Îndemn la un altfel de post: "Renunță la a-i mai judeca pe alții: - descoperă scânteia Divina din ei! Renunță la a mai spune cuvinte care rănesc: - umple-te de cuvinte care vindecă! Renunță la a mai fi nemulțumit: - umple-te de recunoștință! Ține post de nervi: - umple-te cu răbdare! Ține post de pesimism: - umple-te cu speranță! Ține post de preocupări inutile: - umple-te de încredere în Divinitate! Renunță la a te mai plânge: - umple-te de respect pentru acea minune care este viața! Renunță la a-i mai stresa pe alții: - umple-te de o rugăciune neîncetată! Renunță la a mai fi acru: - umple-te de bunătate! Renunță la a-ți da importanță: - umple-te de compasiune pentru ceilalți! Renunță la teama pentru lucrurile tale: - umple-i pe ceilalți de darul tau ! Renunță la a mai fi descurajat: - umple-te de entuziasmul credinței! Ține post de tot ceea ce te separă de Dumnezeul creator al Sufletului nostru: - umple-te de tot ce te apropie de El !"

 Pildă cu folos, pentru sufletele noastre!

Se spune că odată, Sf. Petre ceru voie de la Dumnezeu să coboare pe pământ, în timpul câşlegilor de toamnă (15 aug.-15 nov.) să petreacă împreună cu prietenii. Şi Dumnezeu îl învoi pentru o săptămână, dar Sf. Petru se simţi atât de bine pe pământ că se întoarse în cer după o lună. Dumnezeu îi ieşi în cale şi-l întrebă de ce a zăbovit atât de mult pe pământ.
- Atotputernice Doamne, am petrecut de minune: mâncare bună, vin ales, fructe din belşug, veselie, cântece şi jocuri populare, că mai - mai să uit de Raiul ceresc şi să rămân în raiul pământesc.
- Bine Petre, dar lumea în bunăstarea şi veselia pe care le-am dăruit-o, se gândeau şi se rugau la Mine?
- Slăvite Doamne, cât de mult am umblat, nimeni nu-şi amintea de Tine şi nu se ruga către Creatorul tuturor, decât numai o bătrânică care-i luase casa foc şi nădăjduia în mila Ta.
- Bine Petre, du-te şi vezi ce mai este prin Rai şi fă ordine.
Pe la câşlegile de primăvară (de la Paşti până la Duminica tuturor sfinţilor) Sf. Petre ceru din nou voie să coboare pe pământ şi Milostivul îl învoi pentru o lună, aşa cum ceruse Petre.
Ajuns pe pământ, Sf. Petre se gândea: Hei, să vezi ce-am să petrec acum măcar 2-3 luni de zile cu prietenii, căci Domnul e Bun şi mă iartă. Dar ce să vezi?! Pe pământ era foamete, boală, beţii, bătăi şi neînţelegeri, încât majoritatea oamenilor stătea în casă în plânsete, suspine şi jale.
Amărât, Sf. Petre se întoarse fuguţa în cer şi se întâlni cu Atotputernicul, care-i zise: Ce venişi Petre aşa de curând, nu mai e bine pe pământ?!
Şi Sf. Petre îi spuse ce întâlnise la tot pasul pe pământ.
- Acum se gândesc oamenii la Mine, zise Domnul.
- Toată lumea se gândeşte şi se roagă la Tine Doamne, cu supunere şi teamă, ca să opreşti mânia asupra lor.
- Ascultă Petre şi ţine minte cuvintele Mele: Dacă le dau pământenilor pace, sănătate şi bucate, ei uită de Mine şi uită să facă fapte bune. Iată de ce, din când în când, trebuie să le trimit secetă, foamete, neînţelegeri, război şi altele, ca să se căiască, să privească spre Mine şi să se ostenească să facă la tot pa­sul numai BINELE.
 
Pe cine Domnul îl iubeşte, îl ceartă; şi pedepseşte pe tot fiul pe care îl primeşte. (Evrei 12,6)

 Postul este un act liber consimţit, reglementat de disciplina religioasă spre a pregăti creștinii pentru un eveniment important din istoria mântuirii şi reprezintă și o abţinere de la toate lucrurile și gândurile rele.

Postul Crăciunului începe cu ziua de 15 noiembrie și ține până în 24 decembrie inclusiv. Lăsatul Secului are loc pe 14 noiembrie, însă, dacă această zi cade miercuri sau vineri, atunci postul începe în ziua de 14 noiembrie.

Postul Crăciunului amintește de postul îndelungat al patriarhilor și drepților din Vechiul Testament, în așteptarea venirii lui Mesia – Izbăvitorul.

Prin durata lui de 40 de zile, acest post aduce aminte și de postul lui Moise de pe Muntele Sinai, când aștepta să primească Decalogul scris pe lespezile de piatră ale Tablelor Legii, se menţionează în Liturgica generală, a Pr. Ene Branişte.

Durata Postului Crăciunului a fost stabilită în anul 1166, la Sinodul de la Constantinopol, ținut sub președinția patriarhului Luca Hrisoveghi.

Această uniformizare a fost necesară deoarece la început nu toți creștinii posteau în același mod și același număr de zile: unii țineau un post aspru, alții mai ușor.

Recensământul lui Cezar August, în timpul căruia Sfântul Ev. Luca ne spune că S-a născut Domnul (Lc. 2,1) a avut loc în 25 decembrie (14 Nisan), anul 754 de la fondarea Romei.

Sfântul Ioan Gură de Aur confirmă că Nașterea Domnului a fost serbată la Roma de la început în 25 decembrie. La fel afirma mai târziu și Fericitul Ieronim.

Deși în majoritatea comunităților creștine Crăciunul se serba în 25 decembrie, creștinii din Orient au celebrat această sărbătoare până în secolul IV în aceeași zi cu Botezul Domnului (6 ianuarie), numind praznicele unite Sărbătoarea arătării Domnului sau Teofania.

După anul 375, acestea s-au serbat în Orient la date distincte, precum în celelalte comunități creștine.

Sfântul Tihon vorbește despre însemnătatea reală a postului Nașterii Domnului, arătând că postul adevărat că e abținerea de la orice rău:

Dacă vrei, creștine, să-ți fie postul folositor, atunci, postind trupește, să postești și duhovnicește și să postești întotdeauna.

Cum pui frâu pântecelui tău, tot așa pune-l și gândurilor și patimilor tale. Să postească mintea ta de gândurile cele deșarte, de ținerea de minte a răului. Să postească voia ta de dorirea cea rea.

Postul Crăciunului e o pregătire, o sfințire a gândurilor, a simțirilor, a trupului și a sufletului prin pocăință, Spovedanie, Euharistie, citirea mai deasă a Sfintei Scripturi și a scrierilor sfinților părinți și printr-o atenție spirituală deosebită.

Datina colindatului în poporul român este străveche. Nu poate fi precizată cu exactitate data apariţiei acestui obicei, dar conţinutul poetico-literar al colindelor arată că ele sunt dinaintea formării poporului nostru, adică din secolul I, când Sf. Apostol Andrei propovăduia Evanghelia pe teritoriul Dobrogei.

Colindul românesc, prin forma sa simplă şi prin mesajul pe care-l exprimă, e glasul sfânt al Evanghelii şi al Bisericii extins sau transmis în sufletele şi-n casele creştinilor.

Postul Nașterii Domnului e o perioadă dedicată dăruirii. Darurile se oferă ca milostenie pentru cei aflați în lipsuri.

Darurile de Crăciun sunt simbol al răspunsului nostru la multele daruri duhovnicești pe care Domnul ni le aduce prin întruparea Sa.

Crăciunul este legat de daruri și datorită Sf. Nicolae, serbat în 6 decembrie, care a îmbinat apărarea Ortodoxiei cu grija față de săraci, orfani, însingurați și înfrigurați.

În acest post, pe lângă pregătirea duhovniceasca interioară, creștinul trebuie să facă și milostenie, după modelul Sfântului Nicolae, dăruind altora, ca semn al iubirii frățești, daruri spirituale și daruri materiale sau măcar un cuvânt bun, o mână de ajutor, o încurajarea unui om sărac, singur, deznădăjduit sau întristat.

Post binecuvântat și cu mult folos duhovnicesc!

Suntem suma sufletelor pe care le iubim ! 💝🤗😘