Povestea cenușii

 🪵🧺 În trecut, cenușa era detergentul principal - femeile făceau "leșie" din cenușă de lemn amestecată cu apă. Cenușa conține carbonat de potasiu, care are proprietăți de curățare.

În vremurile în care reclamele la detergenți nu existau, iar rafturile magazinelor nu erau pline de produse ambalate în culori strălucitoare, femeile gospodine își curățau rufele și gospodăria cu ceea ce aveau la îndemână: cenușa. Da, cenușa banală, adunată cu grijă din sobă sau din cuptor, devenea o adevărată comoară de curățare – naturală, eficientă și absolut gratuită.

Folosind o tehnică transmisă din mamă în fiică, femeile de la sat preparau „leșia”, o soluție obținută din cenușă de lemn amestecată cu apă fierbinte. Procesul era simplu, dar cerea atenție. Cenușa fină, adunată din arderea lemnului tare (precum fagul sau stejarul), era pusă într-un vas – adesea un butoi de lemn – și amestecată cu apă clocotită. După câteva ore, sau uneori chiar peste noapte, lichidul rezultat – limpede, dar alcalin – era strecurat cu grijă și folosit pentru spălat rufe, vase sau alte obiecte casnice.

Această „apă de leșie” avea o eficiență uimitoare. Cenușa conține carbonat de potasiu, un compus alcalin care acționează ca un agent de degresare natural. El dizolvă grăsimile, curăță petele și lasă rufele curate și moi. În plus, nu irita pielea, nu polua apele și nu producea spumă artificială. Era, de fapt, un detergent ecologic cu mult înainte ca termenul „eco” să devină o modă.

Femeile foloseau leșia pentru a spăla cearceafuri, fețe de pernă, haine de lucru, iar după clătire întindeau rufele la soare, care completa procesul prin albirea naturală cu ajutorul razelor UV. De multe ori, leșia era și baza pentru fabricarea săpunului de casă, în combinație cu grăsimi animale, într-un proces care cerea răbdare, pricepere și precizie.

Astăzi, în era tehnologiei și a produselor sofisticate, uităm cât de eficientă și prietenoasă cu mediul era această metodă străveche. În unele colțuri ale lumii, leșia este încă folosită, nu din lipsă de opțiuni, ci din respect pentru natură și pentru echilibrul pe care bunicii noștri îl păstrau în gospodărie.

🌱 Povestea cenușii ne amintește că soluțiile simple, inspirate din natură, pot fi uneori cele mai eficiente. Și că, înainte de detergenți cu parfumuri sintetice și formule ultra-puternice, a existat ceva la fel de curat: munca, înțelepciunea populară și cenușa de sub vatră.

Cum fac si cum folosesc lesia

Nu sunt de profesie chimist si nu recomand nimanui sa faca lesie cum o fac eu si nici sa o foloseasca.

Cu cateva luni in urma am inceput sa fac si sa folosesc lesie de cenusa. Prima data cand am facut-o am amestecat 1 parte de cenusa (trecuta prin sita pentru a indeparte bucatile mari) cu 5 de apa si am fiert pentru o vreme amestecul asta, apoi am filtrat si am inceput sa folosesc lesia pentru curatenia casei (indoita cu apa, 1 parte lesie + 4 parti de apa in pulverizator), la curatenia rufelor (adaugand cateva linguri de lesie in locul detergentului de rufe) si la spalat vase (cateva linguri adaugate intr-un vas cu apa fierbinte). Ca produs secundar a rezultat o pasta de cenusa pe care o folosesc atunci cand am nevoie de puterea abraziva: chiuveta, vana, wc.

Tot citind prin www am gasit o alta modalitate de a face lesia, mult mai simpla. Am undeva in casa, pitita bine, o galeata de plastic cu capac. In galeata asta pun cenusa (cand o capat ca eu nu am soba) si o amestec cu apa, foloseind aproximativ aceleasi proportii: 1 parte cenusa + 5 parti apa. Nu fierb si nu mai fac nimic, las doar sa stea vreme de cateva saptamani. E gata cam dupa o saptamana si se controleaza punand o picatura pe varful limbii. Daca pitiga e gata. Eu insa o las pana cand mi se gata lesia ce tocmai o folosesc sau pana primesc alta cenusa.

O trag in sticle, ii pun etichete mari si grase si depozitez lesia in beci.

Din lesie nu fac sapun, o folosesc doar la curatat. Pana acuma nu am observat sa reactioneze in mod urat cu vreum material, nu am incercat insa cu argint de exemplu pentru ca nu am asa ceva, poate il corodeaza, cine stie…?

Avantaje:
– este un detergent/degrasant biodegradabil deci nu polueaza si nu ne intoxica
– costa nimic, zero, nada, niente
– ca miros este neutru, nu miroase a nimic. Daca as fi mai pretentioasa as adauga cateva picaturi de ulei esential preferat in pulverizatorul cu solutia de lesie dar nu e cazul, eu iubesc mirosul de nimic
– se face in cateva minute

De unde luam cenusa? De la oricine are soba si face foc cu lemne netratate si nelacuite.

Cum am mai scris, nu sunt chimista, indraznesc insa sa ma bag la facut lesie avand in vedere ca nici bunicile si strabunicile noastre nu au avut diploma in chimie si s-au descurcat de minune sa faca lesie si sapun din ea.

Un singur dezavantaj ar avea care oricum, pe langa toate avantajele ce le are este minuscul: daca spalam in mod repetat albiturile cu lesie, se intampla, ca si in cazul spalatului cu nuci indiene, ca acestea sa devina putin cam… gri. De aceea eu adaug o lingura de percarbonat de sodiu la spalat.

Cum am mai zis, nu recomand nimanui sa faca ceea ce fac eu insa daca totusi cineva face, il/o rog sa-mi povesteasca si mie. Multam!

CELE 10 BOLI CU TRANSMITERE SPIRITUALĂ

 1. SPIRITUALITATEA FAST-FOOD: Constă în a crede că există remedii rapide și ușoare pentru a elimina suferința și a evolua spiritual. Transformarea spirituală nu poate fi rapidă, deoarece procesul spiritual în sine constă în renunțarea la grabă și respectarea propriilor ritmuri naturale.

2. SPIRITUALITATE IMITATIVĂ: Este tendința de a vorbi, de a se îmbrăca și/sau de a acționa așa cum ar trebui să facă o persoană spirituală. Este ca și cum ai purta o piele de leopard pentru a arăta ca un leopard.

3. MOTIVAȚII CONFUZE: Deși dorința de a crește este autentică, este adesea amestecată cu alte motivații, cum ar fi apartenență, a fi iubit, a fi special sau chiar a fi superior și a materializa ambiția personală.

4. IDENTIFICAREA CU EXPERIENȚELE SPIRITUALE: Apare atunci când ego-ul, după ce a trăit o experiență spirituală, își însușește ea, astfel încât să-și permită să creadă că tot ceea ce deține provine din aceste experiențe spirituale, care sunt de fapt stări tranzitorii care transcend ego-ul.

5. EUL SPIRITUAL: Când persoana se identifică excesiv cu concepte și idei spirituale, tinde să fie invulnerabilă la critici, astfel încât creșterea sa este încetinită. El devine o ființă impenetrabilă, îndepărtată de lume.

6. PRODUCȚIA ÎN MASĂ A MAEȘTRILOR SPIRITUALI: Există multe tradiții spirituale astăzi care dau titluri oamenilor care sunt departe de a-și fi atins măiestria spirituală și totuși se vând ca maeștri spirituali. Problema nu este că acești profesori pregătesc alți oameni, ci că se vând ca fiind atinși un grad ridicat de măiestrie.

7. MÂNDRIE SPIRITUALĂ: Persoana, după ce a atins un grad real de spiritualitate, stagnează acolo, scuzându-se în acea cunoaștere pentru a nu continua să crească. Este adesea legat de un sentiment de superioritate, de a fi mai bun decât ceilalți.

8. MINTEA DE GRUP: Descrisă și ca gândire de grup, mentalitate de cult sau boală ashram, apare atunci când oamenii care aparțin unui anumit grup acceptă reguli implicite despre cum să gândească, să vorbească, să se îmbrace și să acționeze. Persoanele cu acest "virus" îi resping pe alții care nu respectă aceste reglementări.

9. COMPLEXUL POPORULUI ALES: Este credința că "grupul nostru este mai evoluat, mai puternic, mai iluminat sau pur și simplu mai bun decât ceilalți". Este diferit să credem că am găsit cel mai bun grup pentru noi decât să credem că este cel mai bun grup.

10. VIRUSUL MORTAL: "AM AJUNS"
Această boală este atât de puternică încât are potențialul de a ucide creșterea spirituală. Este ceva de genul "Am ajuns la sfârșitul creșterii mele spirituale, nu mai am nimic de învățat". În acel moment creșterea spirituală încetează, este ca și cum ne-am ucide sufletul.

Viaţa , S lujba , ParacliSul acatiStul cuVioSului D umnezeu Purtătorului Părintelui noStru PaiSie aghioritul

file:///C:/Users/User/Downloads/kupdf.net_viata-slujba-paraclisul-si-acatistul-sf-paisie-aghioritul.pdf 

 

 Părintele Paisie Aghioritul s-a născut în
anul 1924, la data de 25 iulie, în satul
Farasa din Capadocia, sat ce păstra
atât tradiţia ortodoxă, cât şi elenismul. Părinţii
săi, Prodromu şi Evloghia, erau rude ale sfântului
Arsenie Capadocianul, iar pruncul este botezat
chiar de către acesta, primind numele lui.
Micul Arsenie, împreună cu întreaga familie,
se mută în Grecia în timpul schimbului de popu-
laţie din acelaşi an, 1924, stabilindu-se la Koniţa.
Primind o educaţie creştinească şi însufleţit fiind
de istorisirile despre sfântul Arsenie, încă din co-
pilărie îşi întemeiază „pe piatră” evlavia şi râvna
pentru nevoinţele monahiceşti. Aceasta l-a în-
demnat încă şi mai mult să fie sârguincios la înde-
plinirea îndatoririlor sale familiale şi creştineşti.
La vârsta de 15 ani se învredniceşte de vede-
rea lui Hristos, fiindu-i alungată astfel orice urmă
de îndoială semănată de cei rău-voitori în inima
sa nevinovată şi simplă. În anul 1945 este înro-
lat în armată, mai întâi la Navplio iar mai apoi la
Agrinio, ca transmisionist. 

Canoane de rugăciuni pentru diferite trebuinţe

 Canoane de rugăciuni pentru diferite trebuinţe
(1923-2002)
Aceste canoane de rugăciuni se recomandă a fi făcute unul o dată şi
numai cu binecuvântarea şi sfatul părintelui duhovnic. Acolo unde
nu este trecut cât timp se citeşte un acatist, rugăciune etc, înseamnă
ca trebuie cerută binecuvântarea duhovnicului, căci numai
duhovnicul ştie puterea fiecăruia dintre noi.
1. Pentru boală:
 Luni, Miercuri, Vineri – Ac. Sf. Acoperământ;
 Marţi, Joi, Sâmbătă – Ac Sf. Muc. Pantelimon;
2. Pentru serviciu:
 Psalmii 37, 67, 50, 142
 Luni, Miercuri, Vineri – Ac. Sf. Muc. Mina
 Marţi, Joi, Sâmbătă: Acatistul Buneivestiri
 Seara – Paraclisul Maicii Domnului
 Psaltirea o data
3. Pentru reuşită la proces:
 40 de zile – Ac. Sf. Muc. Mina (zilnic)
 Psaltirea de 3 ori (în aceste 40 zile)
5. Pentru patima beţiei:
 40 de zile – Ac. Sf. Muc. Mina
 Paraclisul Maicii Domnului
 Psalmii 37, 67, 50, 142
 Miercuri, Vineri – post: Anafura şi Aghiazmă
6. Pentru împăcarea în familie:
 40 zile – Ac. Sf. Muc. Mina
 Luni, Miercuri, Vineri – Ac. Sfânt Acoperământ
 Psaltirea de 3 ori (in aceste 40 zile)
9. Pentru hoţie:
 80 de zile – Ac. Sf. Muc. Mina (seara şi dimineaţa)
 7 Psaltiri (in aceste 80 zile)
 Paraclisul Maicii Domnului
10. Pentru boală:
 Acatistul Sf. Muc. Pantelimon
 Luni, Marţi – Acatistul Sf. Ioan Botezătorul
 Miercuri, Vineri – Ac. Sfântului Acoperământ
 Joi, Sâmbătă – Acatistul Sf. Ier. Spiridon
12. Pentru dezlegarea graiului:
 Luni, Miercuri, Vineri – Ac. Sf. Ioan Botezătorul
 Marţi, Joi, Sâmbătă, Duminică – Ac, Sf. Ier. Spiridon
13. Pentru luminarea mintii:
 Psalmii 37. 67, 50,142
 Luni, Miercuri, Vineri – Ac. Sf. Muc. Mina
 Acatistul Sfântului Acoperământ (zilnic)
 Paraclisul Maicii Domnului (zilnic)
14. Pentru liniştea copilului:
 Acatistul Sfântului Acoperământ (zilnic)
 Miercuri, Vineri – Ac. Sf. Muc. Mina
 Marţi, Sâmbătă – Acatistul Buneivestiri
15. Pentru izbăvirea de pagubă şi necaz:
 40 de zile – Ac. Sf. Muc. Mina (seara şi dimineaţa)
 Psaltirea de 3 ori (in aceste 40 de zile)
 Marţi, Joi, Sâmbătă, Duminică – Acatistul Sf. Ier. Spiridon
17. Pentru întărirea credinţei şi luminarea minţii:
 Marţi, Joi, Sâmbătă – Acatistul Sf.. Ier. Spiridon
 Paraclisul Maicii Domnului

18. Pentru cereri:
 Luni, Miercuri, Vineri – Acatistul Sf. Ier. Spiridon
 Paraclisul Maicii Domnului (seara)
 Psalmii 37 ,67, 50, 142 (zilnic)
 Anafură şi Aghiazmă Mică (zilnic)
19. Pentru sporul casei:
 Luni, Marţi, Joi, Sâmbătă – Acatistul Sf. Ier. Spiridon
 Paraclisul Maicii Domnului (seara)
 Miercuri, Vineri – post (dimineaţa Anafură şi Aghiazmă)
 Sâmbătă o pâine şi o lumânare la BiseriCA23. Pentru ferirea de rele:
 40 de zile – Psaltirea de 3 ori
 Zilnic – Acatistul Sfântului Acoperământ
24. Pentru morţi. hrană şi lumină:
 Canonul de Pocăinţă al Domnului Iisus Hristos
 lumânare şi o pâine la Biserică28. Canon de mulţumire:
 40 de zile – Paraclisul Maicii Domnului (zilnic)
 Sâmbăta – o pâine şi o lumânare la Biserică
30. Canon de mulţumire:
 Tatăl nostru, Crezul, Psalmul 50
 Paraclisul Maicii Domnului
 Canon de pocăinţă al Domnului nostru Iisus Hristos
 Duminica la Biserica – Anafură şi Aghiazmă
 în cele 4 posturi de peste an – mâncare de post

 

Sursa: http://www.lavrentie-sovre.eu/Canoane,%20rugaciuni/Canoane_de_rugaciuni.htm

 

In tot există frumusețe. Uneori trebuie doar să privești mai bine ca să o vezi.

 Bucură-te de viață! Prinde-o cu ambele mâini, strânge-o, scutur-o și prețuiește fiecare secundă. Iubește-ți copiii. Nu ai idee cât de minunat este să te speli pe dinți dimineața și să începi ziua.

Îmbrățișează-ți cei dragi și, dacă ei nu pot să-ți întoarcă dragostea, găsește pe cineva care poate. Fiecare merită dragoste și dragoste întoarsă. Nu te mulțumi cu mai puțin.

Găsește un job care să-ți aducă bucurie și nu fi sclavul lui. „Mi-aș dori să pot munci mai mult” nu este ceea ce va fi scris pe piatra ta funerară.

Dansează, râzi și mănâncă cu prietenii. O prietenie adevărată, sinceră și puternică este fericirea supremă și ceva ce putem alege singuri. Alege-ți prietenii cu grijă și cu gândire, literalmente ca și cum ai căuta o comoară.

Înconjoară-te de lucruri frumoase. Viața este plină de tristețe și durere. Dar găsește-ți curcubeul și nu-l lăsa să plece.

În tot există frumusețe. Uneori trebuie doar să privești mai bine ca să o vezi.

Canon de rugăciune către Sfânta Mare Muceniţă Eufimia

 

Troparul Sfintei Mari Muceniţe Eufimia

Glasul al 3-lea

Ai veselit pe cei credincioşi şi ai ruşinat pe cei rău mărturisitori, Sfântă Mare Muceniţă Eufimia, preafumoasă fecioară a lui Hristos. Căci ai întărit dogmele Sinodului al patrulea, pe care părinţii bine le-au rânduit. Muceniţă mărită, roagă-L pe Hristos Dumnezeu să ne dăruiască nouă mare milă.

 

Cântarea 1

Glasul al 4-lea

Irmos: Să cântăm Domnului, Celui Ce cu preaslăvire a afundat pe Faraon în mare, cântare de biruinţă, căci cu slavă S-a preaslăvit.

Stih: Sfântă Mare Muceniţă Eufimia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Să cântăm Domnului, Celui Ce a întărit în lupte pe nevoitoarea Sa care s-a nevoit tare pentru El, ca să se împodobească cu cununi.

Stih: Sfântă Mare Muceniţă Eufimia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Să tacă tot eresul, văzând pe cea îngropată că ţine dumnezeiescul hotar al credinţei, ca pe nişte lespezi şi izvorăşte izvoare de tămăduiri.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

O, minune! Cum cea moartă ca şi cum ar fi pătimind vie, muceniceşte izvorăşte sângiuiri în sicriu şi neîncetat ne dă daruri.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Pe tine, Bucuria îngerilor, Lauda Apostolilor, Întărirea cea neclintită a sfinţilor mucenici, te fericim, Fecioară.

 

Cântarea a 3-a

Irmos: Întăritu-s-a inima mea întru Domnul Dumnezeul meu, pentru aceasta cei slabi s-au încins cu putere.

Stih: Sfântă Mare Muceniţă Eufimia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Să se deschidă sicriul şi po­porul lui Dumnezeu să ia picăturile sângiuirilor ca pe nişte doctorii împotriva bolilor.

Stih: Sfântă Mare Muceniţă Eufimia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

O, ce auziri noi! Căci via Cu­vântului cea bine înflorită, fiind uscată de demult, odrăsleşte strugurele sângiuirilor ei.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Să privim la sicriu ca la un lin şi la pielea trupului ca la un strugure şi la sângele prealăudatei, ca la nişte vin.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Pe însăşi Fecioara Maica lui Dumnezeu să o lăudăm cu dreaptă credinţă; că neîncetat se roagă pentru noi către Domnul.

Irmos: Întăritu-s-a inima mea întru Domnul Dumnezeul meu, pentru aceasta cei slabi s-au încins cu putere.

 

Cântarea a 4-a

Irmos: Auzit-am glasul Tău şi m-am temut; înţeles-am lucrurile Tale şi m-am înspăimântat, Doamne.

Stih: Sfântă Mare Muceniţă Eufimia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Străină auzire: firea femeiască cea slabă, îmbărbătându-se vitejeşte, se întrarmează împotriva balaurului.

Stih: Sfântă Mare Muceniţă Eufimia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Hotărârea cea scrisă de Dumnezeu a dreptmăritoarei credinţe, a fost pusă la tine ca la o credincioasă păzitoare de lege, Muceniţă a lui Hristos, Sfântă Eufimia.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Nedescoperirea învăţăturilor celor potrivnice, aducându-ţi-se în cartea cea dumnezeiască în scris, ai întărit dogma cea adevărată cu sângele tău, ca şi cu o pecete.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Maică Preacurată, Binecuvântată Fecioară, păzeşte de toată primejdia pe cei ce te laudă pe tine.

 

Cântarea a 5-a

Irmos: Cel Ce ai răsărit lumina şi ai luminat zorile şi ai arătat ziua, slavă Ţie, Iisuse, Fiul lui Dumnezeu.

Stih: Sfântă Mare Muceniţă Eufimia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Calcedonul, prăznuind împreună cu noi, cinsteşte luptele tale, muceniţă şi înfiorătoarele sângiuiri şi se sfinţeşte poporul lui Dumnezeu.

Stih: Sfântă Mare Muceniţă Eufimia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Adunarea părinţilor a închinat ţie hotarul dogmelor, muceniţă, ca unei îndumnezeite propovăduitoare a adevărului şi după moarte.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Deşi tu taci, fiind moartă şi nu-ţi mişti buzele, dar din lăuntru darul minunilor strigă în tine, cu trâmbiţa cea de taină a dogmelor.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Zidirea fără încetare aduce ţie, Fecioară, glasul Îngerului: Bucură-te, Preacurată Maica lui Iisus, Fiul lui Dumnezeu.

 

Cântarea a 6-a

Irmos: Precum ai izbăvit pe Iona proorocul din chit, Hritoase Dumnezeule, aşa şi pe mine din adâncul greşelilor scoate-mă şi mă mântuieşte, Unule, Iubitorule de oameni.

Stih: Sfântă Mare Muceniţă Eufimia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Râvnind bărbăţia Iuditei, muceniţă, prin bărbăţia cugetelor, cu sabia dogmelor tale ai ucis în lume pe vrăjmaşul Olofern cel înţelegător.

Stih: Sfântă Mare Muceniţă Eufimia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Deşertându-ţi sicriul moaştelor, ca un vas de mir dai miros inimilor noastre şi arzi limbile vrăjmaşilor eretici.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Porfiră împărătească ai ţesut Bisericii, vopsită din sângiuirile chinurilor tale şi ai pus într-însa ca învăţătură cuvintele tainelor lui Hristos.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Ceea ce în chip de negrăit ai născut pe Mântuitorul lumii, pe Hristos Dumnezeu, nu înceta a-L ruga să mântuiască tot neamul celor ce te laudă pe tine.

Irmos: Precum ai izbăvit pe Iona proorocul din chit, Hritoase Dumnezeule, aşa şi pe mine din adâncul greşelilor scoate-mă şi mă mântuieşte, Unule, Iubitorule de oameni.

 

CONDAC

Glasul al 4-lea

Lupte în chinuri, lupte în credinţă ai purtat cu căldură pentru Hristos, Mirele tău. Şi aşa precum ai zdrobit eresurile, aşa şi acum întărâtările vrăjmaşilor supune-le sub picioarele poporului nostru, rugând pe Născătoarea de Dumnezeu. Căci tu ai luat de la cei şase sute şi treizeci purtători de Dumnezeu părinţi hotarul credinţei şi l-ai păzit pe el, ceea ce eşti prealăudată.

 

Cântarea a 7-a

Irmos: Cel Ce ai grăit cu Moise în munte şi chipul Fecioarei în rug l-ai arătat, Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri.

Stih: Sfântă Mare Muceniţă Eufimia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cel Ce ai gonit înşelăciunea rătăcirii, cu credinţa măritei tale purtătoare de chinuri, Binecuvântat eşti, Doamne, Dumnezeul părinţilor noştri.

Stih: Sfântă Mare Muceniţă Eufimia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Ca o păzitoare a dogmelor, primind, muceniţă, hotarul credinţei ca nişte lespezi dumnezeieşti, păzeşte-o pe dânsa nevătămată de toate eresurile.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Ferecându-se cu credinţa muceniţa în Calcedon şi cu râvnă de Dumnezeu întrarmată ridicând sabia dogmelor, a biruit pe vrăjmaşi.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Cel Ce ai locuit în pântecele Fecioarei şi ai arătat-o pe dânsa mai desfătată decât cerurile, Bi necuvântat eşti, Doamne, în veci.

 

Cântarea a 8-a

Irmos: Pe Împăratul Hristos L-au mărturisit tinerii cei robiţi în cuptor, grăind cu mare glas: toate lucrurile, lăudaţi pe Domnul.

Stih: Sfântă Mare Muceniţă Eufimia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Mieluşeaua Domnului a scăpat de lupi, a biruit pe şerpi şi pe nelegiuiţii prigonitori, s-a ferit de curse şi cu numele lui Hristos s-a ajutorat.

Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Dumnezeu.

Deschizând dumnezeieştile ploi ale cinstitelor tale sângiuiri, ai înecat în ele limbile celor rău credincioşi, mântuind ca dintr-o iarnă grea credinţa ortodoxă cea încredinţată ţie, muceniţă.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Pe Împăratul Hristos, pe Care L-a născut nouă Fecioara Maria şi după naştere a rămas Fecioară Curată, toate lucrurile, lăudaţi-L, ca pe un Domn şi preaînălţaţi-L întru toţi vecii.

Să lăudăm să binecuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.

Irmos: Pe Împăratul Hristos L-au mărturisit tinerii cei robiţi în cuptor, grăind cu mare glas: toate lucrurile, lăudaţi pe Domnul.

 

Cântarea a 9-a

Irmos: Slăvim toţi iubirea Ta de oameni, Hristoase Mânuitorul nostru, Cel Ce eşti Slava robilor Tăi şi Cununa credincioşilor; Care ai mărit pomenirea Celeia ce Te-a născut pe Tine.

Stih: Sfântă Mare Muceniţă Eufimia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu binevestiri de bune laude să fie cinstită muceniţă lui Hristos cea prealăudată, pe care toate cetele îngerilor o laudă şi adunarea sfinţilor o măreşte.

Stih: Sfântă Mare Muceniţă Eufimia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Împletindu-şi muceniţa cunună vrednică de laudă, cu veselie a roşit îmbrăcăminte împărătească din sângiuirile ei, ţesându-şi pielea ca o porfiră.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Adunându-ne credincioşii, să săvârşim pomenirea prealăudatei muceniţe, alergând cu osârdie şi grăindu-i: roagă-te lui Hristos pentru noi.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Bucură-te, Preacinstită, Lauda fecioriei, Întărirea mucenicilor, Ajutorarea oamenilor, Bucuria lumii, Marie, Roaba şi Maica Dumnezeului nostru.

Irmos: Slăvim toţi iubirea Ta de oameni, Hristoase Mânuitorul nostru, Cel Ce eşti Slava robilor Tăi şi Cununa credincioşilor; Care ai mărit pomenirea Celeia ce Te-a născut pe Tine.

 

SEDELNA

Glasul al 4-lea

Podobie: Spăimântatu-s-a Iosif...

Ruşinatu-s-a cu defăimare mulţimea ereticilor şi feţele lor s-au umplut de multă ocară, când au văzut cartea dogmelor lor, aruncată la picioarele tale. Iar cartea noastră, ţinând-o în cinstitele tale mâini, arăta pe drept nebunia celor rău credincioşi şi striga: Hristos S-a născut, îndoit cu firea, îndoit şi cu voirile.

 

SEDELNA

Glasul al 4-lea

Podobie: Cel Ce Te-ai înălţat pe Cruce...

Pe Mirele tău, Hristos, iubindu-L, candela ta îngrijind-o luminat, ai strălucit cu virtuţile, Prealăudată. Pentru aceea, primind de la El cununa pătimirii, ai intrat cu El în cămara de nuntă. Iar acum izbăveşte-ne din primejdii pe noi, care săvârşim cu credinţă pomenirea ta.

 

SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu

Glasul al 4-lea

Podobie: Degrab ne întâmpină...

Degrab ascultă, Stăpână, rugăciunile noastre şi le du pe ele Fiului şi Dumnezeului tău, Doamnă Preacurată; înlătură primejdiile din calea celor ce aleargă la tine; risipeşte sfaturile şi semeţiile cele prea îndrăzneţe ale celor ce se întrarmează fără de Dumnezeu împotriva robilor tăi.

 

SEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu

Glasul al 4-lea

Podobie: Degrab ne întâmpină...

Dacă Te-a văzut pe Tine Înălţat pe Cruce, Preacurata Maica Ta, Cuvinte al lui Dumnezeu, plângând ca o maică, zicea: ce minune nouă şi străină este aceasta, Fiul meu? Cum te uneşti cu moartea, Viaţa tuturor, vrând să înviezi pe cei morţi ca un Milostiv?

Paraclisul Sfintei Mari Muceniţe Eufimia

 

Preotul face obişnuitul început, zicând: Binecuvântat este Dumnezeul nostru…

Citeţul: Amin. Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie! Împărate ceresc… Sfinte Dumnezeule… Preasfântă Treime… Tatăl nostru…

Preotul: Că a Ta este împărăţia…

Citeţul: Amin. Doamne miluieşte (de 12 ori). Slavă…Şi acum… Veniţi să ne închinăm… şi îndată psalmul 142: Doamne, auzi rugăciunea mea…

Apoi cântăm pe glasul al IV-lea: Dumnezeu este Domnul şi S-a arătat nouă, bine este cuvântat Cel ce vine întru numele Domnului (de 3 ori)

Apoi troparele acestea

Glasul al IV-lea (forma glasului al II-lea)

Podobie: “Cel ce Te-ai înălţat pe cruce…”:

Pe Sfânta Eufimia întru cântări o lăudăm şi mărim viaţa ei cea dumnezeiască şi mucenicia ei cea minunată răbdată cu puterea lui Hristos, că aceasta a smerit nedumnezeirea idolilor şi a ruşinat rătăcirile la Sinodul al Patrulea; pentru aceasta a intrat slăvită în pământul celor blânzi, ca o muceniţă mult pătimitoare. (de 2 ori)

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh. Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Nu vom tăcea nicicând, de Dumnezeu Născătoare, a spune pururea puterea ta noi, nevrednicii, că de nu ai fi stat tu înainte rugându-te, cine ne-ar fi scăpat pe noi de atâtea primejdii, sau cine ne-ar fi păzit pe noi până acum slobozi ? Noi de la tine, Stăpână, nu ne vom depărta, că tu mântuieşti pe robii tăi pururea din toate nevoile.

Apoi îndată psalmul 50: Miluieşte-mă, Dumnezeule…

 

Canonul

Glasul al 8-lea, îl punem pe 4, fără irmoase:

 

Cântarea I

Irmos: Apa trecând-o ca pe uscat şi din răutatea Egiptului scăpând israeliteanul, striga: Mântuitorului şi Dumnezeului nostru să-I cântăm.

Sfântă Mare Muceniţă Eufimia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Vino, o, Duhule cel Bun, la mine, cel ticălos, care voiesc să laud pe Eufimia, stâlpul credinţei, fala şi cinstea Calcedonului.

Sfântă Mare Muceniţă Eufimia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Laud, Eufimia, vieţuirea ta, măresc jertfa şi minunata mucenicie, cerând ca, prin rugăciunile tale, Maică, să laud după vrednicie minunile tale.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

În chip luminat te-ai lepădat de deşertăciunea şi de frumuseţile lumii, pentru Hristos, Eufimia; pentru aceasta şi pe noi, cei ce te cinstim, învredniceşte-ne să ne lepădăm de patimi.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

 Născătoare de Dumnezeu, pe noi, cei netrebnici, învredniceşte-ne, Maică a Cuvântului, ca, prin rugăciunile tale, să propovăduim cele două firi ale Lui într-un singur ipostas, Maică- Fecioară.

 

Cântarea a III-a

Irmos: Doamne, Cel Ce ai făcut acoperişul bolţii cereşti şi ai zidit Biserica, Tu pe mine mă întăreşte cu dragostea Ta, că Tu eşti Marginea doririlor şi credincioşilor Întărire, unule Iubitorule de oameni.

Sfântă Mare Muceniţă Eufimia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Vedem în mâinile tale, slăvită Eufimia, cartea Părinţilor, cea de Dumnezeu insuflată, cu cuviinţă ţinută, iar scrierea ereticilor zăcând la picioarele tale, ceea ce propovăduieşti dogmele adevărului.

Sfântă Mare Muceniţă Eufimia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Te-ai împotrivit cu tărie idoleştilor cuvinte, muceniţă Eufimia, prin credinţa ta către Dumnezeu – Omul şi, prin semne multe smerind pe judecătorii tăi, ai suferit mucenicia cu bucurie.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Dorind cu râvnă, slăvită Eufimia, sfinţenia vieţii şi pe Hristos, şi lepădând toate cele trecătoare de pe pământ, ai gustat cele cereşti, a căror dorire dăruieşte-o şi nouă, cu rugăciunile tale.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Ca o purtătoare de biruinţă te-ai înălţat la ceruri, Preacurată, ca una ce ai născut nouă pe Dumnezeu Omul, pe Care roagă-L pururea, cu îndrăznire de maică, pentru robii tăi, pururea - Fecioară curată.

Apoi aceste stihiri:

Izbăveşte de eresuri pe toţi ortodocşii, că eşti mijlocitoarea credincioşilor către Hristos, ca o muceniţă mult pătimitoare, Eufimia.

Întăreşte-i pe cei ce în chip ortodox te cinstesc pe tine, Născătoare de Dumnezeu, întru credinţa Fiului tău şi în încercările vieţii, ca una ce ai îndrăznire de maică.

 

Apoi preotul rosteşte ectenia la care pomeneşte pe cei pentru care se face paraclisul, iar după ecfonis cântăm:

 

Sedealna

Glas 2

Podobie: Ceea ce eşti rugătoare caldă...

Dorind, cinstită, cămara cea preaîmpodobită, te-ai jertfit lui Dumnezeu, ca o junghiere cu bun miros şi L-ai propovăduit pe Hristos desăvârşit om şi Dumnezeu într-un singur ipostas, ținând în mâinile tale, Eufimia, cartea lui Dumnezeu.

 

Cântarea a IV-a

Irmos: Auzit-am, Doamne, Taina iconomiei Tale, înţeles-am lucrurile Tale şi am preaslăvit Dumnezeirea Ta.

Sfântă Mare Muceniţă Eufimia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Te-ai înfrumuseţat întru Duhul, muceniţă Eufimia; pentru aceasta te-ai nevoit biruind reaua credinţă, pe care şi acum o izgoneşte, cu solirile tale.

Sfântă Mare Muceniţă Eufimia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Uneltele diavolului le-ai smerit, prin minune, Eufimia; şi pe noi acum ne păzeşte de năvălirile înşelătorului, o, prealăudată.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Chinuri ai răbdat bucurându-te, prin dumnezeiescul har, Eufimia; pentru aceasta grăbeşte şi izbăveşte de săgeţile durerii pe cei ce te cinstesc.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Prin solirile tale, Fecioară, trimite-ne de la Fiul tău curăţire de păcate, ca toţi să scăpăm de năvălirile vicleanului balaur.

 

Cântarea a V-a

Irmos: Luminează-ne pe noi, Doamne, cu poruncile Tale și cu brațul Tău cel înalt; pacea Ta dă-o nouă, Iubitorule de oameni. 

Sfântă Mare Muceniţă Eufimia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Izbăveşte pe cei credincioşi cu solirile tale, Eufimia, de rătăcirile cele întinate ale ereticilor, care răstoarnă dumnezeieştile dogme ale Bisericii.

Sfântă Mare Muceniţă Eufimia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Ai izbăvit şi ai întărit credinţa cea adevărată a ortodocşilor, prin minune pecetluind dumnezeiasca credinţă, Eufimia.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Înalţă mintea celor ce te cinstesc pe tine, Eufimia, către Iisus Mântuitorul, Dumnezeu - Omul, şi de înşelare păzeşte-ne şi ne izbăveşte.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Porţi pe Hristos în braţele tale, Mireasă dumnezeiască, şi alăptezi ca pe un prunc, mai presus de fire, pe Cel ce S-a întrupat sub vreme, pe Dumnezeu şi Domnul.

 

Cântarea a VI-a

Irmos: Rugăciune voi vărsa către Domnul şi Lui voi spune întristările mele; că s-a umplut de răutăţi sufletul meu şi viaţa mea de iad s-a apropiat. Ci, ca Iona mă rog Ţie: din stricăciune, Dumnezeule, scoate-mă.

Sfântă Mare Muceniţă Eufimia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Iubit-ai pe Hristos, prealăudată Eufimia, din inimă fierbinte; pentru aceasta te desfătezi de viaţa cea veşnică şi dumnezeiască, bucurându-te, şi mijlocind la Dumnezeu să fim izbăviţi noi de chinuri.

Sfântă Mare Muceniţă Eufimia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Zădărniceşte îndrăznelile celor de rea credinţă şi năvălirile demonilor, Eufimia, şi, cu rugăciunile tale către Cuvântul, izbăveşte inimile credincioşilor de înşelare şi-i scapă de legăturile păcatului, ale morţii şi ale diavolului.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Alină-mi sufletul, slăvită Eufimia, cu rugăciunile tale către Dumnezeu, şi dăruieşte-mi bucuria păcii şi nădejdea în Dumnezeu cea mântuitoare şi dorirea veşnicei desfătări şi viaţa raiului cea nesfârşită.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Tu L-ai purtat în pântece pe Domnul, Fecioară, mai presus de fire şi de cuvânt, şi ai îmbrăţişat cu mâinile pe Dumnezeu şi din cinstiţii tăi sâni L-ai alăptat; pentru aceasta, ca o Maică a lui Dumnezeu, roagă-L pe Acesta pentru toţi.

Apoi aceste stihiri:

Izbăveşte de eresuri pe toţi ortodocşii, că eşti mijlocitoarea credincioşilor către Hristos, ca o muceniţă mult pătimitoare, Eufimia.

Întăreşte-i pe cei ce în chip ortodox te cinstesc pe tine, Născătoare de Dumnezeu, întru credinţa Fiului tău şi în încercările vieţii, ca una ce ai îndrăznire de maică.

Preotul rosteşte ectenia, aşa cum s-a arătat după cântarea a III-a, apoi cântăm:

 

Condac

Glas 2

Podobie: Ceea ce eşti folositoare creştinilor…

Eufimia, tu eşti fala mucenicilor, înfrumuseţarea cea cinstită a mărturisirii lui Hristos, jertfindu-te de bunăvoie pentru Dânsul cu bucurie ; pentru aceasta ai luat în ceruri cinste de mare muceniţă şi cununa biruinţei. Întăreşte, cu solirile tale, pe credincioşi în dreapta credință şi roagă pe Hristos ca să primim iertare.

Prochimenul, glas 4:

Minunat este Dumnezeu întru Sfinţii Săi.

Stih: Prin Sfinţii care sunt pe pământul Lui, lucruri minunate a făcut Domnul.

Şi se citeşte Sf. Evanghelie de la Luca ( XXI, 12-19 ): Zis-a Domnul ucenicilor Săi: Feriţi-vă de oameni…

Strana: Slavă Ţie, Doamne, slavă Ţie!

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh

Glas 2

Pentru rugăciunile purtătoarei de chinuri Eufimia, Milostive, curăţeşte mulţimea greşalelor noastre.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Milostive, curăţeşte mulţimea greşalelor noastre.

Apoi stihira glas 6 (forma glasului 2), Podobie: “Toată nădejdea…”

Stih: Miluieşte-ne, Dumnezeule, după mare mila Ta şi după mulţimea îndurărilor Tale curăţeşte fărădelegile noastre.

În cântări dumnezeieşti să lăudăm pe Eufimia, podoaba Calcedonului, înfrumuseţarea cea preacinstită a Bisericii, căci cu bucurie s-a jertfit pe sine Domnului şi a lepădat pe cele trecătoare, mincinoase şi stricăcioase şi toată deşertăciunea, întărind prin minuni pe cei ce cred întru adevăr ; cu adevărat s-a arătat pildă mucenicilor lui Hristos şi turn de apărare al ortodocşilor, cea de Dumnezeu fericită.

Diaconul (iar în lipsa lui, preotul ) rosteşte rugăciunea:

Mântuieşte, Dumnezeule, poporul Tău şi binecuvintează moştenirea Ta, cercetează lumea Ta cu milă şi cu îndurări, înalţă fruntea creştinilor ortodocşi şi trimite peste noi milele Tale cele bogate; pentru rugăciunile Preacuratei Stăpânei noastre Născătoarei de Dumnezeu şi pururea Fecioarei Maria; cu puterea cinstitei şi de viaţă făcătoarei Cruci; cu ocrotirile cinstitelor, cereştilor netrupeşti Puteri; pentru rugăciunile cinstitului, măritului Prooroc, Înaintemergătorului şi Botezătorului Ioan; ale Sfinţilor, măriţilor şi întru tot lăudaţilor Apostoli; ale sfinţilor sfinţiţilor ierarhi; ale sfinţilor, măriţilor şi bunilor biruitori mucenici; ale preacuvioşilor şi de Dumnezeu purtătorilor Părinţilor noştri, ale Sfintei, marii Muceniţe Eufimia din Calcedon, ale Sfinţilor (N), a căror pomenire săvârşim, ale sfinţilor şi drepţilor dumnezeieşti Părinţi Ioachim şi Ana şi pentru ale tuturor sfinţilor, rugămu-ne, Mult-milostive Doamne, auzi-ne pe noi păcătoşii, care ne rugăm Ţie, şi ne miluieşte pe noi.

Strana: Doamne, miluieşte (de 12 ori), cântat alternativ de cele două strane.

Preotul rosteşte ecfonisul: Cu mila şi cu îndurările şi cu iubirea de oameni ale Unuia-Născut Fiului Tău, cu Care eşti binecuvântat, împreună cu Preasfântul şi bunul şi de viaţă făcătorul Tău Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

Strana: Amin.

 

Cântarea a VII-a

Irmos: Tinerii cei ce au mers din Iudeea în Babilon, oarecând, cu credinţa Treimii văpaia cuptorului au călcat-o, cântând: Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.

Sfântă Mare Muceniţă Eufimia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

O, muceniţă Eufimia, prăznuieşti întru slavă, în Împărăţia lui Dumnezeu, fiind încununată după vrednicie, în mijlocul mucenicilor, cu care cânţi Domnului: Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat!

Sfântă Mare Muceniţă Eufimia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

În chip mărit ocroteşti pe cei ce cu dragoste se închină moaştelor tale, o, cinstită maică Eufimia, şi laudă pe Domnul cu credinţă dreptslăvitoare: Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat!

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Prin minune pecetluieşte Eufimia cartea credincioşilor ortodocşi, dogmatizând cu adevărat cele două firi ale lui Hristos într-un singur ipostas, pentru cei ce laudă cu credinţă pe Cuvântul în veci.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Biserică însufleţită a lui Dumnezeu Cuvântul eşti şi cort purtător de lumină; roagă-te, Fecioară, pentru cei ce te laudă şi împreună cântă luminat: Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat!

 

Cântarea a VIII-a

Irmos: Pe Împăratul Ceresc, pe Care Îl laudă Oştile îngereşti, lăudaţi-L şi preaînălţaţi-L întru toţi vecii.

Sfântă Mare Muceniţă Eufimia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Logodindu-te cu Cuvântul, o, Eufimia, ai dat mărturie prin sânge, pe Hristos lăudând ca o muceniţă în veci.

Sfântă Mare Muceniţă Eufimia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

De la Domnul luând tărie, Eufimia se sârguiește către mucenicie cu bucurie, pe Hristos lăudând întru toţi vecii.

Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Dumnezeu.

Mărturisind Eufimia Stăpânia Treimii, prăznuieşte acum în Sionul de sus, lăudând-O întru toţi vecii.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Mărturisim pe Fecioara şi Maica Cuvântului ca pe o mai cuprinzătoare decât cerurile şi slăvim pe Hristos în veci.

 

Cântarea a IX-a

Irmos: Cu adevărat te mărturisim pe tine Născătoare de Dumnezeu noi cei mântuiţi prin tine, Fecioară Curată, împreună cu Cetele cele fără de trup, mărindu-te pe tine.

Sfântă Mare Muceniţă Eufimia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Cu puterea Domnului Eufimia pecetluieşte credinţa cea din carte în chip minunat, cu mâinile sale, biruind rătăcirea cea cu adevărat pierzătoare.

Sfântă Mare Muceniţă Eufimia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Cu veselie a lepădat Eufimia cele ale lumii şi cele stricăcioase şi frumoase ale vieţii celei trecătoare, ca să se bucure în locaşurile cele dumnezeieşti împreună cu mucenicii.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Dăruieşte-mi râvna mărturisirii şi a dumnezeieştii îndrăzneli şi harul lui Dumnezeu, prin rugăciunile tale către Cuvântul, muceniţă preaslăvită.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Să lăudăm pe Maria, Maica Cuvântului, folositoarea cea tare şi acoperământul credincioşilor, slava şi desfătarea celor fără de trupuri.

Apoi îndată:

Cuvine-se cu adevărat să te fericim pe tine Născătoare de Dumnezeu, cea pururea fericită şi prea nevinovată şi Maica Dumnezeului nostru.

Ceea ce eşti mai cinstită decât Heruvimii şi mai slăvită fără de asemănare decât Serafimii, care fără stricăciune pe Dumnezeu Cuvântul ai născut, pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim.

Apoi aceste stihiri (megalinarii), glas 8, Podobie: “Ceea ce eşti mai cinstită…”,

în timpul cărora preotul cădeşte altarul şi poporul:

Bucură-te, podoaba cea cinstită a Calcedonului, muceniţă Eufimia, şi călăuza credinţei; bucură-te, ruşinarea cumpliţilor eretici şi pecetluirea Sinodului al Patrulea.

Veniţi să lăudăm în cântări viaţa Eufimiei şi să strigăm cu bucurie: bucură-te, lauda Bisericii şi a mucenicilor şi apărarea credincioşilor ortodocşi.

Cu evlavie să cinstim pe dumnezeiasca pecete a mucenicilor, pe minunata Eufimia, care s-a jerfit cu râvnă pentru Cuvântul, şi a pecetluit credinţa ortodocşilor.

Pe marea muceniţă a lui Hristos cu cântări de laudă să o încununăm cu bucurie, pe ceea ce s-a învrednicit de cinstea nestricăciunii şi de dumnezeiasca odihnă împreună cu toţi mucenicii.

Muceniţă Eufimia, în ceruri pururea prăznuieşti cu îngerii, bucurându-te, ca un chip al mucenicilor şi laudă a ortodocşilor; roagă pe Ziditorul pentru robii tăi.

Păzeşte-ne pe noi toţi de rătăcire şi Ortodoxia de săgeţile ereticilor; întăreşte credinţa cu rugăciunile tale către Ziditorul şi călăuzeşte pe toţi către Dumnezeu, Eufimia.

Îngerii şi cetele Sfinţilor, cu Botezătorul, cu Apostolii lui Hristos şi cu Născătoarea de Dumnezeu Maria, faceţi rugăciune ca să ne mântuim.

Sfinte Dumnezeule…Preasfântă Treime…Tatăl nostru…

şi după ecfonis cântăm

Troparul, glasul al 5-lea, Podobie: „Pe Cuvântul…”:

Tu eşti frumuseţea Calcedonului şi stâlpul Ortodoxiei, o, cinstită Eufimia, călăuza şi întărirea Părinţilor, că te-ai luptat strălucit şi te-ai încununat minunat cu harul nestricăciunii şi ai întărit cartea Părinţilor care au mărturisit cele două firi ale lui Hristos.

Preotul rosteşte ectenia, pomenind pe cei pentru care se face paraclisul şi Otpustul mic.

Apoi cântăm această stihiră glas 2, podobie: “Când de pe lemn…”, vreme în care ne închinăm icoanei sfântului:

Veniţi să cinstim nevoinţa cea sfântă a cinstitei Eufimia, întru umilinţa sufletului, lăudând în cântări minunile ei; că pe Hristos L-a propovăduit în mijlocul Sinodului un ipostas în două firi; pentru aceasta după vrednicie este preamărită, primind slava nestricăciunii şi dumnezeiasca odihnă în ceruri.

Stăpână, primeşte rugăciunile robilor tăi şi ne izbăveşte pe noi de toată nevoia şi necazul.

Toată nădejdea mea spre tine o pun, Maica lui Dumnezeu, păzeşte-mă sub acoperământul tău.

(Traducere din limba greacă de protos. Chiril Lovin, după paraclisul alcătuit de Arhim. Nikodimos Aerakis)

Acatistul Sfintei Mari Mucenițe Eufimia

 

De este preot, zice: Binecuvântat este Dumnezeul nostru totdeauna, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin, iar de este diacon, monah sau mirean, zice: Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi.

Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție!

Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea ești și pe toate le împlinești; Vistierul bunătăților și Dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi și ne curățește pe noi de toată întinăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi (de trei ori).

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doamne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vindecă neputințele noastre, pentru numele Tău.

Doamne, miluiește (de trei ori), Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Tatăl nostru, Care ești în ceruri, sfințească-se numele Tău, vie împărăția Ta, facă-se voia Ta, precum în cer, așa și pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi, și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel rău.

Preotul: Că a Ta este împărăția, puterea și slava, a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor.

Cântărețul: Amin. Doamne, miluiește (de 12 ori). Și troparele:

Miluiește-ne pe noi, Doamne, miluiește-ne pe noi, că nepricepându-ne de nici un răspuns, această rugăciune aducem ție, ca unui Stăpân, noi, păcătoșii robii Tăi, miluiește-ne pe noi.

Slavă...

Doamne, miluiește-ne pe noi, că întru Tine am nădăjduit; nu Te mânia pe noi foarte, nici pomeni fărădelegile noastre, ci caută și acum ca un Milostiv și ne izbăvește pe noi de vrăjmașii noștri; că Tu ești Dumnezeul nostru și noi suntem poporul Tău; toți lucrul mâinilor Tale și numele Tău chemăm.

Și acum..., al Născătoarei de Dumnezeu:

Ușa milostivirii deschide-o nouă, binecuvântată Născătoare de Dumnezeu Fecioară, ca să nu pierim cei ce nădăjduim întru tine, ci să ne mântuim prin tine din nevoi, că tu ești mântuirea neamului creștinesc.

Apoi:

Cred întru unul Dumnezeu, Tatăl Atotțiitorul, Făcătorul cerului și al pământului, văzutelor tuturor și nevăzutelor.

Și întru unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Născut, Care din Tatăl S-a născut mai înainte de toți vecii; Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, iar nu fă-cut, Cel de o ființă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut;

Care pentru noi, oamenii, și pentru a noastră mântuire, S-a pogorât din ceruri și S-a întrupat de la Duhul Sfânt și din Maria Fecioara și S-a făcut om;

Și S-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponțiu Pilat și a pătimit și S-a îngropat;

Și a înviat a treia zi, după Scripturi.

Și S-a înălțat la ceruri și șade de-a dreapta Tatălui;

Și iarăși va să vină cu slavă, să judece viii și morții, a Cărui împărăție nu va avea sfârșit.

Și întru Duhul Sfânt, Domnul de viață Făcătorul, Care din Tatăl purcede, Cel ce împreună cu Tatăl și cu Fiul este închinat și slăvit, Care a grăit prin proroci.

Întru una, sfântă, sobornicească și apostolească Biserică;

Mărturisesc un Botez întru iertarea păcatelor;

Aștept învierea morților.

Și viața veacului ce va să fie. Amin.

Doamne, miluiește (de 12 ori).

Apoi:

Psalmul 142

Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru credincioșia Ta, auzi-mă, întru dreptatea Ta. Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vii nu-i drept înaintea Ta. Vrăjmașul prigonește sufletul meu și viața mea o calcă în picioare; făcutu-m-a să locuiesc în întuneric ca morții cei din veacuri. Mâhnit e duhul în mine și inima mea încremenită înlăuntrul meu. Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult; cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele mâinilor Tale m-am gândit. Întins-am către Tine mâinile mele, sufletul meu ca un pământ însetoșat. Degrab auzi-mă, Doamne, că a slăbit duhul meu. Nu-ți întoarce fața Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor ce se coboară în mormânt. Fă să aud dimineața mila Ta, că la Tine mi-e nădejdea. Arată-mi calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu. Scapă-mă de vrăjmașii mei, că la Tine alerg, Doamne. Învață-mă să fac voia Ta, că Tu ești Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun să mă povățuiască la pământul dreptății. Pentru numele Tău, Doamne, dăruiește-mi viață. Întru dreptatea Ta scoate din necaz sufletul meu. Fă bunătate de stârpește pe vrăjmașii mei și pierde pe toți cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău.

Slavă..., și acum..., Aliluia (de trei ori).

(Troparul)

Doamne, miluiește (de trei ori).

Apoi:

Psalmul 50

Miluiește-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta, și după mulțimea îndurărilor Tale, șterge fărădelegea mea. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea și de păcatul meu mă curățește. Că fărădelegea mea eu o cunosc și păcatul meu înaintea mea este pururea. Ție unuia am greșit și rău înaintea Ta am făcut, așa încât drept ești Tu întru cuvintele Tale și biruitor când vei judeca Tu. Că iată, întru fărădelegi m-am zămislit și în păcate m-a născut maica mea. Că iată, adevărul ai iubit; cele nearătate și cele ascunse ale înțelepciunii Tale mi-ai arătat mie. Stropi-mă-vei cu isop, și mă voi curăți; spăla-mă-vei, și mai vârtos decât zăpada mă voi albi. Auzului meu vei da bucurie și veselie; bucura-se-vor oasele mele cele smerite. Întoarce fața Ta de la păcatele mele și toate fărădelegile mele șterge-le. Inimă curată zidește întru mine, Dumnezeule, și duh drept înnoiește întru cele dinlăuntru ale mele. Nu mă lepăda de la fața Ta și Duhul Tău cel Sfânt nu-L lua de la mine. Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale și cu duh stăpânitor mă întărește. Învăța-voi pe cei fără de lege căile Tale și cei necredincioși la Tine se vor întoarce. Izbăvește-mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta. Doamne, buzele mele vei deschide și gura mea va vesti lauda Ta. Că de ai fi voit jertfă, Ți-aș fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi. Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit, inima înfrântă și smerită Dumnezeu nu o va urgisi. Fă bine, Doamne, întru bună-voirea Ta, Sionului, și să se zidească zidurile Ierusalimului. Atunci vei binevoi jertfa dreptății, prinosul și arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tău viței.

(Apoi, urmează Condacele și Icoasele)

Condac 1

Ca un crin într-o grădină aleasă, Sfântă muceniță a lui Hristos Eufimia, te-ai aflat în ceata creștinilor care slujeau Domnului. Erai gătită cu luminoasă frică și dragoste pentru mărturisirea lui Dumnezeu și viața cea veșnică iar noi, văzându-te așa, te lăudăm: Bucură-te, Sfântă Eufimia, mare muceniță a lui Hristos!

Icos 1

Înconjurând păgânii casa unde erai împreună cu ceilalți creștini la rugăciune, te-au luat la judecată, unde te măguleau și cu desfătări lumești ai fost încercată. Dar tu n-ai lăsat pe Domnul, nici credința Sa, ci pe toate le-ai urât și munci ai primit, pentru care îți cântăm cu drag:
Bucură-te, fecioară împodobită cu sfânta virtute a rugăciunii;
Bucură-te, ceea ce ai izgonit întunericul înșelăciunii;
Bucură-te, cu sufletul iubitoare de Dumnezeu;
Bucură-te, cu trupul luptătoare împotriva celui rău;
Bucură-te, veselă fecioară purtătoare de Dumnezeu;
Bucură-te, cea cu dragoste înflăcărată pentru aproapele tău;
Bucură-te, crin neveștejit și pasăre neînfricată;
Bucură-te, care ai stat între păgâni la judecată;
Bucură-te, că de Hristos nu te-ai lepădat;
Bucură-te, ceea ce pe tirani i-ai înfruntat;
Bucură-te, Sfântă Eufimia, mare muceniță a lui Hristos!

Condac 2

Nemaivoind tiranul nimic să mai asculte, a poruncit să fii legată pe roată cu dinții de fier. Fiind chinuită, te rugai lui Dumnezeu și deodată roata s-a oprit, călăii s-au îngrozit, iar tu cântai lui Dumnezeu: Aliluia!

Icos 2

Atunci a venit îngerul Domnului și de pe roată te-a coborât, de răni te-a tămăduit și tu lui Hristos ai mulțumit, pentru care îți cântăm aceste laude:
Bucură-te, ceea ce ai biruit mânia tiranului ighemon;
Bucură-te, fiind întărită de al nostru Domn;
Bucură-te, ceea ce ai primit dureri cu multă bucurie;
Bucură-te, căci ai suferit grele munci pentru veșnicie;
Bucură-te, ceea ce de roată nu te-ai spăimântat;
Bucură-te, că în munci lui Dumnezeu te-ai rugat;
Bucură-te, că în ceasul muncilor nu te-ai deznădăjduit;
Bucură-te, că în Domnul te-ai veselit;
Bucură-te, că un înger de pe roată te-a luat;
Bucură-te, că în vremea aceea pe Dumnezeu ai lăudat;
Bucură-te, Sfântă Eufimia, mare muceniță a lui Hristos!

Condac 3

Mânia tiranului s-a aprins asupra ta Sfântă Eufimia, că a poruncit la alți doi chinuitori și mai cumpliți și fără de milă, să te arunce într-un cuptor de foc, foarte încins, iar tu cu mare glas preaslăveai pe Dumnezeu, cântând: Aliluia!

Icos 3

În mijlocul focului cântai cântarea celor trei tineri din Babilon și îndată mare minune s-a arătat, căci asprimea focului a încetat, căzând o rouă cerească peste tine, ai ieșit sănătoasă și biruitoare. Iar noi văzând această minune, te lăudăm cu dragoste așa:
Bucură-te, căci de sunetul focului nu te-ai spăimântat;
Bucură-te, că în el fără de frică ai intrat;
Bucură-te, și Domnul îndată ți l-a rourat;
Bucură-te, cea cu mireasma lui Hristos învăluită;
Bucură-te, ce ești mult doritoare de patria cerească și de ea preaiubită;
Bucură-te, fecioară prealăudată care tăria iadului ai zdruncinat-o;
Bucură-te, ceea ce te veselești în ceata marilor martiri;
Bucură-te, în lumina cea neînserată a Sfintei Treimi;
Bucură-te, cea logodită fecioară mireasă la nunțile Mielului;
Bucură-te, Sfântă Eufimia, mare muceniță a lui Hristos!

Condac 4

Nemaiștiind ighemonul ce să-ți facă, te-a aruncat în temniță și neputând a te pleca la închinarea idolească, te-a spânzurat pe un lemn și trupul cu unghii de fier ți l-a strujit. Iar tu, Sfântă Eufimia cu bucurie primeai suferințele, cântând: Aliluia!

Icos 4

Văzând tiranul că te-ai arătat sănătoasă și după această muncire, te-a aruncat într-o groapă adâncă cu jivini otrăvitoare. Acestea nu s-au atins de tine, ci se cucereau și-ți slujeau:
Bucură-te, Sfântă Eufimia, mireasa lui Hristos, cea mult biruitoare;
Bucură-te, căci lumina Domnului te-a strălucit ca un soare;
Bucură-te, că pe tine ca și pe Sfântul Daniil, Dumnezeu te-a izbăvit;
Bucură-te, atunci tu cu mare glas I-ai mulțumit;
Bucură-te, căci și ighemonul văzând aceasta, s-a spăimântat;
Bucură-te, dar altă muncă a căutat ca un turbat;
Bucură-te, Sfântă Eufimia mare muceniță a lui Hristos!

Condac 5

Cugetând sălbaticul ighemon cu mânie altă muncă, a poruncit ca o altă groapă să se sape într-un loc tăinuit, să se umple de țepușe, iar peste ea să aștearnă paie. Atunci te-a pus să treci pe acolo, dar tu ca o pasăre peste cursă ai trecut și pe Domnul ai slăvit în inima ta, zicând: Aliluia!

Icos 5

Antipatul, văzând că nu poate să te ucidă, a poruncit să te bată cu toiege noduroase, cu fierăstrăul să te taie și-ntr-o mare tigaie să te ardă. Toate aceste munci le-ai suferit și biruit cu darul lui Hristos, pentru care îți aducem laudă:
Bucură-te, că ai trecut peste sulițe și țepușe, biruitoare;
Bucură-te, căci nu s-au atins de sfintele tale picioare;
Bucură-te, că a poruncit să te lege cu asprime;
Bucură-te, și cu fierăstrăul să te taie;
Bucură-te, cea pusă la foc într-o tigaie;
Bucură-te, care umpli de mireasmă Biserica creștinilor;
Bucură-te, ce cu dreaptă răbdare și blândețe sfântă ai suferit asprimea bătăilor;
Bucură-te, Sfântă Eufimia, mare muceniță a lui Hristos!

Condac 6

Nemernicul tiran, neavând ce să-ți mai facă, s-a gândit să dea drumul la fiare sălbatice peste tine, ca să te rupă și să te strivească. Iar tu cu glas te rugai lui Dumnezeu, ca să te cheme la El, și cântai cu mult dor: Aliluia!

Icos 6

Și așa rugându-te lui Dumnezeu, păgânii au dat drumul asupra ta la lei și urși flămânzi. Dar fiarele s-au apropiat de tine cu sfială. Din rânduială dumnezeiască, o ursoaică s-a apropiat de tine și ți-a făcut o mică rană la picior, de unde a început a curge sânge. Atunci un glas s-a auzit, chemându-te la viața de veci, iar noi pentru al tău sfârșit mucenicesc te lăudăm:
Bucură-te, cea care răspândești dragostea lui Hristos și lumina păcii;
Bucură-te, ceea ce alungi negura păgânătății;
Bucură-te, că au dat drumul asupra ta la fiare îngrozitoare;
Bucură-te, că au pornit asupra ta cu furie mare;
Bucură-te, că la tine când au ajuns cu mare cucernicie s-au supus;
Bucură-te, căci s-au îmblânzit și picioarele ți-au lins;
Bucură-te, că apoi a fost rânduit de Pronia cerească;
Bucură-te, că una dintre ursoaice să te rănească;
Bucură-te, Sfântă Eufimia, mare muceniță a lui Hristos!

Condac 7

Viața ta feciorească și neprihănită ai adus-o jertfă curată Mirelui ceresc, căci dragostea ce nu cade niciodată, nu poate fi zdruncinată de șarpele cel iscusit în răutăți și ai cântat prin ultima ta suflare: Aliluia!

Icos 7

Despărțindu-ți-se sufletul de trup, s-a dus către locașurile cerești, înconjurat de cete îngerești care-ți glăsuiau așa:
Bucură-te, Sfântă Eufimia, înțeleaptă fecioară;
Bucură-te, mielușeaua Domnului cea prea frumoasă;
Bucură-te, împreună cu mucenițele care mai înainte de tine au pătimit;
Bucură-te, trandafir înrourat;
Bucură-te, iesle încărcată cu fân și flori mirositoare;
Bucură-te, heruvim și candelă plină cu uleiul credinței arzătoare;
Bucură-te, crin înveșmântat și porumbel cu glas duios;
Bucură-te, Sfântă Eufimia, mare muceniță a lui Hristos!

Condac 8

Sfintele tale moaște au fost puse în biserica de la Bosfor, unde multe minuni făceau prin mirul ca de sânge ce curgea din ele. Iar noi văzând minunile tale Sfântă Eufimia, cântăm lui Dumnezeu pentru tine: Aliluia!

Icos 8

Miruri aromate izvorăsc din sfintele tale moaște și bolile celor neputincioși tămăduiești, căci toți care aleargă prin rugăciune la tine se izbăvesc de multe rele. Pentru a ta grabnică ascultare te lăudăm așa:
Bucură-te, cea mult încercată prin foc și prin muncă;
Bucură-te, căci asemenea aurului prin foc ai fost curățată;
Bucură-te, piatră de mult preț strălucitoare;
Bucură-te, fecioară frumoasă plină de înduioșare;
Bucură-te, a prea frumoșilor îngeri veselie;
Bucură-te, că ne aduci nouă multă bucurie;
Bucură-te, ceea ce neputințele le vindeci cu sângele tău;
Bucură-te, că ne scapi de cursele celui rău;
Bucură-te, mucenița lui Hristos, cea binecuvântată;
Bucură-te, la cer de Dumnezeu încununată;
Bucură-te, Sfântă Eufimia, mare muceniță a lui Hristos!

Condac 9

Mult era Biserica Domnului înviforată de vânturile eresurilor potrivnice. Pentru aceasta s-au adunat în Calcedon Sfinții Părinți, arătând adevărul de credință și aducând prin lupta cu ereticii pace și liniște sfintelor biserici, care cântau: Aliluia!

Icos 9

Sfântul Anatolie a scris mărturisirea credinței într-o carte, asemenea și ereticii cei în număr foarte mare au scris într-o carte nebuniile lor. Le-au pus pe pieptul Sfintei Eufimia și s-au rugat trei zile cu post, apoi s-au dus la mormânt și au vazut scrisoarea dreptslăvitorilor creștini în dreapta Sfintei, iar pe a ereticilor aruncată la picioarele ei. Văzând această minune, slăvim pe mucenița Domnului cu mare glas așa:
Bucură-te, limanul creștinilor și a lor icoană de lumină;
Bucură-te, ceea ce aperi adunarea creștină;
Bucură-te, ceea ce mărturisirea cea adevărată o ai dovedit;
Bucură-te, ceea ce reaua credință a ereticilor ai izgonit;
Bucură-te, că ai întins mâna având în ea a ortodocșilor scrisoare;
Bucură-te, dându-i-o patriarhului de parcă nu erai moartă, ci vie;
Bucură-te, mărturisitoarea credinței creștine;
Bucură-te, căci ai arătat că numai ea duce la mântuire;
Bucură-te, că adunarea ereticilor rămași a intrat la închisoare jos;
Bucură-te, Sfântă Eufimia, mare muceniță a lui Hristos!

Condac 10

Mavrichie, împăratul dreptcredincios, a ajuns la îndoială despre minunea cum că ar izvorî din sfintele tale moaște mir roșu. Le-a pecetluit și singur le-a deschis, umplându-se deodată biserica de bună mireasmă, atunci a cântat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icos 10

În timpul cel rău al împăratului Eraclie a îngăduit Dumnezeu năvălirea perșilor, care au intrat în biserica Muceniței și au răpit vasele sfinte. Neputând deschide mormântul Sfintei, au strâns multe lemne, dându-le foc, dar marmura n-a crăpat și au plecat rușinați. Iar noi pe martira Domnului să o lăudăm cu cinste așa:
Bucură-te, că îndoiala lui Mavrichie ai îndreptat;
Bucură-te, ceea ce i-ai aratat al tău mir minunat;
Bucură-te, căci pe el la pocăință l-ai adus;
Bucură-te, căci nu l-ai lăsat de înșelăciune și îndoială răpus;
Bucură-te, că păgânii mormântul n-au putut să ți-l jefuiască;
Bucură-te, căci s-au întors zdrobiți de a ta tărie dumnezeiască;
Bucură-te, alungarea cu rușine a păgânătății;
Bucură-te, pecetea cea sfântă a creștinătății;
Bucură-te, Sfântă Eufimia, mare muceniță a lui Hristos!

Condac 11

Răul și blestematul Leon Isaurul când a venit la împărăție, a îndrăznit a lua moaștele Sfintei Efimia și în locul lor a pus oasele puturoase ale unui om păcătos cu scopul de a se îndoi ortodocșii de sfințenia Eufimiei. Apoi a pustiit biserica, făcând în ea cuptoare de fierarie. Dar creștinii cu multă răbdare și tânguire ziceau: Aliluia!

Icos 11

Și aruncându-se cinstitele moaște în mare, a dat peste dânsele o corabie. Văzându-le corăbierii se bucurau de această prețioasă comoară. Când au ajuns la un ostrov au văzut o fecioară venind pe apă și alta ieșindu-i în întâmpinare din corabie, salutându-se: „Bucură-te, mucenița lui Hristos, Sfântă Eufimia”, iar ea a zis, „Bucură-te, mucenița lui Hristos, Sfântă Glicheria”, pentru descoperirea numelui tău cu dragoste te lăudau așa:
Bucură-te, că asupra moaștelor tale vrăjmașul a început lupta;
Bucură-te, că nimeni nu a putut să-ți ia biruința;
Bucură-te, că lui Serghie și Serghon te-ai arătat;
Bucură-te, că ei o bisericuță mică ți-au ridicat;
Bucură-te, că moaștele tale în altar, sub pământ, spre ocrotire au stat;
Bucură-te, că ți-au slujit până la al vieții sfârșit;
Bucură-te, că și biserica aceea de un voievod s-a risipit;
Bucură-te, că Anastasie iarăși o a înnoit;
Bucură-te, Sfântă Eufimia, mare muceniță a lui Hristos!

Condac 12

Venind la împărăție Sfânta Irina, a găsit în ostrovul Lemnos sfintele tale moaște și a slăvit pe Dumnezeu, cântând cu dor: Aliluia!

Icos 12

Împreună cu Sfântul Tarasie, patriarhul Constantinopolului, au pornit oșteni spre ostrovul Lemnos, au ridicat moaștele tale și le-au adus în sfântul locaș, unde au fost la început. Noi văzând biruința asupra vrăjmașilor, ce cu sunet au pierit, îți cântăm cu bucurie așa:
Bucură-te, Sfântă Eufimia purtătoare de biruință;
Bucură-te, și întărește a noastră credință;
Bucură-te, floare prea frumoasă ce umpli văzduhul de bună mireasmă;
Bucură-te, că tot omul cu lacrimi ți se roagă;
Bucură-te, căci minunată vei fi mereu;
Bucură-te, și mă învrednicește în Împărăția Cerului să ajung și eu;
Bucură-te, mijlocitoare a mea la Hristos pentru înțelepciune;
Bucură-te, biruitoarea eresurilor și-a patimilor nebune;
Bucură-te, Sfântă Eufimia, mare muceniță a lui Hristos!

Condac 13

O, Sfântă muceniță a lui Hristos Eufimia primește de la noi această cântare, apără Sfânta ta Biserică și ne răcorește inimile noastre de văpaia arzătoare a poftelor necurate, ca să putem cânta ție și Domnului Iisus Hristos din tine: Aliluia! (de 3 ori)

Apoi se repetă Condacul 1 și Icosul 1

Icos 1

Înconjurând păgânii casa unde erai împreună cu ceilalți creștini la rugăciune, te-au luat la judecată, unde te măguleau și cu desfătări lumești ai fost încercată. Dar tu n-ai lăsat pe Domnul, nici credința Sa, ci pe toate le-ai urât și munci ai primit, pentru care îți cântăm cu drag:
Bucură-te, fecioară împodobită cu sfânta virtute a rugăciunii;
Bucură-te, ceea ce ai izgonit întunericul înșelăciunii;
Bucură-te, cu sufletul iubitoare de Dumnezeu;
Bucură-te, cu trupul luptătoare împotriva celui rău;
Bucură-te, veselă fecioară purtătoare de Dumnezeu;
Bucură-te, cea cu dragoste înflăcărată pentru aproapele tău;
Bucură-te, crin neveștejit și pasăre neînfricată;
Bucură-te, care ai stat între păgâni la judecată;
Bucură-te, că de Hristos nu te-ai lepădat;
Bucură-te, ceea ce pe tirani i-ai înfruntat;
Bucură-te, Sfântă Eufimia, mare muceniță a lui Hristos!

Condac 1

Ca un crin într-o grădină aleasă, Sfântă muceniță a lui Hristos Eufimia, te-ai aflat în ceata creștinilor care slujeau Domnului. Erai gătită cu luminoasă frică și dragoste pentru mărturisirea lui Dumnezeu și viața cea veșnică iar noi, văzându-te așa, te lăudăm: Bucură-te, Sfântă Eufimia, mare muceniță a lui Hristos!

Sfanta Eufimia icoana rara Binecuvantarea Familiei

 

Grabnica Ajutatoare intru toate nevoile si Mare Facatoare de minuni !

Sfante Mare Mc.Eufimia , roaga-te lui Dumnezeu pentru noi! Multumim pentru toate darurile primite!

Biserica Ortodoxă Română o sărbătoreşte 16 septembrie-culoarea albastra este culoarea intelepciunii si a memoriei.

Sfânta Mare Muceniţă Eufimia s-a născut, a crescut şi s-a încununat prin mucenicie în Calcedon, cetatea Bitiniei de lângă gura Mării Negre, în dreptul Constantinopolului, fiind între ele Bosforul Traciei. Ea a pătimit pe vremea împărăţiei lui Diocleţian, în 16 zile ale lunii septembrie, în care zi se prăznuieşte pomenirea ei.

Eufemia a suportat multe chinuri cumplite pentru credința ei în Hristos. După torturi, au aruncat-o către animale sălbatice flămânde, lei și urși in arena circului dar animalele sălbatice i-au lins picioarele și doar ursul i-a provocat o mică rană dupa care sfânta fecioară si-a dat sufletul lui Dumnezeu.

Apoi s-a produs un cutremur mare și  toată lumea a fugit din circ cu frică, trupul sfânt al marii mucenite eufimia a rămas intins pe pământ.Părinții lui Eufimia au luat trupul neinsufletit al fiicei și au îngropat-o cu onoruri în apropierea orașului.

 Iar acum se pomeneşte acea minune care s-a făcut de cinstitele ei moaşte în vremea Sinodului al IV-lea a toată lumea al Sfinţilor Părinţi, ce s-a ţinut în Calcedon la anul 451, prin care minune s-a dovedit şi s-a întărit mărturisirea dreptei credinţe. Această minune a fost hotar al Sfinţilor Părinţi, ca să nu treacă spre împărtăşirea celor rău credincioşi.

 Deci s-au adunat Sfinţii Părinţi în număr de 630, cu preasfinţitul Anatolie, Patriarhul Constantinopolului şi cu preasfinţitul Iuvenalie, Patriarhul Ierusalimului şi cu trimişii preasfinţitului Leon, Papa Romei. Şi au fost de faţă şi răi credincioşii, între care începători erau Dioscor, patriarhul Alexandriei, Maxim al Antiohiei, rânduit la patriarhie de Dioscor în locul lui Domnos, şi ceilalţi arhierei de un gând cu ei, şi Eutihie cu cei de o socoteală ai săi, încât mulţimea ereticilor era fără de număr. Şi toţi împreună cu Sfinţii Părinţi făceau Sinodul, adunându-se în biserica Sfintei Mare Muceniţe Eufimia, care este în cetăţuia dinspre Bosfor; pentru că acea biserică ţinea de scaunul mitropoliei Calcedonului şi era foarte mare, încât putea să încapă în ea mult popor. In ea se odihneau şi moaştele acestei mari muceniţe, de la care se făceau minunate şi preaslăvite minuni, care se cade măcar în parte să se pomenească.

  În ziua sfintei ei pomeniri, în care a pătimit pentru Hristos, în toţi anii izvora sânge din cinstitele ei moaşte, ca şi cum ar fi curs dintr-o rană, şi se lua de acolo astfel: Mormântul ei era de marmură şi acoperit de o lespede tot de marmură, având înăuntru moaştele sfintei, puse într-un sicriu de lemn. În acel mormânt de marmură, în partea stângă, era o ferestruie mică, cât încăpea o mână omenească. Ferestruia era încuiată cu tărie şi se deschidea numai la vremuri cuvioase. Prin acea ferestruie, numai episcopul singur, după cântarea rugăciunilor de toată noaptea şi înaintea Sfintei Liturghii, scotea acel sânge cu un burete legat de o vărguţă lungă de fier. Băgând acolo buretele uscat, îl scotea plin de sânge şi îl storcea într-un vas cinstit, pregătit pentru aceasta. Iar poporul văzând sângele acela, înălţa slavă atât lui Dumnezeu, cât şi Sfintei Muceniţe Eufimia şi se ungea cu el spre binecuvântare şi tămăduirea neputinţelor lor.

   Acel sânge era foarte bine mirositor, ca şi cum era amestecat cu un mir de mult preţ, însă nici un fel de mir din cele pământeşti nu putea să fie asemănător cu acela. Pentru că sângele acela covârşea cu neasemănare toate aromatele şi tămăduia toate bolile. Iar sfânta muceniţă izvora din cinstitele ei moaşte un sânge mirositor şi tămăduitor ca acela, nu numai în vremea prăznuirii sale de peste an, ci uneori şi în alte vremi, şi mai ales când arhiereul acelei biserici era bărbat plăcut lui Dumnezeu, cu viaţă îmbunătăţită. Se făceau încă şi arătări multe, pentru că sfânta se arăta de multe ori celor ce se rugau ei cu credinţă: uneori celor ce zăceau în boli, alteori celor ce alergau la biserică şi la mormântul ei, iar alteori celor ce erau în felurite primejdii şi o chemau în ajutor. Şi alergau spre închinare cu credinţă la dânsa în Calcedon popoare din toate ţările şi cetăţile, dar mai ales din Constantinopol. Drept aceea, adunându-se Sinodul Sfinţilor Părinţi celor din toată lumea, împăraţii au poruncit ca acolo să se săvârşească.

La acel sinod, făcându-se multă neînţelegere şi ceartă a dreptcredincioşilor creştini cu ereticii, pentru că rău credincioşii nu voiau nicidecum să se supună la dogmele cele drepte, atunci Preasfinţitul Anatolie, sfătuindu-se cu ceilalţi sfinţi părinţi, a zis către eretici: „Să scrieţi voi într-o carte mărturisirea credinţei voastre şi vom scrie şi noi mărturisirea noastră şi amândouă scrisorile, pecetluindu-le, să le punem în mormânt la preacinstitele moaşte ale Sfintei Mare Muceniţe Eufimia, apoi să ne rugăm soborniceşte lui Dumnezeu cu post, ca, prin această sfântă plăcută a sa, să ne descopere care este credinţa cea dreaptă". Aceasta zicând Sfântul Anatolie, toţi au lăudat sfatul lui. Deci au scris două cărţi: dreptcre-dincioşii pe a lor, iar ereticii pe a lor. Apoi, pecetluindu-le cu peceţile lor şi descoperind mormântul sfintei, au pus amândouă scrisorile pe pieptul ei. Şi iarăşi acoperind mormântul, l-au întărit cu pecete împărătească şi cu strajă şi s-au rugat trei zile cu postire.Şi sosind ziua a patra, împăratul împreună cu tot sinodul s-au dus la cinstitul mormânt al Sfintei Eufimia şi, desfăcând pecetea împărătească, când au deschis mormântul, au văzut scrisoarea celor dreptcredincioşi şezând în dreapta sfintei, iar scrisoarea celor răucredincioşi zăcând la picioarele ei. Şi de mirare era şi aceasta, că ea şi-a întins mâna sa spre împărat şi spre patriarh ca o vie, dându-le lor scrisoarea mărturisirii celei drepte. Atunci toţi s-au umplut de bucurie negrăită şi au dat slavă lui Dumnezeu, cântând cântări de laudă şi de mulţumire sfintei muceniţe şi închinându-se cu fierbinte dragoste moaştelor ei făcătoare de minuni.