Sfânta Irina a postit timp de o săptămână, mulțumind lui Dumnezeu pentru acest dar minunat. Când a început Postul Mare, ea a mâncat bucăți mici dintr-un măr în fiecare zi. Pe toată perioada postului, ea nu a mai mâncat sau băut nimic altceva și în toată mănăstirea s-a răspândit o mireasmă nespusă. În Sfânta și Marea Joi, stareța Irina a rugat maicile să se împărtășească cu Trupul și Sângele Domnului, după care le-a dat bucățele din al doilea măr. Călugărițele au observat că mărul avea o dulceață neobișnuită și au simțit că și sufletele lor au fost hrănite.
Sfânta Irina Hrisovalantou, care a primit mere din Rai, este prăznuită pe 28 iulie.
Sfânta Irina s-a născut în secolul al IX-lea și a făcut parte dintr-o familie bogată din Capadocia.
După moartea soțului ei, Teofil, împărăteasa Teodora a condus Imperiul Bizantin ca regentă pentru tânărul ei fiu, Mihail. Sfânta Teodora (prăznuită pe 11 februarie) a sprijinit Biserica împotriva ereziei iconoclaste și a ajutat la restabilirea cultului sfintelor icoane. Această victorie este prăznuită în prima duminică a Postului Mare (Duminica Ortodoxiei).
Când Mihail a împlinit vârsta de 12 ani, Sfânta Teodora a trimis mesageri în tot Imperiul în căutarea unei fete virtuoase și rafinate, pentru a fi soția viitorului împărat. Irina a fost aleasa și a acceptat căsătoria cu tânărul Mihail. În drumul spre Constantinopol, sfânta a traversat Muntele Olimp din Asia Mică. Irina a cerut însoțitorilor să se oprească, pentru a putea primi binecuvântarea Sfântului Ioanichie (prăznuit pe 4 noiembrie), care viețuia în acel munte. Acesta primea spre sfătuire doar pelerinii mai vrednici. El avea darul înainte-vederii și a prevăzut sosirea Sfintei Irina și, de asemenea, ce se va întâmpla în viitor în viața ei.
Cuviosul a primit-o la el și i-a spus să meargă în capitală, unde este mănăstirea de maici Hrisovalant, care are nevoie de stareță pentru obștea fecioarelor de acolo. Uimită de sfatul primit, Irina a căzut la pământ și a cerut binecuvântarea Sfântului Ioanichie. După ce a binecuvântat-o și i-a dat mai multe sfaturi duhovnicești, cuviosul a lăsat-o să-și urmeze drumul.
Când a ajuns în Constantinopol, rudele Sfintei Irina (care erau nobili la curtea împăratului) au întâmpinat-o cu mare cinste. Deoarece „pașii omului sunt îndreptați de Domnul” (Psalmi 36, 23), Dumnezeu a aranjat ca Mihail să se căsătorească cu o altă fată cu câteva zile înainte, astfel că Irina a putut fi liberă pentru a deveni mireasa lui Hristos. Aflând aceasta, Sfânta Irina nu s-a întristat deloc, ba chiar s-a bucurat de această întorsătură a evenimentelor și a dat slavă lui Dumnezeu.
Amintindu-și cuvintele Sfântului Ioanichie, Irina a vizitat Mănăstirea Hrisovalant. Ea a fost atât de impresionată de călugărițe și de modul lor de viață, încât a eliberat îndată supușii ei, a împărțit averea la săraci și a intrat în mănăstire. Ea a schimbat hainele scumpe pentru simpla haină de călugăriță și a slujit surorilor din mănăstire cu mare smerenie și ascultare. Stareța a rămas impresionată de modul în care Irina îndeplinea fără să se plângă sarcinile cele mai dezonorante și neplăcute.
Sfânta a citit de multe ori Viețile Sfinților în chilia ei, imitând virtuțile lor după puterea ei. De multe ori a stat toată noaptea cu mâinile ridicate în rugăciune ca Moise pe Muntele Sinai (Ieșirea 17, 11-13). Sfânta Irina și-a petrecut următorii câțiva ani în mari nevoințe duhovnicești, biruind atacurile demonilor și căpătând roadele Duhului Sfânt: dragostea, bucuria, pacea, îndelungă-răbdarea, bunătatea, facerea de bine, credinţa, blândeţea, înfrânarea, curăţia. (Galateni 5, 22-23).
În momentul în care stareța mănăstirii a simțit că i se apropie trecerea la Domnul, le-a chemat pe maici și le-a spus că după moartea ei nu ar trebui să accepte pe nimeni ca stareță, decât numai pe Irina. Apoi, stareța i-a dat Irinei mai multe sfaturi și instrucțiuni. După ce stareța a fost înmormântată, maicile din mănăstire au mers pentru îndrumare la Patriarhul Metodie al Constantinopolului (prăznuit pe 14 iunie), în vederea alegerii maicii care să le fie călăuzitoare spre desăvârșire. Fără să știe despre instrucțiunile lăsate de fosta stareță, Patriarhul le-a spus ca dacă există în obștea mănăstirii lor o călugăriță smerită cu numele de Irina, să o aleagă pe aceasta. Bucurându-se, maicile au dat slavă lui Dumnezeu pentru alegerea făcută. Patriarhul Metodie a ridicat-o pe Sfânta Irina în treapta stăreției și a sfătuit-o cum să călăuzească monahiile pe treptele ascezei.
Când a revenit la mănăstire, Sfânta Irina s-a rugat ca Dumnezeu să o ajute să aibă grijă de toate maicile care i-au fost date spre îndrumare duhovnicească, intensificându-și totodată și nevoințele proprii. Ea s-a arătat foarte înțeleaptă în povățuirea călugărițelor, primind numeroase descoperiri de la Dumnezeu, care au ajutat-o la îndeplinirea sarcinilor sale.
Pentru nevoințele sale, sfânta a primit de la Dumnezeu darul înainte-vederii, astfel că ea știa dinainte ce nevoi și ce așteptări aveau maicile. Cu ajutorul acestui dar, ea a dat mereu călugărițelor sfatul potrivit. Sfânta Irina nu s-a folosit niciodată de darul înainte-cunoașterii pentru a-i rușina pe alții, ci doar pentru a corecta neajunsurile lor, folosind alte daruri spirituale pe care aceștia le aveau.
Sfânta Irina a săvârșit multe minuni în timpul vieții sale. Ea avea obiceiul ca în ajunul marilor sărbători să iasă în curtea mănăstirii și să privegheze sub cerul înstelat. Într-una dintre aceste nopți, o călugăriță nu a putut dormi și a ieșit din chilia ei în curtea mănăstirii. Aceasta a văzut-o pe stareța Irina plutind deasupra pământului, complet cuprinsă de rugăciune. De asemenea, călugărița a rămas uimită observând cei doi chiparoși din curtea mănăstirii plecați la pământ ca și când i-ar fi adus un omagiu Sfintei Irina. Când a terminat rugăciunea, sfânta a binecuvântat copacii, iar aceștia s-au întors în poziție verticală.
Temându-se că această vedenie ar putea fi o ispită diavolească, călugărița a revenit și în noaptea următoare în curtea mănăstirii. Necrezând nici acum cele văzute, călugărița a revenit și în a treia noapte, văzând-o din nou pe Sfânta Irina cum plutea în aer atunci când se ruga, iar chiparoșii plecându-i-se. Ca să se asigure că totul este real, călugărița a legat câte o batistă de vârfurile celor doi copaci. În ziua următoare, când maicile au văzut batistele legate în vârfurile copacilor, se minunau cum de a reușit cineva să se urce atât de sus pentru a le lega. Atunci monahia a mărturisit toate câte a văzut. Când Sfânta Irina a aflat că maica a asistat la minune și apoi a povestit-o celorlalte surori din obște, s-a întristat foarte. Ea le-a chemat pe maici și le-a rugat să nu spună nimănui nimic despre această întâmplare, până după moartea ei.
Sfânta Irina avea o mare evlavie la Sfântul Vasile cel Mare (prăznuit pe 1 ianuarie), deoarece și el era originar din Capadocia. Într-un an, în ajunul prăznuirii lui, Sfânta Irina a auzit o voce care i-a spus să-l primească pe marinarul care-i va bate la ușă în ziua următoare, să se bucure și să mănânce fructele pe care i le va aduce acesta.
În timpul Utreniei, un marinar a venit la ușă și a rămas în biserică până după Sfânta Liturghie. El i-a spus sfintei că a venit de pe insula Patmos, cu o corabie. Când nava a ridicat ancora, el a observat un bătrân pe pontonul de pornire, strigând la ei să se oprească. În ciuda faptului că bătea un vânt bun, nava s-a oprit brusc. Apoi, bătrânul a mers pe apă și a urcat în corabie. El a dat marinarului trei mere pentru Patriarhul Constantinopolului, „de la iubitul său Ioan Teologul”, după care i-a dăruit alte trei mere pentru stareța Irina de la Mănăstirea Hrisovalant. Totodată, marinarul i-a transmis că „acest dar vine de la Ioan din Rai”. Cele trei mere erau minunate.
După aceasta, Sfânta Irina a postit timp de o săptămână, mulțumind lui Dumnezeu pentru acest dar minunat. Când a început Postul Mare, ea a mâncat bucăți mici dintr-un măr în fiecare zi. Pe toată perioada postului, ea nu a mai mâncat sau băut nimic altceva și în toată mănăstirea s-a răspândit o mireasmă nespusă. În Sfânta și Marea Joi, stareța Irina a rugat maicile să se împărtășească cu Trupul și Sângele Domnului, după care le-a dat bucățele din al doilea măr. Călugărițele au observat că mărul avea o dulceață neobișnuită și au simțit că și sufletele lor au fost hrănite.
Un înger al Domnului i s-a arătat Sfintei Irina și i-a spus că va fi chemată la Domnul în ziua de după prăznuirea Sfântului Pantelimon. Hramul mănăstirii era pe 26 iulie, astfel încât sfânta s-a pregătit prin post cu o săptămână înainte. Ea a consumat bucăți mici din cel de-al treilea măr pe care i-l trimisese Sfântul Ioan, și puțină apă. În această perioadă, întreaga mănăstire a fost cuprinsă de un parfum nemaiîntâlnit și toate neînțelegerile au dispărut.
Pe 28 iulie, Sfânta Irina a chemat toate maicile pentru a-și lua rămas bun. De asemenea, ea le-a spus să o aleagă pe călugărița Maria ca succesoare a sa, pentru că le va ține pe calea îngustă care le duce la Viață. După ce i-a cerut lui Dumnezeu să-i apere turma de atacurile diavolilor, ea a zâmbit când a văzut îngerii care au venit pentru a primi sufletul ei. Apoi a închis ochii și a adormit în Domnul.
Sfânta Irina avea peste 101 ani când a murit, iar fața ei era tânără și frumoasă.
La înmormântarea ei a venit mulțime mare de oameni, bogați și săraci, deveniți părtași la multe minuni. Chiar în timpul slujbei de înmormântare mănăstirea a fost cuprinsă de o mireasmă de nedescris.
Nenumărate minuni au avut loc după aceea la mormântul Sfintei Irina Hrisovalant.
În prezent există mai multe biserici şi mănăstiri ridicate în cinstea ei, dar şi multe icoane făcătoare de minuni. Un paraclis în cinstea Sfintei Irina a fost ridicat pe Muntele Olimp, lângă Mănăstirea Sfântului Efrem Sirul, iar lângă el maicile au plantat o tuie, în amintirea chiparoşilor care s-au închinat sfintei. Fără ca nimeni să altoiască tuia, aceasta s-a transformat în măr fructifer, iar maicile împart aceste mere pelerinilor, ca fructe binecuvântate ale Sfintei Irina.
În unele parohii, se obișnuiește ca în ziua prăznuirii Sfintei Irina Hrisovalantou să se binecuvânteze mere, care mai apoi sunt împărțite credincioșilor.
Canon de rugăciune către Sfânta Cuvioasă Irina Hrisovalantou
Cântarea 1
Glasul al 6-lea
Pe cărarea rugăciunii ai alergat ca să îmbrățișezi pe Mirele Cel ceresc, și depărtându-te de toate legăturile cu lumea, te-ai adăpostit în mânăstirea lui Hrisovalant, păzindu-ne pe noi sub acoperământul rugăciunilor tale.
Stih: Sfântă Cuvioasă Irina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!
Mâna Cea Nevăzută a Proniei te-a sfințit mireasa a lui Hristos, smulgându-te din mijlocul deșertăciunilor lumii, de care depărtează și gândul nostru, fericită Irina.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Foarte s-au minunat cetele îngerești de sporirea ta duhovnicească întru smerenie și așezând cununa slavei pe capul tău, te povățuiau a urca scara rugăciunii, pe care întinde-ne-o și nouă, celor neputincioși.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
La Tine alerg, Preafericită, ca la un liman binecuvântat al Vieții, căci din cursele ispitelor totdeauna scoți pe robii Tăi cu mâna Ta cea puternică, îndrumându-i către calea pocăinței.
Cântarea a 3-a
Marele Părinte Ioanichie ți-a grăit ție lucruri minunate, căci aveai să strălucești în sfeșnicul mânăstirii lui Hrisovalant cu înțelepciunea, cu care luminează și gândurile noastre.
Stih: Sfântă Cuvioasă Irina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!
Haina monahală îmbrăcând Cuvioasă, te-ai dezbrăcat de acoperământul patimilor și asemenea îngerilor ai strălucit întru curăție; luminează și veșmântul sufletului nostru cu gânduri smerite.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Mie, celui ce zac necercetat în pământul ispitelor, întinde-mi mână de ajutor în războiul cel duhovnicesc; acoperă-mă cu veșmântul rugăciunii tale, mergând înțelegător cu pas lin împreună cu mine către Mirele Hristos.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Preacurată Fecioară, Rai înțelegător Te știm pe Tine, noi cei ce alergăm cu pas bucuros la puternică mijlocirea Ta. Inima mea, ce s-a făcut iad a toată stricăciunea patimilor, prefă-o iarăși în rai tainic plin de curgerile gândurilor cuvioase.
Sedealna
Glasul al 4-lea
În lumina cea negrăită desfătându-te neîncetat, te bucuri în slava Domnului; iar mormântul tău, precum o pajiște, veselește mulțimile credincioșilor, răspândind har spre vindecarea tuturor celor ce aleargă la tine cu credință. Roagă pe Hristos Dumnezeu, iertare de greșeli să dăruiască celor ce prăznuiesc cu dragoste sfântă pomenirea ta.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh. Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Când voi sta înaintea Ziditorului meu, în ziua Judecății Celui Atotdrept, atunci, Stăpână, rămâi de față și mă izbăvește de chinurile veșnice, ca să nu mă pogor în Iad, ci să mă mântuiesc cu apărarea Ta, Preasfântă Născătoare de Dumnezeu.
Cântarea a 4-a
Din tirania patimilor mă slobozește, Cuvioasă, ceea ce cu blândețea ai slujit tuturor, înecându-se întru mânie vrăjmașul mântuirii.
Stih: Sfântă Cuvioasă Irina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!
Cu mărgăritarele lacrimilor tale ți-ai agonisit comoara mântuirii, iar acum nouă, celor lipsiți de lacrimile pocăinței, trimite-ne ploaia rugăciunii tale.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Împărătese le socoteai pe maicile împreună slujitoare cu tine, punând Hristos pe capul tău cununa împărătească pentru mulțimea smereniei tale, cu care luminează și mintea mea înțelenită în gândurile slavei deșarte.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Maica Luminii, în ceasul sfârșitului meu să-mi fii aproape, alungând întunericul asupririi diavolești și gătindumă mai înainte cu podoabele cele mântuitoare ale faptelor pocăinței.
Cântarea a 5-a
Vrăjmașul mântuirii a slobozit asupra ta negura gândurilor lumești, dar cu înțelepciune alergând pe calea mărturisirii, ai risipit vicleșugul lui, de care ne păzește și pe noi.
Stih: Sfântă Cuvioasă Irina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!
Icoana vieții Cuviosului Arsenie cel Mare contemplând, ai râvnit să urmezi nevoința lui cea îngerească și ți-ai logodit ție rugăciunea ca pe o mireasă vrednică de neîncetată contemplare. Curățește și ochii minții mele, ca să privesc eu spre frumusețile ce izvorăsc din rugăciunea cea împodobită cu smerenie.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Din izvorul Cuvântului te-ai adăpat și mai mult te-ai aprins cu dorul Dumnezeirii, pe care arat-O Milostivă, nouă, celor ce pururea mâniem bunătatea Ei.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Icoana Învierii întru tine strălucește cu putere, că deși ai trecut hotarul morții trupești, vie ești în mijlocul credincioșilor, luminând și povățuind pe toți către viața cea veșnică.
Cântarea a 6-a
La vrednicia de stareță ai fost chemată, dar cu multă smerenie ai primit cinstirea și ai slujit tuturor, socotindu-te mai mică între maici; pilda umilinței tale să plece la pământ gândurile noastre trufașe.
Stih: Sfântă Cuvioasă Irina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!
Bolile trupești le-ai socotit binecuvântare spre întinerirea sufletului, dar nouă, celor neputincioși revarsă-ne mângâierea tămăduirilor sufletești și trupești spre mântuire.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Darul vederii cu duhul ai cerut cu multă smerenie, din dragoste pentru maicile cele ce aveau trebuință de povățuitor încercat; trimite-ne nouă darul vederii fărădelegilor noastre spre smerire.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Lumea se bucură luând izbăvire prin rugăciunile Tale, Fecioară, și toți Te cinstim cu credință, întru Tine punându-ne toată nădejdea mântuirii noastre. Scoate-ne din stricăciunea patimilor și haina sufletului nostru dă-ne să o curățim cu lacrimile pocăinței.
Condacul
Glasul al 2-lea
Podobie : Cu sângiurile tale…
De dragostea Mirelui Hristos arzând, ai alergat către Izvorul înțelepciunii Cel tăinuit în mânăstirea lui Hrisovalant și, adăpându-ți setea de îndumnezeire, te rogi acum ca să ne facem noi părtași mântuirii Cuvântului.
Icos
Lepădând toată grija cea lumească, te-ai logodit lui Hristos și, prin post și rugăciune, te-ai făcut ca o văpaie de foc, Preacuvioasă Maică Irina, încât trupul ți se înălța, fața ți se lumina și îngerii te ocroteau când vorbeai cu Dumnezeu. De aceea, într-un glas, îți cântăm: Bucură-te, povățuitoarea înțeleaptă a monahilor; bucură-te, mângâierea celor ținuți în lanțurile neputințelor; bucurăte, grădina cea bineînmiresmată a virtuților; bucură-te, vas curat al Duhului Sfânt; bucură-te, bucuria celor ce te cinstesc cu dragoste.
Cântarea a 7-a
Postul Mare ți s-a făcut ție desfătare duhovnicească, măcar că doar cu puține legume te hrăneai; patima lăcomiei alungă-o de la noi, fericită, adăpându-ne pe noi cu rugăciunea ta.
Stih: Sfântă Cuvioasă Irina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!
Cu sfinte contemplații te-ai luminat, mintea ta petrecând în cămările cerești, iar noi, străini fiind de înălțimile duhovnicești, te rugăm numai să sădești în inimile noastre gândurile cele smerite.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Pe marea vieții călătorind, ai trecut neudată de valurile ispitelor, iar acum stinge focul patimilor noastre cu ploaia rugăciunilor tale.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Lauda fecioriei ești și podoaba lumii îngerești, povățuind și luminând pe toți pe calea mântuirii. De piatra rugăciunii Tale zdrobește pruncii gândurilor rele care tulbura inima mea și plânsul cel lin al pocăinței îmi dăruiește spre întoarcere din robia morții sufletești.
Cântarea a 8-a
Tulburarea minții mele oprește-o, îndreptându-mă la limanul liniștit al rugăciunii, ca să mă învrednicesc a așeza în hambarul inimii roadele cugetărilor smerite.
Stih: Sfântă Cuvioasă Irina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!
Cu darul proorociei fiind luminată, ai vestit moartea prințului și a împăratului, iar acum vestește-ne și noua biruința asupra patimilor ce ne asupresc.
Binecuvântăm pe Tatăl, pe Fiul și pe Sfântul Duh, Domnul...,
Focul nu a putut stinge focul râvnei tale pentru rugăciune, iar acum roagă-te să ne izbăvim noi de focul cel veșnic prin neîncetată mijlocirea ta către Izvorul vieții.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Leagă rănile sufletului meu, Preacurată, picurând peste ele untdelemnul milostivirii Tale și arată-mă mai râvnitor spre cele dumnezeiești. Surpă îndrăzneala vrăjmașilor nevăzuți și la limanul păcii mă povățuiește.
Să lăudăm, să binecuvântăm și să ne închinăm Domnului, cântându-I și preaînălțându-L pe Dânsul întru toți vecii.
Catavasie: Pe tinerii cei binecredincioşi, în cuptor, naşterea Născătoarei de Dumnezeu i-a mântuit, atunci fiind închipuită, iar acum plinită pe toată lumea ridică să-Ţi cânte Ţie: pe Domnul, lucrurile, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi pe Dânsul întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a
Nu te depărta de suspinurile inimilor noastre, fericită, ci veselia cea veșnică ne solește nouă, celor ce prin păcate ne-am agonisit numai tânguire.
Stih: Sfântă Cuvioasă Irina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!
Pe rudenia cea nedreptățită ai izbăvit-o din moarte, iar acum cu rugăciunea ta izbăvește-ne pe noi de osândirea în focul cel veșnic în ceasul judecații noastre.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Trei mere ți-a trimis Apostolul iubit al lui Hristos în cinstea Treimii, iar acum izbăvește-ne pe noi de întreitele valuri ale patimilor cu singură rugăciunea ta.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Bucurie Ție Arhanghelul Ți-a vestit și întristarea Evei a fost alungată, iar acum noi, cei aflați în mâhnire din pricina necazurilor, alergăm la mijlocirea Ta, dătătoare de bucurie.
Acatistul Sfintei Cuvioasei Maicii noastre
Irina a Hrisovalantului
Facere a lui Gherasim Micraghiananitul
Condac glasul VIII (Apărătoarei Doamne…)
Condacul 1:
Ca pe o pârgă a Cuvioaselor și fecioarelor, fântână revărsând minuni cu adevărat, te prăznuim Irina, Cuvioasa Maică. Ci ca ceea ce ești mlădița Duhului păcii, în legătura păcii păzește pe cei ce strigă ție:
Bucură-te, Sfântă Maică Irina, cea întocmai cu îngerii!
Icosul 1:
Înger din cer a fost trimis într-ajutorul tău, Irina, să-ți arate pe cele nevăzute, și împreună cu descoperirea celor ascunse, și ascunsa ta iluminare să se facă tuturor cunoscută, prin care îi luminezi pe cei ce strigă:
Bucură-te, cea prin care Hristos s-a slăvit,
Bucură-te, cea prin care vrăjmașul s-a rănit,
Bucură-te, chipul curăției de Dumnezeu zugrăvit,
Bucură-te, stejarul bărbăției cel neclintit,
Bucură-te, înălțime slăvită a virtuților cerești,
Bucură-te, adâncime lăudată a darurilor duhovnicești,
Bucură-te, că slava cuvioșilor în tine o ai arătat,
Bucură-te, că și neasemuita curăție feciorelnică ai câștigat,
Bucură-te, cămara bunelor deprinderi,
Bucură-te, valul ușor al suferințelor aproapelui,
Bucură-te, cea prin care iubirea strălucește,
Bucură-te, cea prin care înșelăciunea se veștejește,
Bucură-te, Sfântă Maică Irina, cea întocmai cu îngerii!
Condacul al 2-lea:
Mugur al bucuriei, cu totul fericită, desăvârșită lucrare a faptelor bune, ai arătat, tânără fiind, aleasă, frumoasă cu trupul și preafrumoasă cu sufletul pe tine însăți în frica cea bună te-ai învățat strigând: Aliluia!
Icosul al 2-lea:
A cunoscut în Duhul Sfânt, marele Ioanichie, cele viitoare ale vieții tale și ți-a zis: Mergi, bucurându-te, căci mânăstirea Hrisovalantului te dorește. Iar acum și noi grăim ție:
Bucură-te, trandafirul bucuriei,
Bucură-te, crinul fecioriei,
Bucură-te, icoana frumuseții cerești,
Bucură-te, că ai disprețuit îndemnurile omenești,
Bucură-te, podoaba nefurată a Mirelui sufletelor,
Bucură-te, diadema tinerelor curate,
Bucură-te, că fără stricăciune Cuvântului te-ai dăruit,
Bucură-te, că înțelepțește, lumea ai părăsit,
Bucură-te, floare care înmiresmezi îngerii,
Bucură-te, cunună a fecioarelor,
Bucură-te, că ai dobândit frumusețe strălucitoare a sufletului,
Bucură-te, bună rânduială a luminoaselor virtuți,
Bucură-te, Sfântă Maică Irina, cea întocmai cu îngerii.
Condacul al 3-lea:
Slava lumească, plăcerile tinereții și cinstea namului ales, cu adevărat ca niște gunoaie le-ai socotit, ca pe Hristos să-L câștigi, Cel pe Care L-ai iubit cu dor dumnezeiesc, căci focul cel ceresc te-a aprins a cânta: Aliluia!
Icosul al 3-lea:
Însetată ai alergat, fericită Irina, precum o căprioară, spre sfânta mânăstire a Hrisovalantului, unde cu credincioșie ai scos izvoare de apă și viață veșnică , din care adapi pe toți cei ce-ți cântă ție unele ca acestea:
Bucură-te, rază a cumpătării,
Bucură-te, veșmânt al nepătimirii,
Bucură-te, chip al vieții nematerialnice,
Bucură-te, lumină a slavei negrăite,
Bucură-te, mlădiță ce înflorește darul nestricăciunii,
Bucură-te, ogor care ai dat roade înțelegătoare,
Bucură-te, că te-ai arătat ca un izvor de viață dătător,
Bucură-te, că dăruiești mana cea cerească,
Bucură-te, izvor al bucuriei neîmpuținat,
Bucură-te, râu al minunilor dumnezeiești,
Bucură-te, vas al miresmelor nepământești,
Bucură-te, revărsare de vindecări trupești,
Bucură-te, Sfântă Maică Irina, cea întocmai cu îngerii.
Condacul al 4-lea:
Icoană vie și sfat dumnezeiesc te-ai arătat, grăind prin tăcere și obștea prin fapte minunate povățuind, învățând-o ca împreună cu tine să strige cu deadinsul: Aliluia!
Icosul al 4-lea:
L-ai rușinat pe Veliar și nebunia lui cea întunecată, cu puterea dumnezeieștii lumini, căci ajutându-te prin Hristos, meșteșugurile aceluia îndată le-ai sfărmat; pentru aceea, ție celei biruitoare strigăm așa:
Bucură-te, cădere a vrăjmașilor fără trup,
Bucură-te, mărturie a multor biruințe,
Bucură-te, ceea ce îndrăzneala lui Veliar ai zdrobit,
Bucură-te, ceea ce cu harul lui Hristos te-ai slăvit,
Bucură-te, chip preafrumos al firii femeiești,
Bucură-te, priveliște slăvită a stării neclătinate,
Bucură-te, că arăți puterea dumnezeieștii frumuseți,
Bucură-te, că sfărâmi cursa celui viclean,
Bucură-te, stâlp al binecuvântatelor mânăstiri,
Bucură-te, însuflețire a cuvioaselor sihăstrii,
Bucură-te, auroră a păcii de sus,
Bucură-te, plinătate a blândeții de nespus,
Bucură-te, Sfântă Maică Irina, cea întocmai cu îngerii.
Condacul al 5-lea:
Dumnezeiștii profeție ai urmat cu adevărat, primind cu smerenie să îndrumi mânăstirea ta, spre cunoașterea și râvna celor bune, putere nouă dând celor ce cântă: Aliluia!
Icosul al 5-lea:
Ai povățuit, Preafericită, către pământul făgăduinței a ta scumpă moștenire, pe mielușelele tale, care pacea cea mai presus de minte câștigându-o spre Cuvântul au fost călăuzite și au grăit ție Maică, unele ca acestea:
Bucură-te, povățuitoarea cea cu dreaptă socoteală,
Bucură-te, că ai mustrat cu înțelepciune,
Bucură-te, de Dumnezeu insuflată călăuzitoare a fecioarelor,
Bucură-te, cea întocmai cu îngerii și împreună cu ei viețuitoare,
Bucură-te, gură preadulce povățuitoare celor ce se învață în lucrare,
Bucură-te, a inimii zdrobite alinare,
Bucură-te, îndrumare a celor ce se nevoiesc înțelepțește,
Bucură-te, luminare a celor înțepeniți în întuneric,
Bucură-te, ceea ce însăți călăuzești sufletele curate,
Bucură-te, îndreptarea multor fărădelegi,
Bucură-te, îndreptarea multor fărădelegi,
Bucură-te, a vrăjmașului puternică surpare,
Bucură-te, a patimilor trupești nimicitoare,
Bucură-te, Sfântă Maică Irina, cea întocmai cu îngerii.
Condacul al 6-lea:
Rămas-ai precum o rază sfântă, când ți s-a arătat Îngerul dumnezeiesc, cântând Vistierului luminii, Celui Ce ți-a dăruit ție cunoașterea celor ascunse și călăuzire îngerească, spre vindecarea celor ce strigă: Aliluia!
Icosul al 6-lea:
În faptă și în contemplație și în priveghere de toată noaptea find, mâinile tale ca niște flăcări ardeau, strălucind asupra ta Lumina cea de sus, asemeni marelui Arsenie; tinde-le și acum și te roagă fierbinte către Ziditorul tău, pentru cei ce vin spre tine și îți strigă:
Bucură-te, raza Luminii de sus,
Bucură-te, vas al frumuseții curate,
Bucură-te, lumină a contemplației și faptei,
Bucură-te, privighetoarea harului,
Bucură-te, cea întocmai cu slăvitul Moise,
Bucură-te, bună asemănare a înțeleptului Arsenie,
Bucură-te, că limpezești cele ascunse ale inimii,
Bucură-te, că dăruiești îndoită vindecare,
Bucură-te, turturea sfântă și fără de pată,
Bucură-te, mielușeaua cea blândă a lui Hristos,
Bucură-te, albina faptelor bune,
Bucură-te, rândunica plină de dorul după Dumnezeu,
Bucură-te, Sfântă Maică Irina, cea întocmai cu îngerii.
Condacul al 7-lea
Suflând cu ură crâncenă împotriva ta începătorul răutății, să te lovească a încercat cel fără de minte, dar de rușine și de râs s-a făcut, mai tare decât diamantul aflându-te; căci întru Hristos te întăreai, cântând fără de încetare: Aliluia !
Icosul al 7-lea
Pe tânăra din Cezareea, care cumplit suferea din meșteșugirea și lucrarea dracilor, ai vindecat-o, chemând într-ajutor pe bincuvântatul Vasile și pe marea muceniță Anastasia. Iar aceea ți-a strigat cu înțelepciune.
Bucură-te, tăria celor slabi,
Bucură-te, risipirea gândurilor rele,
Bucură-te, râul vindecărilor cel lin curgător,
Bucură-te, măslinul darului mult roditor,
Bucură-te, sălaș cinstit al lucrării dumnezeiești,
Bucură-te, tăioasă sabie împotriva lucrăturii diavolești,
Bucură-te, că strigăt de durere nu ai trecut cu vederea,
Bucură-te, că nebunia dracilor ai îngrădit,
Bucură-te, că înfricoșezi pe vrăjmașii cei fără de trup,
Bucură-te, că celor fără fără nădejde le ești scăpare,
Bucură-te, celor în nevoi caldă ocrotitoare,
Bucură-te, sprijin tare al celor zbuciumați,
Bucură-te, Sfântă Maică Irina, cea întocmai cu îngerii.
Condacul al 8-lea
Virtuți minunate și minuni felurite te-ai arătat a lucra, de Dumnezeu purtătoare, căci auzul tuturor ai uimit, cele viitoare proorocind și cele încă nefătuite înainte cunoscând, ca toți, credință tare dobândind, să strige; Aliluia !
Icosul al 8-lea
Cu totul s-a umplut de spaimă, de Dumnezeu înțelepțitul stăpânitor, văzându-te pe tine în chip de negrăit, căci l-ai înfricoșat spre a face cele bune după cum l-ai sfătuit, iar el porunca înțelegând, a strigat insuflat unele ca acestea:
Bucură-te, slava Bisericii,
Bucură-te, ceea ce suferi pentru durerile noastre,
Bucură-te, jertfă de pace,
Bucură-te, asemănarea celor fără de materie,
Bucură-te, arvună a răsplătirii viitoare,
Bucură-te, limpede închipuire a vieții îngerești,
Bucură-te, a celor nepăstuiți grabnică ajutătoare,
Bucură-te, a nedreptei judecăți dezlegare,
Bucură-te, izbăvirea celui nevinovate,
Bucură-te, ceea ce în vis ne înștiințezi,
Bucură-te, că noi în veghe fiind, și tu veghezi,
Bucură-te, Sfântă Maică Irina, cea întocmai cu îngerii.
Condacul al 9-lea
Pe ceea ce prin sfințenie la înălțime cerească s-a ridicat și neînsuflețiții chiparoși au cunoscut-o, căci ca niște ființe raționale, vârfurile lor și-au înclinat, căci acestea spre înălțimea evlaviei călăuzește prin har pe cei ce strigă: Aliluia !
Icosul al 9-lea
Cel ce este Soarele curăției, pe tine, trandafirul fecioriei, văzându-te a fi cu totul sfântă, mere nepământești ți-a trimis, cu o mireasmă de bucurie, și de atunci cuvintele tale precum florile miroseau, bucurând și pe cei ce-ți strigă ție:
Bucură-te, pajiștea bunătății,
Bucură-te, revărsare a darului ce va să fie,
Bucură-te, vasul de preț al sfințeniei,
Bucură-te, îndrumătoare a științei sfinte,
Bucură-te, măr înmiresmat, dulceață a înțelepciunii,
Bucură-te, floare neveștejită, în rai răsădită,
Bucură-te, ceea ce ai secerat spicul nemuririi,
Bucură-te, ceea ce harul lui Dumnezeu ai primit,
Bucură-te, lumina simplității,
Bucură-te, lira bucuriei,
Bucură-te, cupa Domnului cea de mare preț,
Bucură-te, Sfânta Maică Irina, cea întocmai cu îngerii.
Condacul al 10-lea
Căzând cu totul sub stăpânirea demonilor, Nicolae, slujitorul tău, din înfricoșata suferință l-ai scăpat prin rugăciunile tale către Dumnezeu, pentru care slăvindu-te, cu pace a strigat: Aliluia !
Icosul al 10-lea
Văzându-i pe îngeri te-ai bucurat și îndată ai fost chemată spre slava cea dumnezeiască, iar fața ca soarele a strălucit îndreătându-te către Cuvântul, Mirele tău, luminând prin har pe cei ce luminos grăiesc ție, Maică:
Bucură-te, de Dumnezeu purtătoare,
Bucură-te, înțeleaptă fecioară,
Bucură-te, cea cinstită precum heruvimii,
Bucură-te, ceea ce în ceata cuvioaselor sălășluiești,
Bucură-te, desăvârșire a virtuților ascetice,
Bucură-te, mulțimea darurilor de multe feluri,
Bucură-te, că în ceasul plecării strălucești,
Bucură-te, că gândurilor celor rămași le limpezești,
Bucură-te, ceea ce ești în lumină neapropiată,
Bucură-te, ceea ce ești părtașă cereștii desfătări,
Bucură-te, moștenitoarea cămării de nuntă,
Bucură-te, ceea ce ne călăuzești ca o lumină,
Bucură-te, Sfântă Maică Irina, cea întocmai cu îngerii.
Condacul al 11-lea
Cu imne și miresme înconjurând sfântul tău trup, mulțimea dreptcredincioșilor împreună cu arhierei și dregători, de mireasma viețiii tale s-au împărtășit și pe tine te slăveau strigând : Aliluia !
Icosul al 11-lea
În lumina cea negrăită desfătându-te neîncetat, te bucuri în slava Domnului ; iar mormântul tău precum o pajiște, veselește mulțimile credincioșilor, răspândind har spre vindecarea celor ce strigă :
Bucură-te, buna mireasmă a lui Hristos,
Bucură-te, risipirea urâtului miros al vrăjmașului,
Bucură-te, adierea miresmelor veșniciei,
Bucură-te, ostoirea suferințelor de tot felul,
Bucură-te, blândă alinare a durerii omenești,
Bucură-te, curățire tainică a petelor stricăciunii,
Bucură-te, că veselești inimile credincioșilor,
Bucură-te, ceea ce speli întinarea sufletului,
Bucură-te, ceea ce ne ești caldă adăpostire,
Bucură-te, a vrăjmașului pustiire,
Bucură-te, împreună luptătoare a lui Hristos,
Bucură-te, grabnică ocrotitoare a celor ce strigă :
Bucură-te, Sfântă Maică Irina, cea întocmai cu îngerii.
Condacul al 12-lea
Mulțumim ție, Maică, ce izvorăște pace ca o apă vie cu adevărat, căci precum cascadele spulberă nămolul apei, la fel îi curățești de patimile urii și a dușmăniei pe cei ce cântă : Aliluia !
Icosul al 12-lea
Cântându-ți în suferințele noastre, te binecuvântăm, Maică, mireasă a Mântuitorului, Cuvioasă: ci ca ceea ce prin viață curată te-ai apropiat de Hristos, împreună cu Acesta ajută-i să se sălășluiască pe cei ce cu sete neostoită strigă ție:
Bucură-te, aleasă sfântă a lui Hristos,
Bucură-te, mir neprețuit al faptelor bune,
Bucură-te, părtașă a luminii necreate,
Bucură-te, comoară a creștinătății,
Bucură-te, cunună de flori a nevoitoarelor,
Bucură-te, lauda monahiilor cu inimă neîmpărțită,
Bucură-te, risipire a gândurilor dușmănoase,
Bucură-te, belșug al bunei înțelegeri,
Bucură-te, că prin tine mă salvez de răutate,
Bucură-te, că dumnezeieștii iubiri mă faci părtaș,
Bucură-te, vindecarea sufletului meu,
Bucură-te, Sfântă Maică Irina, cea întocmai cu îngerii.
Condacul al 13-lea
O, cea aleasă între fecioare și dulce strălucire a cuvioaselor, Sfântă Cuvioasă Irina, slujitoare a Cuvântului, darul cuvintelor noastre primește-l drept tămâie înțelegătoare și din patima urii trage-ne pe cei ce strigăm: Aliluia ! (de trei ori)
