luni, 28 aprilie 2025

Dumnezeu să te binecuvânteze!--PATIMILE LUI ISUS!


 

De foarte mulți ani(a devenit parca o tradiție) de Sfintele Sărbători Pascale, vizionez filmele ISUS DIN NAZARET si PATIMILE LUI ISUS! Sincer, ma cuprinde asa o emotie, de parca l-aș vedea pentru prima data, iar lacrimile curg tot timpul! Nu ii judec pe cei ce nu cred sau iau in derâdere, e problema lor!
Eu cred, stiu si am simțit ca Dumnezeu mi-a fost alaturi in perioade foarte grele din viața mea! Nădejdea si speranta este in EL!
Doamne, miluiește-ne penoi păcătoșii! 🙏😢La vârsta de 33 ani, Isus a fost condamnat la moarte.

La momentul acela, Răstignirea, era cea mai “rea" moarte.
Doar cei mai răi criminali erau condamnați să fie răstigniți. Cu toate acestea, a fost și mai groaznic pentru Isus, spre deosebire de alți criminali condamnați la moarte prin răstignire, Isus trebuia să fie pironit pe cruce de mâinile și picioarele Lui.

Fiecare piron: avea între 13 și 18 cm lungime.

Piroanele au fost bătute în încheietura mâinii, nu în palme, așa cum sunt reprezentate în mod obișnuit
Există un tendon la încheietura mâinii care se extinde până la umăr. Gărzile romane știau că, atunci când piroanele erau introduse în încheietura mâinii, tendonul se rupea, forțându-l pe Isus să-și folosească spatele pentru a se susține, ca să poată respira.

Cele două picioare ale lui, au fost pironite împreună, așa a fost forțat să se sprijine de singurul piron care îi “lega” picioarele de cruce.
Isus nu s-a putut sprijini doar cu picioarele lui din cauza durerii.
Așa că a fost obligat să alterneze între arcul spinării sale și picioare doar pentru a continua să respire, imaginează-ți lupta, durerea, suferința și curajul cu care a îndurat.

Isus a îndurat acea realitate timp de peste 3 ore.

Da, mai mult de 3 ore!

Îți poți imagina acest tip de suferință? Cu câteva minute înainte de a muri, Iisus s-a oprit din sângerare, pur și simplu curgea apă din rănile sale.

Din imaginile comune vedem răni pe mâini și pe picioare, chiar și rana produsă de suliță, în lateral...
Dar ne dăm seama că rănile sale în realitate au fost făcute în tot corpul său, un  ciocan i-a provocat cele mari răni prin încheietura mâinii, picioarele suprapuse de un piron mare bătut prin artere, apoi un soldat roman care i-a penetrat partea laterală cu o suliță! Dar înainte de piroane și suliță, Iisus a fost biciuit, iar loviturile bicului erau atât de severe încât au rupt carnea de pe corpul său, bătaia atât de oribilă la față încât i-a smuls și i s-a smuls barba de pe față.
Coroana de spini înfipată adânc în pielea capului său. Majoritatea bărbaților nu ar fi supraviețuit acestei torturi.

Nu mai avea sânge, ca să sângereze, doar apă curgea din rănile lui.
Corpul uman, adult, conține aproximativ 4.5 litri, (puțin peste un galon), de sânge.

Isus a vărsat toți cei 4.5 litri din sângele său; avea trei piroane introduse în
membrele lui; o coroană de spini deasupra capului și, pe deasupra, un soldat roman îi înfige o suliță pe piept..

Toate acestea fără să menționez umilința pe care a suferit-o după ce și-a dus propria crucea aproape 2 km, în timp ce mulțimea îl scuipa în față și arunca cu pietre în el, (crucea avea aproape 30 kg greutate, doar partea cea mai înaltă, acolo unde erau mâinile lui ).

Isus a trebuit să îndure această experiență, pentru a deschide porțile cerului, pentru a putea avea gratuit acces la Dumnezeu.
Pentru ca păcatele noastre să poată fi "spălate" și duse departe. Toate, fără excepție!
Nu ignora această situație, se apropie săptămana patimilor. Fi mai bun, mai umil, mai empatic... fi uman.

Isus Hristos a murit pentru noi!

A murit pentru noi! E ușor să promovezi/postezi glume proaste sau poze, dar când vine vorba de Dumnezeu astfel de glume nu își au sensul și nici rostul. Este ca și cum ți-ai batjocori proprii părinți! Da, știu, uneori îți este rușine să apreciezi, să postezi despre Dumnezeu... pentru că îți pasă de ceea ce cred/spun ceilalți despre tine, dar Dumnezeu are planuri pentru tine, pentru fiecare dintre noi.

Dumnezeu să te binecuvânteze!

Și nu uita, El a spus: (Evanghelia după Matei/10/32 și 33): Oricine va mărturisi pentru Mine înaintea oamenilor, mărturisi-voi şi Eu pentru el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri. Iar de cel ce se va lepăda de Mine înaintea oamenilor şi Eu Mă voi lepăda de el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri. ️ O Distribuire nu costă nimic.


Legenda buburuzei



 Au iesit ghioceii albi, bânduşele galbene şi toporaşii albaştri. Albinele îşi deretică stupul. Ca mâine or să iasă la treabă. Mieii zburdă pe pajiştile abia dezgolite de nea. În ogradă, găinile scurmă şi cotcodăcesc. Toată lumea are treabă; nimeni nu stă degeaba.
          Mângâiată de soare, buburuza cea mică şi roşie a ieşit şi ea din crăpăturile scoarţei copacului unde a stat pitită pâna atunci. A făcut ochii mari şi s-a uitat în jur. Aşa cum stătea pe scoarţa cenuşie a copacului, părea o fărâma dintr-o piatră preţioasă roşie. Avea şi scăpărări de rubin când vreo rază o mângâia pe spate.
          Buburuza s-a întristat.
          — Ce mică şi neînsemnată sunt! Toate în jurul meu au un rost, numai eu nu. Nimeni nu mă bagă în seamă!
          Zicând acestea şi-a desfăcut larg aripile, lăsându-se purtată de-o boare de vânt. Aşa a ajuns pe prispa unei case, iar de acolo pe mâna unui copil care se juca.
          — Bunicule, s-a bucurat copilul, uite o buburuză. Ce gâza micuţă şi drăgălaşă, i-o fi frig… Dar de acuma, gata! Nu te mai necăji, buburuzo. Am să te încălzesc eu! Si copilul a ridicat încetişor mâna către soare şi-a mângâiat cu drag stropul roşu care îi înflorea palma. Apoi a suflat încetişor asupra-i.
          — Hai du-te, buburuzo! încalzeşte-te la soare!
          S-a bucurat buburuza. A înţeles că, mică şi neînsemnată cum e, are şi ea un rost pe lumea asta. E cea dintâi gâză care se arată primavara.
          E, cum s-ar zice, o vestitoare curajoasa.

 Legenda buburuzei
de Eugen Jianu
Au ieșit ghioceii albi, brânduşele galbene şi toporaşii albaştri. Albinele îşi
deretică stupul. Ca mâine or să iasă la treabă. Mieii zburdă pe pajiştile abia
dezgolite de nea. În ogradă, găinile scurmă şi cotcodăcesc. Toată lumea are
treabă; nimeni nu stă degeaba.
Mângâiată de soare, buburuza cea mică şi roşie a ieşit şi ea din crăpăturile
scoarţei copacului unde a stat pitită până atunci. A făcut ochii mari şi s-a uitat
în jur. Aşa cum stătea pe scoarţa cenuşie a copacului, părea o fărâma dintr-o
piatră preţioasă roşie. Avea şi scăpărări de rubin când vreo rază o mângâia pe
spate.
Buburuza s-a întristat.
— Ce mică şi neînsemnată sunt! Toate în jurul meu au un rost, numai eu
nu. Nimeni nu mă bagă în seamă!
Zicând acestea şi-a desfăcut larg aripile, lăsându-se purtată de-o boare de
vânt. Aşa a ajuns pe prispa unei case, iar de acolo pe mâna unui copil care se
juca.
— Bunicule, s-a bucurat copilul, uite o buburuză. Ce gâză micuţă şi
drăgălaşă, i-o fi frig… Dar de acuma, gata! Nu te mai necăji, buburuzo! Am să
te încălzesc eu! Si copilul a ridicat încetişor mâna către soare şi-a mângâiat cu
drag stropul roşu care îi înflorea palma. Apoi a suflat încetişor asupra-i.
— Hai du-te, buburuzo! încălzeşte-te la soare!
S-a bucurat buburuza. A înţeles că, mică şi neînsemnată cum e, are şi ea
un rost pe lumea asta. E cea dintâi gâză care se arată primavara.
E, cum s-ar zice, o vestitoare curajoasă.
Vocabular
a deretica – a ordona, a face curat
pajiște – câmp cu iarbă și flori
a scurma – a răscoli suprafața
pământului cu ciocul
scoarța – coajă, țesutul tare care acoperă tulpina copacilor
pitită – ascunsă
fărâmă - bucățică
boare – vânt plăcut, briză, adiere
prispă – cerdac, pridvor
gâză – insecta

 

 

Ruză buburuză

                        Mica buburuză

                        Cu aripi subţiri,

                        Şi-a-njghebat căsuţă

                        Chiar în trandafiri.

 

                        Ruza buburuză

                        Se trezeşte-n zori,

                        Îşi petrece ziua,

                        Colo, printre flori.

 

                        Seara se întoarce

                        La căsuţa sa,

                        În pătucul moale

                        Ca de catifea.

 

                        O petală roză,

                        Îşi aşterne-n faţă

                        Şi-apoi doarme dulce

                        Până dimineaţă.

 

Cel mai citit articol Formarea corpului haric https://viataeundans.blogspot.com/2023/06/formarea-cor