– Părinte Ştefane, Sângele Lui Dumnezeu! şi a început să plângă

 Sângele lui Dumnezeu!

Într-o sâmbătă dimineaţă, pe când părintele Antonie slujea Sfânta Liturghie, a ajuns la momentul sfinţirii Cinstitelor Daruri. Cum era îngenuncheat şi zicea rugăciunea, cu mâinile sprijinite pe Sfânta Masă, a dat să se ridice şi să binecuvânteze Cinstitele Daruri, când o picătură de sânge a căzut din înălţime pe mâna lui, împroşcând-o toată. A văzut şi s-a cutremurat!

S-a ridicat tulburat, a privit-o şi l-a cuprins o teamă sfântă, un cutremur, o frică, o uimire, o stupoare, multe sentimente amestecate cu neputinţă de descris. S-a ridicat şi nu ştia ce să facă! Sângele lui Hristos se lipise de mâna lui. S-a pierdut! Harul lui Dumnezeu însă, după această minune, l-a îndrumat să privească Sfântul Potir şi a văzut că era gol. Uitase să toarne vin. Luând seama la Sfântul Agneţ, a observat că nu fusese străpuns, adică Proscomidia nu era completă. Cântăreţul la strană continua:

– Pe Tine Te lăudăm, Te binecuvântăm… I-a făcut semn să prelungească cântarea. Era lume puţină pentru că era sâmbătă. A luat Sfânta Copie, a străpuns Sfântul Agneţ şi a zis:

-Şi unul din ostaşi, cu suliţa coasta Lui a împuns şi îndată a ieşit sânge şi apă… După aceea, a pus în Sfântul Potir vin şi apă, după rânduială, le-a binecuvântat, le-a închinat şi, după ce a încheiat toate acestea, a îngenuncheat, a recitit rugăciunea de sfinţire şi Dumnezeu a preschimbat pâinea şi vinul cum se întâmplă la fiecare Sfântă Liturghie, în Trupul şi Sângele lui Hristos. După Prefacere şi încheierea slujbei, a consumat Sfintele şi a şters Sfântul Potir. Imediat după acea Liturghie, a mers la Mitropolitul Hrisostom şi i-a povestit cele întâmplate. Acesta i-a luat mâna şi i-a mirosit-o. O mireasmă nemaiîntâlnită izvora din ea şi atunci Mitropolitul a început s-o sărute de mai multe ori.

 – Preasfinţite, a strigat părintele Antonie!

– Nu sărut mâna ta, deşi şi aceasta trebuie sărutată pentru că eşti slujitor al Celui Preaînalt, n-are importanţă că tu eşti preot şi eu episcop. Eu am atins prin mâna ta Sângele lui Hristos, Sângele lui Dumnezeu!

Îmi amintesc că, după moartea părintelui Antonie, Mitropolitul mi-a povestit această întâmplare. Era foarte impresionat. S-a ridicat şi a zis:

– Părinte Ştefane, Sângele Lui Dumnezeu! şi a început să plângă.

Aceasta este Sfânta Liturghie!

Extras din Explicarea Dumnezeiestii Liturghii – Pr. Stefanos Anagnostopoulos, Editura Bizantină.

Povestea ceşcuţei de ceai

 Povestea ceşcuţei de ceai

,, Voi nu puteţi să înţelegeţi. Nu am fost de la început o ceşcuţă de ceai.
Cândva, am fost doar un bulgăre de argilă roşie.
Stăpânul m-a luat şi m-a rulat, m-a bătut tare, m-a frământat în repetate rânduri, iar eu am strigat:
„Nu face asta!”,
„Nu-mi place!”,
 „Lasă-mă în pace!”, dar El a zâmbit doar şi a spus cu blândeţe:
„Încă nu!”.
Apoi, ah! Am fost aşezată pe o roată şi am fost învârtită, învârtită, învârtită.
„Opreşte! Ameţesc! O să-mi fie rău!”, am strigat. Dar Stăpânul doar a dat din cap şi a spus, liniştit:
„Încă nu”.
M-a învârtit, m-a frământat şi m-a lovit şi m-a modelat, până a obţinut forma care i-a convenit, iar apoi m-a băgat în cuptor. Niciodată nu am simţit atâta căldură!
Am strigat, am bătut şi am izbit uşa... „Ajutor! Scoate-mă de-aici!” Puteam să-L văd printr-o deschizătură şi puteam citi pe buzele Sale, în timp ce clătina din cap dintr-o parte în alta: „Încă nu”.
Când mă gândeam că nu voi mai rezista încă un minut, uşa s-a deschis. Cu atenţie, m-a scos afară şi m-a pus pe raft... am început să mă răcoresc. O, mă simţeam atât de bine!
„Ei, aşa este mult mai bine”, m-am gândit. Dar, după ce m-am răcorit, m-a luat, m-a periat şi m-a colorat peste tot… mirosurile erau oribile. Am crezut că mă sufoc.
„O, te rog, încetează, încetează!”, am strigat.
El doar a dat din cap şi a spus:
„Încă nu!”
Apoi, deodată m-a pus din nou în cuptor. Numai că acum nu a mai fost ca prima dată. Era de două ori mai fierbinte şi simţeam că mă voi sufoca. L-am rugat. Am insistat. Am strigat. Am plâns... eram convinsă că nu voi scăpa! Eram gata să renunţ.
Chiar atunci, uşa s-a deschis şi El m-a scos afară şi, din nou, m-a aşezat pe raft, unde m-am răcorit şi am aşteptat şi am aşteptat, întrebându-mă:
„Oare ce are de gând să-mi mai facă?”.
O oră mai târziu, mi-a dat o oglindă şi a spus: „Acum uită-te la tine!”.
Şi m-am uitat.
„Aceea nu sunt eu; aceea nu pot fi eu... Este frumoasă. Sunt frumoasă!”
El mi-a vorbit blând:
„Vreau să ţii minte, ştiu că a durut când ai fost rulată, frământată, lovită, învârtită, dar, dacă te-aş fi lăsat singură, te-ai fi uscat.
Ştiu că ai ameţit când te-am învârtit pe roată, dar, dacă m-aş fi oprit, te-ai fi desfăcut bucăţele, te-ai fi fărâmiţat.
Ştiu că a durut şi că a fost foarte cald şi neplăcut în cuptor, dar a trebuit să te pun acolo, altfel te-ai fi crăpat.
Ştiu că mirosurile nu ţi-au făcut bine când te-am periat şi te-am colorat peste tot, dar, dacă nu aş fi făcut asta, niciodată nu te-ai fi călit cu adevărat. Nu ai fi avut strălucire în viaţă.
Dacă nu te-aş fi băgat pentru a doua oară în cuptor, nu ai fi supravieţuit prea mult, fiindcă acea întărire nu ar fi ţinut.
Acum eşti un produs finit.
Acum eşti ceea ce am avut în minte prima dată când am început să lucrez cu tine”.

________

Morala:
„Dumnezeu ştie ce face cu fiecare dintre noi.
EL este Olarul, iar noi suntem argila Lui.
El ne va modela, ne va face şi ne va expune la presiunile necesare, pentru a fi lucrări perfecte care să împlinească buna, plăcuta şi sfânta Sa voie.
Dacă viaţa pare grea şi eşti lovit, bătut şi împins aproape fără milă, când lumea îţi pare că se învârteşte necontrolat, când simţi că eşti într-o suferinţă îngrozitoare, când viaţa pare cumplită, fă-ţi un ceai şi bea-l din cea mai drăguţă ceaşcă, aşază-te şi gândeşte-te la cele citite aici şi apoi discută puţin cu Olarul”.

...SA NU VORBITI IN BISERICA,
... PENTRU CĂ E MARE PĂCAT...
...Dar să vedem ce a văzut în vedenie imparatul Amfilog, legat de acest lucru, taine pe care nu le poate vedea orice muritor.
...Atunci când vobim în biserică, în timpul Sf.Liturghii, draci își bat joc de noi calarindu-ne să facem cum vor ei...
      
    ...POVESTESTE ÎMPĂRATUL AMFILOG...

...„O, oameni nechibzuiti si netrebnici!...  Zicea imparatul.
 Voi nu stiti ce aveti inainte!
 Veniti aicea ca la o priveliste oarecare, sa va desfatati poftele voastre.

 Voi nu vedeti dracii calarindu-va si batandu-si joc de voi!
Veniti-vă in fire si intoarceti-vă gândul la Hristos.

...Si s-a scarbit imparatul de pacatele oamenilor care vorbeau si sfatuiau in Biserica in vremea sfintei si vesnicei Liturghii.

 Caci vedea ca sunt si de acest fel de oameni in Biserica;

...DAR PE EI ȘEDEAU CĂLĂRI DE DIAVOLI ÎNTUNECATI ȘI  INCORONATI...
ce mereu îi indemnau spre vorbele cele deșarte și lumesti.

... Unii puneau la cale cele ale casei, vorbeau de treburi, de vanzari si cumparari, altii vorbeau de cei din Biserica, de hainele lor, de inchinarea lor; unii radeau, altii calcau apasat, tropaiau.

...Alti graiau tare sau isi bateau joc de semnul Sfintei Cruci, nefacand-o cum trebuie, ci-si insemnau fata, fara nici o tresarire a inimii si fara nici un pic de evlavie, ca un fel de cerc, care nici intr-un chip n-aduce cu Sfanta Cruce.

Iar diavolii ii indemnau mereu la acestea, ca sa le indeparteze gandurile, sa nu vada slujba ingerilor si a ostilor ceresti, sa nu auda cantarea acestora si sa nu inteleaga mantuitoarele cuvinte ale Dumnezeiestii Liturghii, iesite din gura preotului, omul lui Dumnezeu si purtatorul cuvantului Lui.
Amin!

...Parintele Cleopa ne învață...

...Sa nu vorbiti in biserica, pentru ca este mare pacat.
Daca este mare nevoie sa vorbesti, vorbeste in soapta sau prin semne.

... Daca mergi la biserica, sa nu iesi pana nu se termina slujba.
Numai, Doamne fereste, daca esti bolnav, sau daca patesti ceva.
Dar altfel sa nu iesi, ca, daca iesi inainte de terminarea Liturghiei, esti asemenea cu Iuda, care a iesit de la Cina de Taina, unde erau la masa Mantuitorul cu Apostolii si s-a dus si L-a vandut pe Hristos.

 Amin !

...Așa e de mare păcatul de a vorbi in biserică, încât atunci când te mărturisești la taina spovedaniei sa spui și aceast lucru  ca pe un pacat...

 La finalul spovedaniei, duhovnicul îi chemă pe doi soţi și le spuse: –Nu este bine, oftă părintele, privindu-l cu tristeţe pe soț. Înainte era trupul sub suflet, iar acum este sufletul sub trup. – Cum adică, părinte? – Adică dragostea voastră ţinea în frâu trupul, posteaţi împreună. Reuşeaţi, cu ajutorul lui Dumnezeu, să fiţi stăpâni ai trupurilor voastre. Acum, după ce aţi slăbit atenţia la războiul duhovnicesc, v-aţi mai uitat şi la filme şi seriale care v-au stârnit pofta trupească, nu vă mai înfrânaţi. A ajuns trupul să fie stăpânul dragostei voastre? Nu e normal să fie aşa, continuă părintele cu lacrimi în ochi. Atracţia trupească trebuie să se lase condusă de suflet. Nu trebuie ca sufletul să fie înrobit de poftele trupeşti, pentru că acest lucru vă distruge iubirea, ea devenind astfel incapabilă să ducă această cruce a căsătoriei alături de celălalt. Apoi vă miraţi că vine divorțul și apar infidelităţile. Sunteţi suflete, nu jucării sau obiecte ale plăcerii, dragii mei! 

„Vai voua cand toti oamenii va vor vorbi de bine”.

 Inseamna ca pe mine acest vai nu ma atinge daca unii oameni ma clevetesc si ma po­negresc. Caci si despre Hristos spuneau: unii ca este bun, iar altii ca nu este, ca insala multimile. Eu sunt pe deplin constient cand ma raportez la acest fenomen. Sunt convins ca, daca Domnul ingaduie, ma poate atinge orice rautate, umilire si necaz. Şi iarasi sunt convins ca, daca Domnul nu ingaduie, nimeni nu ma poate atinge nici cu un deget. „Domnul este ajutorul meu, nu ma voi teme de ce-mi va face mie omul. Domnul este ajutorul meu si eu voi privi cu bucurie pe vrajmasii mei”. Faca-se voia Domnului! (Starețul Nicon de la Optina, ''Sfaturi în vremuri de prigoană'')

"Numai cu propriile silinte ale omului nu poate fi omorata aceasta moarte a duhului omenesc: nesimtirea este nimicita prin lucrarea harului dumnezeiesc. Acest fel de lupta impotriva vietii de nesimtire – insa, la porunca lui Dumnezeu, ingerul Lui se pogoara in ajutorul sufletului ostenit si impovarat, pravaleste piatra impietririi de la inima, umple inima de umilinta, vesteste sufletului Invierea, care este urmare obisnuita a umilintei statornice. Umilinta este primul semn al invierii inimii fata de Dumnezeu si de vesnicie. Ce este umilinta? Umilinta este simtirea de catre om a milei si impreuna-patimirii fata de sine insusi, fata de starea sa nenorocita, fata de starea sa de cadere, fata de starea sa de moarte vesnica." Sfântul Ignatie Briancianinov, "Predici"

LEGENDA LILIACULUI

 "Se spune că atunci când ISUS CHRISTOS a fost răstignit ,Fecioara Maria tulburată de tristete si strivită de durere si plâns a mers un timp pe drum , apoi, obosita, s-a aşezat sub un copac plin de frunze , dar fara flori.
Acest copac nu înflorise niciodată . Obosită cum era ,a adormit .Copacul a început să toarne încet toate frunzele sale si să o acopere uşor pe Fecioara Maria pentru a o încălzi.
Când s-a trezit ,Fanta Maria ,a observat ramurile goale ale copacului si s-a întrebat pentru moment ,ce s-a întâmplat.
Dar cum a văzut toate acele frunze care au acoperit-o si cum au încălzit -o , binecuvantă pomul spunând :
-Fii binecuvântat si mirositor !
Cu binecuntarea Fecioarei Maria ,copacul s-a umplut de frunze verzi si flori mirositoare . Acesta s-a numit LILIAC !
Liliacul cu acele flori parfumate ,înflorește de Paşti si este binecuvântat de Fecioara Maria !"
Noapte bună și binecuvântată!!!

FRUMUSETEA TRECATOARE - Sfantul Vasile cel Mare

 Vreau sa ramâna în tine si mai puternica minunea creatiei, pentru ca, oriunde te-ai gasi si lânga orice fel de planta te-ai afla, sa-ti aduci aminte cu tarie de Creator. Când vezi un fir de iarba verde si o floare, sa te duci cu mintea la firea omeneasca, aducându-ti aminte de imaginea înteleptului Isaia, care a spus ca „tot trupul este ca iarba si toata slava omului, ca floarea ierbii” (Isaia 40, 6). Putinii ani ai vietii, bucuria cea scurta si veselia fericirii omenesti au gasit în cuvintele profetului o preafrumoasa icoana. Astazi trupul îti este înfloritor si plin de carne din pricina desfatarii; fata ti-i rumena ca esti în floarea vârstei; esti zdravan si puternic, iar când te pornesti, nu ti se poate nimeni împotrivi; mâine, tot tu, esti vrednic de mila, fie vestejit de vreme, fie istovit de boala. Cutare este vestit cu multimea banilor sai; are în jurul lui multime de lingusitori; suita de prieteni fatarnici, care cauta sa-i fie pe plac; nenumarate rude, dar si acestea fatarnice; roi de servitori, care stau lânga el fie pentru a-l servi la masa, fie pentru alte trebuinte; pe acestia îi târaste dupa el si când iese din casa si când se întoarce, ca sa stârneasca invidia celor care-l întâlnesc. Adauga-i acestui bogatas si oarecare putere politica sau dregatorii primite de la împarati sau conducere de popoare sau conducere de osti; adauga-i crainicul, care striga cu glas puternic, mergând înaintea lui, lictori de o parte si de alta, care baga spaima în supusi – ca de la ei vin loviturile, confiscarile de averi, arestarile, închisorile. Da, nesuferita este frica pe care o are de acestia poporul de sub mâna lor! Iar dupa acestea ce-i? Într-o singura noapte sau temperatura mare, sau pleurezia, sau pneumonia rapeste pe om, îl duce dintre oameni si-l dezgoleste dintr-o data de toata înselaciunea care-l înconjura, iar slava lui s-a dovedit a nu fi decât un vis. Dreptate a avut, deci, profetul, când a asemanat slava omului cu slabiciunea florii.
 
Sfantul Vasile cel Mare, Omilii la Hexaemeron, traducere de Pr. Dumitru Fecioru, Ed. IBMBOR, Bucuresti, 1986, p. 121

GUSTUL ROADELOR - Sfantul Tihon din Zadonsk

 Mergând prin livada, ajungi sa întelegi ca nu poti cunoaste pomii altfel decât gustând din rodul lor. Asemenea sa cugeti si despre oameni. Multi se numesc pe sine crestini. Însa crestinul adevarat nu se vadeste altfel decât prin credinta cea dreapta si prin dragoste. Semnele ce marturisesc despre un crestin adevarat acestea sunt: el este plin de dragoste, smerit, rabdator, milostiv si binevoitor. Si precum multi dintre pomii unei livezi aduc roade placute la înfatisare, însa atunci când le gusti pricepi îndata ca nu sunt bune de nimic, asemenea si multi dintre oameni sunt buni numai parelnic: vorbesc domol, blând si linistit, postesc si se roaga mult, însa îndata ce te atingi de ei, se dovedesc a fi amari prin roadele lor, caci sunt plini de ura, pizma, rautate si neîndurare si de aceea prin firea lor ei se aseamana cu pomii cei rai care dau roade rele. Tocmai despre acestea graieste Domnul: „Nu este pom bun care sa faca roada rea si nici, dimpotriva, pom rau care sa faca roada buna. Ca fiece pom dupa roada lui se cunoaste” (Luca 6, 43-44). Nu e defaimat aici postul sau rugaciunea, însa acestea nimic nu sunt fara dragostea crestina; nu este defaimata în sine nici vorba lina, blânda si linistita, însa fara roada dragostei ea nu este decât viclenie si fatarnicie. Nu doar cuvintele, ci faptele împreunate cu vorbe line, blânde si tihnite îl vadesc pe crestinul cel bun. De aceea, trebuie sa purtam înlauntrul nostru adevaratul duh crestin si sa ne straduim neîncetat sa-l dobândim. Si în chipul acesta, daca binele va fi întru noi, el va razbate si în afara noastra. Astfel, dupa cuvântul lui Hristos, „omul bun, din vistieria cea buna a inimii sale scoate cele bune” (Luca 6, 45).
 
Sfantul Tihon din Zadonsk, Dumnezeu in imprejurarile vietii de zi cu zi, traducere de Olga Bersan, Ed. Sophia, Bucuresti, 2011, p. 101

PĂLĂMIDA

PĂLĂMIDA VINDECĂ ORICE BOALĂ, DISTRUGÂND RĂUL DIN INTERIOR.

DE LA EA SE FOLOSESC FRUNZELE.

TULPINA SE FOLOSEȘTE TĂIATĂ ÎN BUCĂȚELE MICI PT SIROPURI ȘI EXTRACTE, CARE SE FOLOSESC INTERN PT DISTRUGEREA ORICĂREI TUMORI INTERNE.

CEAIUL DE PĂLĂMIDĂ CONCENTRAT TOPEȘTE ȘI ELIMINĂ:

1. POLIPII DE ORICE FEL.

2. CHISTURI.

3. TUMORI CANCERIGENE ȘI MALIGNE DE ORICE FEL.

4. REFACE MUȘCHII ÎNTORȘI DE LA EFORT CARE PROVOACĂ HERNIE ANGHINALĂ ȘI BOALA TENDONULUI LUMBAGOO.

5. VINDECĂ IMPOTENȚA ȘI INFERTILITATEA LA FEMEI.

6. REFACE ÎN TOTALITATE ANUMITE FUNCȚII VITALE ȘI ȚESUTURI PRINCIPALE ALE ORGANISMULUI UMAN.

7. HIV ( SIDA).

8. INFECȚII PULMONARE, OSOASE.

9. CĂDERILE DE CALCIU ȘI VITAMINE.

CEAIUL DE PĂLĂMIDĂ VINDECĂ ORICE FORMĂ DE CANCER, SIDA, INFECȚII ȘI CHISTURI ÎNTRE 28 - 91 DE ZILE MAXIM.

ATENȚIE!

PT CA CEAIUL DE PĂLĂMIDĂ SĂ VINDECE TOTAL CANCERUL SAU ALTĂ BOALĂ TREBUIE BĂUT PE STOMACUL GOL, TOCMAI PT A SE FIXA ÎN ADN ȘI A ELIBERA NIȘTE SUBSTANȚE ÎNCĂ NECUNOSCUTE DE ȘTIINȚĂ, SUBSTANȚE CU ROL DE A VINDECA ORICE BOALĂ TOTAL.

DE REȚINUT:

** CÂT TIMP PLANTA ÎȘI FACE EFECTUL ESTE INTERZIS CU DESĂVÂRȘIRE: ALCOOLUL, FUMATUL, CAFEAUA ȘI ORICE FEL DE MÂNCARE SAU BĂUTURĂ TIMP DE 30MIN. DUPĂ ÎNGURGITARE.

PT CEI CARE AU POLIPI SAU CHISTURI DE ORICE FEL SAU TUMORI OSOASE SE RECOMANDĂ CEAI DE PALAMIDĂ TIMP DE 64 ZILE, DIMINEAȚA ȘI SEARA.

ACUM GRĂDINILE SUNT PLINE DE PĂLĂMIDĂ! A RĂSĂRIT ȘI A CRESCUT ATÂT DE FRUMOS! FĂCEȚI-VĂ PROVIZII!