luni, 26 august 2024

Înţelepciunea lui Tudor Arghezi în citate care au devenit celebre: „România nu este o ţară, ci o afacere!“

 

„A avea mult înseamnă adesea a stăpâni puţin” 

„Ca să fii respectat, începe prin a te respecta”

„Un leneş sau un incapabil se răzbună cu scuza morală că n-a avut noroc”  

„Nu-i primejdios omul care te urăşte şi se războieşte cu tine. Pe el ştii de unde să-l apuci”

„Nu e destul să fii bun. Trebuie să fii bun de ceva”

„De la intenţie la realizare e de parcurs obstacolul imens al posibilităţii”

„Orice viaţă de om începe de mai multe ori”

„Nefericirea oamenilor vine din uşurinţa cu care se lasă păcăliţi”

„Când umbli cu adevărul, te simţi cinstit şi sănătos”

„Este mare lucru să fii încredinţat că nu te poţi bizui decât pe tine”

„Pământul ne sărută picioarele de fiecare dată când călcăm pe el. E bucuros pentru că ştie că nu îl vom părăsi niciodată”

„Viaţa noastră oscilează între două contradicţii: datoria de a spune adevărul şi necesitatea de a-l ascunde”Dezvaţă-te să respecţi faţada până ce n-ai văzut interiorul”

„Nicio jucărie nu e mai frumoasă ca jucăria de vorbe”

„Omul e un cocor care zboară pe dinlăuntru”

„Este adevărat că Eminescu a pustiit teritoriul literaturii pe o suprafaţă de treizeci de ani pătraţi după el”

„România nu este o ţară, ci o afacere!”

„Vorba goală joacă un rol însemnat în absenţa ideilor”

„Omului îi place să se mintă şi să fie minţit şi când nu-l mai minte nimeni şi nimic, se dezorganizează”

Sa ne iubim batranii -


 De cand nu te-ai uitat in ochii lor? De cand n-ai stat sa asculti ce au in suflet? Cata rabdare au avut cu tine... Da, acum te plictisesc cu toate problemele lor: ii dor picioarele, le trosnesc incheieturile, ii auzi cum se vaita cand se intorc noaptea de pe o parte pe alta, nu au bani de doctorii si nu mai pot face mai nimic din ce faceau odata. Casa care candva stralucea de curatenie acum pare plina de vechituri. Si mirosul... of, mirosul! Odata mirosea a turta in cuptor si cozonaci, a gogosi calde sau fel de fel de alte bunatati... Cum? Ai fost la ei de curand. Tocmai le-ai dus si tu banane, iaurt (ca nu au cu ce sa mestece) si conserve - ca sa tina. Si niste vitamine. (...)
Mai tii minte?
Batrana se spala cu sapun de casa. Stranepotilor le era scarba si sa puna mana pe el! Nu mirosea nici a Elseve nici a Garnier, nu era ambalat in vreo sticluta prietenoasa, colorata destul cat sa-ti ia ochii. Era secretul bunicii, nu al Victoriei... 😉
De mancare era destula si mesele erau fixe. Se adunau toti la chemarea batranei, care le punea dinainte mamaliga, branza, iaurt sau o ciorba aburinda. La sfarsitul saptamanii taia o pasare si facea un bors sau o supa si uneori scotea bucatile mai bune pentru un ostropel sau o friptura la cuptor. Asta era carnea pe care o mancau. Uneori umblau si la garnita- cand la masa se adunau mai multi decat cei ai casei. Cat de gustoasa putea fi carnita aia! Si stranepotii se scarbesc acum cand vad untura, dau deoparte carnea atoasa a cocosului de tara din ciorba si cu chiu cu vai ii indupleci sa manance macar zeama...
Da, in casa era foarte curat si mirosea frumos. Si nu era niciun odorizant in priza, ci busuiocul proaspat pus langa icoana.
(...)
Daca te-ai regasit, daca ai zambit, chiar si cu ochii in lacrimi, daca ai in suflet si in gand oameni asemenea lor, care s-au dus sau care mai sunt prin vreun catun, la tara, stii si tu ca iubirea pentru ei este VESNICA. Si nu se termina nici macar cand tu insuti vei incheia socotelile cu lumea. Ce lasi tu in urma ta? Esti bogat cu adevarat cand poti sa lasi asta...
Sa lasi IUBIRE!

POVESTEA UNUI BOȚ DE MĂMĂLIGĂ



 
Povestea unui boț de mămăligă
Pornește tot de undeva, de-aici, de-acasă...
Când lumina, precum un soare, cămăruța
Și ne-aduna pe toți, cuminți, la masă...
Flămânzi, smeriți și cu răbdare multă,
Vedeam în aburul fierbinte o minune
Și așteptam ca din ceaunul funinginiu,
Lumina să renască din tăciune...
Și mama, ca o zână din poveste,
C-un fir de ață împărțea un soare...
Cu mâna ei cea darnică, plăpândă,
Câte o rază da la fiecare....
Și boțul auriu de mămăligă
Părea însuflețit pe masa noastră...
Se transforma în ursuleți și gâște
Și ne spunea povești în seară-albastră...
Ne povestea de un voinic grăunte,
Născut, crescut și adunat pe glie.
Și despre munca în sudoare săvârșită
În drumul hărăzit spre nemurire.
Noi, fericiți, gustam din basmul tainic,
Ce ne da aripi, ne scotea din tină...
Era mâncarea noastră cea mai bună:
Povestea unui boț de mămăligă...

Cel mai citit articol Formarea corpului haric https://viataeundans.blogspot.com/2023/06/formarea-cor