Din zi in zi ne imputinam, ne imprastiem, ne risipim. Ne-a ramas doar mangaierea ca inca neamul nu s-a stins si ca, de-a lungul vremii, destui straini au ales sa creada in noi, venind aici, traind cu noi, murind cu noi. Unii au venit aici din interese politice sau economice, ori din alte interese personale care au adus multa durere si prea multa paguba, insa nu putini sunt cei care au venit spre luminarea si inchegarea noastra ca popor. Oameni politici, oameni de cultura, doctori, ingineri, invatati sau oameni simpli au ajuns dintr-o binefacatoare randuiala Dumnezeiasca sa se salasluiasca pe pamant romanesc si sa contribuie la dainuirea noastra in timp. Cu siguranta, cel mai de pret dar a fost ca Dumnezeu a vegheat si a trimis mereu printre ai nostri pe alesii sai, pentru ca sa ne intarim in credinta si ca sa nu cadem in deznadejde. Faclii vii care au ars pentru iubire, intelegere si pace intre frati.
Pentru tot ce au facut pentru ortodoxism si neamul romanesc, multi dintre ei au fost trecuti in randul sfintilor, fiind cinstiti si pretuiti ca unii care au facut parte din popor. Sute de mii de romani isi cauta acum alinarea si-si spun oful inghenunchind in fata icoanelor si a moastelor celor care, veniti de pe meleaguri straine, au facut pentru al nostru neam mai mult decat au facut de-a lungul timpului guvernele si oamenii politici pusi in slujba tarii. Sfintii au iubit tara, ajutand pe fiii ei sa treaca prin negura incercarilor, vindecand si intarind sufletele slabanogite de ispite si greutati. Au venit la noi sa ne mangaie, sa ne poarte poverile, sa ne linisteasca furtunile, sa ne invete sa ne pretuim unii pe altii. Au aratat dragostea si devotamentul fata de tara si de fiii ei, iar astazi sunt socotiti sfinti romani.
Nicodim de la Tismana, Paisie de la Neamt, Grigorie Decapolitul, Visarion Sarai, Iosif cel Nou de la Partos, Epictet si Astion, Iachint de Vicina, Antim Ivireanu sunt doar cativa dintre cei care au aprins lumini atat in inimile, cat si in mintile romanilor. Au venit din departari, stabilindu-se in manastirile noastre si impreuna cu calugarii de aici au inceput o frumoasa lucrare spirituala, filantropica si culturala. Unii au intemeiat noi manastiri, altii s-au remarcat ca indrumatori ai vietii monahale, altii au scris, au tradus si au tiparit carti de cult si de folos duhovnicesc. Traducerea si tiparirea de carti a avut un rol semnificativ in dezvoltarea si formarea limbii romane. Asa, romanii au putut sa patrunda exigentele Evangheliei si sa traiasca dupa ele in buna randuiala si buna intelegere.
Intemeierea de noi vetre monahale a fost alta binecuvantare pentru inaintasii nostri. Pana astazi, acestea sunt marturie ca avem radacini crestine si ca ortodoxia a fost fundatia pe care generatiile s-au inchegat secole la rand. Sunt multi cei care pleaca astazi din tara, dezgustati si fara perspectiva intoarcerii, insa nu trebuie sa deznadajduim. Sa privim mai atent la cei care au venit si ne-au iubit atat de mult, incat s-au cuibarit aici, facandu-se una cu romanii. Sa privim la sfintii romani. Fie ca au fost teologi, preoti ierarhi, sau simpli rugatori, cu totii s-au pus in slujba neamului nostru, sporindu-i credinta si cultura, sustinand si aparand biserica strabuna.
Troparul sfintilor romani: Cuvantul dumnezeiesc pe pamantul romanesc au odraslit, iar Biserica strabuna cu Sfinti au impodobit, vrednici luptatori s-au aratat Mucenicii si Marturisitorii care pentru Hristos viata si-au jertfit, iar Cuviosii si Pustnicii intru nevointe urmand calea Domnului, chipuri ingeresti au dobandit, Arhiereii si Preotii neincetat vestind Cuvantul Evangheliei au marturisit, iar binecredinciosii Voievozi Biserici au inaltat si cu dreptslavitorii crestini cu ravna si jertfelnicie credinta ortodoxa si tara au aparat, toate cetele Sfintilor impreuna rugati pe milostivul Dumnezeu sa mantuiasca sufletele noastre.
https://www.daciccool.ro/romania-mea/articole-despre-romania-mea/9725-sfintii-romani-faclii-ale-neamului
