Astazi mi se pare ca nepasarea este cel mai greu pacat.

 "Daca nu vom avea rugaciune cu strapungerea inimii, nu vom rezista la tot atacul psihologic, pentru ca au metode nevazute de reeducare a mintii. Astazi mi se pare ca nepasarea este cel mai greu pacat. Nu mai simtim nimic la rugaciune, nu avem lacrimi de pocainta. Vor veni vremuri in care numai cei ce vor simti harul lui Dumnezeu vor putea distinge binele de rau. Cu mintea omeneasca va fi cu neputinta de ales intre bine si rau. Vor fi mari inselari si numai harul lui Dumnezeu ne va putea izbavi de ele. Asadar, rugati-va, rugati-va sa nu cadeti in ispita inselarii! Pentru ca numai prin rugaciune putem primi harul lui Dumnezeu. Daca nu ne rugam si perseveram in lenevia si nepasarea noastra fara pocainta, atunci este posibil sa pierdem instinctul indreptarii. Sa ne fereasca Dumnezeu sa pierdem instinctul indreptarii!"

Părintele Iustin Pârvu

„Despre ceea ce ne este nouă de folos, se îngrijește Domnul”

„Scoate-ne pe noi, Doamne, din ispită și din smintelile celor ce lucrează fărădelegea”

„Fraților, să nu ne temem. Au doar nu ne ajută Dumnezeu în războaie, când Îl chemăm pe El și biruim pe vrăjmași?”

„Deci se cuvine nouă acum să facem ceea ce făceam totdeauna, adică să alergăm la Dumnezeu cu fierbinte rugăciune”

„Nu numai cinstea ostășească, ci și trupurile noastre să se ia de la noi, că nimic mai scump nu este nouă, nimic mai cinstit, decât Hristos, Dumnezeul nostru”

După rugăciune, în ceasul al șaselea din noapte, s-a auzit către dânșii glasul Domnului, Care li s-a arătat, zicându-le: „Cel ce crede în Mine, de va și muri, viu va fi. Îndrăzniți și nu vă temeți de muncile cele de puțină vreme, că degrabă vor trece; răbdați puțin, pătimiți după lege ca să primiți cununi”

„Nu de haine ne dezbrăcăm, ci pe omul cel vechi lepădăm; aspră este iarna, dar dulce este Raiul; iute este gerul, dar plăcută este desfătarea. Pentru Raiul pe care l-am pierdut să nu mai răbdăm astăzi pe noi haina cea stricăcioasă. Să defăimăm gheața care ne topește și să urâm trupul”

„Sufletul nostru ca o pasăre s-a izbăvit din cursă vânătorilor; cursa s-a sfărâmat și noi ne-am izbăvit. Ajutorul nostru este întru numele Domnului, Cel ce a făcut cerul și pământul!”

Iar numele acestor patruzeci de Sfinți Mucenici sunt acestea:

„Chirion, Candid, Domnos, Isihie, Ieraclie, Smaragd, Valent, Vivian, Evnichie, Claudie, Prisc, Teodul, Eutihie, Ioan, Xantie, Ilian, Sisinie, Aghie, Aetie, Flavie, Acachie, Ecdit, Lisimah, Alexandru, Ilie, Leontie, Gorgonie, Teofil, Dometian, Gaie, Atanasie, Chiril, Sacherdon, Nicolae, Valerie, Filoctimon, Severian, Hudion, Meliton și Aglaie”

Sfinții 40 de Mucenici din Sevastia

https://doxologia.ro/viata-sfintilor-40-de-mucenici-din-sevastia-0

Testamentul Sfintilor 40 de Mucenici

Testamentul Sfintilor 40 de Mucenici a fost dictat de acestia atunci cand erau in lac Sfantului Meletie, episcopul Antiohiei. "Asadar, sa va departati de orice pofta si ratacire lumeasca. Caci marirea lumii este inselatoare si neputincioasa, infloreste pentru putin si indata se vestejeste ca iarba gradinii. Primind sfarsitul mai repede ca inceputul. Mergeti mai degraba la iubitorul de oameni Dumnezeu, care daruieste bogatie neimputinata celor ce alearga la El si da ca rasplata viata vesnica celor ce cred in El. Timpul acesta este folositor celor ce voiesc sa se mantuiasca, oferind prilejul potrivit pentru pocainta, pentru practicarea adevaratei vietuiri celor ce nu amana nimic pentru viitor. Caci schimbarea vietii este neprevazuta. Si chiar de ai cunoaste-o, vezi ceea ce este de folos si arata in modul acesta curatia credintei, pentru ca prin aceasta sa stergi urma pacatelor faptuite mai Inainte. Caci in starea in care te voi gasi, zice Domnul, in aceea te voi si judeca. Sarguiti-va, deci, sa fiti fara greseala in poruncile lui Hristos, ca sa scapati de focul cel nestins si vesnic. Caci glasul cel dumnezeiesc striga: Timpul s-a scurtat. Mai presus de toate, cinstiti iubirea, caci numai ea singura respecta datoria iubirii fratesti si se supune legii lui Dumnezeu. Caci prin fratele cel vazut se cinsteste Dumnezeu Cel nevazut."Testamentul Sfintilor 40 de Mucenici

Testamentul Sfintilor 40 de Mucenici a fost dictat de acestia atunci cand erau in lac Sfantului Meletie, episcopul Antiohiei. "Asadar, sa va departati de orice pofta si ratacire lumeasca. Caci marirea lumii este inselatoare si neputincioasa, infloreste pentru putin si indata se vestejeste ca iarba gradinii. Primind sfarsitul mai repede ca inceputul. Mergeti mai degraba la iubitorul de oameni Dumnezeu, care daruieste bogatie neimputinata celor ce alearga la El si da ca rasplata viata vesnica celor ce cred in El. Timpul acesta este folositor celor ce voiesc sa se mantuiasca, oferind prilejul potrivit pentru pocainta, pentru practicarea adevaratei vietuiri celor ce nu amana nimic pentru viitor. Caci schimbarea vietii este neprevazuta. Si chiar de ai cunoaste-o, vezi ceea ce este de folos si arata in modul acesta curatia credintei, pentru ca prin aceasta sa stergi urma pacatelor faptuite mai Inainte. Caci in starea in care te voi gasi, zice Domnul, in aceea te voi si judeca. Sarguiti-va, deci, sa fiti fara greseala in poruncile lui Hristos, ca sa scapati de focul cel nestins si vesnic. Caci glasul cel dumnezeiesc striga: Timpul s-a scurtat. Mai presus de toate, cinstiti iubirea, caci numai ea singura respecta datoria iubirii fratesti si se supune legii lui Dumnezeu. Caci prin fratele cel vazut se cinsteste Dumnezeu Cel nevazut."

9 martie Pomenirea celor 40 de Mucenici din Sevastia Armeniei

 • Pomenirea celor 40 de Mucenici din Sevastia Armeniei
Toţi aceştia au fost soldaţi în armata romană, şi puternic credincioşi Mîntuitorului Hristos. Cînd au început prigoanele împotriva creştinilor de sub împăratul Liciniu, ei au fost aduşi înaintea comandantului. La ameninţarea că vor fi devestiţi de onorurile lor militare, unul dintre ei, Sfîntul Candid, a răspuns:
 „Nu doar onorurile militare, ci chiar şi trupurile noastre poţi să ni le iei, căci nici o onoare nu este mai înaltă decît aceea de a fi ai lui Hristos Iisus, Dumnezeul nostru.”
 După aceasta comandantul a poruncit slugilor lui să-i bată cu pietre pe ostaşi. Dar pietrele pe care slugile le aruncau asupra ostaşilor creştini se întorceau şi izbeau pe cei care le aruncau, lovindu-i şi de moarte. Una dintre ele a izbit capul comandantului, zdrobindu-i toţi dinţii.
 Torţionarii, înfuriaţi ca nişte fiare sălbatice, i-au legat pe cei patruzeci şi i-au băgat pînă la gît într-un lac îngheţat, punînd gărzi pe mal care să-i împiedice să fugă. Timpul era cumplit de geros, iar apa lacului a îngheţat în jurul trupurilor mucenicilor. Ca să le facă şi mai mare chinul, şi pentru a-l convinge măcar pe unul să se lepede de Hristos şi să se închine idolilor Romei, torţionarii au amenajat o baie la marginea lacului, în vederea ochilor mucenicilor.
 Cu adevărat, unul dintre ei a căzut şi s-a lepădat. El a ieşit din iezer şi a intrat în baie. Şi iată, o lumină minunată a venit din cer şi a încălzit apa, împreună cu trupurile mucenicilor. Odată cu lumina, s-au pogorât din cer şi treizeci şi nouă de cununi peste capetele lor.
 Văzînd aceasta, una din gărzile de pe mal şi-a scos toate hainele de pe el, a mărturisit cu glas mare Numele lui Hristos Dumnezeu şi a intrat în lac, ca să se învrednicească el celei de a patruzecea cununi, în locul celui care trădase. Cu adevărat, a patruzecea cunună s-a pogorît pe creştetul lui.
 A doua zi toţi locuitorii oraşului au aflat cu uluire şi au văzut că mucenicii nu muriseră. Dar necuratul judecător a poruncit să li se zdrobească fluierele picioarelor, iar trupurile lor să se arunce în apă, aşa încît creştinii să nu-i mai poată găsi.
 Dar în a treia zi mucenicii s-au înfăţişat în vedenie lui Petru, arhiereul cetăţii, poruncindu-i să adune moaştele lor şi să le scoată din apă. Episcopul împreună cu clerul său au ieşit chiar atunci, în noaptea întunecoasă, şi au văzut trupurile mucenicilor strălucind puternic în apă. Fiecare os care fusese smuls din trup plutea la faţa apei, strălucind ca o candelă. Episcopul a adunat cu cinste aceste rămăşiţe mai scumpe decît orice piatră scumpă şi le-a îngropat cu cinste.
 Sufletele acestor mucenici care s-au jertfit pentru noi toţi s-au înălţat la Stăpînul Hristos, înviate în slavă.
 Ei au luat mucenicia cu cinste, acoperindu-se de slava cea nepieritoare, la anul 320 după Hristos.

• Pomenirea Sfântului Cuvios Filomor
Acest sfint s-a nevoit în Galatia în veacul al patrulea. Se spune despre el că era atît de desăvîrşit în toate virtuţile încît semăna mai curînd cu un înger decît cu un om.
El era mai cu seamă cunoscut pentru răbdarea lui. El a fost prigonit de Iulian Apostatul şi a suferit mult pentru Hristos. După moartea lui Iulian, prigonitorul de Hristos, Sfintul Filomor a vieţuit în pace, folosindu-i pe mulţi.
 El a adormit întru Domnul în cel de al optzecilea an al vieţii lui.

• Pomenirea Sfântului Chesarie
Acest Sfânt Chesarie a fost fratele Sfîntului Grigorie Teologul cel care a murit în anul 369 după Hristos, fiind şi el un sfînt părinte şi scriitor bisericesc. Printre altele el a încercat să răspundă la întrebarea:
 „Câtă vreme au petrecut în rai Adam şi Eva, înainte de a păcătui şi a fi izgoniţi din el?” Unii au spus că timpul acela nu a fost decît de şase ore; alţii, că de douăzeci şi patru; iar alţii spun că acel timp a fost trei zile. Sfîntul Chesarie credea că acel timp a fost de patruzeci de zile.
 „Căci,” spune el, „Stăpînul nostru Hristos a postit timp de patruzeci de zile în pustie şi în această vreme a fost ispitit de diavolul. Dacă vechiul Adam nu a putut rezista ispitei în toată liniştea şi abundenţa care domneau în Rai, atunci noul Adam ne-a arătat că se poate şi trebuie să rezistăm ispitei în setea şi foamea sălbaticei pustietăţi.„

texte preluate din ”Proloagele de la Ohrid”, 9 martie – Editura Egumenița, autor: Sf. Nicolae Velimirovici - + 1956)

Rugăciunea mamei pentru copiii săi

 

Rugăciunea mamei pentru copiii săi

Dumnezeule, Ziditorule al tuturor făpturilor!

Adăugând milă peste milă, m-ai făcut vrednică să fiu mamă, bunătatea Ta mi-a dăruit copii, şi îndrăznesc să spun că ei sunt copiii Tăi, fiindcă le-ai dat fiinţă.

I-ai făcut vii, înzestrându-i cu suflet nemuritor, i-ai renăscut prin botez spre viaţa cea potrivită cu voia Ta, i-ai înfiat şi i-ai primit în sânul Bisericii Tale.

Doamne! Păzeşte-i în har până la sfârşitul vieţii lor, învredniceşte-i să se împărtăşească de Tainele legământului Tău, sfinţeşte-i cu adevărul Tău, ca să se sfinţească în ei şi prin ei sfânt numele Tău!

Trimite-mi ajutorul Tău haric ca să îi cresc spre slava numelui Tău şi folosul aproapelui! Dă-mi în scopul acesta răbdare şi putere!

Învaţă-mă să sădesc în inima lor rădăcina adevăratei înţelepciuni - frica Ta!

Luminează-i cu lumina Înţelepciunii Tale ce cârmuieşte întreaga lume!

Să Te iubească din tot sufletul şi din tot cugetul lor, să se lipească de Tine din toată inima şi să tremure de cuvintele Tale toată viața lor!

Dăruieşte-mi pricepere să le arăt că viaţa cea adevărată stă în păzirea poruncilor Tale, că osteneala întărită de cucernicie aduce toată viața de aici mulţumire lipsită de tulburare, iar în veşnicie - fericire negrăită.

Descoperă-le lor înţelegerea legii Tale, ca până la sfârşitul zilelor lor să aibă simţământul că Tu eşti pretutindeni!

Sădeşte în inima lor teama şi dezgustul de orice fărădelege, ca să fie fără de prihană în căile lor, ca să-şi aducă aminte întotdeauna că Tu, Dumnezeule Atotbune, păzeşti cu gelozie legea Ta şi dreptatea Ta!

Ţine-i în curăţie şi în evlavie faţă de numele Tău, încât să nu prihănească Biserica Ta prin purtarea lor, ci să trăiască după rânduielile ei!

Însufleţeşte-i cu râvna pentru învăţătura folositoare şi fă-i în stare de toate lucrurile cele bune, ca să câştige înţelegerea cea adevărată a cunoştinţelor de care au neapărată nevoie, ca să se lumineze cu ştiinţa cea binefăcătoare pentru omenire.
Doamne!

Dă-mi înţelepciune ca să întipăresc cu trăsături de neşters în inima şi în mintea copiilor mei frica de întovărăşirea cu cei ce nu ştiu de frica Ta.

Să le insuflu îndepărtarea de orice însoţire cu cei nelegiuiţi, ca să nu ia aminte la împreună-vorbirile cele putrede.

Să nu fie abătuţi din calea Ta de pildele cele rele, să nu se smintească de faptul că uneori calea nelegiuiţilor propăşeşte în lumea aceasta!

Cerescule Părinte! Dăruieşte-mi harul de a nu le face copiilor mei sminteală prin faptele mele, ci a-i feri de rătăciri, de a le îndrepta greşelile

De a le înfrâna îndărătnicia, de a-i abate de la năzuinţa spre deşertăciune şi uşurătate.

Să nu fie furaţi de gânduri nechibzuite, să nu umble după poftele inimii lor, să nu se mândrească în cugetele lor.

Să nu Te uite pe Tine şi să nu uite de legea Ta, ca fărădelegea să nu dea pierzării mintea şi sănătatea lor şi păcatele să nu le moleşească puterile sufletulului şi ale trupului.

Judecătorule Drept, Care îi pedepseşti pe copii pentru păcatele părinţilor până la al treilea şi al patrulea neam!

Abate această pedeapsă de la copiii mei, nu îi bate pe ei pentru păcatele mele, ci stropeşte-i pe ei cu roua harului Tău, ca să sporească în virtute şi în sfinţenie, să crească întru bună voirea Ta şi întru dragostea oamenilor evlavioşi.

Părinte al îndurărilor şi a toată milostivirea!

Din dragoste de mamă, le-aş dori copiilor mei toată îmbelşugarea bunătăţilor pământeşti, le-aş dori binecuvântare din roua cerului şi din grăsimea pământului, însă fie cu ei sfântă voia Ta!

Rânduieşte-le soarta după bună voirea Ta, nu îi lipsi în viaţă de pâinea cea spre fiinţă, trimite-le toate cele trebuitoare în vremelnicie spre dobândirea veşniciei fericite.

Fii milostiv cu ei când vor păcătui înaintea Ta, nu le socoti lor păcatele tinereţii şi ale neştiinţei, fă inimile lor să se umilească atunci când se vor împotrivi călăuzirii harului Tău.

Pedepseşte-i şi miluieşte-i, îndreptându-i la calea bineplăcută Ţie, dar fără să-i lepezi de la faţa Ta!

Aşa să te rogi Maicii lui Dumnezeu şi nu te va lăsa niciodată: Maică, eu cu păcatele mele…

 

Aş vrea să mă adresez vouă şi să vă spun ceva ce de mulţi ani mi-a pătruns inima şi mi-a stăpânit adânc sufletul faţă de Maica Domnului. Mereu mă uimeşte îndrăzneala cu care ne adresăm la Ea pentru milostivirea ei, pentru mijlocirea şi mântuirea noastră. Rugăciunea noastră vorbeşte clar şi despre acea încredere desăvârşită pe care o avem faţă de Ea.

Fiecare din rugăciunile noastre către Maica lui Dumnezeu, ar putea începe aşa: „Maică, eu cu păcatele mele, cu viaţa mea netrebnică, cu îndepărtarea mea de la Dumnezeu sunt responsabil pentru moartea pe cruce a Fiului Tău, pentru toate orele de chin ale Sale din Grădina Ghetsimani, pentru toată pătimirea sa de pe cruce. Maică, dacă Tu mă vei ierta, şi vei fi mijlocitoarea mea – nimeni, nu mă va judeaca, nimeni nu mă va respinge….”

Oare nu e aşa? Doar de fiecare dată când ne îndepărtăm de Dumnezeu, poate nu atât prin şovăiala inimii noastre, cât prin faptele noastre, noi ne unim cu acei pentru care întruchiparea Mântuitorului a fost inacceptabilă, pentru acei care nu aveau nevoie de Dumnezeu, care-şi doreau să-L elimine din viaţă, pentru ca să–şi continuie viaţa după propria voie şi bunul plac.

Dar voia omenească – este lipsa dragostei. De atât şi a fost răstignit Hristos, că porunca Sa era despre o aşa o dragoste, de la care oamenilor li si face înfricoşător. Doar ca să iubeşti aşa cum a iubit Mântuitorul, înseamnă să-ţi iubeşti aproapele mai mult decât se iubeşte el pe sine însuşi; să crezi în el, atunci când nici el nu mai crede, să ai credinţă în om, în dragoste. Acesata înseamnă să iubeşti aşa, ca să fii gata să-ţi pui viaţa, nu doar pentru ca să trăiască aproapele tău, dar şi pentru mântuirea lui. Să iubeşti ca Hristos, înseamnă să intri în adâncurile vieţii, în cele mai întunecate laturi ale ei, şi acolo să-i întâlneşti pe acei, de cine nimeni nu se va apropia în afară de Dumnezeu, deoarece ei sunt respinsţi de oameni. Şi în final să iubeşti ar însemna să uiţi într-atât de tine, de parcă ai fi murit pentru tine, de parcă nu ai mai exista, dar au rămas doar acei pe care-i iubeşti cu dragoste Dumnezeiască.

E o dragoste grea şi înfricoşătoare pentru noi: toate în noi se împotrivesc ei. Noi ne dorim să trăim, să ne afirmăm, să luăm, să primim, să ne asigurăm, să ne protejăm; dar ce exemplu ne dă Dumnezeul nostru? Ne aduce modelul unei dragoste, care L-a făcut să devină unul dinte noi : vulnerabil şi fără apărare, bătut, dispreţuit, umilit, ucis, în cele din urmă — respins. Oare o aşa o dragoste nu poate să ne inspire? E înfricoşător să iubeşti aşa, dar totodată anume cu o aşa o dragoste şi poţi găsi viaţa adevărată.

Şi iată aşa şi-a iubit Maica Domnului Fiul. Ea îl iubea ca maică şi i se închina ca Domnului. Şi nicicând nu a fost un obstacol în calea Sa de cruce. Nu există nici un fragment în Scriptură unde Maica Domnului L-ar opri asemenea lui Petru, zicând : Fie-Ţi milă de Tine să nu Ţi se întâmple Ţie aceasta…. Lui Petru Hristos i-a răspuns: Sminteală Îmi eşti , mergi înapoia Mea, te gândeşti cele ale oamenilor, dar nu cugeţi cele ale lui Dumnezeu… Maica Domnului, Fecioara Născătoare de Dumnezeu nicicând n-a fost un obstacol în calea Sa. I-a dat să parcurgă tot drumul crucii şi chiar căzând la picioarele sale, el fiind răstignit, nu a pronunţat nici un cuvânt, nu a cuvântat cu glas nici o rugăciune, care să fi mers împotriva voii lui Dumnezeu şi a voii Fiului. Nu şi-a apărat cu nici un cuvânt Fiul Său de la chinuitori, cu nici un cuvânt n-a oprit hulitorii şi batjocortitorii, cu nici un cuvânt nu s-a adresat Tatălui; nu s-a rugat: „Trimite-I Doamne ajutor ca să nimiceşti duşmanii Tăi..” Nu , ea a stat până la sfârşit în unitate cu Fiul Său, dându-L la moarte ca să trăiască alţii.

Dar alţii cine sunt? Suntem noi, oamenii. Şi din veac în veac trăiesc oamneii, deoarece a crezut în noi Dumnezeu, de atât că ne-a iubit. Şi această moarte pe cruce, şi această cu adevărat moarte a Maicii Sale lângă cruce — toate acestea pentru fiecare dintre noi. Fiecare dintre noi stând în faţa icoanei Maicii Domnului poate să spuie : „Da, Maică, Tu ţi-ai dat Fiul la moarte, neştiindu-mă pe mine, sau de atât că ai ştiut cum voi fi , că eu voi fi necredincios, — dar şi l-ai dat la moarte, ca să pot crede şi eu în dragostea Domnului şi să mă pot mântui prin crucea Sa…”

Iată de ce ne rugăm aşa în faţa Ei, iată de ce zicem „Mântuieşte-ne !”, dar nu doar „Roagă –te…” Dacă Ea va spune : „Eu am iertat, Fiul meu şi Dumnezeul Meu. Eu am iertat moartea Ta, şi am iertat că inima mi-a a fost străpunsă” — atunci Fiul va spune : „Dacă tu ai iertat, atunci nu vor fi judecaţi aceşti oameni” …

Să dea Domnul să ţinem minte mereu, cu ce preţ Maica Domnului a primit puterea de a ne acoperi cu Preasfânt Acoperământul Său, a primit puterea de a ne ierta şi a ne deschide porţile Împărăţiei Cerului.

Amin.

Mitropolitul Antonie al Surojului

O zi bună e când pui capul pe pernă, nimeni n-a fost rănit de tine și ai adus lumină și bucurie în oameni.

Mulți vor renunța la averi, la mașini pentru a-și păstra credința

-Sunt şi alte semne care să arate că vremurile de astăzi ar putea fi cele de pe urmă?

Nu mai este nevoie de alte semne din moment ce există în zilele noastre acest mars către rău. De aceea cred că au dreptate cei care au scris cărtile despre care ati întrebat.

– Cu alte ocazii, la aceleasi întrebări ati dat niste răspunsuri mai rezervate…

Între timp s-au schimbat mai multe lucruri.

Eu cred că, cu cât vom înainta spre sfârsitul lumii, cu atât Dumnezeu va interveni mai mult în partea aceasta, unde vor rămâne putini cu El. La început or să fie multi habotnici si multi tineri care se vor apropia de El, dar până la urmă vor rămâne foarte putini de partea Domnului Hristos. Cei care vor rămâne crestini până la capăt vor fi putini, dar vor fi mai hotărâti si mai statornici în credintă. Va fi multă dispută, multă îndoială, multă nesigurantă si lepădare de Dumnezeu. Multi vor da toate pentru una, adică vor renunta la averi, la masini pentru a-si păstra credinta. Ei nu vor mai avea decât atât cât le va trebui ca să supravietuiască, ca să nu moară de foame; iar altii vor trăi în huzur. Crestinii vor fi scormoniti, iscoditi, ca să se stie totul despre ei. O să fie multă intimidare si multă frică, dar în rândurile celor care-L vor mărturisi pe Hristos până la sfârsit va fi si optimism si mult curaj.

Parintele Sofian Boghiu

"Dragă femeie, astăzi este ziua ta. Iar eu sper ca această zi să te găsească: 🌹 Atât de frumoasă încât să inspiri în continuare lumea.. 🌹 Atât de puternică încât nicio furtună sufletească să nu te poată dărâma.. 🌹Atât de fericită încât poți să învingi toată tristețea lumii chiar și de una singură.. 🌹 Atât de iubită încât să înveți o lume întreagă ce înseamnă dragostea sinceră.. 🌹 Atât de liniștită încât nici un haos nu își poate face loc în sufletul tău.."

 

Paraclisul cel Mare al Preasfintei Născătoare de Dumnezeu

 

Paraclisele Maicii Domnului sunt cunoscute ca rugăciuni pentru sănătate.

Alcătuire a Fericitului Împărat Teodor al II­l-ea Lascaris (1254­-1258).

Acest paraclis se cântă la toată mâhnirea sufletească şi la vreme de nevoi şi grijă.

***

Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție!

Împărate ceresc, Mângâieto­rule, Duhul adevărului, Care pretutindenea ești și toate le îm­plinești, Vistierul bunătăților și Dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi și ne curățește pe noi de toată întinăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi (de trei ori).

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doam­ne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vin­decă neputințele noas­tre, pentru numele Tău.

Doamne miluiește (de trei ori), Slavă..., Și acum...

Tatăl nostru, Care ești în ceruri, sfin­țească-Se numele Tău, vie împărăția Ta, fie voia Ta, precum în cer așa și pe pă­mânt. Pâinea noastră, cea de toate zilele, dă-ne-o nouă astăzi și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noș­tri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbă­vește de cel rău.

Preotul: Că a Ta este Împărăția... Strana: Amin.

Iar de nu este preot, se zice: Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu miluiește-ne pe noi. Amin.

Apoi: Doamne miluiește (de 12 ori). Slavă..., Și acum...

Veniți să ne închinăm Împăratului nos­tru Dumnezeu.

Veniți să ne închi­năm și să cădem la Hristos, Împăratul nostru Dumnezeu.

Veniți să ne închinăm și să că­dem la Însuși Hristos, Împăratul și Dumne­zeul nostru.

Psalmul 142:

Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru credincioşia Ta, auzi-mă, întru dreptatea Ta. Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vii nu-i drept înaintea Ta. Vrăjmaşul prigoneşte sufletul meu şi viaţa mea o calcă în picioare; făcutu-m-a să locuiesc în întuneric ca morţii cei din veacuri. Mâhnit e duhul în mine şi inima mea încremenită înlăuntrul meu. Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult; cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele mâinilor Tale m-am gândit. Întins-am către Tine mâinile mele, sufletul meu ca un pământ însetoşat. Degrab auzi-mă, Doamne, că a slăbit duhul meu. Nu-ţi întoarce fața Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor ce se coboară în mormânt. Fă să aud dimineaţa mila Ta, că la Tine îmi este nădejdea. Arată-mi calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu. Scapă-mă de vrăjmaşii mei, că la Tine alerg, Doamne. Învaţă-mă să fac voia Ta, că Tu eşti Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun să mă povăţuiască la pământul dreptăţii. Pentru numele Tău, Doamne, dăruieşte-mi viaţă. Întru dreptatea Ta scoate din necaz sufletul meu. Fă bunătate de stârpeşte pe vrăjmaşii mei şi pierde pe toţi cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău.

Și îndată: Dumnezeu este Domnul este Domnul și S-a arătat nouă. Binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului (de trei ori).

Apoi troparele acestea, glasul al 4-lea:

Către Născătoarea de Dumnezeu, a­cum cu osârdie să alergăm noi, pă­cătoșii și smeriții, și să cădem cu pocăință, strigând din adâncul sufletului: Stăpână, ajută-ne, mi­los­tivindu-te spre noi; grăbește că pierim de mulțimea păcatelor; nu întoarce pe robii tăi de­șerți, că pe tine, singură nădejde te-am câș­ti­gat (de două ori).

Slavă..., Și acum...

Nu vom tăcea, Născătoare de Dum­nezeu, pururea a spune puterile tale noi, nevred­nicii. Că, de nu ai fi stat tu îna­inte rugându-te, cine ne-ar fi izbăvit pe noi din atâtea nevoi? Sau cine ne-ar fi păzit până acum slobozi? Nu ne vom depărta de la tine, stăpână, că tu izbă­vești pe robii tăi pururea din toate nevoile.

Apoi Psalmul 50:

Miluieşte-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta și după mulţimea îndurărilor Tale, şterge fărădelegea mea. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea şi de păcatul meu mă curăţeşte. Că fărădelegea mea eu o cunosc şi păcatul meu înaintea mea este pururea. Ţie unuia am greşit şi rău înaintea Ta am făcut, aşa încât drept eşti Tu întru cuvintele Tale şi biruitor când vei judeca Tu. Că iată întru fărădelegi m-am zămislit şi în păcate m-a născut maica mea. Că iată adevărul ai iubit; cele nearătate şi cele ascunse ale înţelepciunii Tale, mi-ai arătat mie. Stropi-mă-vei cu isop şi mă voi curăţi; spăla-mă-vei şi mai vârtos decât zăpada mă voi albi. Auzului meu vei da bucurie şi veselie; bucura-se-vor oasele mele cele smerite. Întoarce faţa Ta de la păcatele mele şi toate fărădelegile mele şterge-le. Inimă curată zideşte intru mine, Dumnezeule şi duh drept înnoieşte întru cele dinlăuntru ale mele. Nu mă lepăda de la faţa Ta şi Duhul Tău cel sfânt nu-l lua de la mine. Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale şi cu duh stăpânitor mă întăreşte. Învăţa-voi pe cei fără de lege căile Tale şi cei necredincioşi la Tine se vor întoarce. Izbăveşte-mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta. Doamne, buzele mele vei deschide şi gura mea va vesti lauda Ta. Că de ai fi voit jertfă, ţi-aş fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi. Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit; inima înfrântă şi smerită Dumnezeu nu o va urgisi. Fă bine, Doamne, întru bună voirea Ta, Sionului, şi să se zidească zidurile Ierusalimului. Atunci vei binevoi jertfa dreptăţii, prinosul şi arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tău viţei. 

Canonul Născătoarei de Dumnezeu, glasul al 8­-lea (se pune pe 4, fără irmoase):

Cântarea I

Irmos: Pe faraon, cel ce se purta în car, l­-a cufundat toiagul lui Moise, cel ce a făcut minuni de demult, în chipul crucii lovind şi despărţind marea şi pe Israel cel ce mergea pedestru l­-a mântuit, pe cel ce cânta cântare lui Dumnezeu.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-­ne pe noi!

Valurile necazurilor tulbură smeritul meu suflet şi norii pri­mejdiilor acoperă inima mea, Mireasă a lui Dumnezeu. Ci, ca ceea ce ai născut Lumina cea dumnezeiască şi veşnică, străluceşte­-mi şi mie lumina cea înveselitoare.

Din nenumăratele nevoi şi întristări şi de vrăjmaşii cei răi şi de primejdiile vieţii izbăvit fiind, Preacurată, cu puterea ta cea tare, laud şi slăvesc nemăsu­rată milostivirea ta şi mângâ­ierea ta cea către mine.

Slavă...

Acum nădăjduind, către sprijinul tău cel tare m­-am în­dreptat şi spre acoperământul tău cu tot sufletul am alergat şi genunchii mi-­i plec, Stăpână, şi plâng şi suspin; să nu mă treci cu vederea pe mine ticălosul, ceea ce eşti scăparea creştinilor.

Şi acum...

Nu voi tăcea a lăuda tot­deauna măririle tale, că de nu ai fi stat tu, Fecioară, pentru mine pururea rugând pe Fiul şi Dum­nezeul tău, cine m-­ar fi izbăvit din atâtea primejdii şi cumplite nevoi?

Cântarea a 3-­a:

Irmos: Doamne, Cel ce ai făcut cele de deasupra bolţii cereşti şi ai zidit Bise­rica, Tu pe mine mă întăreşte întru dragostea Ta, că Tu eşti marginea doririlor şi credincioşilor întărire, Unule, Iubitorule de oameni.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-­ne pe noi!

Lipsit fiind de toate, cu du­rere strig ţie: grăbeşte, fierbinte folositoare, şi al tău ajutor dă-­l mie, robului tău, celui smerit şi ticălos, care cu căldură caut sprijinul tău.

Minunate cu adevărat ai făcut acum spre mine, Stăpână, bine­facerile tale, Fecioară, şi milele tale. Pentru aceasta te slăvesc şi te laud şi cinstesc multă şi nemăsurată purtarea ta de grijă.

Slavă...

Viscolul primejdiilor mă vis­coleşte, Stăpână, şi întreitele va­luri ale necazurilor mă îneacă. Ci, grăbindu­-te, dă-­mi mână de ajutor, sprijinitoarea şi ocroti­toarea mea cea fierbinte.

Şi acum...

Adevărată Născătoare de Dumnezeu te mărturisesc, Stă­până, pe tine, ceea ce ai pierdut stăpânirea morţii; că tu, ceea ce din fire eşti vie, din legăturile iadului către viaţă m-­ai scos pe mine, cel ce am căzut pe pământ.

Apoi aceste stihiri:

Izbăveşte de nevoi pe robii tăi, Născătoare de Dumnezeu, că toţi, după Dumnezeu, la tine scăpăm, ca şi către un zid nestricat şi folositor.

Caută cu milostivire, cu totul lăudată Născătoare de Dum­nezeu, spre necazul cel cumplit al trupului meu şi vindecă du­rerea sufletului meu.

Preotul zice ectenia întreită scurtă: Miluieşte­-ne pe noi, Dumnezeule..., la care pomeneşte şi pe cei pentru care se face paraclisul. Apoi preotul zice ecfonisul: Că milostiv şi iubitor de oameni...

În lipsa preotului, se zice: Doamne, miluieşte (de 12 ori). Şi îndată Sedealna, glasul al 2-­lea (podobie: Cele de sus căutând...):

Ceea ce eşti rugătoare caldă şi zid nebiruit, izvor de milă şi lumii scăpare, cu dinadinsul strigăm către tine, Născătoare de Dumnezeu: Stăpână, vino degrab şi ne izbăveşte pe noi din nevoi, ceea ce eşti singură grabnic folositoare!

Cântarea a 4­-a:

Irmos: Tu eşti tăria mea, Doamne, Tu pu­terea mea, Tu eşti Dumnezeul meu, Tu bucuria mea, Cel ce nu ai lăsat sânurile Tatălui şi a noastră sărăcie ai cercetat­-o. Pentru aceasta, cu Proro­cul Avacum strig către Tine: Slavă puterii Tale, Iubitorule de oameni!

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-­ne pe noi!

Şi unde alt sprijin, decât aici, voi afla? Unde voi alerga? Unde, dar, mă voi mântui? Şi care alt ajutor cald voi avea, clătinat fiind de necazurile şi valurile vieţii? Vai mie! Însă spre tine singură nădăj­duiesc şi îndrăznesc şi în tine mă laud; şi alerg la acoperământul tău, mântuieşte-­mă!

Râul cel dulce al milei tale, Preacurată, care rourează cu bogate daruri preaticălosul şi smeritul meu suflet, ce se pârjo­leşte în cuptorul primejdiilor şi al necazurilor, îl măresc şi îl propovăduiesc; şi alerg la aco­perământul tău, mântuieşte­-mă!

Slavă...

Pe tine, Curată, pe tine sin­gură, Fecioară neîntinată, te am zid nebiruit, scăpare, acoperă­mânt tare, armă de mântuire. Nu mă trece cu vederea pe mine, cel rătăcit, că tu eşti nădej­dea celor fără de nădejde, ajută­toarea neputincioşilor, bucuria întristaţilor şi sprijinitoarea.

Şi acum...

Cum voi putea spune, după vrednicie, nenumăratele tale îndurări, o, Stăpână, care, ca o apă, pururea au înviorat sufle­tul meu cel preanecăjit? Ci, o, purtarea ta de grijă şi facerea de bine, pe care le­-am pierdut nebuneşte, eu, ticălosul!

Cântarea a 5-­a:

Irmos: Pentru ce m­-ai lepădat de la faţa Ta, Cel ce eşti lumină neapusă, şi m­-a acoperit întunericul cel străin, pe mine, ticălosul? Ci, Te rog, întoarce-mă şi la lumina poruncilor Tale îndrep­tează căile mele.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-­ne pe noi!

Cu mulţumire strigăm ţie: Bucură-­te, Mireasă dumneze­iască! Bucură-­te, dumnezeiesc acoperământ! Bucură-­te, armă şi zid nesurpat! Bucură­-te, folo­sitoare şi ajutătoare şi mân­tuirea celor ce aleargă, cu cre­dinţă, la tine!

Cei ce mă urăsc în deşert, săgeţi şi săbii şi groapă mi­-au pregătit şi caută ticălosul meu trup să­-l sfâşie şi să­-l pogoare în pământ. Ci dintru acestea, gră­bindu-­te, mântuieşte-­mă, Prea­curată!

Slavă...

Cu adevărat Născătoare de Dumnezeu toţi cunoscându­-te pe tine, Preacurată Stăpână, şi ştiind că Cel născut din tine este Dumnezeu Cuvântul, Îl propo­văduim în două firi, fiecare cu voinţa ei de sine stătătoare, mai presus de cuvânt şi de legile firii.

Şi acum...

Ce dar de mulţumire îţi voi aduce ţie pentru darurile tale, de care m­-am învrednicit, şi pentru bunătatea ta cea nemă­surată? Pentru aceea slăvesc, cânt şi măresc milostivirea ta cea negrăită către mine.

Cântarea a 6-­a:

Irmos: Rugăciunea mea voi revărsa către Domnul şi Lui voi spune necazurile mele. Că s­-a umplut sufletul meu de răutăţi şi viaţa mea de iad s-­a apro­piat. Ci, ca Ionà mă rog Ţie: Din stri­căciune, Dumnezeule, scoate­-mă!

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-­ne pe noi!

Norii grijilor au acoperit tică­losul meu suflet şi inima mea şi mă întunecă cu totul, Fecioară. Ci, ca ceea ce ai născut Lumina cea neapropiată, alungă-­i pe aceştia departe, cu suflarea dumnezeieştii tale rugăciuni.

Mângâiere întru necazuri te ştiu şi bolilor doctor te cunosc şi sfărâmare cu totul a morţii şi râu de viaţă nedeşertat şi tutu­ror celor din primejdii grabnică şi iute folositoare.

Slavă...

Nu ascund adâncul milei tale, nici izvorul minunilor celor nenumărate şi nici fântâna cea pururea curgătoare, cu adevă­rat, a milostivirii tale, celei către mine, Stăpână. Ci, tuturor le mărturisesc şi le strig, le propo­văduiesc şi le vestesc.

Şi acum...

Înconjuratu­-m-­au valurile vieţii precum albinele înconjoară fagu­rele, Fecioară, şi, cuprinzându-­mi inima, o rănesc cu săgeţile necazurilor. Ci fii mie ajutătoare şi ocrotitoare şi izbăvitoare, Preacurată!

Apoi aceste stihiri:

Izbăveşte de nevoi pe robii tăi, Născătoare de Dumnezeu, că toţi, după Dumnezeu, la tine scăpăm, ca şi către un zid nestri­cat şi folositor.

Preacurată, ceea ce în zilele din urmă, prin cuvânt, negrăit, ai născut pe Cuvântul, roagă-­te Lui, ca una ce ai îndrăznire de Maică.

Preotul rosteşte ectenia mică şi ecfonisul: Că Tu eşti Împăratul păcii...

În lipsa preotului, se zice: Doamne, miluieşte (de trei ori), Slavă..., Şi acum...  Apoi Condacul, glasul al 6-­lea:

Nu avem alt ajutor, nu avem altă nădejde, fără numai pe tine, Preacurată Fecioară. Tu ne ajută nouă, că spre tine nădăjduim şi cu tine ne lăudăm, ca să nu ne ruşinăm, că suntem robii tăi.

Diaconul: Înţelepciune! Să luăm aminte! Se cântă Prochimenul, glasul al 4-­lea:

Pomeni­-voi numele Tău întru tot neamul şi neamul.

Stih: Ascultă fiică şi vezi şi pleacă urechea ta şi uită pe poporul tău şi casa părintelui tău.

Pomeni­-voi numele Tău întru tot neamul şi neamul.

Pomeni­-voi numele Tău întru tot neamul şi neamul.

Evanghelia


Diaconul: Şi pentru ca să ne învrednicim noi...
 Strana: Doamne, miluieşte! (de trei ori)


Diaconul: Înţelepciune! Drepţi să ascultăm Sfânta Evanghelie! Preotul: Pace tuturor! Strana: Şi duhului tău!

Preotul: Din Sfânta Evanghelie de la Luca, citire. Strana: Slavă Ţie, Doamne, slavă Ţie!

Diaconul: Să luăm aminte!

Preotul: În vremea aceea a intrat Iisus într-­un sat, iar o femeie cu nu­mele Marta L­-a primit în casa ei. Şi ea avea o soră ce se numea Maria, care, aşezându­-se la picioarele Domnului, asculta cuvântul Lui. Iar Marta se silea cu multă slujire şi, apropiindu­-se, a zis: Doamne, oare nu socoteşti că sora mea m-­a lăsat singură să slujesc? Spune-­i, deci, să­-mi ajute. Şi, răspunzând, Domnul i­-a zis: Marto, Marto, te îngrijeşti şi pentru multe te sileşti, dar un singur lucru trebuie; iar Maria partea cea bună şi­-a ales, care nu se va lua de la ea. Şi, când zicea El acestea, o femeie din mulţime, ridicând glasul, I­-a zis: Fericit este pântecele care Te­-a purtat şi fericit este pieptul la care ai supt! Iar El a zis: Aşa este, dar fericiţi sunt şi cei ce ascultă cuvântul lui Dumnezeu şi­-l păzesc pe el.

Strana: Slavă Ţie, Doamne, slavă Ţie!

Slavă..., glasul al 2-­lea:

Părinte, Cuvinte şi Duhule, Treime în Unime, curăţeşte mul­ţimea greşelilor noastre.

Şi acum...

Pentru rugăciunile Născă­ toarei de Dumnezeu, Milostive, curăţeşte mulţimea greşelilor noastre.

Stih: Miluieşte­-ne, Dumnezeule, după mare mila Ta şi după mulţimea îndurărilor Tale, curăţeşte fărădele­gile noastre.

Şi stihirile acestea, glasul al 6-­lea (Podobie: Toată nădejdea...):

Ajutorului omenesc nu ne încredinţa pe noi, Preasfântă Stăpână, ci primeşte rugăciunea robilor tăi, că necazurile ne cu­prind şi nu putem răbda săge­tările diavolilor; acoperământ nu ne­-am agonisit nicăieri unde să scăpăm noi, păcătoşii, pururea fiind biruiţi; mângâiere nu avem afară de tine, Stăpâna lumii. Nădejdea şi folositoarea credincioşilor, nu trece cu vederea rugă­ciunile noastre, ci le fă de folos.

Nimeni din cei ce aleargă la tine nu iese ruşinat, Născătoare de Dumnezeu Fecioară; ci, cerând dar bun, primeşte dărui­rea către cererea cea de folos.

Ajutătoarea celor necăjiţi, întărirea celor neputincioşi fiind, izbăveşte pe robii tăi, Năs­cătoare de Dumnezeu Fecioară, pacea celor din războaie, liniş­tea celor înviforaţi, singura folositoare a credincioşilor.

Preotul zice: Mântuieşte, Dumnezeule, poporul Tău şi binecuvintează moştenirea Ta. Cercetează lu mea Ta cu milă şi cu îndurări. Înalţă fruntea creştinilor ortodocşi şi trimite peste noi milele Tale cele bogate; pentru rugăciunile Preacuratei Stăpânei noastre, Născătoarea de Dumnezeu şi pururea Fecioara Maria; cu puterea cinstitei şi de viaţă făcătoarei Cruci; cu ocrotirile cinstitelor şi cereştilor netrupeşti puteri; pentru rugăciunile cinstitului şi slăvitului Proroc, Înaintemergătorul şi Botezătorul Ioan; ale Sfinţilor slăviţilor şi întru tot lăudaţilor Apostoli; ale Sfinţilor şi slăviţilor buni biruitori Mucenici; ale Cuvioşilor şi de Dumnezeu purtătorilor Părinţi ai noştri; ale Sfinţilor şi drepţilor dumnezeieşti părinţi Ioachim şi Ana; ale Sfântului (N), a cărui pomenire săvârşim astăzi, şi pentru ale tuturor Sfinţilor, rugămu-­ne, multmilostive Doamne, auzi­-ne pe noi, păcătoşii, care ne rugăm Ţie, şi ne miluieşte pe noi.

Strana: Doamne, miluieşte (de 12 ori). Apoi preotul rosteşte ecfonisul: Cu mila şi cu îndurările şi cu iubirea de oameni... Strana: Amin.

În lipsa preotului, se zice Doamne, miluieşte (de 12 ori) şi se continuă Canonul:

Cântarea a 7­-a:

Irmos: Tinerii evrei, cu îndrăzneală au călcat în picioare văpaia cuptorului şi focul în rouă l­-au schimbat, cântând: Binecuvântat eşti, Doamne Dum­nezeule, în veci.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-­ne pe noi!

De Dumnezeu Născătoare, ceea ce ai născut Lumina, pe mine, cel întunecat în noaptea păcatelor, luminează-­mă tu, ceea ce eşti locaş curat şi fără prihană al Luminii, ca să te slăvesc cu dragoste pe tine.

Acoperământ fii, Fecioară, şi folositoare, sprijin şi laudă mie, celui golit acum de tot ajutorul, puterea celor fără de ajutor şi nădejdea celor fără de nădejde!

Slavă...

Cu tot sufletul şi gândul şi inima şi buzele, te slăvesc pe tine, îndulcindu­-mă de darurile tale cele mari. Şi strig, o, bună­tatea ta şi nenumăratele tale minuni!

Şi acum...

Caută cu ochiul tău milostiv şi cercetează întristarea pe care o am şi, de cumplitele nevoi şi de vătămare şi de primejdii şi de ispite, izbăveşte-­mă, cu nemă­surată mila ta.

Cântarea a 8­-a:

Irmos: Pe Dumnezeu, Cel ce S-a preaslăvit în muntele cel sfânt şi în rug a arătat lui Moise taina pururea Fecioarei, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-­ne pe noi!

Pentru milostivirea milei tale, Fecioară, nu mă trece cu vede­rea, preacinstită, pe mine cel înecat în furtuna valurilor lumeşti, ci dă-­mi mână de ajutor mie, celui supărat de chinurile vieţii.

Împresurări, necazuri şi nevoi m-­au aflat, curată, şi primejdii ale vieţii şi ispite de pretutin­deni m­-au înconjurat. Ci, ajută-­mi şi mă sprijineşte, cu acoperă­mântul tău cel puternic.

Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.

Întru furtuni să te aflu pe tine liman, întru întristări bucurie şi veselie, în boli grabnică tămă­duitoare, în primejdii ajutoare şi în ispite folositoare.

Şi acum...

Bucură-­te, scaunul Domnului cel în chipul focului! Bucură-­te, năstrapă dumnezeiască şi de mană primitoare! Bucură-­te, sfeşnic de aur şi făclie nestinsă! Bucură­-te, slava fecioarelor şi a maicilor podoabă de laudă!

Să lăudăm, bine să cuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-­I şi preaînălţându-­L întru toţi vecii.

Irmos: Pe Dumnezeu, Cel de S­-a preaslăvit...

Cântarea a 9­-a:

Irmos: Înfricoşatu-­s-­a tot auzul de nes­pusa lui Dumnezeu pogorâre; cum Cel Preaînalt de bunăvoie S­-a pogorât până şi în trup, din pântecele Fecioarei făcându­-Se om. Pentru aceasta, pe Preacurata Născătoare de Dumnezeu, credincioşii o mărim.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-­ne pe noi!

Către cine altcineva voi scăpa, curată? Unde voi alerga de aici şi mă voi mântui? Unde mă voi duce? Şi la cine voi afla scăpare? Pe cine grabnică folositoare? Pe cine în necazuri ajutătoare? Spre tine însăţi nădăjduiesc; întru tine singură mă laud şi spre tine, îndrăznind, alerg.

Mireasă a lui Dumnezeu, nu este cu putinţă a număra mări­rile tale şi a spune adâncul cel neurmat al minunilor tale celor mai presus de minte, care pu­rurea sunt dăruite celor ce cu dragoste te cinstesc pe tine şi cu credinţă ţi se închină, ca unei adevărate Născătoare de Dum­nezeu.

Slavă...

În cântări de mulţumire slă­vesc şi cinstesc nemăsurata milă şi puterea ta cea multă tuturor o mărturisesc şi facerile tale de bine, pe care le­-ai revărsat asu­pra mea, le propovăduiesc şi le măresc cu sufletul şi cu inima şi cu gândul şi cu limba, tot­deauna.

Şi acum...

Primeşte rugăciunea mea cea sărăcăcioasă şi plânsul şi suspi­nul şi lacrimile mele nu le trece cu vederea. Ci mă sprijineşte ca o bună şi cererile mi le împlineşte. Că toate le poţi, ca o Maică a Stăpânului Dumnezeu, Celui atotputernic, numai de vei căuta spre a mea ticăloasă smerenie.

Şi îndată cântăm: Cuvine­-se cu adevărat... Apoi stihirile acestea, glasul al 2-lea (Podobie: Când de pe lemn...):

Pentru toți care scapă cu credință întru acoperământul tău cel puternic te rogi, ceea ce ești bună; că noi, păcătoșii, nu avem altă izbăvire către Dumnezeu în nevoi și în neca­zuri, pururea fiind încărcați cu multe păcate, Maica Dumnezeului Celui de sus. Pentru aceea cădem înaintea ta, să ne izbăvești pe noi, robii tăi, din toate nevoile.

Stih: Pomeni-voi numele tău în tot neamul și neamul...

Tuturor necăjiților bucurie și asupriților fo­lositoare și flămânzilor dătătoare de hrană, străi­nilor mângâiere, celor învăluiți adăpostire, bolnavilor cercetare, celor neputincioși acope­ră­mânt și sprijinire, toiag bătrâneților tu ești Preacurată, Maica Dumnezeului Celui de sus; pentru aceea, ție ne rugăm: Grăbește și milu­iește pe robii tăi.

Stih: Ascultă, fiică, și vezi și pleacă urechea ta și uită poporul tău și casa părintelui tău.

Bucură-te, Fecioară preacurată; bucură-te cinstitul sceptru al Împăratului Hristos; bucu­ră-te, ceea ce ai crescut Strugurele cel de taină; bucură-te, ușa cerului și rugul cel nears; bucu­ră-te, lumină a toată lumea; bucură-te, bucuria tuturor; bucură-te, mântuirea credincioșilor; bucură-te, apărătoarea și scăparea tuturor crești­nilor, stăpână.

Slavă... Și acum... glasul al 8-lea:

Bucură-te, lauda a toată lumea; bucură-te, casa Domnului; bucură-te, munte umbrit; bucu­ră-te, scăpare; bucură-te, ceea ce ești sfeșnic de aur; bucură-te, Preacurată, care ești slava creș­ti­nilor; bucură-te, Marie, Maica lui Hristos Dumnezeu; bucură-te, rai; bucură-te, masa cea dumnezeiască; bucură-te, biserică; bucură-te, năstrapă de aur; bucură-te, bucuria tuturor.

În timp ce preotul cădește altarul și poporul, se cântă aceste tropare ale Născătoarei de Dumnezeu, glasul al 8-lea:

Pe ceea ce este mai înaltă decât cerurile și mai curată decât strălucirile soarelui, care ne-a izbăvit pe noi din blestem, pe Stăpâna lumii, cu cântări să o cinstim.

Pentru păcatele mele cele multe mi se îm­bolnăvește trupul și slăbește sufletul meu; la tine scap, ceea ce ești plină de daruri; nădej­dea tuturor celor fără de nădejde, tu îmi ajută.

Stăpâna și Maica Izbăvitorului, primește rugăciunea nevrednicilor robilor tăi, ca să fii folositoare, către Cel ce S-a născut din tine, o, stăpâna lumii, fii mijlocitoare.

Cântăm cu osârdie acum cântare de bucu­rie ție, celei întru tot lăudată, Născătoare de Dumnezeu. Cu Înaintemergătorul și cu toți sfinții, roagă-L, Născătoare de Dumnezeu, ca să ne mântuiască pe noi.

Toate oștile îngerești, Înaintemergătorul Dom­nului, cei doisprezece Apostoli și toți sfinții, împreună cu Născătoarea de Dumne­zeu, faceți rugăciuni ca să ne mântuiască pe noi.

Milostivă fii mie, smeritului, că afară de tine altă scăpare nu știu eu, cel ce sunt plin de tot felul de păcate. Miluiește-mă, nădej­dea creștinilor.

Apoi: Sfinte Dumnezeule..., Preasfântă Treime..., Tatăl nostru... Preotul: Că a Ta este împărăția...  În lipsa preotului: Pentru rugăciunile... 

Și troparele, glasul al 6-lea:

Miluiește-ne pe noi, Doamne, miluiește-ne pe noi, că nepricepându-ne de nici un răspuns, această rugăciune aducem Ție, ca unui Stăpân, noi păcătoșii robii Tăi, miluiește-ne pre noi.

Slavă...

Doamne, miluiește-ne pe noi, că întru Tine am nădăjduit; nu Te mânia pe noi foarte, nici pomeni fărădelegile noastre, ci caută și acum, ca un milostiv, și ne izbăvește pe noi de vrăjmașii noștri, că Tu ești Dumnezeul nostru și noi sun­tem poporul Tău, toți lucrul mâinilor Tale și numele Tău chemăm.

Și acum... al Născătoarei de Dumnezeu

Ușa milostivirii deschide-o nouă, binecu­­vântată Născătoare de Dumnezeu, ca să nu pierim noi, cei ce nădăjduim întru tine, ci să ne mântuim prin tine din nevoi, că tu ești mân­tuirea neamului creștinesc.

Preotul zice ectenia: Miluiește-ne pe noi, Dumnezeule, după mare mila Ta, rugămu-ne Ție, auzi-ne și ne mi­luiește. Strana: Doamne miluiește (de trei ori).

Preotul: Încă ne rugăm pentru mila, viața, pacea, sănătatea, mântuirea, cercetarea, iertarea, buna-sporire și chivernisire a robilor lui Dumnezeu (N) și pentru ca să li se ierte lor toată greșeala cea de voie și cea fără de voie. Strana: Doamne miluiește (de trei ori).

Preotul: Încă ne rugăm ca să fie păzit sfânt locașul acesta, țara aceasta, orașul (satul) acesta și toate orașele și satele, de boală, de foamete, de cutre­mur, de potop, de foc, de sabie, de venirea altor neamuri asupra noastră și de războiul cel dintre noi; pentru ca milostiv, blând și lesne iertător să ne fie nouă Bunul și Iubitorul de oameni Dum­nezeul nostru și să-Și întoarcă toată mânia care se pornește asupra noastră, să ne izbăvească pe noi de îngrozirea Lui cea dreaptă, care este asu­pra noastră, și să ne miluiască pe noi. Strana: Doamne miluiește (de 40 ori).

Preotul: Auzi-ne pe noi, Dumnezeule, Mântui­torul nostru, nădejdea tuturor marginilor pă­mântului și a celor ce sunt pe mare departe, și, Milostive, milostiv fii nouă, Stăpâne, pentru păcatele noastre și ne miluiește pe noi. Strana: Doamne miluiește (de 40 ori).

Preotul zice ecfonisul: Că milostiv și iubitor de oameni Dumne­­zeu ești și Ție slavă înălțăm, Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii ve­cilor. Strana: Amin.

Iar înainte de otpust rostim această:

Rugăciune către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu

Ceea ce singură eşti bucuria celor necăjiţi şi ocrotitoarea celor nedreptăţiţi, mângâierea celor ce plâng şi ajutătoarea celor neajutoraţi, cercetătoarea celor neputincioşi şi acoperă­mântul şi sprijinul celor ce se chinuiesc; liman celor înviforaţi şi toiag orbilor, povăţuitoare celor rătăciţi şi scăpare tare a celor din nevoi, Născătoare de Dumnezeu cu totul fără de prihană, ia aminte la această ticăloasă şi netrebnică rugă­ciune a mea, pe care o aduc ţie, întru strângerea inimii, şi mă izbăveşte de viforul cel rău al gândurilor. Scapă­-mă pe mine din somnul cel greu care mi s-­a pricinuit mie din lenevie şi depărtează de la mine trândăvia cea cumplită. Izbăveşte-­mă de tirania cea amară a demonilor şi mă smulge din obiceiul cel rău al patimilor. Şi, precum ştii, mântuieşte­-mă pe mine, netreb­nicul tău rob, cel ce întru tine, după Dumnezeu, mi-­am pus nădejdile mântuirii mele. Dă-­mi mie, Preacurată, cu osârdie să împlinesc poruncile Fiului Tău şi Dumnezeului nostru, şi să pă­zesc întotdeauna aşezămintele Lui cele mântuitoare. Şi mă întăreşte ca să întâmpin doxo­logiile Lui cele bineprimite, cu cuget veghetor şi cu minte trează. Că întru tine, pricinui­toarea bunătăţilor şi ajutătoarea mea nădăjduind, aduc această cerere. Deci, să nu cad din nădejdea cea către tine, Preacu­rată, nici să mă întorc umilit şi ruşinat. Ci să aflu prin tine, de Dumnezeu dăruită Stăpână, degrab, împlinirea cererilor mele. Ca totdeauna, ca pe o aju­tătoare tare a noastră, a păcă­toşilor şi împlinitoare a cererilor noastre, să te laud şi să te măresc pe tine, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Apoi preotul face otpustul mic. În lipsa preotului, se zice:

Stăpână, primeşte rugăciunea robilor tăi şi ne izbăveşte pe noi din toată nevoia şi necazul. 

Toată nădejdea mea spre tine o pun, Maica lui Dumnezeu, păzeşte-­mă sub acoperământul tău.

Pentru rugăciunile Sfinţilor Părinţilor noştri, Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, miluieşte-­ne pe noi. Amin.

ACATISTUL MAICI DOAMNULUI

 Acatistul Maicii Domnului. Maica Domnului întinde brațul ei tămâduitor către toți cei care i se roagă cu dragoste și credință. Prin Maica Domnului ne-au fost deschise porțile Raiului și prin ea putem atrage bunăvoința Domnului asupra noastră. Acatistul Maicii Domnului este cea mai puternică rugăciune de împlinire a cererilor noastre la vreme de necaz sau întristare, în boli și suferințe trupești, în lipsuri, în dorința de a ne căsători, de a întemeia o familie sau de a ne păstra familia fericită.

Acatistul Maicii Domnului se citește 40 de zile pentru:

• Alinarea de suferințe trupești;
• Vindecarea de boli incurabile;
• Eliberarea din patima beției;
• Găsirea unui loc de muncă sau păstrarea serviciului;
• Căsătorie grabnică;
• Naștere de copii;
• Împăcare în familie;
• Evitarea divorțului sau întoarcerea soțului;
• Odihna celor adormiți;
• Pentru luminarea minții și întărirea în credință.

  Ce este Acatistul Maicii Domnului

  
  

  Acatistul este o rugăciune prin care putem cere mai ales mijlocirea Sfinților pe lângă Dumnezeu, spre a ne ajuta sau a ne izbăvi la vreme de nevoie și de necaz. Termenul vine din grecescul ahatistos, pentru că în timpul slujbei se stă în picioare sau în genunchi, în faţa icoanei sfântului spre care sunt îndreptate rugăciunile.

  Acatistul Maicii Domnului este alcătuit din mai multe cântări de laudă și rugăciune, acestea mai numindu-se și condace sau icoase. Slujba bisericească cuprinde rugăciuni și laude care o cinstește pe Fecioara Maria. De obicei, slujba acatistului se citește în ziua prăznuirii sfântului respectiv, înaintea Sfintei Liturghii sau dupa Vecernie (slujba de seară).

  Acatistul Maicii Domnului

  Acatistul Maicii Domnului – Rugăciunile începătoare:

  ”Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul Adevărului, care pretutindenea eşti, şi toate le-mplineşti, vistieria bunătăţilor şi Dătătorule de viaţă, vino şi te salaşluieşte întru noi, şi ne curăţeşte de toată spurcăciunea, şi mântuieşte, Bunule, sufletele noastre.

  Sfinte Dumnezeule, Sfinte Tare, Sfinte Fără-de-moarte, miluieşte-ne pre noi. (de 3 ori)

  Slavă Tatălui, şi Fiului, şi Sfântului Duh, şi acum, şi pururea, şi în vecii vecilor. Amin!

  Preasfântă Treime, miluieşte-ne pre noi. Doamne, curăteşte păcatele noastre; Stăpâne, iartă fărădelegile noastre; Sfinte, cercetează şi vindecă neputinţele noastre, pentru Sfant Numele Tău.

  Doamne, miluieşte ! (de 3 ori)

  Slavă Tatălui, şi Fiului, şi Sfântului Duh, şi acum, şi pururea, şi în vecii vecilor. Amin!”

  ”Tatăl nostru, care eşti în ceruri, sfinţească-se numele tău: vie Împărătia Ta; fie voia Ta, precum în cer, aşa şi pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi; şi ne iartă nouă păcatele noastre precum şi noi iertăm gresiţilor noştri; şi nu ne duce pe noi in ispită, ci ne izbăveşte de cel viclean.

  Pentru rugăciunile Sfinţilor Părinţilor noştri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi. Amin!”

  ”Miluieşte-ne pe noi, Doamne, miluieşte-ne pe noi, că nepricepându-ne de nici un răspuns, această rugăciune aducem Ţie, ca unui Stăpân , noi păcătoşii robii Tăi, miluieşte-ne pe noi.

  Slavă Tatălui, şi Fiului, şi Sfântului Duh.

  Doamne, miluieşte-ne pe noi, că întru Tine am nădăjduit, nu te mânia pe noi foarte, nici pomeni fărădelegile noastre, ci caută şi acum ca un milostiv şi ne izbăveşte pe noi de vrăjmaşii noştri, că Tu eşti Dumnezeul nostru şi noi suntem poporul Tău, toţi lucrul mâinilor Tale şi numele Tău chemăm.

  Şi acum, şi pururea, şi în vecii vecilor. Amin!”

  Uşa milostivirii deschide-o nouă, binecuvântată Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, ca să nu pierim cei ce nădăjduim întru Tine, ci să ne izbăvim prin tine din nevoi, căci Tu eşti mântuirea neamului creştinesc.

  ”Cred întru Unul Dumnezeu, Tatăl Atotţiitorul, Făcătorul cerului şi al pământului, văzutelor tuturor şi nevăzutelor.

  Şi întru Unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Născut, Care din Tatăl S-a născut mai înainte de toţi vecii. Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, nu făcut; Cel de o fiinţă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut.

  Care pentru noi, oamenii, şi pentru a noastră mântuire, S-a pogorât din ceruri şi S-a întrupat de la Duhul Sfânt şi din Maria Fecioara, şi S-a făcut om.

  Şi S-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponţiu Pilat şi a pătimit şi S-a îngropat.

  Şi a înviat a treia zi, după Scripturi.

  Şi S-a înălţat la ceruri şi şade de-a dreapta Tatălui.

  Şi iarăşi va să vină cu slavă, să judece viii şi morţii, a Cărui împărăţie nu va avea sfârşit.

  Şi întru Duhul Sfânt, Domnul de viaţă Făcătorul, Care din Tatăl purcede, Cel ce împreună cu Tatăl şi cu Fiul este închinat şi slăvit, Care a grăit prin prooroci.

  Întru una, sfântă, sobornicească şi apostolească Biserică.Mărturisesc un botez întru iertarea păcatelor.
  
  Aştept învierea morţilor.
  
  Şi viaţa veacului ce va să fie.
  
  Amin!”
  Acatistul Maicii Domnului – Condacul 1:
  
  „Ţie, Maicii lui Dumnezeu şi Împărătesei celei alese din toate neamurile, care te-ai arătat oarecând unui om fără de lege, ca să-l întorci pe el de la calea nelegiuirii, cântare de mulţumire îţi aducem, Născătoare de Dumnezeu, iar tu ca Ceea ce ai negrăită îndurare, de toate nevoile ne slobozeşte pe noi ca să strigăm ţie: Bucură-te, Ceea ce dăruieşti ucurie neaşteptată celor credincioşi.„
  Acatistul Maicii Domnului – Icosul 1:
  
  „Îngerii şi sufletele drepţilor s-au mirat când ai stat înaintea Fiului tău şi Dumnezeu şi cu multă rugăciune a-I mijlocit pentru omul ce petrecea pururea în păcate; însă noi văzând cu ochii credinţei, milostivirea ta cea atât de mare, cu umilinţă strigăm ţie aşa:
  Bucură-te, Ceea ce primeşti rugăciunea tuturor creştinilor;
  Bucură-te, Ceea ce nu lepezi rugăciunile păcătoşilor celor mai deznădăjduiţi;
  Bucură-te, Ceea ce mijloceşti pentru ei înaintea Fiului tău;
  Bucură-te, Ceea ce dai lor bucuria neaşteptată a mântuirii;
  Bucură-te, Ceea ce prin mijlocirea ta mântuieşti pe toată lumea;
  Bucură-te, Ceea ce potoleşti întristările;
  Bucură-te, Maica Dumnezeului tuturor care mângâi sufletele celor necăjiţi;
  Bucură-te, Ceea ce rânduieşti viaţa noastră;
  Bucură-te, Ceea ce tuturor oamenilor ai adus izbăvire de păcate;
  Bucură-te, Ceea ce ai născut bucuria pentru toată lumea;
  Bucură-te, Ceea ce dăruieşti bucurie neaşteptată celor credincioşi.„
  Acatistul Maicii Domnului – Condacul al 2-lea:
  
  „Văzând Preasfânta pe omul care deşi era în fărădelege, dar în fiecare zi cădea cu credinţă înaintea cinstitei tale icoane, ai luat aminte la slavoslovia şi a unui astfel de păcătos, ca toţi văzând îndurarea ta de Maică, în cer şi pe pământ să-I strige lui Dumnezeu: Aliluia.„
  Acatistul Maicii Domnului – Icosul al 2-lea:
  
  „Dragostea ta faţă de neamul creştinesc într-adevăr întrece înţelegerea omenească, căci şi atunci n-ai încetat mijlocirea ta pentru omul cel fără de lege, când Fiul tău ţi-a arătat ţie rănile cuielor pricinuite Lui de păcatele oamenilor.Văzându-te o astfel de mijlocitoare neobosită pentru noi păcătoşii cu lacrimi strigăm ţie:
  Bucură-te, apărătoare sârguitoare a neamului creştinesc dăruită nouă de la Dumnezeu;
  Bucură-te, povăţuitoarea noastră care ne duci pe noi spre patria cerească;
  Bucură-te, îngrădirea şi apărarea celor credincioşi;
  Bucură-te, ajutorul tuturor celor ce cheamă ajutorul tău cel sfânt;
  Bucură-te, Ceea ce scoţi din groapa pierzării pe cei urâţi şi lepădaţi;
  Bucură-te, Ceea ce îi întorci pe aceia la calea cea dreaptă;
  Bucură-te, Ceea ce alungi neîncetata îngrijire de multe şi întunericul sufletului;
  Bucură-te, Ceea ce dai o înţelegere nouă şi mai bună celor ce din neputinţă şi-au pierdut minţile;
  Bucură-te, Ceea ce ai luat întru atotputernicele tale mâini pe cei părăsiţi de doctori;
  Bucură-te, Ceea ce dăruieşti bucurie neaşteptată celor credincioşi.„
  Acatistul Maicii Domnului – Condacul al 3-lea:
  
  „Puterea harului a rodit prea îmbelşugat acolo unde s-a înmulţit păcatul, ca să se bucure în cer îngerii toţi pentru un păcătos care s-a pocăit cântând înaintea scaunului lui Dumnezeu: Aliluia!„
  Acatistul Maicii Domnului – Icosul al 3-lea:
  
  „Având faţă de neamul creştinesc o îndurare de Maică, tuturor celor ce aleargă către tine cu credinţă şi cu nădejde le dai mână de ajutor Stăpână, ca toţi cu o gură şi o inimă să-ţi aducă slavoslovia aceasta:
  Bucură-te, că prin tine se coboară la noi bunăvoinţa lui Dumnezeu;
  Bucură-te, că prin tine noi avem cea mai mare îndrăzneală către Dumnezeu;
  Bucură-te, că în toate nevoile şi însingurările noastre aduci rugăciuni sârguitoare pentru noi Fiului tău;
  Bucură-te, că şi rugăciunile noastre le faci placate lui Dumnezeu;
  Bucură-te, Ceea ce depărtezi de la noi pe vrăjmaşii cei nevăzuţi;
  Bucură-te, că şi de vrăjmaşii cei văzuţi ne izbăveşti pe noi;
  Bucură-te, că inimile oamenilor răi le îmblânzeşti;
  Bucură-te, că din clevetire, întristare şi ocară ne scoţi pe noi;
  Bucură-te, că prin tine toate dorinţele cele bune se înfăptuiesc;
  Bucură-te, că mult poate rugăciunea ta înaintea Fiului tău şi Dumnezeu;
  Bucură-te, Ceea ce dăruieşti bucurie neaşteptată celor credincioşi.„
  Acatistul Maicii Domnului – Condacul al 4-lea:
  
  „Vifor de gânduri păcătoase având omul cel fără de lege, se ruga înaintea cinstitei tale icoane şi văzând sângele din rănile Prea Veşnicului tău Fiu, curgând şiroaie ca şi pe Cruce, a căzut cu frică, şi cu plângere a strigat aşa: Miluieşte-mă, o, Maică a îndurărilor, ca să nu biruiască răutatea mea, negrăita bunătate şi îndurarea ta, că tu eşti singura nădejde şi scăpare a tuturor păcătoşilor. Pleacă-te însă spre îndurare, Maică bună, şi roagă pentru mine pe Fiul tău şi Ziditorul meu, ca neîncetat să strig Lui: Aliluia!„
  Acatistul Maicii Domnului – Icosul al 4-lea:
  
  „Auzind cei din ceruri despre minunata scăpare pentru rugăciunile tale, a fratelui lor pământesc care pierea, te-au proslăvit pe tine, Împărăteasa cerului şi a pământului, cea cu bună îndurare; şi noi păcătoşii cunoscând o astfel de apărare a unui păcătos asemenea nouă, deşi nu se pricepe lima noastră cum să te laude după vrednicie, din adâncul inimii noastre umilite, cântăm ţie acestea:
  Bucură-te, chezăşia mântuirii noastre a păcătoşilor;
  Bucură-te, căutarea celor pierduţi;
  Bucură-te, bucuria cea fără de veste a păcătoşilor,
  Bucură-te, ridicarea celor căzuţi;
  Bucură-te, rugătoarea către Dumnezeu care scapă lumea din nevoi;
  Bucură-te, că de glasul rugăciunilor tale demonii se cutremură;
  Bucură-te, că de aceasta îngerii se bucură;
  Bucură-te, că şi pe noi pământenii, puterea rugăciunilor tale ne umple de veselie;
  Bucură-te, că prin rugăciunile tale, din tina păcatelor ne scoţi,
  Bucură-te, că stingi văpaia patimilor noastre;
  Bucură-te, Ceea ce dăruieşti bucurie neaşteptată celor credincioşi.„
  Acatistul Maicii Domnului – Condacul al 5-lea:
  
  „Stea cu dumnezeiască merger ne-ai arătat nouă, Doamne, icoana Maicii Tale, cea făcătoare de minuni căci privind la chipul ei cu ochi trupeşti, cu mintea şi cu inima ne înălţăm la cel dintâi chip al ei şi suspinând către Tine cântăm: Aliluia.„
  Acatistul Maicii Domnului – Icosul al 5-lea:
  
  „Văzând îngerii păzitori ai creştinilor, cum Maica lui Dumnezeu dă ajutor, îi povăţuieşte pe oameni, îi apără şi mântuieşte, se sârguiesc a-i striga celei mai cinstite decât heruvimii şi mai slăvite fără de asemănare decât serafimii acestea:
  Bucură-te, Ceea ce veşnic împărăţeşti cu Fiul tău şi Dumnezeu;
  Bucură-te, Ceea ce pururea lui îi aduci Lui rugăciuni pentru neamul creştinesc;
  Bucură-te, povăţuitoare în credinţa creştinească şi evlavie;
  Bucură-te, dezrădăcinătoarea eresurilor celor stricătoare şi dezinărilor;
  Bucură-te, Ceea ce ne păzeşti de smintelile cele ce prihănesc sufletul şi trupul;
  Bucură-te, Ceea ce din înconjurările cele primejdioase şi de moartea cea năprasnică , cea fără de pocăinţă şi fără de sfânta împărtăşanie, ne izbăveşti;
  Bucură-te, Ceea ce dăruieşti celor ce nădăjduiesc în tine, sfârşit neruşinat al vieţii;
  Bucură-te, Ceea ce neîncetat te rogi Fiului tău pentru sufletul cel ce după moarte merge la judecata Domnului;
  Bucură-te, că prin mijlocirea ta de Maică îl izbăveşti pe acesta din munca cea veşnică;
  Bucură-te, Ceea ce dăruieşti bucurie neaşteptată celor credincioşi.„
  Acatistul Maicii Domnului – Condacul al 6-lea:
  
  „Propovăduitor al minunatei tale îndurări ce a fost dăruită unui om oarecare, fără de lege, s-a arătat Sfântul Dimitrie al Rostovului, care adunând lucrările cele mari şi slăvite şi prea alese, arătate întru tine, a dat scrisului şi această lucrare a îndurării tale, spre povăţuirea şi mângâierea tuturor credincioşilor, ca şi aceştia fiind întru păcate, nevoi, necazuri şi întristări de multe ori, în fiecare zi să plece genunchii în rugăciune cu credinţă înaintera chipului tău, şi scăpând de acelea să strige lui Dumnezeu: Aliluia!„
  Acatistul Maicii Domnului – Icosul al 6-lea:
  
  „Răsătit-a nouă, ca zorile cele prea luminoase, icoana ta cea făcătoare de minuni, Maica lui Dumnezeu, alungând întunericul nevoilor şi necazurilor de la toţi care cu dragoste strigă ţie acestea:
  Bucură-te, tămăduitoarea noastră în bolile noastre trupeşti;
  Bucură-te, mângâierea cea bună în întristările noastre sufleteşti;
  Bucură-te, Ceea ce prefaci necazul nostru în bucurie;
  Bucură-te, Ceea ce veseleşti pe cei deznădăjduiţi cu o nădejde fără de îndoială;
  Bucură-te, hrănitoarea celor flămânzi;
  Bucură-te, îmbrăcămintea celor goi;
  Bucură-te, mângâietoarea văduvelor;
  Bucură-te, îngrijitoarea cea nevăzută a orfanilor celor fără de mamă;
  Bucură-te, sprijinitoarea celor prigoniţi pe nedrept şi obijduiţi;
  Bucură-te, răzbunătoarea cea cu dreaptă judecată asupra celor ce prigonesc şi obijduiesc;
  Bucură-te, Ceea ce dăruieşti ucurie neaşteptată celor credincioşi!„
  Acatistul Maicii Domnului – Condacul al 7-lea:
  
  „Vrând dătătorul de lege, Domnul cel cu dreaptă judecată, Însuşi să fie împlinitor al legii şi să arate adâncul milostivirii Sale, S-a plecat spre rugăciunea ta cu osârdie, prea binecuvântată Maică Fecioară, pentru omul cel fără de lege, zicând: „Legea porunceşte ca fiul să cinstească pe mamă. Eu sunt Fiul tău, iar tu, Maica Mea. Eu sunt dator să te cinstesc ascultând rugăciunea ta, fie deci precum voieşti, i se iartă acum păcatele pentru tine”. Iar noi văzând o astfel de putere a rugăciunii ce se face de către Mijlocitoarea noastră pentru iertarea păcatelor, să proslăvim îndurarea şi negrăita ei bunătate, strigând: Aliluia!„
  Acatistul Maicii Domnului – Icosul al 7-lea:
  
  „Semn nou, minunat şi slăvit, s-a arătat tuturor credincioşilor, căci nu numai Maicii Tale, ci şi preacuratului ei chip, zugrăvit pe icoană, i-ai dăruit, Doamne, putere de a face minuni; iar noi de taina aceasta minunându-ne strigăm către dânsa întru umilinţă unele ca acestea:
  Bucură-te, descoperirea înţelepciunii şi bunătăţii lui Dumnezeu;
  Bucură-te, întărirea credinţei;
  Bucură-te, arătarea harului;
  Bucură-te, dăruirea cunoştinţelor celor folositoare de suflet;
  Bucură-te, doborârea învăţăturilor celor stricătoare de suflet;
  Bucură-te, învingerea lesnicioasă a deprinderiloe fără de lege;
  Bucură-te, Ceea ce dăruieşti cuvântul înţelepciunii celor ce-l cer;
  Bucură-te, Ceea ce dai înţelegere copiilor celor greoi la învăţătură;
  Bucură-te, povăţuitorea cea bună şi păzitoare a tinereţii;
  Bucură-te, Ceea ce dăruieşti bucurie neaşteptată celor credincioşi!„
  Acatistul Maicii Domnului – Condacul al 8-lea:
  
  „Străină şi înfricoşată vedenie a fost unui om oarecare fărădelege, arătându-i lui, prin mijlocirea Maicii lui Dumnezeu, bunătatea Domnului, care îi ierta păcatele, pentru care îndreptându-şi de atunci viaţa, a trăit placut lui Dumnezeu astfel că noi văzând lucrările slăvite şi înţelepciunea lui Dumnezeu cea de multe feluri în lume şi viaţa noastră, să ne înstrăinam de grijile lumeşti peste măsură şi mintea şi inima noastră spre ceruri să o ridicăm, cântând lui Dumnezeu: Aliluia!„
  Acatistul Maicii Domnului – Icosul al 8-lea:
  
  „Cu totul petreci întru cele de sus şi de cele de jos nicidecum nu te-ai despărţit Preamilostivă Împărăteasă a cerului şi a pământului, că şi după adormirea ta pământul cel păcătos nu l-ai părăsit arătându-te părtaşă la purtarea de grijă s Fiului tău pentru neamul creştinesc pentru aceasta te fericim după datorie strigând:
  Bucură-te, Ceea ce prin strălucirea preacuratului tău suflet tot pământul l-ai luminat;
  Bucură-te, Ceea ce prin curăţirea trupului tău toate cerurile le-ai veselit;
  Bucură-te, slujitoarea sfântă a îngrijirii Fiului tău pentru neamul creştinesc;
  Bucură-te, solitoarea cea cu osârdie pentru toată lumea;
  Bucură-te, Ceea ce pe noi pe toţi ne-ai luat de fii lângă Crucea Fiului tău;
  Bucură-te, Ceea ce pururea ne arăţi dragostea cea de mamă;
  Bucură-te, dătătoarea cea nepizmuită a tuturor darurilor duhovniceşti şi trupeşti;
  Bucură-te, solitoarea bunătăţilor celor vremelnice şi a celor veşnice;
  Bucură-te, Ceea ce deschizi celor credincioşi uşile împărăţiei lui Hristos;
  Bucură-te, Ceea ce pe pământ umpli inimile lor de veselia cea curată;
  Bucură-te, Ceea ce dăruieşti bucurie neaşteptată celor credincioşi!„
  Acatistul Maicii Domnului – Condacul al 9-lea:
  
  „Toată firea îngerească s-a minunat de bogăţia îndurării Tale, Doamne, că ne-ai dăruit nouă tare şi caldă sprijinitoare şi ocrotitoare neamului creştinesc, pe Maica Ta, care nevăzut petreci cu noi; drept aceea auzi de la noi cântarea: Aliluia!„
  Acatistul Maicii Domnului – Icosul al 9-lea:
  
  „Ritorii cei mult vorbitori neluminaţi de Dumnezeu, vorbesc cele deşarte, cum că închinarea la preacuratului tău chip ar fi o închinare la idoli, însă nu înţeleg că cinstirea ce se dă sfântului chip se ridică la chipul cel dintâi. Noi însă nu numai că ştim bine lucrul acesta, dar şi de la oamenii cei credincioşi auzind despre multe faceri de minuni de la chipul tău, o, Maica lui Dumnezeu, şi noi ne închinăm chipului tău şi cele trebuincioase pentru viaţa vremelnică şi veşnică primim, şi cu veselie strigăm ţie, Născătoare de Dumnezeu:
  Bucură-te, că de la sfântul tău chip minuni se lucrează;
  Bucură-te, că s-a ascuns înţelepciunea şi harul acesta de la cei înţelepţi şi pricepuţi ai veacului acestuia;
  Bucură-te, că aceasta s-a descoperit celor prunci în ale credinţei;
  Bucură-te, că proslăveşti pe cei ce te proslăvesc pe tine;
  Bucură-te, că înaintea tuturor ruşineti pe cei ce se leapădă de tine;
  Bucură-te, că pe cei ce aleargă la tine îi izbăveşti de potop, de foc, de sabie, de toată rana aducătoare de moarte şi de tot răul;
  Bucură-te, că toate bolile sufleteşti şi trupeşti ale oamenilor, cu milostivire le tămăduieşti;
  Bucură-te, Ceea ce cu rugăciunile tale grabnic potoleşti mânia lui Dumnezeu cea cu dreptate pornită asupra noastră;
  Bucură-te, că tu eşti limanul cel lin celor înviforaţi pe marea vieţii;
  Bucură-te, că şi după sfârşitul călătoriei vieţii noastre, cu bună nădejde ne duci în latura cea neînviforată a împărăţiei lui Hristos;
  Bucură-te, Ceea ce dăruieşti bucurie neaşteptată celor credincioşi!„
  Acatistul Maicii Domnului – Condacul al 10-lea:
  
  „Vrând să mântuieşti pe un oarecare om fără de lege de la rătăcirea căii lui, i-ai arătat o minunată vedenie de la preacurata ta icoană, prea binecuvântată, ca văzând minunea să se pocăiască şi din adâncul păcatelor să se ridice, prin purtarea ta de grijă cea milostivă, şi să strige lui Dumnezeu: Aliluia!„
  Acatistul Maicii Domnului – Icosul al 10-lea:
  
  „Zid eşti fecioarelor, Născătoare de Dumnezeu Fecioară şi tuturor celor ce aleargă la tine, căci Făcătorului cerului şi al pământului, Care S-a sălăşluit în pântecele tău şi S-a născut din tine te-a arătat pe tine pururea Fecioară, strajă fecioriei, curăţiei şi a întregii înţelepciuni şi vas al oricărei lucrări bune şi pe toţi i-ai învăţat să strige ţie:
  Bucură-te, stâlpul şi îngrădirea fecioriei;
  Bucură-te, păzitoarea cea nevăzută a curăţiei şi a întregii înţelepciuni;
  Bucură-te, frumoasă povăţuitoare a fecioarelor;
  Bucură-te, împodobitoarea cea bună şi chezăşia mireselor;
  Bucură-te, desăvârşirea cea întru tot dorită a căsniciilor celor bune;
  Bucură-te, grabnică dezlegare a mamelor născătoare de prunci;
  Bucură-te, creşterea pruncilor şi paza lor cea plină de har;
  Bucură-te, Ceea ce veseleşti cu roadele credinţei şi a duhului pe părinţii cei fără de copii;
  Bucură-te, mângâierea maicilor celor întristate;
  Bucură-te, veselia veselia cea de taină a fecioarelor şi a văduvelor ce trăiesc în curăţie;
  Bucură-te, Ceea ce dăruieşti bucurie neaşteptată celor credincioşi!„
  Acatistul Maicii Domnului – Condacul al 11-lea:
  
  „Cântarea cea cu totul plină de umilinţă aducând ţie noi nevrednicii, te rugăm Fecioară de Dumnezeu Născătoare, nu trece cu vederea glasul robilor tăi, căci către tine alergăm în năpaste şi în necazuri şi înaintea ta, în nevoile noastre, lacrimi vărsăm cântând: Aliluia!„
  Acatistul Maicii Domnului – Icosul al 11-lea:
  
  „Făclie dătătoare de lumină, care s-a arătat celor ce sunt întru întunericul păcatelor şi în valea plângerii, vedem pe Preasfânta Fecioară, căci focul cel duhovnicesc al rugăciunilor sale, al povăţuirii şi al mângâierii aprinzându-l, trece la lumina cea neînserată pe toţi cei ce o cinstesc cu chemările acestea:
  Bucură-te, raza Soarelui dreptăţii, Hristos, Dumnezeul nostru;
  Bucură-te, Ceea ce luminezi conştiinţa cea necurată;
  Bucură-te, Ceea ce cunoşti toate cele ascunse şi greu de prevăzut şi le spui celor ce au nevoie;
  Bucură-te, Ceea ce ruşinezi pe proorocii cei mincinoşi şi ghiciturile lor nedrepte;
  Bucură-te, Ceea ce în ceasul nedumeririlor ne pui în minte gândul cel bun;
  Bucură-te, Ceea ce pururea petreci cu cei ce se nevoiesc în post, în rugăciune şi cugetare la Dumnezeu;
  Bucură-te, Ceea ce îmbărbătezi şi înţelepţeşti pe păstorii cei credincioşi ai Bisericii;
  Bucură-te, mângâierea cea de-a pururea a călugărilor celor temători de Dumnezeu şi a călugăriţelor;
  Bucură-te, sprijinitoarea neînfruntată a păcătoşilor care se căiesc înaintea lui Dumnezeu pentru păcatele lor;
  Bucură-te, rugătoarea caldă pentru toţi creştinii;
  Bucură-te, Ceea ce dăruieşti bucurie neaşteptată celor credincioşi!„
  Acatistul Maicii Domnului – Condacul al 12-lea:
  
  „Dumnezeiescul har cere-l nouă de la Fiul tău şi Dumnezeu, întinde nouă mână de ajutor, depărtează de la noi pe tot vrăjmaşul şi pizmaşul, împacă viaţa noastră ca să nu pierim cumplit şi primeşte-ne pe noi în corturile cele veşnice, Născătoare de Dumnezeu ca bucurându-ne, Celui ce prin tine ne mântuieşte, sa-I strigăm: Aliluia!„
  Acatistul Maicii Domnului – Icosul al 12-lea:
  
  „Cântând negrăită milostivirea ta cea de Maică spre omul cel fără de lege, te lăudăm pe tine toţi ca pe o sprijinitoare tare pentru noi cei păcătoşi şi ne închinăm ţie, care te rogi pentru noi. De aceea credem şi nădăjduim că vei cere de la Fiul tău şi Dumnezeu, bunătăţile cele vremelnice şi cele veşnice tuturor celor care cu dragoste strigăm ţie acestea:
  Bucură-te, călcarea tuturor indemnurilor şi ispitelor ce ne vin de la lume, de la trup şi de la diavol;
  Bucură-te, împăcarea cea fără de veste a celor ce cumplit se duşmănesc;
  Bucură-te, îndreptarea păcătoşilor care se pocăiesc;
  Bucură-te, grabnică mângâietoare a celor ce slăbesc de griji multe şi de întristare;
  Bucură-te, Ceea ce ne îndestulezi pe noi cu darul smereniei şi al răbdării;
  Bucură-te, mustrarea a toată lumea a călcătorilor de jurăminte şi a celor ce agonisesc cu nedreptate;
  Bucură-te, Ceea ce îi îngrădeşti prin pace şi dragoste pe cei de un sânge, de ceartă casnică şi de vrăjmaşie;
  Bucură-te, Ceea ce nevăzut ne fereşti pe noi de îndemnurile cele pierzătoare, şi de poftele cele nechibzuite;
  Bucură-te, sprijinitoarea noastră cea de-a pururea întru gândurile noastre cele bune;
  Bucură-te, ajutătoarea noastră a tuturor în ceasul sfârşitului;
  Bucură-te, Ceea ce dăruieşti bucurie neaşteptată celor credincioşi!„
  Acatistul Maicii Domnului – Condacul al 13-lea:
  
  „O, Maică întru tot lăudată, care ai avut în pântece pe Dumnezeu cel neîncăput şi ai născut bucurie la toată lumea, primind cântarea noastră ce acum, toate întristările noastre în bucurie le întoarce şi din munca cea viitoare scapă pe toţi cei ce pentru tine strigă lui Dumnezeu: Aliluia!„ (se zice de trei ori).
  
  Apoi se zice iarăşi Icosul întâi: „Îngerul şi sufletele…” şi Condacul întâi: „Ţie, Maicii lui Dumnezeu…” după care se citeşte rugăciunea:
  Acatistul Maicii Domnului – Rugăciune către Sfânta Fecioară:
  
  „O, Prea Sfântă Fecioară, Prea Bună Maică, acoperământul a toată lumea creştină, credincioasă solitoare şi sprijitoare a tuturor celor ce sunt în păcate, necazuri, nevoi şi dureri. Primeşte această cântare de rugăciune, ce se înalţă de la noi nevrednicii robii tăi şi precum de demult pe cel păcătos, care în fiecare zi de mai multe ori se ruga înaintea cinstitei tale icoane, nu l-ai trecut cu vederea, ci i-ai dăruit lui bucuria cea fără de veste a pocăinţei şi l-ai plecat pe Fiul tău şi Dumnezeul nostru ca şi nouă tuturor, celor ce ne închinăm cu credinţă şi umilinţă înaintea icoanei tale celei de vindecări purtătoare, să dăruiască bucurie neaşteptată după trebuinţa fiecăruia: păcătoşilor celor afundaţi în adâncul răutăţilor şi al păcatelor şi al patimilor, înţelepţeşte a tot lucrătoare pocăinţă şi mântuire, celor din necazuri şi întristări mângâiere, celor ce se află în nevoi şi asupriri desăvârşită scăpare de acestea, celor slăbiţi cu duhul şi deznădăjduiţi, nădejde şi răbdare, celor ce trăiesc în bucurie şi belşug, neîncetată mulţumire Binefăcătorului, celor nenorociţi, îndurare, celor din boli şi neputinţe îndelungate şi celor părăsiţi de doctori, vindecare neaşteptată şi întărire a celor cu mintea pierdută din boală, întoarcerea şi reînnoirea minţii celor ce pleacă la viaţa cea veşnică şi nesfârşită, amintire a morţii, umilinţă şi zdrobirea minţii prntrru păcate, duh treaz şi nădejde tare spre îndurarea Judecătorului.
  
  O, Doamnă Preasfântă, milostiveşte-te spre toţi cei ce cinstesc întru tot Sfânt numele tău şi tuturor arată-le atotputernicului tău acoperământ şi sprijineală. Păzeşte în bunătate pe cei ce până la sfârşitul lor cel mai de pe urmă vieţuiesc în dreaptă credinţă şi arată cinstită petrecere, pe cei răi, buni îi fă, pe cei rătăciţi, pe calea cea dreaptă povăţuieşte-i, la orice lucru bun şi plăcut Fiului tău, ajută-i; orice lucru rău şi potrivnic lui Dumnezeu, strică-l, celor ce se află în nedumerire trimite-le lor din cer ajutor nevăzut şi înţelepţire, de ispită, sminteli şi pierzare scapă-i, de toţi oamenii cei răi şi de vrăjmaşii cei văzuţi şi nevăzuţi apără-i şi păzeşte-i, cu cei ce călătoresc împreună călătoreşte, celor din lipsuri şi din foamete fii hrănitoare, celor ce nu au acoperământ şi adăpost fii acoperământ şi scăpare, celor goi dă-le îmbrăcăminte, celor obijduiţi pe nedrept şi prigoniţi sprijineală, pe cei ce rabdă clevetire, batjocură şi hulă, îndrepteayă-i în chip nevăzut, pe clevetitori şi hulitori mustră-i înaintea tuturor, celor ce se duşmănesc cu înverşunare dăruieşte-le pace fără de veste şi nouă tuturor dragoste unuia către altul, pace, evlavie şi sănătate cu îndelungare de zile. Căsniciile în dragoste şi unire le păzeşte, pe soţii care se află în duşmănie şi despărţire împacă-i, uneşte-i unul cu altul şi pune-le lor dragoste nestricată, maicilor născătoare de fii dăruieşte-le grabnică dezlegare, pe prunci îi creşte, pe cei tineri înţelepţeşte-i şi deschide-le lor mintea spre primirea oricărei învăţături folositoare, povăţuieşte-i spre frica lui Dumnezeu, înfrânare şi iubire de osteneli, pe cei de un sânge, prin pace şi dragoste îi izbăveşte de ceartă şi de vrăjmăşii, pentru orfanii cei fără de mamă fii Maică, de tot păcatul şi de toată spurcăciunea îi îndepărtează şi spre toate cele bune şi plăcute lui Dumnezeu îi învaţă, iar pe cei înşelaţi şi căzuţi în păcat şi necurăţie, curăţându-i de spurcăciunea păcatului, scoate-i din adâncul pierzării, văduvelor fii mângâietoare, toiag bătrâneţilor fii, de moartea cea fără de veste şi fără de pocăinţă pe noi, pe toţi ne izbăveşte şi ne dăruieşte nouă tuturor sfârşit creştinesc vieţii noastre, fără de durere, neruşinat, cu pace şi răspuns bun la judecata înfricoşătoare a lui Hristos.
  
  Pe cei mutaţi întru credinţă şi pocăinţă, din viaţa aceasta a noastră, fă-i să locuiască împreună cu îngerii şi cu toţi sfinţii, pentru cei ce s-au sfârşit de moarte năpraznică, roagă-l pe Fiul tău, milostiv să le fie şi pentru toţi cei răposaţi fără să aibă rudenii care să roage pe Fiul tău pentru odihna lor, singură fii neîncetată şi caldă rugătoare, ca toţi, în cer şi pe pământ, să te cunoască pe tine ca pe o sprijinitoare neînfruntată a neamului creştinesc şi, cunoscându-te, să te slăvească pe tine şi prin tine pe Fiul tău, cu Cel fără de început al Său Părinte şi cu Cel de-o fiinţă Duhul Său, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.