Fiecare om are taina lui.

 Fiecare om are taina lui.
Vorbim și visăm frumos.
Ne ataşăm de oameni, de locuri, de lucruri şi de momente frumoase.
Împărţim visele sub acelaşi cer şi păşim pe acelaşi pământ. Ne emoţionează orice este frumos, o floare, o melodie, un zâmbet, vocea unui copil, tandreţea unui bătrân, amintirea cuiva drag… Muncim cu dăruire. Ascundem dureri fizice şi sufleteşti, îndoieli, temeri, regrete, neîmpliniri… Redevenim empatici, prezenţi, atenţi.
Plângem.
Iertăm.
Iubim.
Păstrăm cu sfinţenie amintiri ce ne fac sufletul să vibreze. Învăţăm să dăruim.
Astăzi greșesc eu și tu mă ierți. Mâine greșești tu și eu te iert.
Poimâine greșim amândoi și alții ne iartă și tot așa.
Și deasupra tuturor și în noi adie Duhul Sfânt în Lumină lină.
Așadar, suflet drag, fii o candelă aprinsă, iar prin pilda propriei vieți fă lumea mai frumoasă în jur.
Iartă, iubește, binecuvintează!

Fă, Doamne, ca oamenii să înveţe să fie fericiţi! Părintele Protosinghel Hrisostom Filipescu

 Oamenii vor să fie fericiţi, dar în fiecare dimineaţă se trezesc supăraţi pe viaţă, supăraţi pe lumina care intră pe geam, supăraţi că începe o nouă zi în care trebuie s-o ia din nou de la capăt...

     Oamenii vor să fie fericiţi, dar îmbracă haine mohorâte, merg cu capul aplecat, salută trişti şi cu jumătate de gură, numără crăpăturile din asfalt şi găurile din şosea...

     Oamenii vor să fie fericiţi, dar intră trişti şi stresaţi la locul de muncă, se grăbesc să-şi judece colegii şi să-şi învinuiască şefii pentru tot ceea ce-i nemulţumeşte...

     Oamenii vor să fie fericiţi, dar pleacă spre casă apăsaţi de stresul de la muncă, pe care nu ezită să-l împrăştie şi în casele lor...

     Oamenii vor să fie fericiţi, dar creşterea copilului a devenit o povară şi dorinţa lui de joacă, un stres în plus...

     Oamenii vor să fie fericiţi, dar stau ţintuiţi în faţa televizorului la ştiri, se îngrozesc la filme comerciale şi se înfurie la emisiuni politice...
Oamenii vor să fie fericiţi, dar acoperă cerul nopţii cu jaluzele opace, la culcare frământă anxioşi gândurile de peste zi şi pentru insomnie dau vina pe viaţă...

     Oamenii vor să fie fericiţi, dar tăcerea ori reflecţia li se pare timp pierdut, rugăciunea o naivitate, iar liniştea greu de suportat...

     Oamenii vor să fie fericiţi, dar n-au timp pentru ei...

     Oamenii vor să fie fericiţi, dar n-au timp de fericire...

     Oamenii n-au timp să descopere că fericirea e în ei, în cerul dimineţii, în zâmbetul cu care salută oamenii, în ochii colegilor de la muncă, în joaca copilului, în liniştea casei, în stelele de pe cer şi-n rugăciunea de dinainte de culcare...

Fă, Doamne, ca oamenii să înveţe să fie fericiţi!

  Părintele Protosinghel
Hrisostom Filipescu

Calea lui Dumnezeu este crucea de fiecare zi Sfântul Isaac Sirul

De multe ori Dumnezeu îngăduie ca asceţii virtuoşi să fie încercaţi cu lipsirea de bunurile materiale şi să se ridice ispite asupra lor, să sufere boli trupeşti, precum Iov, să fie aruncaţi în sărăcie şi în primejdia de a fi ucişi de oamenii cei răi. Numai sufletele lor nu sunt vătămate. Căci nu este cu putinţă ca atunci când păşim pe calea lui Dumnezeu să nu întâlnim lucruri şi situaţii neplăcute, iar trupul să nu fie chinuit cu boli şi osteneli, desigur, atunci când iubim viaţa trăită în virtute. Omul care îşi petrece viaţa sa potrivit voii sale păcătoase, care este biruit de invidie sau de altă patimă de suflet-ucigătoare, va fi osândit de Dumnezeu.
 
Dacă însă va păşi pe drumul virtuţii şi va trăi potrivit voii lui Dumnezeu împreună cu mulţi alţii care fac aceeaşi nevoinţă, dar va întâlni ceva neplăcut, nu este bine să părăsească calea virtuţii, ci dimpotrivă, tre­buie să primească încercarea cu bucurie, iar nu să se plângă, şi să mulţumească lui Dumnezeu pentru acest mare dar.
 
Să-I mulţumească încă şi pentru că a căzut în această încercare pentru dra­gostea Lui şi că s-a făcut părtaş pătimirilor Prorocilor, Apostolilor şi tuturor Sfinţilor, care au îndurat necazurile fără să pără­sească calea lui Dumnezeu, fie că au venit ispite de la oameni, fie de la trup, fie de la demoni. Căci fără îngăduinţa lui Dumne­zeu nu este cu putinţă să ne găsească ispita, care se face pentru noi pricină de a trăi potrivit voii dumnezeieşti. Nu este cu putinţă ca Dumnezeu să lucreze într-un alt chip, atunci când vrea să-l ajute pe cel ce doreşte să se afle lângă El, decât să îngăduie ca acesta să fie încercat pentru ca astfel să se dăruiască cu totul adevărului Evangheliei. Şi aceasta, pentru că omul singur nu se poate învrednici de măreţia virtuţii, căci, pentru a primi binefacerile lui Dumnezeu, nu poate singur să se dea pe sine necazurilor şi, mai mult, să se bucure pentru ele, fără să fi primit de la Hristos harisma răbdării. Aceasta o mărturiseşte şi Sfântul Apostol Pavel. Căci atât de mare este acest dar, încât numeşte această ha­rismă, zicând: „Căci vouă vi s-a dăruit, pentru Hristos, nu numai să credeţi în El, ci şi să pătimiţi pentru El” (Filipeni 1, 29). Şi aşa cum Apostolul Petru scria în epistola sa: „Dar de veţi şi pă­timi pentru dreptate, fericiţi veţi fi… întrucât sunteţi părtaşi patimilor lui Hristos” (I Petru 3, 14; 4, 13). Aşadar, nu este bine să te bucuri când toate îţi merg bine, iar în necazuri să te posomorăşti şi să cugeti că ele (necazurile) sunt străine de calea lui Dumnezeu. Căci de la începutul lumii şi din generaţie în generaţie oamenii păşesc pe calea lui Dumnezeu prin cruce şi prin răstignirea şi omorârea patimilor. De unde însă ţi-a venit aceasta, adică să nu doreşti necazurile? Află, deci că, dacă cugeți astfel, nu te afli pe calea lui Dumnezeu. Nu vrei să păşeşti pe urmele sfinţilor, ci voieşti să mergi pe o altă cale, a ta, şi să păşeşti pe ea fără să pătimeşti nimic.
 
Calea lui Dumnezeu este crucea de fiecare zi. Nimeni nu a urcat la Cer prin odihnă. Ştim unde sfârşeşte calea odihnei şi a traiului bun. Dumnezeu însă niciodată nu vrea ca cel ce I s-a afierosit cu toată inima sa să rămână fără grijă. Dimpotrivă, El vrea ca acesta să se îngrijească neîncetat de dobândirea virtuţilor. Dar şi din aceasta înţelegem că Dumnezeu îi poartă de grijă, din faptul că îi trimite neîncetat necazuri.
 
Pe cei care îşi petrec viaţa îndurând is­pite, niciodată dumnezeiasca Pronie nu-i lasă să cadă în mâinile dracilor. Desigur, dacă se pleacă şi sărută cu smerenie pi­cioarele fraţilor, le acoperă greşelile ca şi cum ar fi ale lor. Cel care vrea să trăiască fără să se îngrijească de virtute şi face aceasta în mod conştient, dar în acelaşi timp vrea să păşească pe calea virtuţii, unul ca acesta nu are nici cea mai mică idee despre această cale. Drepţii nu numai că s-au nevoit de bunăvoie, ci chiar şi fără de voie, prin îndurarea ispitelor cumplite, trimise lor pentru a li se încerca răbdarea.Căci atunci când sufletul are frică de Dumnezeu, nu se teme de nimic din cele care vatămă trupul, deoarece nădejdea lui se află în Dumnezeu, atât în această viaţă, cât şi în cea viitoare, care nu are sfârşit. Amin.
 
Sfântul Isaac Sirul cel de Dumnezeu insuflat, Despre ispite, întristări, dureri și răbdare, traducere de Ieroschimonah Ștefan Nuțescu, ediția a II-a, revizuită, Editura Evanghelismos, București, 2012, p. 12-16

Fă bine celui ce te nedreptăţeşte şi-ţi vei face prieten pe Dumnezeu Sfântul Antonie cel Mare

 

Calea lui Dumnezeu este crucea de fiecare zi
Sfântul Isaac Sirul
 
De multe ori Dumnezeu îngăduie ca asceţii virtuoşi să fie încercaţi cu lipsirea de bunurile materiale şi să se ridice ispite asupra lor, să sufere boli trupeşti, precum Iov, să fie aruncaţi în sărăcie şi în primejdia de a fi ucişi de oamenii cei răi. Numai sufletele lor nu sunt vătămate. Căci nu este cu putinţă ca atunci când păşim pe calea lui Dumnezeu să nu întâlnim lucruri şi situaţii neplăcute, iar trupul să nu fie chinuit cu boli şi osteneli, desigur, atunci când iubim viaţa trăită în virtute. Omul care îşi petrece viaţa sa potrivit voii sale păcătoase, care este biruit de invidie sau de altă patimă de suflet-ucigătoare, va fi osândit de Dumnezeu.
 
Dacă însă va păşi pe drumul virtuţii şi va trăi potrivit voii lui Dumnezeu împreună cu mulţi alţii care fac aceeaşi nevoinţă, dar va întâlni ceva neplăcut, nu este bine să părăsească calea virtuţii, ci dimpotrivă, tre­buie să primească încercarea cu bucurie, iar nu să se plângă, şi să mulţumească lui Dumnezeu pentru acest mare dar.
 
Să-I mulţumească încă şi pentru că a căzut în această încercare pentru dra­gostea Lui şi că s-a făcut părtaş pătimirilor Prorocilor, Apostolilor şi tuturor Sfinţilor, care au îndurat necazurile fără să pără­sească calea lui Dumnezeu, fie că au venit ispite de la oameni, fie de la trup, fie de la demoni. Căci fără îngăduinţa lui Dumne­zeu nu este cu putinţă să ne găsească ispita, care se face pentru noi pricină de a trăi potrivit voii dumnezeieşti. Nu este cu putinţă ca Dumnezeu să lucreze într-un alt chip, atunci când vrea să-l ajute pe cel ce doreşte să se afle lângă El, decât să îngăduie ca acesta să fie încercat pentru ca astfel să se dăruiască cu totul adevărului Evangheliei. Şi aceasta, pentru că omul singur nu se poate învrednici de măreţia virtuţii, căci, pentru a primi binefacerile lui Dumnezeu, nu poate singur să se dea pe sine necazurilor şi, mai mult, să se bucure pentru ele, fără să fi primit de la Hristos harisma răbdării. Aceasta o mărturiseşte şi Sfântul Apostol Pavel. Căci atât de mare este acest dar, încât numeşte această ha­rismă, zicând: „Căci vouă vi s-a dăruit, pentru Hristos, nu numai să credeţi în El, ci şi să pătimiţi pentru El” (Filipeni 1, 29). Şi aşa cum Apostolul Petru scria în epistola sa: „Dar de veţi şi pă­timi pentru dreptate, fericiţi veţi fi… întrucât sunteţi părtaşi patimilor lui Hristos” (I Petru 3, 14; 4, 13). Aşadar, nu este bine să te bucuri când toate îţi merg bine, iar în necazuri să te posomorăşti şi să cugeti că ele (necazurile) sunt străine de calea lui Dumnezeu. Căci de la începutul lumii şi din generaţie în generaţie oamenii păşesc pe calea lui Dumnezeu prin cruce şi prin răstignirea şi omorârea patimilor. De unde însă ţi-a venit aceasta, adică să nu doreşti necazurile? Află, deci că, dacă cugeți astfel, nu te afli pe calea lui Dumnezeu. Nu vrei să păşeşti pe urmele sfinţilor, ci voieşti să mergi pe o altă cale, a ta, şi să păşeşti pe ea fără să pătimeşti nimic.
 
Calea lui Dumnezeu este crucea de fiecare zi. Nimeni nu a urcat la Cer prin odihnă. Ştim unde sfârşeşte calea odihnei şi a traiului bun. Dumnezeu însă niciodată nu vrea ca cel ce I s-a afierosit cu toată inima sa să rămână fără grijă. Dimpotrivă, El vrea ca acesta să se îngrijească neîncetat de dobândirea virtuţilor. Dar şi din aceasta înţelegem că Dumnezeu îi poartă de grijă, din faptul că îi trimite neîncetat necazuri.
 
Pe cei care îşi petrec viaţa îndurând is­pite, niciodată dumnezeiasca Pronie nu-i lasă să cadă în mâinile dracilor. Desigur, dacă se pleacă şi sărută cu smerenie pi­cioarele fraţilor, le acoperă greşelile ca şi cum ar fi ale lor. Cel care vrea să trăiască fără să se îngrijească de virtute şi face aceasta în mod conştient, dar în acelaşi timp vrea să păşească pe calea virtuţii, unul ca acesta nu are nici cea mai mică idee despre această cale. Drepţii nu numai că s-au nevoit de bunăvoie, ci chiar şi fără de voie, prin îndurarea ispitelor cumplite, trimise lor pentru a li se încerca răbdarea.De trei lucruri le e frică duhurilor necurate
                                                                                                                                                                                              Zice şi Sfântul Ioan Scărarul: „Dacă un trup atingându-se de un alt trup, se schimbă în puterea lui de lucrare, cum nu se va schimba cel ce se-atinge de Trupul Domnului cu mâini nevinovate?
Căci s-a scris şi în Gherontic (Pateric): Ioan de Bostra, bărbat sfânt şi având putere asupra duhurilor necurate, a întrebat pe draci, care locuiau în nişte fetiţe furioase şi chinuite de ei cu răutate, zicând: «De care lucruri vă temeţi la creştini?»
Aceştia au răspuns: « Aveţi cu adevărat trei lucruri mari: unul pe care-l puteţi atârna de grumazul vostru; unul cu care vă spălaţi în Biserică; şi unul pe care-l mâncaţi în adunare.» Întrebându-i iarăşi: «Din acestea trei de care vă temeţi mai mult?», au răspuns: « Dacă aţi păzi bine aceea cu ce vă împărtăşiţi, n-ar putea nimeni din noi să facă rău vreunui creştin.»
Deci lucrurile de care se tem răufăcătorii mai mult decât toate sunt Crucea, Botezul şi Cuminecătura.
                                                                                                                                                        Filocalia vol 8, Calist și Ignatie Xanthopol, Cap 91-92

Multe boli apar pentru că nu avem gânduri bune

Nu lua aminte ce îţi zice careva, dacă te jigneşte. Tu osteneşte-te, roagă-te lui Dumnezeu să-i iubeşti pe toţi. Roagă-te Domnului să le dea tuturor Înger bun, ca tu să ai pace înlăuntrul tău. Şi, dacă te împaci cu toţi, dacă doreşti binele tuturor, nu va mai fi nimeni care să te muncească. Singuri ne muncim pe noi înşine cu gândurile.
 
De aceea a şi spus Domnul să-i iubim pe vrăjmaşi, să ne lepădăm (de gânduri). Dacă ne lepădăm din inimă, atunci va fi ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat – nimic nu ne mai munceşte. Şi atunci suntem paşnici.
 
Altfel, ne necăjim la nesfârşit pe noi înşine şi ne tulburăm cu totul – nu numai fizic, ci adeseori şi psihic, ne tulburăm pe noi înşine. Atunci îţi este mult mai greu să-ţi vii în fire şi multe sunt bolile trupeşti de care numai noi suntem vinovaţi, pentru că nu avem gânduri bune.
 
Starețul Tadei de la Mănăstirea Vitovnița, Pace și bucurie în Duhul Sfânt, p. 118-119, Editura Predania, București, 2010

 

 „Omul cu adevărat raţional are o singură grijă: să asculte de Dumnezeul tuturor şi să-I placă; şi numai la aceasta îşi deprinde sufletul său: cum să-I placă lui Dumnezeu, mulţumindu-I pentru o aşa de mare purtare de grijă şi pentru cârmuirea tuturor, orice soartă ar avea el în vieaţă. Pentru că e nepotrivit să mulţumim pentru sănătatea trupului, doctorilor, cari ne dau leacuri amare și neplăcute, iar lui Dumnezeu să nu-I mulţumim pentru cele ce ni se par nouă grele şi să nu cunoaştem că toate ni se întâmplă cum trebue, spre folosul nostru şi după purtarea Lui de grijă. Căci în cunoştinţa şi credinţa cea către Dumnezeu stă mântuirea şi desăvârşirea sufletului.”

Sf. Antonie cel Mare, Învăţături despre viaţa morală a oamenilor și despre buna purtare, în 170 de capete

CUM POT AJUTA CUIȘOARELE

 

Cuișoarele nu sunt doar un condiment aromat care poate fi adăugat la băuturi fierbinți, ceai masala, sau simplu în mâncare.

De asemenea, este utilizat

pentru diferite tulburări digestive, precum și pentru infecții genito-urinale, intestinale și pulmonare.

Pentru bolile de piele, cuișoarele pot fi folosite în amestec cu turmeric.

Cuișoarele fac parte din preparatele anti-răceală. Și mestecatul cuișoarelor ajută la durerea în gât și la tusea uscată.

Clătirea cavității bucale: Dluați cristalele de sare de rocă (sau de mare) și pudra de cuișoare în apă caldă; Utilizați pentru a calma tusea, inflamația laringelui și tratamentul faringitei.

Pentru durerile de cap, poți măcina 5 g de cuișoare, scorțișoară și migdale, se amestecă cu puțină apă și se aplică această pastă pe zonele dureroase.

Pentru astm, preparați un decoct din 6 cuișoare la 30 ml apă și luați de 3 ori pe zi cu miere.

Cuișoarele reduc foarte mult dezechilibrele corpului, calmează durerilor de dinți și de urechi. Pentru durerile de dinți și de urechi, trebuie să pregătiți ulei prin fierbere 5 cuișoare în 1 lingură de ulei de susan. Pentru durere și țiuit în urechi, puneți 3 picături de ulei cald în fiecare ureche. Pentru durerea de dinți, aplicați un tampon cu ulei pe dinte sau mestecați pur și simplu câteva cuișoae

Pentru tuse umede ajută ceaiul făcut din 1/2 linguriță de ghimbir, cuișoare măcinate și scorțișoară per pahar de apă clocotită; bea cu miere.

Atenție: cuișoarele nu sunt recomandate copiilor sub 2 ani și pentru hipertensiune arterială. O doză mare nu este recomandată pentru ulcer peptic, gastrită cu aciditate ridicată, suprasolicitare și oboseală.

Cum se prepară ceaiul de ghimbir pentru efecte puternice

 

Ceaiul de ghimbir are nenumărate beneficii pentru sănătate, însă, pentru a te bucura de ele, trebuie să te asiguri că îl prepari în mod corect și că obții un ceai concentrat. Mai mult nu înseamnă mai bun, deci ceaiul de ghimbir nu trebuie consumat în mod exagerat și e nevoie de precauție dacă iei anumite medicamente.

Ghimbirul este o plantă cu flori care provine din China, aparține familiei Zingiberaceae și este înrudit cu turmericul, cardamomul și galangalul. Rizomul (partea subterană a tulpinii) este partea folosită în mod obișnuit pe post de condiment și o găsim adesea în comerț sub numele de rădăcină de ghimbir.

Ghimbirul, utilizat de secole ca remediu natural

Ghimbirul are o istorie foarte lungă de utilizare în diferite forme de medicină tradițională și alternativă. A fost folosit pentru a ajuta digestia, a reduce greața și a contribui la combaterea gripei și a răcelii obișnuite, pentru a numi doar câteva întrebuințări pe care le-a avut de-a lungul timpului.

Ghimbirul poate fi utilizat în stare proaspătă, uscat, sub formă de pudră sau sub formă de ulei ori suc și este uneori adăugat în alimente procesate și în produse cosmetice. Este un ingredient foarte obișnuit în diverse rețete gastronomice.

Parfumul și aroma unică provin din uleiurile naturale, dintre care cel mai important este gingerolul. Acesta este principalul compus bioactiv din ghimbir, responsabil pentru o mare parte dintre proprietățile sale medicinale. Are efecte antiinflamatoare și antioxidante puternice.

Fie că îl ai în vedere pentru beneficiile sale legate de digestie, pentru estomparea grețurilor sau pentru scăderea în greutate, ceaiul de ghimbir poate să facă parte din rutina ta zilnică pentru a-ți readuce sau îmbunătăți starea de bine.

Componentele active din ghimbir reglează nivelul zahărului din sânge și producția de insulină la pacienții cu diabet. Datorită abilităților de scădere a colesterolului din ghimbir, poate preveni bolile legate de inimă și accidentele vasculare cerebrale. De asemenea, poate preveni formarea cheagurilor de sânge care pot declanșa atacuri de cord. Ceaiul de ghimbir este foarte eficient în tratarea infecțiilor comune și cele provocate de virusuri, precum gripa.

Consumul a cel puțin 2-3 căni de ceai fierbinte de ghimbir cu lămâie te va ajuta să te recuperezi mai repede în urma unui episod de răceală sau de gripă. Pentru a te bucura de toate proprietățile acestei rădăcini, ți-am pregătit câteva rețete de ceai de ghimbir.

Ceai de ghimbir simplu

Pentru a prepara un ceai de ghimbir simplu, ai nevoie de o bucățică de 2-3 cm de rădăcină de ghimbir și de o cană și jumătate de apă. Curăță coaja, apoi taie rădăcina în felii subțiri. Pune apa la fiert și apoi adaugă ghimbirul, pe care îl vei fierbe 10 minute. Oprește apoi focul, lasă ceaiul să se așeze 1-2 minute, după care îl poți consuma.

Ceai de ghimbir cu lămâie

Acest ceai promite să fie de ajutor în prevenirea formării cheagurilor de sânge pe artere, în cazurile în care te confrunți cu valori crescute ale colesterolului. Totodată, ceaiul de ghimbir cu lămâie este eficient în prevenirea și tratarea răcelilor, dar și în situațiile stresante, ajutând la detensionarea corpului. 

Pentru a prepara un ceai de ghimbir cu lămâie, procedezi la fel ca la ceaiul simplu de ghimbir, doar că, pe lângă rădăcina de ghimbir, pui la fiert și o jumătate de lămâie feliată sau o adaugi imediat ce ai stins focul.

Ceai de ghimbir cu turmeric

Turmericul are o mulțime de caracteristici curative, printre care și proprietăți antiinflamatoare. Ghimbirul și turmericul împreună funcționează precum un remediu extrem de puternic, având efecte benefice asupra inflamațiilor, digestiei, inimii, circulației sangvine, colesterolului și sistemului imunitar. O sumedenie de studii făcute în ultimii ani au confirmat efectele puternice ale acestor două daruri ale naturii, mai ales dacă sunt consumate împreună.

Pentru a prepara un ceai de ghimbir cu turmeric, ai nevoie de următoarele ingrediente:

• 1 linguriță de rădăcină de turmeric dată pe răzătoare (dacă ai turmeric sub formă de pulbere, 1/3 de linguriță este suficientă)
• 1 linguriță de rădăcină de ghimbir dată pe răzătoare (dacă folosești ghimbir sub formă de pulbere, 1/3 de linguriță este suficientă)
• Un sfert de linguriță de piper negru (acesta favorizează absorbția substanțelor din turmeric în organism)
• Opțional, miere naturală și o felie de lămâie, după gust

Într-un ibric, fierbe apa pentru ceai. Oprește focul după ce apa clocotește și adaugă turmericul și ghimbirul. Acoperă ibricul cu o farfurie sau cu un capac și lasă cele două ingrediente să se infuzeze. Strecoară apoi ceaiul și lasă-l să se răcească. Adaugă la final piperul și amestecă bine. Îndulcește cu miere, dacă obișnuiești să bei ceaiurile dulci și pune și puțină zeamă de lămâie. Dacă nu agreezi piperul negru, poți facilita absorbția curcuminei din turmeric și prin adăugarea unei lingurițe de ulei de cocos în ceaiul preparat. 

Când poate fi consumat ceaiul de ghimbir?

Dimineața

Ceaiul de ghimbir este recomandat în orice moment al zilei, dar cel mai bun moment pentru a savura o ceașcă este dimineața. Atunci când este administrat în primele 30 de minute după ce te-ai trezit, ceaiul de ghimbir ajută organismul să capete energie, stimulează metabolismul și contribuie la prevenirea stărilor de greață.

Deși cercetătorii nu înțeleg exact cum funcționează ghimbirul, unii au sugerat că anumiți compuși din acest rizom blochează un receptor cerebral care are un rol cheie în zona creierului conectată cu greața. Cu toate că cercetările actuale sunt limitate sau neconcludente, dovezile anecdotice arată că multe persoane reușesc să combată răul de mișcare cu ajutorul ceaiului de ghimbir băut înainte de a merge cu mașina sau cu trenul. De asemenea, gravidele pot combate grețurile de dimineață cu ajutorul ceaiului de ghimbir, dar și pacienții care fac chimioterapie pot alunga greața prin intermediul acestui ceai, precum și cei care ai trecut printr-o intervenție chirurgicală.

Seara 

Ghimbirul este un aliment natural fără cofeină, așa că nu ar trebui să îți afecteze somnul în comparație cu ceaiurile din planta Camellia sinensis, cum ar fi ceaiurile negre sau cele verzi, care conțin cofeină. Dacă ai luat din comerț un ceai cu ghimbir și constați că îți perturbă somnul dacă beai seara câte o cană, citește pe eticheta produsului, deoarece este posibil să mai conțină și alte ingrediente pe lângă ghimbir.

În timpul unei diete de slăbire

Rădăcina de ghimbir conține nutrienți cunoscuți sub numele de gingeroli și shogaoli. Proprietățile acestor substanțe ajută la stimularea activităților biologice ale organismului, la accelerarea proceselor catabolice ale metabolismului și susțin scăderea nivelului de colesterol.

Așadar, dacă ești la cura de slăbire, un ceai de ghimbir îți poate fi de folos. Rădăcina de ghimbir poate fi tăiată mărunt și pusă, de asemenea, în supe ori în tocănițe sau se poate mânca crudă, deși nu toată lumea este încântată de gustul intens.

E important de precizat că ghimbirul ajută la pierderea în greutate, dar nu face minuni de unul singur; pentru a slăbi, este nevoie de o alimentație sănătoasă, cu multe legume, fructe și proteine slabe, cu foarte puțin zahăr și grăsimi animale și cu o cantitate suficientă de exerciții fizice.

Efecte secundare ale ghimbirului

Se întâmplă foarte rar să apară efecte secundare de la ghimbir. Dacă este consumat în doze mari, ghimbirul poate provoca arsuri la stomac ușoare, diaree și iritații ale gurii. Unele dintre efectele secundare la nivelul stomacului, cum ar fi eructațiile, arsurile la stomac sau alte tulburări ar putea fi evitate dacă se iau suplimente de ghimbir în capsule sau dacă ghimbirul se consumă în timpul meselor, alături de alte alimente.

Contraindicații și precauții în utilizarea ghimbirului

Ghimbirul nu trebuie dat copiilor cu vârste sub 2 ani. Pentru copiii peste 2 ani și pentru adulți, ghimbirul este sigur dacă nu se consumă în mod exagerat. În cazul copiilor, pediatrul va stabili doza sigură de ghimbir, în timp ce în cazul adulților, e necesar să nu se consume mai mult de 4 g de ghimbir pe zi. Femeile însărcinate nu trebuie să ia mai mult de 1 gram de ghimbir pe zi, iar cele care alăptează trebuie să întrebe medicul dacă pot consuma ghimbir.

Persoanele care au calculi biliari ar trebui să discute cu medicii lor înainte de a consuma ghimbir. În plus, pacienții care se pregătesc de o intervenție chirurgicală sau de a face o anestezie nu ar trebui să mai consume ghimbir cu două săptămâni înainte.

De asemenea, e bine de știut că ghimbirul poate interacționa cu unele medicamente luate pe rețetă, dar și cu altele eliberate fără prescripție medicală. Dacă iei oricare dintre următoarele medicamente, nu trebuie să consumi ceai de ghimbir sau alte preparate cu ghimbir decât după ce primești acordul medicului:

• Medicamente pentru subțierea sângelui - ghimbirul poate crește riscul de sângerare. Cere, deci, sfatul medicului, înainte de a consuma ghimbir dacă iei diluanți ai sângelui, cum ar fi warfarina, clopidogrelul sau aspirina.
• Medicamente pentru diabet - ghimbirul poate reduce glicemia, ceea ce poate crește riscul de a dezvolta hipoglicemie (nivel prea scăzut de zahăr în sânge) în cazul diabeticilor care iau tratament medicamentos pentru a ține sub control glicemia.
• Medicamente pentru hipertensiune arterială - ghimbirul poate scădea tensiunea arterială, crescând riscul de hipotensiune sau bătăi neregulate ale inimii.

Nu uitați că un diagnostic corect poate fi pus doar de către un medic specialist, în urma unui consult și a investigațiilor adecvate.

Bisericile sunt, SPITALE PENTRU SUFLET, dacă ne rugăm când este nevoie

 

- Părinte, câte lucruri mi-am pus în plan și nu am realizat nimic!

- Dar de ce ți-ai pus atâtea în plan?

Puneți un singur lucru și după ce îl faci pe ăla îți pui altul.

- De ce să te gândești la zece lucruri odată?

- Te stresezi și îți faci rău singură?

- Să vă dau exemplu o mașină, doar un singur om o conduce, așa este și în viața personală, nu poți să fii și director și mamă și tată și om de știință și filozof și geniu.. Nu!

- Trebuie să le iei într-o anumită ordine și să le cataloghezi și să te încadrezi acolo unde mintea ta ține și face față.

- Dacă vrem să le știm pe toate, le pierdem pe toate!

Pentru că atunci când pui o povară mai mare, nu am spus-o eu a spus-o Sfântul Antonie auto-distrugi (ascultați pilda)!

Așa gândește omul care le știe pe toate..

- "CÂND ARE MULTE SARCINI PE CARE NU LE POATE FACE ÎȘI MAI ADAUGĂ ALTELE CA SĂ NU POATĂ SĂ LE FACĂ PE NICIUNA"!

Unde îți așezi icoana acolo este ușa spre Doctorul Dumnezeu!

- Să combatem răul prin combaterea stresului!

- Stresul nu este decât o stare drăcească de agitație a minții, atunci când nu lucrează rugăciunea, făra de care omul înnebunește de stres:

- Noi ne îmbătăm cu apă rece, ne facem sisteme de gândire, ne facem iluzii false, noi ne punem targheturi mai înalte decât putem duce problemele de viață.

- Bisericile sunt, SPITALE PENTRU SUFLET, dacă ne rugăm când este nevoie.

Îmbracă-te cel mai frumos! Înzorzonează-te cel mai frumos!

 

Îmbracă-te cel mai frumos!

Înzorzonează-te cel mai frumos!

Îngrijeşte-te cel mai bine, cu cel mai bun săpun şi parfum!

Mănâncă ce vrei tu!

Plimbă-te unde vrei tu!

Adoptă ce stil îţi place, cât de elegant vrei!

Cumpără-ţi ce maşina vrei!

DAR NU UITA SĂ TE OPREŞTI LA ALTAR LA BISERICĂ, SĂ TE SPOVEDEŞTI ŞI SĂ TE ÎMPĂRTĂŞEŞTI!

Fă o zăbavă la Sfânta Liturghie!

Fă o închinăciune la patul tău!

Fă-ţi rugăciunea dimineţii şi a serii, convesaţia ta cu Dumnezeu în care trebuie să-I mulţumeşti pentru tot ce ai!

Iar apoi, liniştit, că Dumnezeul tău este încântat de al tău comportament, du-te unde ai treabă!

Să nu ajungi să te ataşezi atât de tare de lux şi de confort, încât toate acestea să te despartă de Dumnezeu!

Trupul vrea hrană şi îmbrăcăminte, lucruri materiale..

Dar sufletul vrea haină şi hrană spirituală, sfânta rugăciune şi harul lui Dumnezeu. ”Căutaţi mai întâi împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui şi toate acestea se vor adăuga vouă”(Matei VI, 33)

Rugăciunea Sfântului Efrem Sirul

 

Rugăciunea Sfântului Efrem Sirul

Doamne și Stăpânul vieții mele, duhul trândăviei, al grijii de multe, al iubirii de stăpânire și al grăirii în deșert nu mi-l da mie. (o metanie)

Iar duhul curăției, al gândului smerit, al răbdării și al dragostei, dăruiește-l mie, robului Tău. (o metanie)

Așa Doamne, Împărate, dăruiește-mi ca să-mi văd greșalele mele și să nu osândesc pe fratele meu, că binecuvântat ești în vecii vecilor. Amin. (o metanie)

Și după rugăciunea aceasta, se zic aceste patru stihuri, iarăși în trei stări, cu 12 închinăciuni:

Dumnezeule, milostiv fii mie păcătosului. (o închinăciune)

Dumnezeule, curățește-mă pe mine păcătosul. (o închinăciune)

Cel ce m-ai zidit, Dumnezeule, mântuiește-mă. (o închinăciune)

Fără de număr am greșit, Doamne, iartă-mă. (o închinăciune)

Și pe urmă, iarăși rugăciunea Sfântului Efrem Sirul, toată, cu două închinăciuni, și la sfârșit cu o metanie mare: Doamne și Stăpânul vieții mele…

Altă rugăciune a Sfântului Efrem Sirul

Doamne, fiindcă am luat cercarea îndurărilor Tale celor multe și negrăite, rog mărimea îndurărilor Tale, mântuiește-mă și împlinește cererile sufletului meu, pe care le cer din comoara milostivirii Tale, Stăpâne, ca să izvorască neîncetat darul Tău în inima și gura mea: să fie ele biserică preacurată a darului Tău, fără prihană primind pe Împăratul Ceresc, să nu fie ca o vizuină a gândurilor celor viclene și ca o peșteră de tâlhari pentru viclenele cugete, ci de-a pururea degetul harului să-mi miște limba mea ca pe o strună de alăută, spre slava Ta, Iubitorule de oameni, ca neîncetat să Te slăvesc și cu dorire bine să Te cuvântez cu inima și cu gura, în toată vremea vieții mele.

Că cel ce se lenevește a Te lăuda și a Te slăvi pe Tine, Stăpâne, străin este de viața ce va să fie.

Așa, Stăpâne, Fiule, Unule-Născut, auzi-mă și primește ca un dar cererea mea!

Păcătos sunt, în dar mântuiește-mă!

Slavă se cuvine Celui ce mântuiește pe păcătos cu îndurările Sale!

Amin.

Viața e prea scurtă ca să mă pun pe locul doi.

* Viața este prea scurtă și timpul este prea prețios pentru a mă supăra din orice fleac și a nu gusta din plin bucuriile vieții

* Viața e prea scurtă ca să bag în seamă răutățile și inepțiile.

Chiar și pe acelea care mă vizează direct.

* Viața e prea scurtă ca să alerg după bărbați, recunoaștere sau autobuz.

* Viața e prea scurtă ca să nu-mi fac timp în fiecare zi pentru mine.

* Viața e prea scurtă ca să nu mă bucur de lucrurile mărunte pe lângă care, de obicei, cu toții trecem în viteză.

* Viața e prea scurtă ca să nu-mi urmez cel mai drag vis. Și pe cel mai puțin drag, căci tot visul meu este.

* Viața e prea scurtă ca să am regrete sau frustrări.

* Viața e prea scurtă ca să nu am curajul să ies din casă nemachiată și să mă simt bine în pielea mea așa…

* Viața e prea scurtă ca să mă enervez, deși o fac des.

Dar, știi ce?, lucrez la asta!

* Viața e prea scurtă ca să nu zâmbesc dimineața.

* Viața e prea scurtă ca să nu gust din ea cu gura plină, chiar dacă mă șterg cu mâneca și cineva mă arată cu degetul, râzând cu mâna la gură, căci

* Viața e prea scurtă ca să-mi pese de ce crezi tu despre mine.

* Viața e prea scurtă ca să nu fac ce-mi place.

* Viața e prea scurtă ca să nu iubesc cu patimă și să nu plâng din tot sufletul.

* Viața e prea scurtă ca să nu pierd noaptea citind sau uitându-mă la serialul favorit.

* Viața e prea scurtă ca să nu spun cât mai des, celor dragi, cât de mult îi iubesc sau cât de mult mă calcă pe bătături, după caz.

* Viața e prea scurtă ca să fac compromisuri, iar dacă totuși le fac, prea scurtă ca să nu mă răzgândesc în privința lor!

* Viața e prea scurtă ca să nu mă contrazic, atunci când îmi dau seama că bat câmpii și ca să nu mă răzgândesc atunci când am făcut o alegere proastă.

* Viața e prea scurtă ca să suport la infinit consecințele unei greșeli.

* Viața e prea scurtă ca să nu fiu eu însămi.

* Viața e prea scurtă ca să mă pun pe locul doi.