a mea s-a împlinit” (Ioan 3, 29).
Aşadar, cei care au o iubire statornică şi de neclintit pentru Dumnezeu aceia se numesc prieteni ai lui Dumnezeu. Adevărata prietenie se bazează pe dragostea adevărată. A fi prietenul lui Dumnezeu înseamnă să-L cauţi şi să-L doreşti pe Dumnezeu cu toată fiinţa ta şi să faci voia Lui.
Ca modele de prietenie adevărată îi putem avea pe ucenicii Mântuitorului Iisus Hristos. Sfântul Vasile cel Mare continuă să ne spună: „Mântuitorul Iisus Hristos îi numeşte pe ucenicii săi prieteni şi le spune: De acum nu vă mai zic slugi, că sluga nu ştie ce face stăpânul său, ci v-am numit pe voi prieteni, pentru că toate câte am auzit de la Tatăl Meu vi le-am făcut cunoscute” (Ioan15, 15).
Puneţi-vă această întrebare: Sunteţi cu adevărat prietenii lui Dumnezeu? Sau sunteţi doar un slujitor care ascultă de poruncile lui Dumnezeu? Prietenul lui Dumnezeu are o iubire statornică şi neclintită faţă de El.
