Ne aflam, fara indoiala, intr-o epoca in care comunicarea a ajuns cotele maxime. Teoretic, ar trebui sa domneasca armonia peste tot in lumea aceasta. Se scriu mii de carti despre comunicarea in fel si chip, despre tehnici de armonizare a relatiilor, despre cum sa traiesti in pace cu tine insuti/insati fara a leza interesele si dorintele celuilalt. Am construit o lume perfecta din carti. Acolo, in miliardele de file, specialisti din toate colturile lumii, de la cele mai prestigioase universitati, fac studii prin care optimizeaza acest proces al comunicarii.
Asadar, stim cum sa comunicam in conditii de stres, stim sa gestionam situatii inedited, stim sa comunicam eficient cu persoane dificile, stim sa ne recunoastem greselile si suntem gata sa le asumam, astfel incat echipa sa mearga inainte ca un intreg in care nu se cunoaste alta atmosfera decat armonia. Feeric, nu-i asa? Ideal, mai ales pentru marile companii, unde munca in echipa este esentiala. Nu degeaba vedem reclame in care oamenii care muncesc in echipa par sa se simta la job ca intr-un etern concediu, unde fac numai ceea ce le place, pentru ca echipa nu e altceva decat o varianta mai trendy a unei familii moderne, in cadrul careia fiecare individ are oportunitatea de a-si etala si valorifica abilitatile! Aceasta este, desigur, o imagine! Doar o imagine! Este posibil sa existe si cazuri in care aceasta imagine feerica s-a aplicat si in realitate, dar, cu siguranta, sunt cazuri rare.
Dincolo de imaginea perfecta, descrisa in miliarde de pagini, stagneaza o realitate care nu seamana deloc cu povestea. Cu alte cuvinte, suntem perfecti numai in teorie! In practica, adica in realitatea cotidiana in care ne exercitam existenta, devenim, inevitabil oameni. Oameni cu episoade de furie, cu frustrari, cu dorinte ascunse, cu idealuri pe care suntem in stare sa ni le indeplinim cu pretul incalcarii tuturor normelor pe care specialistii ni le descriu in detalii fine in cartile lor.
Iata cateva mituri despre munca de echipa:
1. Munca de echipa inseamna armonie perfecta. Suna mai degraba a slogan, dar este una din propozitiile cel mai des folosite in cartile de specialitate. O echipa – asa cum spune teoria – inseamna un intreg. Echipa functioneaza ca o singura entitate. Toti membrii muncesc egal (teoretic), ating un target (un fel de Meka), apoi toti sunt recompensati egal, evident, tot teoretic. In realitate, un proiect in care este implicata o echipa poate aduce un stres foarte mare. Presiunea exercitata asupra membrilor naste conflicte in timpul carora nimeni nu mai pare sa isi aminteasca de feerica teorie. Momentele de apogeu ale conflictelor se pot lasa cu vorbe dure aruncate pe fundalul unei tonalitati ridicate, iar acesta este momentul in care mitul armoniei dispare.
2. Mai multi membri, eficienta mai mare, spune mitul. Pentru a imparti volumul de munca si a ajunge mai repede la obiectivul propus, se fac echipe de mai multi membri. In realitate, cu cat este mai mare o echipa, cu atat mai repede si mai des pot aparea conflictele. In plus, odata cu conceptul de munca de echipa, a aparut si barfa de echipa. O parte din specialistii care studiaza munca de echipa sunt de parere ca barfa de birou poate fi un atu (argumentand ca barfa poate scoate la iveala aspecte ascunse ale personalitatii fiecarui individ, astfel incat membrii au ocazia sa se cunoasca mai bine). Alti specialisti neaga aspectul benefic al barfei. Acestia sunt de parere ca tocmai relevarea unor aspecte ascunse ale personalitatii duce la conflicte care pot sabota munca de echipa. Cu cat sunt mai multi membri, posibilitatea izbucnirii de conflicte este mai mare.
3. Liderul isi asuma greselile. Foarte multi cred ca responsabilitatea atarna de umerii liderului, in realitate, fiecare individ care face parte din echipa si comite o greseala este mustrat, pedepsit, penalizat etc., spulberand mirifica armonie si generand un haos care perturba – cel putin pentru o vreme – echilibrul echipei. Mai exista si cazuri in care nu are loc asumarea, iar vina o poarta mereu celalalt.
Dincolo de imaginea perfecta, descrisa in miliarde de pagini, stagneaza o realitate care nu seamana deloc cu povestea. Cu alte cuvinte, suntem perfecti numai in teorie! In practica, adica in realitatea cotidiana in care ne exercitam existenta, devenim, inevitabil oameni. Oameni cu episoade de furie, cu frustrari, cu dorinte ascunse, cu idealuri pe care suntem in stare sa ni le indeplinim cu pretul incalcarii tuturor normelor pe care specialistii ni le descriu in detalii fine in cartile lor.
Iata cateva mituri despre munca de echipa:
1. Munca de echipa inseamna armonie perfecta. Suna mai degraba a slogan, dar este una din propozitiile cel mai des folosite in cartile de specialitate. O echipa – asa cum spune teoria – inseamna un intreg. Echipa functioneaza ca o singura entitate. Toti membrii muncesc egal (teoretic), ating un target (un fel de Meka), apoi toti sunt recompensati egal, evident, tot teoretic. In realitate, un proiect in care este implicata o echipa poate aduce un stres foarte mare. Presiunea exercitata asupra membrilor naste conflicte in timpul carora nimeni nu mai pare sa isi aminteasca de feerica teorie. Momentele de apogeu ale conflictelor se pot lasa cu vorbe dure aruncate pe fundalul unei tonalitati ridicate, iar acesta este momentul in care mitul armoniei dispare.
2. Mai multi membri, eficienta mai mare, spune mitul. Pentru a imparti volumul de munca si a ajunge mai repede la obiectivul propus, se fac echipe de mai multi membri. In realitate, cu cat este mai mare o echipa, cu atat mai repede si mai des pot aparea conflictele. In plus, odata cu conceptul de munca de echipa, a aparut si barfa de echipa. O parte din specialistii care studiaza munca de echipa sunt de parere ca barfa de birou poate fi un atu (argumentand ca barfa poate scoate la iveala aspecte ascunse ale personalitatii fiecarui individ, astfel incat membrii au ocazia sa se cunoasca mai bine). Alti specialisti neaga aspectul benefic al barfei. Acestia sunt de parere ca tocmai relevarea unor aspecte ascunse ale personalitatii duce la conflicte care pot sabota munca de echipa. Cu cat sunt mai multi membri, posibilitatea izbucnirii de conflicte este mai mare.
3. Liderul isi asuma greselile. Foarte multi cred ca responsabilitatea atarna de umerii liderului, in realitate, fiecare individ care face parte din echipa si comite o greseala este mustrat, pedepsit, penalizat etc., spulberand mirifica armonie si generand un haos care perturba – cel putin pentru o vreme – echilibrul echipei. Mai exista si cazuri in care nu are loc asumarea, iar vina o poarta mereu celalalt.
