Sfântul Nectarie i-a devenit părintele sufletesc, icoana lui aflându-se tot timpul, pe biroul său de lucru.

 Sfântul Nectarie

Cu puțin timp în urmă, unui om de afaceri din Grecia i s-a depistat o gravă formă de cancer.

   Avea o viață împărțită între chestiunile profesionale care-l obsedau și-i mâncau aproape tot timpul, călătorii și momente de destindere, pe care le petrecea cu familia și prietenii.

   Fără a fi avut un suflet rău, el se afla la o distanță astronomică de tot ceea ce înseamnă "biserică", "sfinți", "rugăciune", sau " viață duhovnicească".

   Sfătuit de mai multe cunoștințe plecă la Paris la un renumit spital, specializat în tratarea cancerului.

   Odată aflat în capitala Franței porni spre spital și în acest scop chemă un taxi.

   Pe drum observase că șoferul părea destul de în vârstă și din vorbă în vorbă, descoperi că taximetristul era și el tot un grec, care trăia de mai mulți ani în Franța.

    Povestindu-i cu tristețe scopul venirii sale în Hexagon, taximetristul îl întrebă de ce nu rămăsese în Grecia, pentru că (în opinia lui), "medicii greci sunt cu mult mai buni decât cei francezi, în tratarea cumplitei boli numită cancer".

   Sceptic, afaceristul îl asculta tăcut.

    "Vă recomand eu un spital renumit din Grecia, pe insula Eghina. Mergeți acolo și veți vedea că vă veți vindeca. ", urmă vioi, bătrânul taximetrist.

   Omul de afaceri nu auzise de niciun fel de spital în acest sens și nu puse prea mare temei pe vorbele ciudatului șofer de taxi, un bărbos cu o voce blândă și cu o privire de o neobișnuită intensitate.

În urma consultului făcut la Paris, medicii renumitului spital se declarară neputincioși în privința maladiei afaceristului grec și-i spuseră sec că este vorba de metastaze.

 Șansele de supraviețuire erau nule.
   Cu moralul pulbere, afaceristul reveni în Grecia și se pregăti de cele necesare ultimului capitol al vieții sale.

   Dar îi povesti soției lui despre discuția avută la Paris cu ciudatul șofer de taxi bărbos.

   Femeia îl sfătui să meargă în insula Eghina (unde nu ajunsese niciodată până atunci) și să se intereseze de acel spital performant.

    (Până atunci nu găsise nicio informație legată de un asemenea spital, oricât de mult căutase pe internet).

   Ajuns în Eghina începu să întrebe oameni din insulă, dar nimeni nu știa de un asemenea spital, precum cel descris de afacerist.

    Însă cineva îi spuse că n-ar fi rău să meargă la mănăstirea "Sfânta Treime", aflată pe insulă, pentru că fusese ctitorită de un vestit sfânt pe nume Nectarie ( 1846-1920), adevărat făcător de vindecări miraculoase.

    Sfântul era înhumat acolo. Afaceristul nu auzise de niciun sfânt Nectarie, dar disperarea de care era copleșit nu avea limite și merse spre mănăstire.

    Când intră, după câțiva pași simți că se prăbușește, atunci când privi spre icoana sfântului: semăna perfect cu bătrânul taximetrist grec, cu care vorbise la Paris.

    De fapt, afaceristul a avut convingerea fermă, că era una și aceiași persoană.

     Rugându-se cu ardoare (cum nu o făcuse niciodată până atunci) și rămânând o vreme pe insulă, el reveni acasă și după câteva luni, un nou control medical îi certifică faptul că se vindecase complet.

    Medicii care-l consultaseră au declarat că nu mai văzuseră niciodată o asemenea formă de vindecare, în toată cariera lor.

    Viața omului de afaceri s-a schimbat radical după însănătoșire, el devenind un credincios ortodox implicat nu doar în viața bisericii- ci și un filantrop extrem de activ.

    Sfântul Nectarie i-a devenit părintele sufletesc, icoana lui aflându-se tot timpul, pe biroul său de lucru.

 "Câtă iubire, Doamne, ai pus pe lângă noi!
Dar orbi cum suntem azi și-n suflete prea goi,
Împovărați de griji, sau gând de-navuțire,
Nu ne mai pasă, Doamne,
...călcăm peste iubire.''

Î

 

 

INTREBAREA

   M-a privit lung, Domnul, la judecată. O privire care parcă nu se mai sfârșea. Mi-a arătat apoi un trandafir minunat și m-a întrebat doar atât:
   -Tu, în viața ta, cât ai înflorit?...

Să rostim astăzi, 28 noiembrie, Canon de rugăciune către Sfântul Cuvios Mucenic Ştefan cel Nou şi către cei împreună cu dânsul

 

Pustniceşte mai înainte pregătindu-te în munte, taberele vrăjmaşilor celor netrupeşti cu toată arma Crucii le-ai pierdut, întru tot fericite. Şi iarăşi spre chinuire bărbăteşte te-ai îmbrăcat, ucigând pe Copronim cu sabia credinţei. Şi pentru amândouă te-ai încununat de la Dumnezeu, Preacuvioase Mucenice Ştefan, pururea pomenite.

Ca pe uscat umblând Israel, cu urmele prin adânc, pe prigonitorul Faraon văzându-l înecat, a strigat: lui Dumnezeu cântare de biruinţă să-I cântăm.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ştefan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu bucurie trecând tu pe calea cea strâmtă a nevoinţei, cu întinderea muceniciei tale ai strâmtorat pornirea vrăjmaşilor şi ai moştenit viaţă largă, fericite.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ştefan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Rădăcină neroditoare te-a rodit pe tine mai înainte cea cu numele Anei, ca odinioară pe Samuel şi te-a dat pe tine dar lui Dumnezeu, însemnând darul vieţii tale, înţelepte.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ştefan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Foarte cu sfinţenie mergând la Dumnezeiasca ceată a sihaştrilor, ai strălucit cu virtuţile ca o stea prealuminoasă, luminând tainic pe credincioşi, Cuvioase Ştefan.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ştefan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Chinuindu-ţi trupul cu închisoarea locuinţei celei strâmte, ţi-ai ridicat gândul către cele cereşti, înţelepte, lăţindu-te bine cu suişuri.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Pe Uşa cea Neumblată, pe Locaşul cel Curat al curăţie, pe cea Frumoasă între femei, pe Preasfânta Stăpână, cu glasuri sfinţite să o mărim noi poporul cel sfinţit.

Amin.

 

Dacă îmi împodobesc casa ca nimeni altcineva, cu panglici de mătase, cu seturi de beculeţe ce-ţi iau ochii cu pâlpâirea lor, sau cu baloane vesele ce-ţi aduc zâmbetul pe buze, dar nu-mi exprim dragostea faţă de familia mea, nu sunt decât un alt decorator, mai mult sau mai puţin talentat.

Dacă robotesc până la epuizare în bucătărie, pregătind mese îmbelşugate, frământând cozonaci pufoşi şi înmiresmaţi şi aranjând apoi ca nimeni altcineva masa de sărbătoare, dar nu-mi exprim dragostea faţă de familia mea, nu sunt decât un simplu bucătar.

Dacă mă ofer să ajut la cantina socială, să duc Vestea Bună la azilul de bătrâni, şi dacă dau tot ce am în scopuri caritabile, dar nu-mi exprim dragostea faţă de familia mea, nu-mi foloseşte la nimic.

Dacă împodobesc bradul cu îngeraşi argintii şi fulgi de zăpadă confecţionaţi cu migală sau masa cu aranjamente florale inspirat şi iscusit alcătuite, dacă particip la nenumărate serbări, onorând nenumăratele invitaţii ce mi se fac, dacă nu lipsesc la nici o repetitie de cor pentru marea Sărbătoare, dar în toate acestea nu mă concentrez în primul rând asupra lui Hristos, nu-mi foloseşte la nimic, şi nu am pătruns adevăratul sens al Sărbătorii.

Dragostea se opreşte din gătit ca să îmbrăţişeze copilul.

Dragostea se opreşte din împodobitul casei ca să-i dea un sărut soţului şi să-i spună te iubesc.

Dragostea este plină de bunătate, în pofida grabei şi a oboselii.

Dragostea nu pizmuieşte casa celui care a pus pe masa împodobită festiv farfuriile din cel mai fin porţelan şi tacâmurile de argint.

Dragostea nu ţipă la copii să nu-i stea în cale, ci este plină de mulţumire că îi are, chiar dacă i se împletesc printre picioare.

Dragostea nu le face daruri numai celor care pot să dăruiască la rândul lor, ci se bucură să le pregătească daruri în primul rând celor care nu au din ce să dăruiască.

Dragostea acoperă totul, crede totul, nădăjduiește totul, suferă totul.

Dragostea nu va pieri niciodată.

Jocurile video se vor strica, mărgeluţele şi paietele se vor desprinde de pe toaleta de seară, cizmele cele mai scumpe tot vor avea nevoie de pantofar, bradul - oricât de frumos - tot va trebui despodobit, însă darul dragostei va dăinui.

Elisabeth Mittelstädt, Câteva clipe sub steluţa din fereastră

 

Rugăciune de pocăinţă către Maicuta Sfanta, de spus in Post

Stăpână prea milostivă şi bună, primeşte rugăciunea mea cea ticăloasă ce se aduce ţie din gură netrebnică, deşi toate le ştii, şi mai ales neputinţa mea.

 Că eu prin tine scap la bunătatea Fiului tău şi prin tine, Doamna mea, m-am abătut din calea ce ducea spre moarte. Şi ştiind faptele şi toate mişcările mele, cele din zi şi din noapte, cele cu lucrul şi cuvântul, cele întru ştiinţă şi întru neştiinţă, îndreptează-mă, că eu pe tine te am mijlocitoare către Hristos, Dumnezeul nostru.Miluieşte-mă şi mă ajută, îndemnându-mă la tot lucrul bun, după voia Fiului tău şi Dumnezeului nostru. Tu ştii, Stăpână preabună, că din braţele maicii mele spre tine am alergat, ţie am fost dăruit, deşi rău m-am ocârmuit, dar nu am ştiut altă scăpare, părtinitoare, sprijinire şi mijlocitoare către Dumnezeu fără numai pe tine.

Şi acum, Stăpâna mea, mărturisindu-mi toate faptele mele cele necuvioase, te rog să mi le ştergi şi să mă miluieşti. Ştii, Stăpâna mea Născătoare de Dumnezeu, că sunt ca o oaie rătăcită şi ca un străin smerit, care nu are unde să îşi plece capul, fără numai la tine, Maica lui Hristos, Dumnezeul meu. Tu eşti, Stăpână, ajutorarea mea, tu curăţia mea, tu acoperământul meu, tu chezăşuitoarea mea către Dumnezeu, tu tatăl meu, tu maica mea, tu povăţuitoarea mea şi întru tine îmi pun toată nădejdea mea. Tu cunoşti sărăcia mea şi ştii că nu am pe nimeni, fără numai pe tine şi pe Hristos, Cel ce s-a născut din tine. Să nu te îngreţoşezi de mine, nici să mă lepezi de la faţa ta, Preacurată, ca să nu biruiască mulţimea răutăţilor mele bunătatea ta, că al tău este noianul milostivirii, ca ceea ce eşti Maica lui Dumnezeu cel milostiv.

 Numai de voieşti şi eu m-am mântuit. Nimeni nu se împotriveşte ţie, că eşti Maică a lui Iisus Hristos, Dumnezeul meu, Cel ce a făcut toate.

Ştiu că multe sunt păcatele mele şi nu sunt vrednic a privi la înălţimea cerului din pricina fărădelegilor mele, dar dacă tu vei binevoi cine se va împotrivi? Ajută-mi, Stăpână, Născătoare de Dumnezeu, mie, celui fără de îndrăzneală şi să nu mi se socotească îndrăzneala întru păcat, ci iartă-mă degrabă şi dă-mi umilinţă.

Dă-mi izvor de lacrimi, suspinare şi zdrobire de inimă, ca să plâng păcatele mele, că eu sunt cel ce am nelegiuit înaintea Fiului Tău şi Dumnezeu mai mult decât toată firea. Şi ştiu, Stăpâna mea, că sunt fără de răspuns, nevrednic de toată iubirea ta de oameni, ci vrednic de toată osânda. De aceasta, prin tine, scap la mila Fiului tău, a Stăpânului şi Făcătorului meu cel bun.

Deci ocârmuieşte-mă şi mă învaţă, Născătoare de Dumnezeu. Şi cerând în dar mila ta cea bogată, miluieşte-mă precum voieşti şi nu mă lepăda de la faţa ta, nici nu mă depărta de acoperământul tău, nu mă înstrăina de milostivirea ta. Miluieşte-mă pe mine, cel ce spre tine am toată nădejdea şi arată-ţi întru mine puterea ta, Născătoare de Dumnezeu.

Că de mă vei mântui pe mine, păcătosul, mare va fi mila ta, mare milostivirea ta, mare nepomenirea ta de rău, mare îndelungă răbdarea ta. Iar de vei milui pe cel vrednic, nu va fi lucru minunat.

Rugăciune de pocăinţă către Maica DomnuluiDe aceea ajută-mi, milostiveşte-te spre mine şi-mi întinde mâna ta mie, leneşului, trândavului, nemulţumitorului, împietritului, neumilitului, judecătorului strâmb, gânditorului de rău, desfrânatului, hulitorului, ocărâtorului, clevetitorului, celui plin de toată fapta rea, de cuvinte viclene şi gânduri urâte, celui străin şi gol de toată fapta cea bună şi vrednic de toată osânda şi pedeapsa.

Cu adevărat, Stăpâna mea Preasfântă, Născătoare de Dumnezeu, milostiveşte-te spre mine, lipsitul şi ticălosul, şi fă cu mine milele tale bogate. Ca, fiind mântuit, să laud pe Cel ce S-a întrupat din tine, Hristos Dumnezeul nostru, şi pe tine te măresc, mântuirea mea, sprijinirea mea, mângâierea mea şi păzitoarea mea din toate zilele vieţii mele. Ajută-mi mie, Stăpâna mea ce sfântă, ajută-mi şi iarăşi strig, ajută-mi. Şi mă învredniceşte ca să fac voia Fiului tău şi Dumnezeului meu în toate zilele vieţii mele, să mă tem de El şi să-I slujesc cum se cuvine. Şi aşa, săvârşindu-mă, Stăpâna mea Născătoare de Dumnezeu, să fiu povăţuit de sfinţii îngeri la locaşurile cele dumnezeieşti şi luminoase prin mijlocirea ta cea bineprimită, unde să-I slăvesc în veci pe Tatăl, pe Fiul şi pe Sfântul Duh, treimea cea preasfântă.

 Amin.

Leac pentru viață lungă. Bunicii tratau zeci de boli cu mălai. Lucruri neștiute despre MĂMĂLIGA

 

Un aliment tradiţional în gastronomia românească, mămăliga, continuă să fie subiect de cercetare pentru specialişti. Deocamdată, niciun studiu nu a scos în evidenţă o contraindicaţie în folosirea ei. Malaiul este un inlocuitor de nădejde al produselor de panificatie, numit de specialisti „prietenul intestinului subtire“. Dispretuit pe nedrept, acest medicament traditional aduce numai beneficii atât omului sănătos, cât și celui care suferă de boli grave.

„Deşi figurează mai rar pe lista meniului nostru cotidian, mai ales la oraş, faimoasa mămăligă românească s-a dovedit un aliment-medicament cu ajutorul căruia se tratează o varietate de boli. Ea nu trebuie să lipsească din alimentaţia suferinzilor, dar nici din hrana oamenilor sănătoşi, când aceştia vor să-şi menţină starea de sănătate”, precizează Eugen Giurgiu, doctor în biochimie cu competenţă în fitoterapie şi nutriţie.

Iată care sunt cele mai importante dintre acestea.

Potrivit nutriţioniştilor, mălaiul natural (nu cel grişat, care este mult mai sărac în substanţe nutritive) nu ar trebui să lipsească din lista alimentelor de bază, deoarece proprietăţile terapeutice îl recomandă pentru mai bine de 70 de afecţiuni, scrie click.ro.

Printre altele, acest aliment reduce aciditatea (având o acţiune calmantă şi sedativă în gastrita hiperacidă şi în ulcer), contribuie la detoxifierea ficatului, creşte imunitatea, reglează nivelul colesterolului din sânge şi combate obezitatea.

În acelaşi timp, dieta cu mămăligă reduce stresul, ameliorează anexita, incontinenţa urinară, reumatismul şi diabetul, iar lista beneficiilor este mult mai lungă.

Leac pentru…viaţă lungă

Cei care mănâncă zilnic fie mămăligă, fie produse din porumb, se bucură de longevitate. Aceasta este concluzia unor studii desfăşurate pe parcursul mai multor ani.

Cercetatorii edocrinologi considera ca un consum zilnic de mamaliga scade cu 60% riscul de boli psihice generate de disfunctii tiroidiene. De asemenea, consumul de mamaliga regleaza concentratia de glucoza in sange, fiind de folos diabeticilor. Reduce cantitatea de colesterol din sange, scazand astfel riscul de ateroscleroza si, implicit, de infarct. Mai mult, banala mamaliga revitalizeaza functiile sexuale, in special feminine.

Rezultatele cercetarilor românesti efectuate de antropologi in regiunea Bran-Rucar (unde mamaliga e mai des pe masa romanilor), arata ca 9% din femeile de peste 65 de ani au avut o activitate ovariana foarte intensa, manifestata si prin prelungirea vietii sexuale chiar si dupa varsta de 72 de ani. De asemenea, consumul de mamaliga este raspunzator si de longevitate. Multa lume crede ca mamaliga ingrasa.

Ei bine, mamaliga moale are de patru ori mai putine calorii fata de paine. Iar mamaliga virtoasa are jumatate din caloriile painii. inca din cele mai vechi timpuri, romanii au folosit mamaliga ca leac. De exemplu, doar pentru a evita pelagra, este suficient consumul zilnic de mamaliga cu o jumatate de litru de lapte si un ou. Terapia a dat rezultate sute de ani.

De ajutor în obezitate

Mămăliga s-a dovedit benefică în tratamentul persoanelor care suferă de obezitate. Datorită fibrelor conținute, mămăliga este săţioasă şi, contrar unor opinii, aceasta nu îngraşă. Cu un conținut bogat în vitamine din complexul B, în potasiu şi în calciu, mămăliga este mult mai săracă în calorii.

De aceea, poate fi consumată la mesele principale în locul pâinii. În curele de slăbire, mămăliga trebuie consumată cu iaurt şi cu brânză slabă. Când este combinată cu alimente grase (unt, slănină sau smântână ), atunci meniul are efectul unei mese copioase.

Dacă vrem să socotim câte calorii consumăm zilnic, atunci trebuie să ţinem seama că 100 g de mălai are 351 calorii, în timp ce 100 grame de pufuleţi conţin 520 calorii.

De ajutor ficatului si intestinelor

Un aliment tradițional cum e mămăliga a fost de multe ori subiect de cercetare al specialistilor, fara a i se putea gasi o contraindicatie. Fierturile de porumb au fost apreciate inca din vremea lui Columb, dar, ulterior, au ajuns sa fie considerate hrana saracilor. Studiile recente au scos in evidenta faptul ca media de viata a triburilor amerindiene care se hraneau cu porumb crud sau fiert era mult mai mare decat a altor comunitati invecinate, carora le lipsea din dieta acest aliment.

Recent, s-a descoperit prezenta in boabele de porumb a unor substante derivate ale acizilor arahidic si palmitic, extrem de importante pentru sanatatea organismului. Acesti acizi se absorb in intestin cu mare usurinta, fara a suferi transformari chimice decat in proportie de 22-28%. Ajunsi in sange, se transforma in hidroxiacizi care vor purifica sangele de unele substante toxice. Efectul detoxifiant al substantelor din porumb usureaza efortul ficatului de neutralizare a substantelor toxice, reducand considerabil riscul la insuficiente si ciroze hepatice. La populatiile unde se consuma zilnic terci de malai, incidenta bolilor hepatice este de 10 ori mai mica, iar copiii au o dezvoltare mai buna.

Cataplasme aplicate pe piept

Tratamentele pe care ni le faceau bunicile noastre in copilarie ne vindecau si ne fereau de utilizarea abuziva a antibioticelor. Mamaliga era la loc de cinste printre leacurile vechi. Pentru durere in gat si raceala, se pun pe o tabla incinsa doua linguri de malai si se sta cu nasul deasupra fumului produs, amestecand continuu. in plus, se bea seara inainte de culcare un terci, ca o mamaliga subtire, in care se pune o bucatica de unt. A doua zi, va veti simti infinit mai bine. in popor, unul din adjuvantele cu o eficienta incredibila in pneumonie este tot faimoasa mamaliga româneasca. Se lasa sa se raceasca, cat poate suporta pielea, dupa care se intinde pe zona pieptului intr-un strat de doua degete pe torace si se tine 15 minute, dupa care se inlatura, iar pielea se sterge cu un tampon inmuiat in spirt camforat. Cataplasma cu mamaliga calda e buna si in bronsite, gripa, tuse cronicizata. Aceeasi aplicatie se face in zona rinichilor pentru tratarea colicilor renale si a nefritelor, pe zona inferioara a abdomenului, ca remediu rapid pentru anexite si cistite.

Mămăliga vindeca urciorul si lipomul

Se pune mamaliga calda pe pleoape, schimbând-o cat se poate de des. In caz de lipom, se poate face un tratament cu cataplasme cu mamaliga tare. Se pune in strat de 3-4 cm pe locul lipomului, avand grija ca partea care vine in contact cu pielea sa fie presarata cu tamaie fin pisata, asa cum se pune sare pe o felie de paine cu unt. Se aplica fierbinte, cat suporta pielea, si se acopera cu un obiect de lina, pentru a mentine temperatura locala ridicata. Tratamentul se face in fiecare seara si se tine pana se raceste mamaliga.

De folos si in obezitate

Mamaliguta e utila si celor care sufera de obezitate, deoarece acest aliment confera o senzatie de satietate extrem de rapida, datorita fibrelor alimentare din compozitia sa. Studiile de specialitate au aratat ca la persoanele care consuma regulat porumb, anumite probleme generate de hipotiroidie, cum ar fi ingrasarea, somnolenta, lipsa de tonus fizic si mental, sunt reduse considerabil. Gastrita hiperacida si ulcerul sunt ameliorate de consumul de mamaliga calda in loc de paine, malaiul avand, pe linga efectul de reducere a aciditatii, si o actiune usor calmanta, sedativa. Studiile de nutritie si biochimie alimentara au aratat ca mamaliga consumata frecvent amelioreaza si afectiuni cum ar fi reumatismul, diabetul, menstruatiile dificile cu sangerari abundente, anexita si metroanexita, litiaza renala, hepatita.

Mamaliga elimina pietrele de la fiere

Mamaliguta mareste secretia de bila si faciliteaza evacuarea sa, avand si efecte antiinflamatoare biliare. Este de ajutor in afectiuni ca dischinezie biliara, dispepsie, colecistita. pentru eliminarea pietrelor la fiere, se face urmatorul tratament: la ora 8,00 se mananca o felie de paine prajita cu branza de vaci. La ora 10,00, se aplica pe piele in zona bilei si ficatului un prosop inmuiat in ceai fierbinte de musetel, la fiecare 15 minute. La ora 12,00 se mananca o farfurie de gris cu lapte cat mai fierbinte. Peste 20 de minute, se pune o mamaliga fierbinte facuta din 1 kg malai, invelita intr-un prosop in zona ficatului.

Aceasta incalzire dilata canalul coledoc, ceea ce permite eliminarea pietrelor din vezica biliara. Peste 15 minute, se beau 100 ml de ulei de masline sau floarea-soarelui la 37 de grade C, apoi imediat suc de la o lamaie. La ora 17, 00, se bea o ceasca de cafea neagra. Noaptea se vor elimina pietrele. Daca apare senzatia de voma, putem bea suc de lamaie. Pentru stimularea cresterii parului, foarte eficient este masajul cu malai. Cu un pumn de malai se maseaza bine scalpul timp de cateva minute. Se scutura bine malaiul, dar nu se spala parul. Se repeta tratamentul 2-3 zile, abia apoi se spala bine parul.

Ieromonahul Arsenie Boca

Avem un mare Sfant în Ceruri, strigați cu tărie că vă aude !!!
...Mă, după ce mor, să mă strigați, că eu am „clopoţel” şi vă aud. Spuneți şi la alţii, ca atunci când dau de un necaz, să zică de nouă ori Tatăl Nostru”
Sfinte Parinte Arsenie,roaga te lui Dumnezeu pentru noi si tara ta !
El este Sfântul inimilor noastre , este cel care ne aude strigătul de durere și cel care nu e lasă , așa cum a promis cândva!
,,, îmi iau rămas bun de la voi, dar plecarea mea nu înseamnă indepărtarea de la voi, căci noi râmânem în continuare conectați cu Iubirea care ne umple și ne înconjoară, DUMNEZEU.
 Prin această legătură , fiecare șoaptă a voastră este percepută de mine.
Fiti binecuvântați, copiii mei! "
   ( Ieromonah Arsenie Boca

Arsenie Boca – părinte ieromonah, teolog și artist plastic ortodox român – a fost stareț la Mănăstirea Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus și, apoi, la Mănăstirea Prislop. Datorită personalității sale, mii de credincioși veneau să-l asculte. Părintele Arsenie a fost unul dintre martirii comunismului, fiind dus la Canal și închis la Securitatea din Brașov, la Jilava, București, Timișoara și Oradea.Viața Părintelui Arsenie Boca >Arsenie Boca – părinte ieromonah, teolog și artist plastic ortodox român – a fost stareț la Mănăstirea Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus și, apoi, la Mănăstirea Prislop. Datorită personalității sale, mii de credincioși veneau să-l asculte.

Părintele Arsenie Boca s-a născut la data de 29 septembrie 1910, la Vața de Sus, în Hunedoara.A urmat Liceul Național Ortodox „Avram Iancu” din Brad, pe care l-a terminat ca șef de promoție, în 1929. În același an, Zian Boca, după numele de mirean, se înscrie la Academia Teologică din Sibiu, pe care o finalizează în 1933.

Primește, la recomandarea profesorului Nicolae Popovici, o bursă din partea Mitropolitului Ardealului Nicolae Bălan, pentru a urma cursurile Institutului de Arte Frumoase din București. În paralel, audiază cursuri la Facultatea de Medicină, ținute de profesorul Francisc Rainer și prelegerile de Mistică creștină ale profesorului Nichifor Crainic, de la Facultatea de Teologie din București.

Fascinat de lucrarea „Scara dumnezeiescului urcuș”, scrisă de Sfântul Ioan Scărarul, o traduce în limba română în doar cinci luni.

Trimis de chiriarhul său, Nicolae Bălan, călătorește la Muntele Athos pentru a aduce manuscrisele românești și grecești ale Filocaliei. Aici are parte de o experiență duhovnicească formatoare în ceea ce privește viața de călugăr, pentru care optase încă din anii studenției de la Sibiu.

În 1935, ca absolvent al Academiei Teologice, a fost hirotesit citeț și ipodiacon. Pe 11 septembrie 1936 este hirotonit diacon celibatar de către mitropolitul Nicolae Bălan. În anul 1939 petrece trei luni la Schitul Românesc Prodromu de la Muntele Athos, apoi este închinoviat la Mănăstirea Sâmbăta de Sus, din județul Brașov.

În Vinerea Izvorului Tămăduirii din anul 1940 este tuns în monahism. În 1942 este ridicat la treapta preoțească și numit stareț al Mânăstirii Brâncoveanu, pe care o renovează.

După ocuparea țării de către armata sovietică, Părintele Arsenie este arestat pentru prima oară la Râmnicu Vâlcea, pe 17 iulie 1945 și eliberat pe 30 iulie 1945, fiind găsit nevinovat.

La data de 14 mai 1948 este arestat din nou, pentru vina de a-i fi ajutat creștinește cu hrană pe luptătorii anticomuniști din Munții Făgărașului. Atât pentru aceste bănuieli, cât și din cauza notorietății sale printre credincioșii creștini, este schingiuit o lună și jumătate, silit să dea repetate declarații, fiind apoi eliberat.

Mitropolitul Nicolae Bălan îl transferă de la Mănăstirea Sâmbăta, la Mănăstirea Prislop, în noiembrie 1948. Acolo este pus stareț, iar după ce locașul de cult devine mănăstire de maici, își însușește rolul de duhovnic al mănăstirii, cu întreruperi în perioadele de arestare și anchetare.

Pe 15 ianuarie 1950, este arestat pentru a treia oară, urmând să execute detenție „administrativă” la Canal, până pe 23 martie 1951. Eliberarea s-a datorat patriarhului Justinian Marina, care i-a semnalat ministrului Teohari Georgescu pericolul revoltării făgărășenilor.

De Rusalii, în 1953, este anchetat din nou, apoi este arestat la Timișoara, Jilava și Oradea pentru 6 luni, din 5 octombrie 1955, până în aprilie 1956.

În anul 1959 i se înscenează nereguli financiare, pentru a fi scos abuziv din monahism și pentru a i se interzice să slujească la altar (post-mortem, în 1998, se revine asupra acestei decizii).

A urmat pribegia la București, unde a fost tot timpul ținut în marginalitate. A lucrat pe postul de pictor bisericesc, până la pensionarea sa din 1968, rămânând sub supravegherea Securității.

După anul 1984 se retrage la Sinaia, iar pe data de 28 noiembrie 1989 trece la Domnul, fiind în vârstă de 79 de ani.

Este înmormântat, după dorința sa, la Mănăstirea Prislop, la 4 decembrie 1989.

Astăzi, mormântul părintelui Arsenie de la Mănăstirea Prislop constituie unul dintre cele mai importante locuri de pelerinaj din țară Povestea ceșcuței de ceai – spusă de Părintele Arsenie Boca >Povestea ceșcuței de ceai – spusă de Părintele Arsenie Boca / Foto: EvinDC

Nu am fost de la început o ceșcuță de ceai. Cândva, am fost doar un bulgăre de argilă roșie. Stăpânul m-a luat și m-a rulat, m-a bătut tare, m-a frământat în repetate rânduri, iar eu am strigat: „Nu face asta!”,„Nu-mi place!”, „Lasă-mă în pace!”, dar El a zâmbit doar și a spus cu blândețe: „Încă nu!”.

O familie a plecat într-o excursie în Anglia pentru a cumpăra ceva dintr-un frumos magazin de antichități, pentru celebrarea celei de a 25-a aniversări de la căsătorie. Și soției și soțului le plăceau antichitățile și produsele din argilă, obiecte ceramice, în special ceştile de ceai.

Au observat o ceașcă excepțională și au întrebat: „Putem să vedem ceşcuţa aceea? Nu am văzut niciodată ceva atât de frumos!”.

În timp ce doamna le oferea ceea ce ceruseră, ceşcuţa de ceai a început să vorbească:

‒ Voi nu puteți să înțelegeți. Nu am fost de la început o ceșcuță de ceai. Cândva, am fost doar un bulgăre de argilă roșie. Stăpânul m-a luat și m-a rulat, m-a bătut tare, m-a frământat în repetate rânduri, iar eu am strigat: „Nu face asta!”,„Nu-mi place!”, „Lasă-mă în pace!”, dar El a zâmbit doar și a spus cu blândețe: „Încă nu!”.

Apoi, ah! Am fost așezată pe o roată și am fost învârtită, învârtită, învârtită. „Oprește! Amețesc! O să-mi fie rău!”, am strigat. Dar Stăpânul doar a dat din cap și a spus, liniștit: „Încă nu”. M-a învârtit, m-a frământat și m-a lovit și m-a modelat, până a obținut forma care i-a convenit, iar apoi m-a băgat în cuptor.

Niciodată nu am simțit atâta căldură! Am strigat, am bătut și am izbit ușa... „Ajutor! Scoate-mă de-aici!” Puteam să-L văd printr-o deschizătură și puteam citi pe buzele Sale, în timp ce clătina din cap dintr-o parte în alta: „Încă nu”. Când mă gândeam că nu voi mai rezista încă un minut, ușa s-a deschis. Cu atenție, m-a scos afară și m-a pus pe raft... am început să mă răcoresc. O, mă simțeam atât de bine! „Ei, așa este mult mai bine”, m-am gândit. Dar, după ce m-am răcorit, m-a luat, m-a periat și m-a colorat peste tot… mirosurile erau oribile. Am crezut că mă sufoc. „O, te rog, încetează, încetează!”, am strigat. El doar a dat din cap și a spus: „Încă nu!”

Apoi, deodată m-a pus din nou în cuptor. Numai că acum nu a mai fost ca prima dată. Era de două ori mai fierbinte și simțeam că mă voi sufoca. L-am rugat. Am insistat. Am strigat. Am plâns... eram convinsă că nu voi scăpa! Eram gata să renunț. Chiar atunci, ușa s-a deschis și El m-a scos afară și, din nou, m-a așezat pe raft, unde m-am răcorit și am așteptat și am așteptat, întrebându-mă: „Oare ce are de gând să-mi mai facă?”.

O oră mai târziu, mi-a dat o oglindă și a spus: „Acum uită-te la tine!”. Și m-am uitat. „Aceea nu sunt eu; aceea nu pot fi eu... Este frumoasă. Sunt frumoasă!”

El mi-a vorbit blând: „Vreau să ții minte, știu că a durut când ai fost rulată, frământată, lovită, învârtită, dar, dacă te-aș fi lăsat singură, te-ai fi uscat. Știu că ai amețit când te-am învârtit pe roată, dar, dacă m-aș fi oprit, te-ai fi desfăcut bucățele, te-ai fi fărâmițat. Știu că a durut și că a fost foarte cald și neplăcut în cuptor, dar a trebuit să te pun acolo, altfel te-ai fi crăpat. Știu că mirosurile nu ți-au făcut bine când te-am periat și te-am colorat peste tot, dar, dacă nu aș fi făcut asta, niciodată nu te-ai fi călit cu adevărat. Nu ai fi avut strălucire în viață. Dacă nu te-aș fi băgat pentru a doua oară în cuptor, nu ai fi supraviețuit prea mult, fiindcă acea întărire nu ar fi ținut. Acum ești un produs finit. Acum ești ceea ce am avut în minte prima dată când am început să lucrez cu tine”.

Morala este aceasta: Dumnezeu știe ce face cu fiecare dintre noi. EL este Olarul, iar noi suntem argila Lui. El ne va modela, ne va face și ne va expune la presiunile necesare, pentru a fi lucrări perfecte care să împlinească buna, plăcuta și sfânta Sa voie.

Dacă viața pare grea și ești lovit, bătut și împins aproape fără milă; când lumea îți pare că se învârtește necontrolat; când simți că ești într-o suferință îngrozitoare, când viața pare cumplită, fă-ți un ceai și bea-l din cea mai drăguță ceașcă, așază-te și gândește-te la cele citite aici și apoi discută puțin cu Olarul. 

(Părintele Arsenie Boca)

 

Părintele Arsenie Boca şi Muntele Athos

• • 

    Părintele Arsenie Boca în grădina mănăstirii Brâncoveanu - Sâmbăta de Sus la scurtă vreme după întoarcerea din Sfântul Munte Athos

    Părintele Arsenie Boca în grădina mănăstirii Brâncoveanu - Sâmbăta de Sus la scurtă vreme după întoarcerea din Sfântul Munte Athos

În cele trei luni petrecute în Muntele Athos a avut parte de o experiență duhovnicească formatoare pentru viața de călugăr, pentru care optase încă din anii studenției de la Sibiu.

În primăvara anului 1939, mitropolitul Nicolae Bălan, ascultând dorinţa lor de a deveni monahi, i-a trimis în Sfântul Munte Athos pe tinerii diaconi Zian (Arsenie) Boca şi Serafim Popescu „ca să deprindă călugăria de acolo” după cum spunea mai târziu părintele Arsenie. Cei doi părinţi s-au aşezat la chilia românească Sfântul Ipatie de lângă Mănăstirea Vatoped.

Părintele Serafim avea să stea pentru şase luni în Sfântul Munte. În acest timp a fost povăţuit de părintele Antipa Dinescu de la Schitul Prodromu.

În cele trei luni petrecute în Muntele Athos a avut parte de o experiență duhovnicească formatoare pentru viața de călugăr, pentru care optase încă din anii studenției de la Sibiu. În acest răstimp părintele Arsenie a lucrat la treptele ce coboară spre Peştera Sfântului Athanasie Athonitul din apropierea schitului românesc Prodromu. Drept răsplată a primit binecuvântarea de a copia Filocalia de la Prodromu. Părintele Arsenie a încredinţat aceste manuscrise părintele Dumitru Stăniloae, care le-a tradus şi publicat ceva mai târziu la Sibiu, sub forma primelor patru volume ale Filocaliei româneşti.

Despre experienţa trăită în Sfântul Munte, părintele Arsenie a mărturisit într-o scrisoare trimisă unui călugăr: „dacă, însă, preţuiţi grădina Maicii Domnului mai mult decât orice altă ocrotire, mai răbdaţi puţin pe loc, şi rămâneţi în Sfântul Munte, – că eu unul în locul vostru n-aş ieşi de acolo – îmi cam pare rău că n-am rămas şi eu acolo”

De ce a ales Arsenie Boca să moară la Sinaia – Locul nu poate fi vizitat şi nici măcar aşternutul patului nu a fost schimbat de 27 de ani

 

De ce a ales Arsenie Boca să moară la Sinaia – Locul nu poate fi vizitat şi nici măcar aşternutul patului nu a fost schimbat de 27 de ani

 

Despre viaţa tumultuoasă a părintelui Arsenie Boca s-au scris în ultimii ani mii de pagini, mulţi dintre autori valorificând în special legendele care s-au construit în jurul acestei personalităţi a vieţii monahale şi mai puţin aspectele reale, concrete.

 

Puţin ştiu că Arsenie Boca şi-a petrecut ultimii ani din viaţă în Prahova, la Sinaia, nu la mănăstirea Prislop, acolo unde enoriaşii merg să se reculeagă la mormântul Sfântului Ardealului, aşa cum a fost numit de credincioşi.

Undeva la poalele muntelui, la intrare în Sinaia, la liziera unei păduri dese de brazi, se păstrează şi în zilele noastre un aşezământ monahal ridicat de părintele Arsenie Boca spre finele anilor `60.

De ce a ales Arsenie Boca să moară la Sinaia – Locul nu poate fi vizitat şi nici măcar aşternutul patului nu a fost schimbat de 27 de ani

 

Despre viaţa tumultuoasă a părintelui Arsenie Boca s-au scris în ultimii ani mii de pagini, mulţi dintre autori valorificând în special legendele care s-au construit în jurul acestei personalităţi a vieţii monahale şi mai puţin aspectele reale, concrete.

Puţin ştiu că Arsenie Boca şi-a petrecut ultimii ani din viaţă în Prahova, la Sinaia, nu la mănăstirea Prislop, acolo unde enoriaşii merg să se reculeagă la mormântul Sfântului Ardealului, aşa cum a fost numit de credincioşi.

Undeva la poalele muntelui, la intrare în Sinaia, la liziera unei păduri dese de brazi, se păstrează şi în zilele noastre un aşezământ monahal ridicat de părintele Arsenie Boca spre finele anilor `60.

Aici, în această clădire, ascunsă de un imens gard din lemn, construită după planul părintelui, se află chilia unde Sfântul Ardealului a pictat icoane, a scris, s-a rugat şi în cele din urmă, în data de 28 noiembrie 1989, s-a ridicat la cer.

Este un loc încă neatins de curioşi şi asta pentru că nimeni din afară nu are acces în incinta aşezământului, nici măcar feţele bisericeşti.

Totul este îngrijit şi păstrat cu sfinţenie de o mână de maici în vârstă, multe dintre ele martore la ultimele clipe din viaţa părintelui Arsenie Boca. Nimic din afară nu trădează că, în spatele porţilor din lemn sculptat, se află chilia unde Sfântul Ardealului şi-a petrecut ultima parte a vieţii.

Taina este păstrată tocmai pentru ca aşezământul să nu fie transformat într-un loc de pelerinaj aşa cum se întâmplă la Prislop.

Manuscrisele părintelui, găsite în chilie În clădirea din Sinaia, unde şi-a amenajat chilia, părintele Arsenie Boca şi-a dat obştescul sfârşit. Măicuţa Maria povesteşte că părintele sufera de inimă încă din tinereţe, iar cu un an înainte să moară şi-a presimţit sfârşitul. “Cu o lună înainte încă se plimba prin curte. Şi-a prevăzut sfârşitul, e adevărat, şi în 88 şi-a luat rămas bun din Prislop şi în primăvara lui 89 din Drăgănescu, de la credincioşii de acolo. Dânsul ştia că se va duce”, spune măicuţa Maria, scrie adevarul.ro.

A murit liniştit în chilia lui din Sinaia, unde au rămas şi acum icoanele pictate de călugăr, dar şi manuscrie publicate ulterior de măicuţele care l-au îngrijit. “Îngerul cu cădelniţă de aur” sau “Omul îmbrăcat în haine de in”, prefaţată de presfinţitul Daniil Stoenescu de la Vârşeţ ,cuprind manuscrise de-ale părintelui, aşa cum au fost găsite în chilia de la Sinaia.

Minuni ale Părintelui Arsenie Boca în închisoare

„Să nu mă plângeți când mor”

Părintele Arsenie înainte de a muri a spus: „Să nu mă plângeți când mor, pentru că eu de dincolo vă pot ajuta mult mai mult”. A fost un sfânt.

La Canal, l-au dus într-un grup cu bătrâni care nu făceau norma și nu primeau mâncare. Când a venit Părintele Arsenie, dintr-odată au venit și milițienii, toți făceau norma. Uite așa, așa creșteau munții de pământ! Și el a căpătat simpatia gardienilor de acolo. „Măi frate, a venit preotul ăsta și uite cum crește pământul, așa, mormane!”. Își făceau norma, primeau bătrânii de mâncare.

Cum a ajuns la înmormântarea mamei lui?

La un moment dat, Părintele Arsenie îl roagă pe gardian: „Îmi dai voie să mă odihnesc vreo trei ore?”. Și spune: „Da, păi, datorită dumitale au crescut munții ăștia, fac norma, sigur, odihnește-te pentru că meriți!”. Și asta a fost dimineață.

Pe la 11 vine un control de la Ministerul de Interne cu numărarea deținuților din sector: „Unul lipsește! Alarmă!”. Nu era spart nimic. „Unde-i?”. Îl căutau. Nicăieri! S-a auzit la Ministerul de Interne. Peste vreo patru ore, a început din nou verificarea, poate au greșit. Când au numărat iar după vreo patru ore, a ieșit numărul. Și îl văd pe Părintele Arsenie. „Dar dumneata, unde ai fost?”. „Păi nu v-am cerut voie și mi-ați dat voie?”. „Da!”. „Dar, unde-ai fost, că nu te-am văzut?”. „Am fost la înmormântarea mamei mele de la Vața de Sus”, o distanță de 800 de kilometri.

S-au uitat unul la altul. Coloneii de Securitate au dat repede telefoane să se confirme declarația. Vine răspunsul: „Da, preotul Boca, fiul «moartei» a fost la înmormântare”. Au făcut un consiliu și au spus: „Domnule, dacă omul ăsta se duce cu toată paza unde vrea, de ce să-l mai ținem? Pentru că el pleacă când vrea și unde vrea”. Și i-au dat drumul de la Canal. Asta e absolut adevărat, adevăr confirmat.

Rugăciunea din temniță

Avea o forță extraordinară. Inițial, l-au luat de la Sâmbăta de Sus și l-au dus la pușcăria Făgăraș să-l mai izoleze de masele de oameni. Când lumea a aflat, a blocat drumul mașinilor Securității. Părintele Arsenie a spus: „Lăsați-mă pe mine!”. A coborât din mașină și a spus: „Oameni buni, vedeți-vă de treabă. Eu mă duc, pot să mă elibereze. Voi aveți probleme, gospodării, copii. Dați-vă la o parte! Lăsați-mă să mă duc!”. Și a spus: „Mergeți pe linia muntelui că nu o să mai ajungeți cu mine până la Făgăraș”.

Și au ajuns la Făgăraș și l-au băgat într-o celulă. Se uitau pe vizetă, o măsuță mică, o lumânare aprinsă și Evanghelia și Părintele se ruga. Când se uitau la el, el se ruga. La un moment dat vine un securist în grad mare de la Brașov, că era regional la Brașov, deschide ușa, probabil ca să-l tulbure în rugăciune. Când deschide ușa, celula goală. Alarmă! Nebunie! Îl ia pe ăsta: „Ce s-a întâmplat?”. „Domnule, era aici!”. Și închide ușa celulei că nu avea rost și când se uită, el era acolo: „Uite, domnule, că este! Uită-te!”. Desface ușa, nu era! Când venea să-l tulbure din rugăciune, el nu era! Pe vizetă era! Și au venit de la Brașov. Au chemat  un psihiatru, au chemat vreo șapte medici. Toți se bâlbâiau între ei și până la urmă au spus: „Domnule, gata! Ne facem de râs!”. Și l-au trimis de acolo.

… Și cu două luni înainte de căderea lui Ceaușescu, l-au omorât. L-au ucis în chinuri mari. Cine are urechi de auzit să audă![1]

[1] Fragment dintr-o convorbire, ce a avut loc în trapeza mănăstirii Petru Vodă; publicat și în Revista Atitudini Nr. 60)

 

 

 

Părintele Arsenie Boca - 34 de ani la Domnul.

„Ne rugăm lui Dumnezeu să ne ierte: păcatele, greşelile, îngustimea vederilor, prejudecăţile, neştiinţa şi un lanţ cam lung, care prea cumplit ne strânge. Dacă Dumnezeu ni-l iartă, cade lanţul de pe noi şi iarăşi suntem liberi. Dar Dumnezeu ne dezleagă lanţul nostru care ne chinuieşte, numai dacă dezlegăm, mai întâi noi, lanţul în care ţinem legaţi pe fraţii noştri.

Dacă noi nu iertăm, nici Dumnezeu nu ne iartă.

Dacă iubirea e porunca ce rezumă Scriptura, sigur că numai ea e chemată să pună capăt: judecăţilor, răzbunărilor şi a tot războiul cel ucigaş dintre oameni. Porunca aceasta, nu aştepta să o împlinească alţii întâi; împlineşte-o tu întâi, şi după tine se vor lua mulţi. Dar trebuie să ştii, dragul meu, că-i vorba de-o iubire fără margini, o iubire care iartă toate, lăsând judecata în seama lui Dumnezeu. O iubire care nu cade, la oricâte probe s-ar întâmpla s-ajungă.”

Născut: 29 Septembrie 1910
Locul nașterii: Vața de Sus, Hunedoara
Ocupația la arestare: ieromonah
Întemnițat timp de: 2 ani
Întemnițat la: Ocnele Mari, Canal, Râmnicul Vâlcea, Braşov, Timişoara, Jilava şi Oradea
Data adormirii: 28 Noiembrie 1989
Locul înmormântării: Mănăstirea Prislop

Bucură-te, Sfinte, Prea Cuvioase Părinte Arsenie!

Veșnică pomenire!

 Avem un mare Sfant în Ceruri, strigați cu tărie că vă aude !!!
...Mă, după ce mor, să mă strigați, că eu am „clopoţel” şi vă aud. Spuneți şi la alţii, ca atunci când dau de un necaz, să zică de nouă ori Tatăl Nostru”
Sfinte Parinte Arsenie,roaga te lui Dumnezeu pentru noi si tara ta !
El este Sfântul inimilor noastre , este cel care ne aude strigătul de durere și cel care nu e lasă , așa cum a promis cândva!
,,, îmi iau rămas bun de la voi, dar plecarea mea nu înseamnă indepărtarea de la voi, căci noi râmânem în continuare conectați cu Iubirea care ne umple și ne înconjoară, DUMNEZEU.
 Prin această legătură , fiecare șoaptă a voastră este percepută de mine.
Fiti binecuvântați, copiii mei! "
   ( Ieromonah Arsenie Boca)