Sfântul Mucenic Luchian preotul 15 Octombrie

  Viața Sfântului Mucenic Luchian preotul Dimineață a trimis împăratul slujitori ca să vadă dacă Lucian mai este încă viu. Și când au intrat...

vineri, 3 octombrie 2025

Este uimitor cât de rapide sunt gândurile noastre și capacitatea spiritului de a-și revizui înregistrările emoționale.

 Nu există nimic care să se compare cu surpriza continuității vieții.


Au trecut mai bine de patruzeci de ani de la rămas bun, îmi răsună în inimă, când îmi amintesc, momentul acelui "la revedere", care a fost un ne vedem în curând!

Moartea este surprinzătoare, atunci când faci pasul, există acel sentiment de a dori să dezvălui lumii misterul celor care au rămas

Am strigat: "Sunt în viață, te văd, mi-e dor de tine... "Vreau să explic mai simplu: este ca și cum ar exista "fire" invizibile ale iubirii care nu sunt rupte, când nu mai facem parte din grupul celor "vii"

Funcționează astfel: când cineva se gândește la noi cu dragoste și afecțiune, aceste "fire" vibrează din ambele părți și experimentăm bucurie și pace

Când gândurile sunt de disperare, aceste "fire invizibile" devin dense, ne târăsc pe cărările amărăciunii

Simți o atracție puternică și, oricât de mult îți dorești, este greu să rezisti.

Recunoștința repară totul la timpul potrivit, am observat în aceste zile de tranziție lipsa de spiritualitate în inimi

Tinerii vin din această parte cu legături dense de plăceri și dependențe, lupte intense pentru a depăși revolta familiei

Nu a înțeles omul încă că nu este pe Pământ pentru a rămâne? Toată lumea își va trăi rămas bun, pentru că acest moment face parte din viață.

A fi conștient de plecare în orice moment ar trebui să extindă sentimentul de fraternitate între oameni.

Profită de fiecare moment pentru a iubi fără taxe sau cereri.

Atâtea dureri, lacrimi, revolte în viețile celor care cred că sunt proprietarii lucrurilor lumii.

Echipele spirituale sunt dezvoltate în acțiuni de urgență pentru a minimiza nebunia care mătură o familie atunci când cineva experimentează timpul pentru a-și lua rămas bun.
Sunt aici fără corpul fizic și ceea ce ne unește este pesimismul mediului care scrie ceea ce vă spun, crede în aceste cuvinte.

Nu ignorați aceste semne de avertizare Trăiți cu un respect profund pentru viață, pentru oamenii din jurul vostru, pentru planeta care vă întâmpină. Nu vă imaginați niciodată superior nimănui, cu cât ne credem mai mult superiori celorlalți, cu atât mai mare va fi dezamăgirea noastră când vom descoperi că avem de fapt doar iubirea pe care o purtăm în inimile noastre.

Fiecare cuvânt, fiecare gest nefericit bate la ușile conștiinței noastre în momentul rămas bun.

Este uimitor cât de rapide sunt gândurile noastre și capacitatea spiritului de a-și revizui înregistrările emoționale.

Chiar în acest moment, în momentul în care citiți acest mesaj, mii de oameni din întreaga lume trăiesc momentul de a-și lua rămas bun. Poate chiar pe cineva pe care îl cunoști

Să încercăm să trăim în plinătate, în comuniune cu Dumnezeu, în armonie cu binele. Când va veni timpul să trecem peste obiceiurile morții, ceea ce purtăm în inimile noastre va fi pașaportul către pace.

La momentul rămas bun vei veni singur în adevărata ta patrie. Bucurați-vă de fiecare nouă zi, pentru că nu știți când este timpul să vă luați rămas bun.

Ai văzut vreodată o rândunică căzută la pământ

 Ai văzut vreodată o rândunică căzută la pământ, cu aripile parcă abandonate? Inima ți se strânge, nu-i așa? Te gândești că e bolnavă, rănită, poate condamnată. Instinctul îți spune să te ferești, să nu te atingi, să nu te implici. Dar te oprești o clipă. O observi mai bine.


Poate că nu e bolnavă deloc. Poate că are doar nevoie de un mic ajutor. Un ajutor pe care tu, cu o singură mișcare simplă, îl poți oferi.

Rândunelele, aceste acrobate ale cerului, nu sunt făcute să decoleze de pe suprafețe plane. Picioarele lor mici nu le oferă impulsul necesar, iar aripile lungi și elegante se lovesc de pământ. Imaginați-vă un avion care încearcă să decoleze de pe iarbă, fără pistă.

Dacă vezi o rândunică în această situație, nu te panica. Nu o ignora. Nu o lăsa pradă pericolelor care o pândesc la nivelul solului – pisici, mașini, copii curioși.

Apropie-te cu grijă. Vorbește-i blând, să nu o sperii. Apleacă-te și ridic-o ușor în palmele tale. Simte-i trupul mic și vibrând, pulsul accelerat de frică.

Acum, pasul crucial. Ridică brațele încet, oferindu-i o platformă de lansare. Nu o arunca! Doar o ridici, dându-i ocazia să simtă din nou vântul sub aripi.

Vei vedea magia. Într-o clipă, aripile ei se vor deschide larg, silueta ei agilă se va proiecta în aer, și se va înălța spre cerul care îi este casă. Un ciripit scurt, de mulțumire, poate, se va pierde în depărtare.

Ai devenit eroul unei mici vieți. Ai oferit o șansă. Ai contribuit la echilibrul fragil al naturii.

Data viitoare când vezi o rândunică la pământ, amintește-ți această poveste. Nu te teme să intervii. Nu te teme să ajuți. Uneori, o mică mână întinsă poate face o diferență uriașă. Poate salva o viață.

Și cine știe, poate că gestul tău va inspira și pe alții să privească cu mai multă atenție la lumea din jur, să observe frumusețea și vulnerabilitatea creaturilor mici, și să ofere o mână de ajutor atunci când este nevoie. Pentru că, la urma urmei, nu suntem toți un pic ca niște rândunele, uneori având nevoie de un mic imbold pentru a ne lua din nou zborul.