RELAXARE....

Ma bucur ca nu plec nicăieri....

Când vei fi mulțumit să fii pur și simplu tu însuți și să nu te compari cu ceilalți, toți te vor respecta!Nu-mi cereţi să vă explic bunătatea, coborâţi în sufletul vostru şi priviţi-vă.Un secret al fericirii este acela de a-ți aduna binecuvântările,😊 în timp ce alții își numără necazurile! 🙆‍♀️Oricat de grea e asteptarea, zorile vin...
nici mai devreme si nici nu vor intarzia...Mereu ni se pare ca suntem iubiţi pentru că suntem buni şi nu realizăm că suntem iubiţi pentru că sunt buni cei care ne iubesc"..Când te simţi pierdut, caută-te în oamenii pe care îi iubeşti....😉❤ Un zâmbet face întotdeauna minuni pentru suflet. ❤Dacă nu-l ai pe al tău, cu siguranță e bun și unul de ❤ împrumut. Mai greu e să găsești pe cineva care să ❤ ți-l ofere cu dragă inimă, un zâmbet molipsitor care ❤să ți se lipească de suflet. Un prieten face întotdeauna ❤minuni pentru suflet. Spre deosebire de zâmbet, prietenul ❤nu poate fi împrumutat. Îl ai sau nu! Dar… îl poți găsi ❤acolo unde nici nu te-ai gândi vreodată să-l cauți, langa ❤tine, cere-i un zambet si o imbratisare si sigur le vei primi.
 

SFATUL ZILEI,

 SFATUL ZILEI,

Dacă aveți o mare supărare sau tristete încercați să nu aduceți sentimentele acasă.

Ieșiți în stradă, cu deosebire în locurile înverzite și plimbați-vă.
Nu faceți din casa dvs. o groapă de gunoi energetic.

Dacă locuiți de câțiva ani și ați saturat spațiul cu regrete, supărări și spaime, amintiți-vă momentele în care v-ați certat și supărat, așezați-vă în acel loc, iertați, anulați agresivitatea față de iubire, rugați-vă.”
- Valeriu Popa -

Tumora hepatica( remediu oferit de regretatul Valeriu Popa)

 Intr-o sticla de 1,5 litri de culoare inchisa se pun la macerat: 350 gr radacina de leustean data prin razatoare mare, 350 gr miere de albine curata, 350 ml vin de tara curat- timp de o saptamana. Sticla va sta la intuneric, agitandu-se de cateva ori pe zi.

Se ia cate o lingura de 3 ori/zi, cu 1/2 ora inaintea meselor principale cu tot cu leustean. Intre timp se pregateste o alta portie din amestecul de mai sus. Cura se intrerupe dupa vindecare. Concomitent, se urmareste ecografic evolutia bolii.

Tratamentul trebuie completat cu ceai de tataneasa 1 litru/zi, iar pe regiunea ficatului se vor aplica comprese caldute cu terciul ramas de la fiertura plantei care se aplica seara la culcare timp de 3 ore

“VINDECAREA SPIRITUALA A OBEZITĂȚII

 Excesul de grăsime indica faptul ca, inconștient, persoana afectata cauta si vrea sa se izoleze in comunicarea sa cu exteriorul, ori ca exista o emoție sau un sentiment prizonier, izolat in interiorul ei, pe care nu vrea sa-l vada. Prin obezitate cauta o forma de protecție, pe care o acumulează continuu prin gandurile cele mai profunde.

Sunt persoane care doresc sa se apropie de oamenii pe care ii iubesc si in acelasi timp le este frica. Isi camuflează frica de a fi expusi, vulnerabilitatea lor si in acelasi timp vor sa evite sa fie răniți prin remarci, critici si situatii inconfortabile, mai ales cele de natura sexuala. Daca au trait o situație traumatizanta in legatura cu sexualitatea lor, femeile își dezvolta foarte mult coapsele iar barbatii burta, in ideea de a-si proteja organele genitale.

Greutatea excesiva reprezinta o metoda si de protecție. Individul dorește sa se protejeze împotriva rănilor sufletești, sarcasmelor,criticilor,de multe ori el se teme de viata. Atunci cand ne simțim stingheri si in nesiguranță ne îngrășăm câteva kilograme

Obezitatea apare de asemenea la oamenii care vor sa posede cat mai mult, sau la cei care se cramponează de trecut.
Obezitatea poate sa apară si atunci cand exista un dezechilibru, o revolta fata de anturajul sau fata de situatii de care nu mai vrem sa ne aducem aminte. Mancarea pe care o mâncăm reprezinta de fapt si o hrana emoțională. Atunci cand mancam in exces, o facem pentru a umple un vid interior, singurătatea sau izolarea pe care o traim.
Obezitatea poate sa ne arate ca traim o mare insecuritate atat la nivel emoțional cat si la nivel material si in mod inconstient avem nevoie sa înmagazinam pentru evita”penuriile” si lipsurile care pot sa apara.
Obezitatea poate sa apara dupa un mare soc emoțional sau dupa o pierdere importanta si vidul care apare este foarte dificil de suportat. . Persoanele care suferă de obezitate au impresia ca nu reprezinta o greutate intr-o anumita situatie.
Obezitatea poate sa ne demonstreze ca ne simtim limitati in diferite aspecte din viata si atunci corpul nostru , pentru a echilibra aceasta situatie, se mareste. De asemenea daca sunt o persoana care acumuleaza ganduri, emotii sau obiecte, atunci si corpul meu acumuleaza.
Ar trebui sa ma intreb care sunt beneficiile mele daca am un surplus de greutate? care sunt activitatile pe care le pot astfel evita pentru ca ele imi starnesc teama? care sunt persoanele de care eu ma pot astfel izola? un alt aspect important de luat in considerare este: care este pericolul pe care l-as putea trai dacă as avea greutatea ideala?

Iata dupa Valeriu Popa care sunt cauzele spirituale ale obezității si afirmațiile care schimba tiparele ce atrag obezitatea:

CMP= cauza mentala a problemei
NMG = noul model de gandire

C.M.P. : Emotivitate excesiva. Adesea arata frica si nevoie de protectie. Frica poate fi mascata de o furie exterioara si o rezistenta in a ierta.
N.M.G. : Sunt protejat de insasi iubirea Divina. Sunt in siguranta intotdeauna. Sunt dornic sa cresc si sa imi asum responsabilitățile vietii. Ii iert pe toti, iar acum imi formez propria viata asa cum mi-o doresc. Sunt in deplina siguranta.

– Obezitate maini
C.M.P. : Furia unei iubiri refuzate.
N.M.G. : E bine pentru mine sa creez toata iubirea pe care mi-o daruiesc.
– Obezitate pantec
C.M.P. : Furia unei hraniri refuzate.
N.M.G. : Ma hranesc cu hrana spirituala. Sunt liber si pe deplin multumit.
– Obezitate solduri
C.M.P. : Furii incapatanate, remanente fata de parinti.
N.M.G. : Sunt dornic sa uit trecutul. E mai bine pentru mine sa depasesc limitarile parintilor.
– Obezitate coapse, pulpe
C.M.P. : Manii copilaresti pastrate inca. Furie fata de tata.
N.M.G. : Imi vad tatal ca pe un copil neiubit si-l iert usor. Amandoi suntem liberi.
– Obezitate – grasime
C.M.P. : Frica. Nevoia de ocrotire. Fuga fata de sentimente. Nesiguranță. Autorespingere. In cautarea implinirii.
N.M.G. : Sunt in pace cu propria-mi fiinta si cu propriile mele emotii si trairi. Sunt in siguranta acolo unde sunt. Imi creez propria siguranta. Ma iubesc si ma accept exact asa cum sunt.

AFIRMAȚII VINDECĂTOARE

Ma simt protejat(a) de iubirea divina.
Sunt in siguranță.
Îmi asum responsabilitatea pt propria mea viata asa cum mi-o doresc.
Ma alimentez cu hrana spirituala.Ma simt satisfăcut(a).
Imi iert trecutul. Imi trascend limitările părinților mei.
Eu sunt suficient(a) .
Ma iubesc si ma accept asa cum sunt.

PLANTE VINDECATOARE

Anghinare,păpădie,soc,urzica,iedera,coacăz,rozmarin,busuioc,cimbru,ienupăr,matase de porumb,codite de cireșe,sânziene,pătrunjel,leuștean.”

Rețete naturiste pentru curățarea limfei. Valeriu Popa: „Oboseala, bolile și problemele cu circulația sângelui ne arată că sistemul limfatic este…”

 

Potrivit naturistului Valeriu Popa, curățarea sistemului limfatic ajută la detoxifierea fiecărui organ din corp. Sistemul limfatic este situat de-a lungul corpului și acționează ca un sistem de canalizare în miniatură, având importantul rol de a transporta deșeurile din celule, sânge, rinichi și colon. Funcționează ca un filtru pentru bacterii și microorganisme și elimină celulele moarte și deșeurile din corp.

Alimentele consumate sunt digerate de organism pentru a extrage substanțele nutritive necesare pentru fiecare celulă vie a corpului nostru. La rândul lor, celulele procesează acești nutrienți și sunt eliberate unele deșeuri. Ca organismul nostru să nu se înece în propriile deșeuri și să nu apară blocaje ale glandelor limfatici care duc la reducerea capacității organismului de a rezista la boli, o detoxifiere regulată este absolut vitală.

Pentru a scăpa de toate deșeurile acumulate de-a lungul vieții, toată lumea are nevoie de o detoxifiere a sistemului limfatic. Curățarea acestui sistem ajută la curățarea fiecărui organ din corp. Sistemul limfatic se poate bloca din mai multe cauze: consumul excesiv de tutun, alcool, lapte sau medicamente, din cauza virusurilor, bolilor, deshidratării sau pesticidelor.

Sistem limfatic încărcat și lent – Simptome

• Infecții recurente, boli recidivante
• Incapacitatea de a lupta împotriva bolilor și infecțiilor
• Umflarea constantă a ganglionilor limfatici (acest simptom poate semnala și unele boli grave precum tulburări autoimune, limfom sau leucemie)
• Umflarea splinei
• Oboseală persistentă care nu se ameliorează prin odihnă sau somn
• Circulație sângelui proastă
• Transpirație excesivă
• Mâncărimi pe corp care nu sunt cauzate de boli de piele sau iritații
• Alergii, sinuzită
• Tensiune arterială sistolică mare

Tratamente naturiste pentru curățarea limfei

Suc de afine – curăță sistemul limfatic, rinichii și intestinele de diferite toxine dăunătoare. Conțin foarte mulți compuși care ajută la eliminarea grăsimii din sistemul limfatic și antioxidanți care contribuie la curățarea rinichilor, fibre dietetice, vitamina A și K și potasiu.

Infuzie de plante – 2 părți gălbenele, 2 părți lipicioasa, 1 parte lumânărica. Plantele se pun într-o cratiță și se acoperă cu apă rece. Se fierb timp de 20-45 de minute la foc mic. se consumă 2-3 căni de ceai pe zi, timp de mai multe săptămâni. Gălbenelele sunt un tonic imunitar general și ajută la curățarea limfei și la reducerea inflamațiilor pielii. Lipicioasa curăță și hrănește sângele iar lumânărica decongestionează limfa prin activarea funcției sale și prin tratarea ganglionilor limfatici umflați sau blocați la nivelul gâtului, brațelor.

Curățarea limfei – Dietă recomandată

Supă de legume – mineralele și vitaminele sunt extrem de importante pentru procesul de detoxifiere. Dieta de curățare a sistemului limfatic se bazează pe consumul de alimente organice și proaspete precum ceapă verde, dovlecei, pătrunjel, țelină, gulii, varză, semințe de muștar, spanac, salată verde, morcovi și broccoli. Se pot consuma sub formă de supă pregătită cu apă distilată, din care se beau câte 3 pahare pe zi înainte de masă.Ghimbir și usturoi – medicii naturiști recomandă usturoiul ca un aliat puternic pentru sistemul limfatic pentru că îl ajută să elimine toate metalele toxice și toate otrăvurile din corp. Ghimbirul stimulează circulația sângelui și lichidelor din corp, inclusiv a lichidului limfatic.

EFECTELE SUPARARII

 

Supărarea este una din cele mai răspândite încălcări ale legilor universului, care poate determina mari neplăceri în viaţa, atât a celui pe care te superi, cât şi în propria ta viaţă.

Potrivit legii bumerangului, tot ceea ce emitem în spatiu, din punct de vedere vibratoriu: gânduri, vorbe, dorinţe, fapte, sentimente se întorc la noi producând efecte perturbatoare în câmpul nostru energetic. De aceea nimeni nu poate face rău altuia, fără să plătească.

Gandul

Oricând aveţi gânduri negative despre o persoană, să vă rugaţi în permanenţă pentru sănătatea ei. Când ne gândim la cineva, se creează instantaneu o punte energetică între noi şi omul la care ne gândim. De aceea, orice gând rău reprezintă un atac energetic care aduce un prejudiciu omului respectiv. Astfel ne atacăm şi ne omorâm unul pe altul în mod inconştient, de multe ori fără să ne dăm seama de acest lucru. Gândirea noastră dispune de cea mai puternică forţă creatoare din întregul univers.

Gândul este cel care aduce pacea şi liniştea în sufletul nostru.

Gândul este cel care atrage binele sau răul în existenţa noastră.

Toate gândurile emise plutesc în aer ca nişte mine ameninţătoare pentru a lovi pe cel ce le-a produs.

In cuplu

Neintelegerile într-o relatie de cuplu vin din nevoia de a-l controla şi domina pe celălalt. Fiecare încearcă astfel să aibă controlul şi să rămână deasupra întregii situaţii. Când controlezi o altă fiinţă îi iei energia, îţi faci plinul pe socoteala altuia.

Astfel devii vampir energetic.

Răcirea relaţiilor dintre doi parteneri se datorează creşterii nivelului de agresivitate interioară. Lipsa de compatibilitate duce la lipsa de comunicare. Lipsa de comunicare duce la dezastru. Lipsa de comunicare prin iubire duce la ură.

O agresivitate subconştientă faţă de bărbaţi/femei se transformă într-un program de autodistrugere. Dacă doi parteneri abuzează fizic sau emoţional unul de celălalt, atunci ei nu merită să rămână împreună. Cu cât este mai puternică dependenţa de persoana iubită, cu atât mai numeroase sunt pretenţiile noastre faţă de ea. Dependenţa naşte agresivitatea, iar agresivitatea produce boala.

Dependenţa de dorinţe, frica, depresia şi supărarea atrag gelozia.

Orice expresie dură, afirmată pe un ton categoric poate provoca un rău atât sieşi cât şi unui alt om. Ori de cate ori cădem în acest prost obicei, ne deconectăm de la sursă şi intrăm în suferinţă. Cearta, mânia, nerăbdarea emit în tăcere o mare forţă destructivă.

Numai prin iubire poate seca izvorul răutăţilor. În dragostea omenească trebuie

întotdeauna să existe o detaşare de omul iubit.

Cu cât aveţi mai multe pretenţii, iritări şi nemulţumiri faţă de omul apropiat, cu atât mai mult creşte dependenţa de el. Dependenţa de valorile materiale ne va omorî încetul cu încetul şi spiritul şi sufletul.

Despre problemele personale

Să nu vorbiţi despre nenorocirile trăite, pentru că ele pot prelungi durata

lor. Când nu vorbim cuiva despre problemele noastre, noi ne îndepărtăm de ele. Îndepărtarea de ele este primul pas pentru depăşirea acestora. Esenţial este când vorbiţi despre problemele şi emoţiile dvs. să nu căutaţi milă sau compătimiri. Dacă aveţi o mare supărare sau tristeţe, încercaţi să nu aduceţi sentimentele acestea acasă.

Ieşiţi în stradă cu deosebire în locurile înverzite şi plimbaţi-vă! Nu faceţi din casa dvs. o groapă de gunoi energetic. Dacă locuiţi de câţiva ani şi aţi saturat spaţiul cu regrete, supărări şi spaime, amintiţi-vă momentele în care v-aţi certat şi supărat, aşezaţi-vă în acel loc, iertaţi, anulaţi agresivitatea faţă de iubire, rugaţi-vă !

Descarcarea

Este mai bine să plângeţi, decât să urâţi. Dacă n-aţi reuşit să vă învingeţi pe dvs. înşivă, agresiunea se acumulează în mod inevitabil. Atunci când plângeţi, agresiunea apărută se distruge.

Munca

Munca nu trebuie să ne omoare, ci să ne dezvolte. Înseamnă că supraîncărcările nu trebuie să fie permanente şi în fiecare ocupaţie să găsim plăcerea. Dacă nu există plăcere, orice activitate se poate transforma într-o suprasolicitare şi va dăuna sănătăţii. Încercati sa identificati cat mai corect care este munca care v-ar aduce satisfactii prin insasi existenta ei in viata dvs. Nu cautati neaparat satisfactii materiale. Nu căutaţi plată, nici laudă şi nici o răsplată, orice aţi face. Săvârşind ceva bun noi pretindem imediat recompensă. Aceste dorinţe aduc ca rezultat suferinţa.

Cu cât veţi intensifica acest tip de pretentii, cu atât va creşte nivelul de agresivitate şi se va întări programul de autodistrugere.

Ofense

Când cineva te jigneşte, nu te răzbuna pe el, nu-l urî şi nu te supăra pe el, întrucât această jignire este un dar de la Dumnezeu.

Dacă n-o accepţi, urmează ca purificarea sufletului să se înfăptuiască prin boli şi nenorociri, iar dacă nu eşti pregătit nici pentru aceasta, ea vine prin moarte. Această formă de purificare ne este dată prin intermediul celor apropiaţi, de aceea în măsura în care reuşim să-i iertăm, în aceeaşi măsură sunt posibile schimbări interioare de profunzime. Se cuvine să iertăm nu numai în gând ci şi cu sufletul. Cel mai mult ne leagă de trecut supărările neiertate. Iertând un om care ne-a jignit sau ne-a supărat, ne putem vindeca de o boală gravă.

Cum dăruieşti aşa primeşti!

Roagă-te în permanenţă ca toţi cei din jurul tău să fie fericiţi, sănătoşi şi întreaga lume să fie binecuvântată. Această rugăciune va iradia atât de multă iubire către întreaga lume, încât iubirea se va întoarce la tine din belşug. Răzbunându-te, te faci egal cu adversarul.

Iertându-l, te arăţi superior. Iertând, ne eliberăm pentru a ne putea înălţa. Ar trebui să fim conştienţi că iertând, îi eliberăm pe cei care ne-au greşit, deci iertând oferim libertate.

Să alegi calea iertării, pentru că numai ea desface rana încleştată în timp.

Iertare si iubire

O gândire sau o acţiune negativă este resimţită dureros de mii de organisme.

De aceea există o lege a naturii şi a ştiinţei (Principiul al III-lea al mecanicii cunoscut si sub numele de "Principiul actiunii si reactiunii"), conform căreia răul pricinuit altora ne face rău şi nouă înşine. De aceea străduinţa de a ierta pe ceilalti şi de a îndrepta spre ei numai gânduri de pace şi iubire constituie un act protector pentru noi."

Sursa: Valeriu Popa

 

APA de SFECLĂ este un elixir pentru toate BOLILE de PLĂMÂNI – reţeta ing. Valeriu Popa

 

Sfecla roşie este un aliment deosebit de complex, datorită conţinutului foarte bogat în substanţe nutritive.

Această legumă aparent banală este recomandată în curele de detoxifiere a organismului şi ca adjuvant în cazul multor probleme de sănătate.

Apa de sfeclă este o reţetă elaborată de ing. Valeriu Popa, unul dintre cei mai mari fitoterapeuți români.

Apă de sfeclă roşie pentru boli pulmonare

Apa de sfeclă roşie este recomandată pentru toate bolile de plămâni, începând de la bronşite acute sau cronice şi pneumonii, până la tuberculoză pulmonară.

Completează cu succes alte formule complementare de tratament, se prepară foarte uşor şi este un adevărat elixir pentru sănătate.

Apa de sfecla, leac pentru boli pulmonare

Mod de preparare şi administrare

– Se iau 2 borcane de 10 litri fiecare şi 2 kilograme de sfeclă roşie, curăţată.

– Sfecla roşie se dă pe răzătoarea mare, după care se pune într-un borcan, peste care se toarnă apă clocotită până se umple.

– Începând cu a doua zi, se consumă doar acel lichid, în loc de apă (1 ½-2 litri pe zi).

– Când lichidul este pe sfârşite, se pregăteşte cel de-al doilea borcan.

– Tratamentul nu trebuie întrerupt 3 luni.

Alte reţete elaborate de Valeriu Popa, pentru boli pulmonare:

Pneumonie

Miere şi mentă: se amestecă 1 kg. de miere cu 300 g de mentă proaspătă, tăiată mărunt; se ia câte 1 lingură, de 3 ori pe zi, cu 20 de minute înainte de masă.

Nucşoară, in şi miere: se pisează 1 nucşoară, 20 g piper şi 50 g seminţe de in şi se amestecă cu 200 g miere; se ia câte 1 linguriţă, dimineaţa, pe stomacul gol.

Fiertură de ovăz: în 2 litri de apă se fierb 10 linguri de ovăz, timp de 15 minute; timp de 7 săptămâni, se bea fiertură de ovăz în loc de apă (un litru şi jumătate pe zi).

Tuse rebelă

Se spală un ştiulete de porumb, cu boabe cu tot (de preferinţă cu cocean roşu) şi se pune să fiarbă într-un litru de apă. În momentul în care lichidul începe să se coloreze, se strecoară. Ceaiul din ştiuleţi de porumb se bea călduţ, timp de 2-3 zile, în loc de apă.

topremediinaturiste.ro – sfârșit

Reţeta marelui vindecător Valeriu Popa, pentru BITTER SUEDEZ – tratează foarte bine cancerul şi face minuni în zeci de boli

 

Bitterul suedez este o tinctură din ierburi amare, ce tratează de sute de ani cele mai diverse boli, fiind considerat o licoare miraculoasă care prelungeşte viaţa.

Bitterul suedez a fost creat în Evul mediu de renumitul savant şi alchimist Paracelsus, preocupat să realizeze un elixir din plante care să menţină vigoarea şi tinereţea organismului uman.

În timp, s-a dovedit că numeroasele ierburi tămăduitoare au efecte benefice asupra sănătăţii, leacul dobândind astfel o celebritate binemeritată.

Formula veche conţine 20 de plante, în anumite proporţii, însă, în ciuda popularităţii sale ca leac, nici până în prezent nu se ştie cu precizie care este reţeta originală.

Iată şi varianta bioterapeutului Valeriu Popa (1924 – 1997), o legendă a vindecărilor spectaculoase, care a făcut miracole în cazuri la care medicii s-au declarat neputincioşi.

Bitter Suedez – Reţetă Valeriu Popa

Ingrediente

• 30 gr. aloe – frunze

• 10 gr. răşină de brad

• 5 gr. şofran (rădăcina) sau stânjenel (rădăcină)

• 10 gr. salcâm (flori)

• 10 gr. dafin (frunze) sau scorţişoară pisată

• 20 gr. frasin (frunze)

• 10 gr. fenicul sau anason

• 20 gr. troscot sau rădăcină de rubarbă

• 20 gr. genţiană (sau 50 gr. pelin şi 5 gr. anghinare)

• 10 gr. scaiete (rădăcină)

• 10 gr. angelică

• 20 gr. ienupăr (boabe pisate)

• 20 gr. soc

• 30 gr. ţintaură

• 20 gr. tătăneasă

• 20 gr. rostopască

• 20 gr. salvie

• 20 gr. odolean

• 20 gr. coriandru

• 20 gr. anghinare

• 30 gr. gălbenele

• 30 gr. sunătoare

• 25 gr. ciuboţica – cucului

• 30 gr. urzică

• 30 gr. pufuliţă cu flori mici

• 30 gr. coada – calului

• 30 gr. coada – şoricelului

• 30 gr. unguraş

• 25 gr. traista – ciobanului

• 25 gr. vâsc

• 30 gr. pedicuţă

• 25 gr. osul iepurelui

• 30 gr. cimbru

• 30 gr. pătlagină

Mod de preparare

Amestecul de plante se pune într-un recipient din sticlă, iar peste el se toarnă 3 litri de alcool de 38 – 40 de grade.

Se lasă la macerat timp de 14 zile. În toată această perioadă, conţinutul se amestecă de 2 ori pe zi. La final, se strecoară prin tifon şi se toarnă în sticluţe mici, închise la culoare.

Licoarea miraculoasă poate fi păstrată ani de zile. Cu cât stă mai mult, cu atât efectul este mai intens.

Mod de administrare

Profilactic, se iau 2 linguriţe de bitter pe zi, una dimineaţa şi una seara. Linguriţa de bitter suedez se diluează în 125 ml. ceai de plante sau apă, şi se ia cu 30 de minute înainte de masă. De regulă, se foloseşte în cure de 3-6 săptămâni.

În bolile maligne, se iau 2-3 linguri de bitter pe zi, după cum urmează: câte 1 lingură diluată în 125 ml. apă sau ceai de plante – prima se ia cu jumătate de oră înainte de masa de dimineaţa, iar celelalte cu jumătate de oră după masă.

bitter-valeriu-popa

Bitterul, o licoare miraculoasa care prelungeste viata

Efecte curative:

Sprijină sistemul imunitar

Tratează foarte bine cancerul

Curăţă sângele, stimulează circulaţia

Ajută în anemie şi reumatism

Rezultate bune în vindecarea paraliziei

Ajută în vindecarea epilepsiei

Elimină viermii intestinali, chiar şi tenia

Ajută în constipaţie

Elimină neplăcerile gazelor intestinale

Este de mare ajutor ficatului în toate bolile sale

Duce la dispariţia indispoziţiilor

Ajută la vindecarea secreţiilor vaginale

Reglează ciclul menstrual

Vindecă hemoroizii (pe lângă cura internă, hemoroizii se umezesc des cu acest bitter)

Foarte eficient în caz de febră

⇒ Pentru dureri de gât ( când gâtul este roşu şi inflamat, se înghit încet 3 linguriţe pe zi, diluate în ceai).

⇒ Pentru dureri de stomac, se ia, la o criză, 1 lingură.

⇒ Pentru colici, se iau 3 linguri, încet, una după alta.

⇒ Pentru hidropizie, se ia câte 1 lingură în puţin vin alb natural, dimineaţa şi seara, timp de 6 săptămâni.

⇒ Pentru vindecarea icterului, se ia câte 1 lingură de 3 ori pe zi, şi se aplică comprese pe ficatul inflamat.

⇒ În caz de tuberculoză, se iau 3 linguriţe pe zi, timp de 6 săptămâni.

⇒ Pentru dureri de urechi şi vâjâit în urechi: se umezeşte o bucată de vată şi se introduce în ureche – redă chiar şi auzul pierdut.

⇒ Este foarte bun pentru negi, cicatrice, tăieturi, răni, umflături, vânătăi.

⇒ Pentru vindecarea aftelor, băşicilor de pe limbă sau altor afecţiuni care apar pe limbă: se umezesc sistematic cu acest bitter.

⇒ Calmează durerile de dinţi: se ţine în gură un amestec din puţină apă şi 1 lingură de bitter, sau se pune o compresă înmuiată pe dintele dureros – durerea dispare, iar infecţia se retrage.

⇒ Vindecă eczemele de orice fel şi bubele din nas: acestea se umezesc bine şi des.

⇒ Ajută vederea, vindecă cataracta, ȋnlăturându-le ochilor roşeaţa, durerea şi injectarea: se umezeşte coada ochilor sau se pune o bucată de pânză umezită cu bitter pe ochii închişi.

⇒ Alungă durerea de cap şi ameţeala, şi întăreşte creierul şi memoria: se miroase sau se inspiră des, se umezeşte cu bitter baza craniului.

Precauţii, contraindicaţii

Toate cantităţile indicate trebuie diluate cu ceai de plante sau apă. Nu se consumă lapte înainte şi după administrare. Nu se administrează femeilor gravide sau celor care alăptează.

topremediinaturiste.ro – sfârșit

"Mai rabdă-mă, Doamne... Îndreaptă inima mea..."

 

„Nu există ceva mai de preț

în această lume de haos,

de suferință, de cruzime și violență

decât Pacea Sufletului.”

 

„Să fii și să rămâi acel Punct Luminos de pe bolta Conștientului care, ca simplu martor, doar privește și ascultă într-o desăvârșită Tăcere toate câte ne sunt aduse de scurgerea naturală a Vieții!”

 

3 retete de scrub pe care poti sa ti le prepari singura

 

Fa-ti un obicei din a te rasfata cu un scrub o data pe saptamana

Scrub-ul ajuta pielea sa se elibereze de celulele moarte, lasand-o curata, moale si catifelata. Ce te faci insa, atunci cand vrei sa economisesti? Simplu! Iti prepari scrub-ul la tine acasa! Fa-ti un obicei din a te rasfata cu un scrub o data pe saptamana si vei vedea efectele pe pielea ta! Iata 3 retete excelente, pentru a obtine o piele curata, hidratata si cu un aspect natural:

1. Cel mai folosit si cel mai simplu scrub din lume. Ingrediente: jumatate de pahar de ulei de masline si un pahar de zahar. Sunt ingrediente pe care le avem in casa si pe care e de ajuns sa le amestecam. Se aplica pe ten si pe intreg corpul. Se clateste cu apa calda.
2. Scrub anticelulitic. Ingrediente: 3 linguri sare mare, 2 linguri sare fina, 8 linguri de ulei de masline, 10 picaturi de ulei esential de menta sau lamaie. Se obtine un amestec din aceste ingrediente si se maseaza zonele afectate de celulita.
3. Scrub cu dovleac. Jumatate de cana dovleac crud, dat prin blender, jumatate de cana zahar, o lingura ulei de masline si o lingura de miere cruda. Se da dovleacul prin blender, se obtine un piure si se amesteca cu celelalte ingrediente. Se intinde pe ten si pe corp. La fel ca si in celelalte retete, este recomandat sa se umezeasca pielea inainte de aplicarea scrub-ului, astfel incat porii sa fie deschisi si curatarea sa se faca in profunzime.

http://www.daciccool.ro/sanatate-si-frumusete/frumusete/7611-3-retete-de-scrub-pe-care-poti-sa-ti-le-prepari-singura?fbclid=IwAR0QIsMXHHw1goxX_zc4NZ-CUQ3vz1CWOlvAWc7BX2SHrvadx1o8B6Rj9sM

...ma cobor in sufletul meu...

 

Maica Domnului – Comoara pământească şi Mamă adevărată(I) - de Michel Quenot -

  ,,Omule, parcurge în duh întreaga creaţie.
Şi vezi dacă este ceva care să egaleze sau care
să fie mai măreţ decât Maica Domnului Fecioară.
Cercetează pământul, străbate marea,
străpunge aerul, contemplă cu gândul cerurile,
amintindu-ţi de puterile nevăzute, şi vezi dacă există,
în întreaga creaţie, o altă minune decât Ea”
(Sf. Ioan Hrisostom, Omilia Maicii Domnului).
Un diamant acoperit de praf îşi pierde strălucirea şi frumuseţea. Ce minune, în schimb, să-l contempli proaspăt şlefuit! Expus razelor soarelui, se aprinde şi străluceşte în mii de lumini.
Comoara cea mai pură a omenirii, Fecioara Maria, reflectă lumina din Lumina purtată la sânul său. Poeţi, scriitori, pictori, sculptori, artişti de toate genurile s-au întrecut, de-a lungul timpurilor, să o mărească şi să încerce să exprime frumuseţea sa maternă. Atmosfera de indiferenţă şi de raţionalism, creată de omul modern îndopat de tehnologie şi ancorat în material, goleşte totuşi orice spaţiu de o Fecioară Maică, cu atât mai mult de o femeie considerată Maică a lui Dumnezeu. (…)
Multă cerneală a curs pe tema ei, şi chiar dacă totul pare a fi spus deja, ea depăşeşte într-atât inteligenţa omenească, că proslăvirea ei rămâne inepuizabilă. Nici o limbă omenească nu este de ajuns pentru a enumera minunile sale!
Maică a celor vii. Câte fiinţe umane nu suferă din lipsa unei adevărate mame? Se strică şi se încalcă acest rol vorbind de mame necăsătorite, de mame purtătoare (n. r. care dau naştere prin însămânţare artificială),
Adam o numeşte pe însoţitoarea sa „Eva”, ceea ce înseamnă „viaţă”, „pentru că ea este mama tuturor celor vii” (Fac. 3:20). Înălţată la gradul de mamă a creştinilor, urmaşă a lui Avraam care îi asigură paternitatea, Fecioara Maria a crezut, de asemenea, în îndeplinirea promisiunii Domnului (Lc. 1:45), devenind astfel preafericita Maică a celor cu adevărat vii. Importanţa sa în istoria mântuirii şi în viaţa fiecărui om de aici îşi trage izvorul. În felul primei Eve, a cărei căderi priveşte întreaga omenire, „da”-ul său la primirea în ea a Mântuitorului a unit dumnezeiescul şi omenescul.
Ne putem imagina un moment durerea sa când asistă, neputincioasă, la picioarele Crucii, la pierderea Fiului său muribund? Prima fiinţă omenească în ordinea sfinţeniei, ea ne reprezintă împotriva laşităţii noastre. Înainte de a muri, Iisus nu-şi încredinţează Mama rudeniei, ci apostolului Ioan, supranumit Teologul pentru că a pus un accent deosebit pe cuvântul Stăpânului în Evanghelia sa, înainte de a deveni el-însuşi cuvântul. Această maternitate îşi găseşte împlinirea în Golgota care o face să se ridice la o maternitate universală către poporul lui Dumnezeu.
În dragostea sa profundă pentru Maica celor vii, Sfântul Siluan Atonitul scrie: „Când sufletul este pătruns în întregime de dragostea lui Dumnezeu, oh!, totul este atât de bine, totul se umple de dulceaţă şi de bucurie! ”

• 
  

Importanţa unui gând Sfântul Nicon de la Optina

 

Câtă profunzime ascund psalmii şi alte cuvinte sfinte.

Ce bine este să fii în biserică, să auzi sfintele rugăciuni, cântări şi psalmi! Câtă profunzime ascund psalmii şi alte cuvinte sfinte! Mult am iubit Utreniile mănăstireşti! Sigur că nu puteai întotdeauna ţine pasul cu citeţul, însă chiar şi un singur gând dacă rămânea în minte, şi atunci bine era.

(Sfântul Nicon de la Optina, Filocalia de la Optina, Editura Egumeniţa, Galaţi, 2009, p. 47)

Când te rogi împotriva unui gând, urmăreşte să vezi - dacă acesta dă înapoi cu uşurinţa - din ce pricină s-a întâmplat asta, ca nu cumva să fii atacat pe ascuns si să cazi în rătăcire.

Urmăreşte înseamnă: ia bine aminte, fii atent, păzeşte-ţi bine mintea când vrei să scapi de un gând sau când ai vreo ispită, când, în general, te rogi ca să-ţi învingi slăbiciunea minţii. Dacă ea se retrage cu uşurinţă, atunci fii atent din ce cauză s-a întâmplat aceasta. Ce înseamnă (a da înapoi)? Inseamnă „a sta la pânda” dar mai ales „a da înapoi, pentru a ocupa o poziţie din care pot să urmăresc cu viclenie", cu alte cuvinte, înseamnă „a realiza un anumit şiretlic şi a ajunge astfel primejdios".

Prin urmare, ai avut un gând, te-ai rugat şi a dispărut? Ai avut o ispită şi ai biruit-o? Cui i se datorează aceasta? Nu cumva gândul s-a ascuns în subconştientul tău? Dacă ai încetat să mai ai acel gând, dacă gândul nu-ţi mai tiranizează mintea, înseamnă că, pur şi simplu, a dat înapoi. Gândul este expresia unei patimi sau a unei dorinţe ascunse, a unui ţel neatins sau a unui simţământ nesatisfacut. Aşadar, când am un anumit gând, nu înseamnă că acesta mi-a pătruns în minte, îmi pătrund gândurile pe care eu le vreau, chiar dacă le alung, chiar dacă le războiesc, chiar dacă spun: „Dumnezeul meu, ia-mi acest gând!". In esenţă, eu creez gândul printr-o acţiune tainică a sufletului meu. Omul are întotdeauna în mintea sa ceea ce vrea, ceea ce este el însuşi, ceea ce este înlăuntrul său. Tot ce există în adâncul sufletului meu se exprimă sub forma gândurilor mele.

Prin urmare, când gândul pleacă, nu înseamnă că a plecat cu totul, ci că a dat înapoi, s-a ascuns, că şarpele s-a ascuns în gaura lui. Dar de acolo te poate urmări şi, intr-o zi, poate să se repeadă la piciorul tău şi să-şi verse acolo otrava.

Să luăm un exemplu. Slujba noastră începe dimineaţa, la ora 9 bizantină. Cu toţii vă treziţi mai devreme, ca să vă rugaţi la chiliile voastre. Auzi un zgomot ciudat în chilia vecinului tău, şi-ţi vine gândul că el nu se roagă. Indată începi să războieşti gândul: „Doamne lisuse Hristoase, iartă-mă, am gândit rău despre fratele meu! Doamne lisuse Hristoase, izbăveşte-mă! Cum de gândesc rău, doar este fratele meu?“ In acelaşi timp, gândul îţi spune: „Du-te să vezi, poate că acesta doar se face că se roagă, dar nu se roagă!“ Tu te lupţi iarăşi şi zici: „O să stau aici, nu mă duc nicăieri!" Gândul pleacă, tu începi să faci metanii. Dar oare a plecat? Nu, a dat înapoi, s-a ascuns.

De unde a apărut însă acest gând? A ieşit de acolo de unde era ascuns si tot acolo s-a întors. O anumită patimă, vreun anumit sentiment, ceva pe care îl vreau sunt cele care au zămislit gândul. Poate să fie invidie, poate să fie bănuială, poate să fie altceva. Prin urmare, în aparenţă mă rog, dar, în realitate, nu mă rog cu adevărat. Aşadar, ceea ce trăiesc eu transfer asupra fratelui meu. Sau, s-ar putea să spun înlăuntrul meu: „O să-i arăt eu Stareţului cine-i acesta pe care el îl preţuieşte! Doarme şi face pe nevoitorul!“ Mă lupt iarăşi să depăşesc şi acest gând, şi îl înving. Mâine voi avea iarăşi acelaşi gând, poimâine tot acelaşi. Insă gândul care vine şi revine dezvăluie acest adevăr, acest fapt, că, pur şi simplu, cl a dat înapoi înlăuntrul nostru. L-am ascuns noi înşine printr-o acţiune conştienta şi cunoscută de noi şi, în mod sigur, ne va tiraniza din nou.

Astfel, adeseori ne amăgim şi cădem in curse. Prima cursă este să credem că avem gândurile de la fire, in timp ce, de fapt, gândurile sunt un element nefiresc, ceva care a pătruns în sufletul nostru şi ni se înfăţişează în partea raţională. Noi credem că duşmanul nostru este gândul, în timp ce duşmanul nostru se află în sufletul nostru, este altceva, şi trebuie pe acela să-l găsim. De exemplu, mă doare capul, dar cauza se poate să nu fie în cap, ci într-un ulcer al stomacului sau într-o problemă la picior. Fiindcă m-am rănit la picior într-o sârmă ruginită, durerea iradiază în cap. In acelaşi fel, trebuie să găsesc cauza gândurilor mele şi să urăsc ceea ce există în adâncul sufletului meu.

Prin urmare, mai întâi trebuie să fiu atent să nu fiu înşelat şi să cred că duşmanul meu este gândul şi să încerc să-l războiesc. Cine războieşte gândul uită de sine, adică se înşală pe sine însuşi, crede că face ceva. In realitate însă, în Ioc să se îndeletnicească cu Dumnezeu sau cu sufletul lui, se îndeletniceşte cu gândul, iar atunci nu poate realiza nicio înaintare duhovnicească. Să dăm un exemplu. Imi vin gânduri rele, şi încep să strig: „Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, am gânduri rele, Te rog alungă-le, pentru că vreau să fiu neprihănit, curat, pur, aşa cum vrei Tu! "Păzeşte-te curat"!-, spune Apostolul Pavel (1 Tim. 5, 22).“ Spunând aceasta este ca şi cum m-aş juca, iar atunci mă insel, uit de mine.

In continuare, înaintăm către a doua cursă: nu cumva să fi atacat pe ascuns şi să cazi in rătăcire. Aici se ascunde o altă primejdie. Când Părinţii vorbesc despre rugăciune, vorbesc şi despre patimi, adică despre înclinaţiile sufietului şi despre gânduri. Ne dau o întreagă învăţătură despre gânduri şi, adeseori, ne oferă o întreagă teologie.

Ce înseamnă propoziţia: nu cumva să fi atacat pe ascuns': înseamnă: nu cumva să cazi într-o cursă. Aici se ascunde primejdia: faptul că gândul a plecat să nu fie cumva o uneltire vicleană a satanei; nu cumva satana sau patima ta să te fi făcut să-ţi alungi gândul, iar adevărata cauză stă ascunsă, situaţie în care avem un atac secret, o cursă. Care este atacul secret? Mai întâi, respingerea cauzei care produce gândul. In al doilea rând, şiretlicul celui râu, viclenia lui, care îţi îndepărtează gândul. Aşa cum cel rău a acţionat ca să-ţi vină gândul rău, tot aşa acţionează acum ca să-ţi vină gânduri bune. Şi, după ce ai avut, să zicem, gânduri trupeşti, acum îţi strecoară un gând bun: „Câtă iubire are Dumnezeu!”, şi uite şi două lacrimi în ochii tăi, de zici: „Slavă Ţie, Dumnezeule!”, fără să-ţi dai seama de vicleşugul celui rău.

Arhimandrit Emilianos Simonopetritul

„Anatomia” unui gând

Actul gândirii constă, în esență, în așteptarea gândurilor să apară. Aici nu vorbesc despre reproducerea a ceea ce știi (deși și aici avem emoții), ci de producerea a ceea ce nu știi (încă). Așadar, vorbesc despre gândirea pură, când gândul vine și este imposibil de prezis cum va arăta.

Complet neexplorat de știință acest fenomen, căci este imposibil, dar tulburător: șiruri întregi de gânduri apar cumva instantaneu, iar tu, cel care le gândești, nu ai niciun control (ci doar iluzia controlului). De exemplu, habar nu am avut cum vor arăta aceste două paragrafe, ce cuvinte îl vor umple și ce idei îl vor popula, cu excepția faptului că aveam o intuiție vagă, nearticulată încă: faptul că gândul se naște în mod misterios. Iar în final ți-l asumi; gândul e al tău, deși nu știi prea multe despre facerea lui...

Limbajul este ceea ce folosește gândul pentru a se „întrupa”. Nu știm nimic despre ce folosește creierul pentru a gândi, adică pentru a genera acel ceva pe care-l traducem, conștient, în cuvinte. Atunci când îl rostești, gândul apare în lume, îți devine cunoscut și imediat după este pus în vorbe.

Are ceva magic actul gândirii: pare că omul face ceva, căci este concentrat, depune efort, dar, în fapt, tot ce face este să... aștepte. Este atent la ce vine, să înțeleagă ce „i se spune” și să pună în cuvinte. Este valabil fie că vorbești, fie că scrii. Atât de solicitant este gândul, că-ți pierzi interesul pentru exterior, din necesitate. Privirea ți-e pierdută, stimulii externi se diluează, căci tu trebuie să fii „întors” către „interior”, către sursa neștiută a gândului ce e pe cale să apară. Și trebuie să fii concentrat pentru a-l prelua de acolo de unde se ivește în câmpul conștiinței tale, pentru că orice neatenție îl face pierdut, în totalitate ori în parte. Gândul are nevoie de toată atenția ta pentru a fi recepționat în integralitate. Altfel, deși al tău, s-ar putea să nu mai revină niciodată.

Oricât vrei să-ți înțelegi originea gândului, nu vei putea, căci este o graniță de nedepășit între ceea ce-ți este cunoscut (conștient) și ce nu-ți este accesibil. Introspecție, analiza gândurilor șamd - sunt doar încercări destinate eșecului. Cum se formează gândul este dincolo de puterea noastră.

Pentru că gândul apare în mod misterios, am inventat tot felul de termeni care să explice misterul (fără a-l explica): inspirație, intuiție, talent, geniu șamd.

Putem gândi și fără a folosi cuvintele, dar este imposibil de spus dacă procesul din zona „nevăzută” a creierului este diferit atunci când folosești sau nu folosești cuvintele. De exemplu, poți lua o decizie privind achiziția unui produs fără a pune decizia în cuvinte (te uiți la culoare, calitatea materialului șamd). Ori poți face / reface un traseu mental, fără a-l materializa în propoziții. Acest tip de gândire este prezent, se pare, și la animale, care pot într-o oarecare măsură să planifice acțiunile și să prevadă rezultatul unor acțiuni. Sigur, este imposibil de spus dacă ce se întâmplă în mintea animalelor este exact ce se întâmplă în mintea noastră. Nu vom ști niciodată cum experimentează un câine un „gând canin”. Nu vom ști niciodată cum experimentează un gând un alt om; dar presupunem că e similar cu ce ni se întâmplă nouă.

Este conștiința posibilă fără limbaj? Nu găsesc niciun argument pentru a spune că nu.

Limbajul nu este un instrument pentru comunicare, nu în felul în care multe alte vietăți comunică, de la maimuțele superioare la bacterii. Limbajul este întâi de toate un instrument pentru gândire, iar asta este unic omului.

Gândirea adeseori depășește ușor domeniul realului. Cum funcționează, de exemplu, ideologia, propaganda sau reclamele? Limbajul înlocuiește experiența directă. Folosești imaginația pentru a-ți construi, mental, o lume care ar trebui să aibă un corespondent în realitate. De regulă nu are. Și omul este suficient de fragil pentru a-i atribui realitate, doar prin puterea imaginației, aproape oricărei aberații: îngeri, zei, extratereștri, societăți perfecte șamd.

Sunt două forme de încredere pentru a materializa gândul: vorbitul și scrisul, niciuna însă perfectă. Pentru că relația dintre un cuvânt și ceea ce indică este personală, este doar în mintea gânditorului și este imposibil de surprins cu precizie de necontestat în cuvinte. Cuvintele indică ce crede gânditorul că indică, iar asta este modificat de cultura în care trăiește, de priceperea la cuvinte a gânditorului, de sensul pe care vrea gânditorul să-l dea unui termen șamd. Nu e niciun fir nevăzut care să lege în realitate un cuvânt de un sens. De aceea cărțile vechi au nevoie de traducători buni (care să înțeleagă mediul în care a trăit autorul) și multiple note explicative, fără a rezolva vreodată problema în totalitate ori cu certitudine.

Dacă, într-adevăr, „minte” este un cuvânt rău ales pentru procesele cerebrale, atunci orice gând trebuie să aibă un corespondent material (o materializare la nivelul proceselor cerebrale). O decizie, de exemplu, ar trebui să se stocheze la nivelul creierului sub o anumită formă de conexiuni neuronale. Dacă așa stau lucrurile, ideea că „mintea” are capacitatea de a influența „materia” (creierul) este greșită, pentru că orice gând este, în fapt, o anumită configurație a materiei la nivel cerebral. Nu putem indica spre ceva numit „minte” care este de o altă natură decât materia ce formează creierul. Într-adevăr, nu știm ce este un gând, care ni se pare că ar fi de altă natură, nu materială, dar asta nu demonstrează nimic. Nici câmpul magnetic nu ni se pare a fi de natură materială, dar trebuie să fie.

Și un gând extern (auzit de la altcineva), odată ajuns la nivelul creierului, ia forma unei anumite configurații cerebrale. În felul ăsta putem vedea o înlănțuire de transformări ale materiei: gând - limbaj (vorbire) - vibrații ale aerului (sunet) - semnal electric în urechea receptorului - gând. Simplu, nu? 😀 Sigur, nu știm mai nimic despre cum funcționează un gând, dar dacă vrem ca lucrurile să aibă cât de cât sens, lucrurile nu pot sta altfel.

Una dintre marile erori în gândire este că ne imaginăm, din ignoranță, că nu există limite în cunoașterea omului. Dar sunt nenumărate limite pe care le observăm și care ne blochează definitiv cunoașterea absolută, orice ar înseamna aceasta. Capacitățile cognitive nu pot fi diferite de capacitățile noastre fizice, adică prezente într-un registru îngust din cel posibil. Faptul că suntem limitați este ușor observabil și este înregistrat de diferiți gânditori. Doar că mulți dintre noi uită asta. În esență este vorba despre faptul că suntem ființe biologic limitate, ca orice altă ființă, iar aparatul nostru cognitiv are limite firești, care ne împiedică să înțelegem tot ce există.

Știința, deși cel mai bun instrument al nostru pentru înțelegerea lumii, se luptă cu două limitări majore: întâi, cu faptul că mulți dintre reprezentanții acesteia nu înțeleg că nu au de-a face, în cercetările lor, cu „realitatea”, ci cu informație filtrată prin diverse echipamente și, finalmente, mintea umană; al doilea, pentru că sunt limitări biologice ale înțelegerii umane care blochează extinderea la nesfârșit a cunoașterii, dat fiind că mintea umană este doar un produs al evoluției, cu o „zonă de acțiune” și limitări asociate.

SURSA  https://www.scientia.ro/