Legenda Rozmarinului!
Parfumata plantă de rozmarin , folosită cu sârg de gospodinele avand ambiția de a adăuga un plus de savoare mâncării, este încărcată de un simbolism aparte , asociat mai ales cu Fecioara Maria.
Numit și "iarba aducerii aminte" , rozmarinul provine din zona mediteraneana , din țări precum Portugalia și Spania.
La origine , numele acestei plante se trage din latinescul "ros" , însemnând "rouă" și "marinus" , adica "mare" , de unde denumirea de "roua mării".
La începuturile creștinismului , rozmarinul a fost numit "Roza / trandafirul Mariei", în onoarea Maicii Domnului.
Potrivit legendei , floarea rozmarinului , inițial albă, și-a împrumutat culoarea de la mantia albastră a Fecioarei Maria.
Se spune că , în timpul fugii în Egipt a lui Iosif, a copilului Iisus și a Fecioarei Maria, aceasta din urmă și-a așezat mantia peste un tufiș de flori albe de rozmarin , iar acestea au devenit , ca prin minune , albastre.
Într-o altă legendă, se istorisește că Maica Domnului a spălat într-un râu hainele lui Iisus și le-a pus apoi la uscat pe o tufă de rozmarin.Drept recompensă a serviciului făcut astfel lui Iisus , florile tufișului au fost dăruite cu culoarea albastră.
O poveste populară relatează că, în fuga către Egipt a Sfintei Familii, ramurile tuturor plantelor trosneau și pocneau sub apăsarea picioarelor, excepție făcând doar rozmarinul , ale cărui crengi nu tulburau deloc liniștea, nepunându-i astfel în pericol pe fugari.Din această cauză, se spune , rozmarinul nu crește mai înalt decât statura avută în acea perioadă de catre Iisus și nu vietuiește mai mult de 33 de ani, asemeni lui Hristos.
Un mit din antichitate povestește despre o frumoasă fată din Sicilia transformată într-un rozmarin.În vremea acestei metamorfoze , Sicilia era sub stăpânirea lui Circe, care făcea vulcanii să erupă și aducea plantele către ofilire și moarte.Mai mult decât atât, vrăjitoarea i-a fermecat pe oameni astfel încât aceștia să se arunce și să se înece în mare.Fata cu ochi albaștri preschimbată în rozmarin a stat de veghe însă lângă țărmuri, redându-le oamenilor luciditatea și amintindu-le de puterea niciodată secatuită a binelui în lume.
O altă legendă spune ca la miezul nopții plantele de rozmarin înfloresc brusc, în Ajunul Crăciunului, celebrând astfel nașterea lui Iisus.Trebuie menționat că în vechime, în occident , rozmarinul era una din plantele tradiționale ale Crăciunului, cu acest prilej el fiind așternut pe podelele caselor.Oamenii călcau peste frunzele de rozmarin, împrăștiindu-i parfumul în toată locuința.
Legenda "apei ungurești" (un remediu celebru, care datează din Evul Mediu) are drept subiect o prințesă ale cărei farmece s-au stins înainte de vreme dar care, într-o bună zi, a primit în dar câteva crenguțe de rozmarin, folosite apoi la crearea unei loțiuni ce i-a îndepărtat povara anilor ca prin farmec și a aureolat-o cu o frumusețe nemaivăzută ce i-a câștigat drept soț un rege.
Rozmarinul a fost simbolul amintirii , dragostei și morții încă din vremea Greciei și Romei antice , când era folosit ca ornament la înmormântări și nunți, având semnificația unei afecțiuni nepieritoare.
Învățăceii greci purtau rozmarin în păr pentru a fi ajutați în timpul examenelor.La nunțile romane, această plantă garanta amintirea juramintelor de căsătorie, era purtată într-o cunună de către mireasă și era dăruită oaspeților sub forma unor coronițe împletite cu panglici.
Un bărbat incapabil să simta parfumul acestei plante se zicea că nu are puterea de a dărui iubire autentică unei femei.
"Dumnezeu a trimis un înger să întrebe florile cum vor să arate. Fiecare
dintre ele au vrut să fie frumoase, unele roşii sau albe cu flori mari,
sau plăpânde ca un vis de vară, albastre ca seninul cerului, numai
păpădie nu ştia cum vrea să arate, aşa că îngerul i-a mai lăsat o zi să
se gândească.
Rugându-se, si-a înălțat ochii spre cer si a văzut soarele si s-a hotărât că vrea să fie ca el ,galbenă si frumoasă.
Apoi văzu luna si se răzgândi. Ar fi vrut să fie ca ea ,albă, rotundă si diafană.
Apoi văzu stelele, si-i plăcută nespus de mult .
Când veni îngerul nu ştia ce să-i spună, să fie ca soarele ,luna sau stelele.
Nu era hotărâtă. Aşa că Dumnezeu i-a îndeplinit toate dorințele.
De aceea la început este galbenă ca soarele, apoi albă si dacă sufli peste ea se împrăștie precum stelele."
