Multumesc!

 Multumesc, . 

Pentru ca m-ai crescut, m-ai inspirat si mi-ai aruncat proptelele si paravanele, ca sa ma arati mie in cel mai direct si mai sincer mod disponibil.

Multumesc! 

Pentru prietenii pe care nici nu am stiut ca-i am, dar si pentru cei carora le-ai schimbat statutul, i-ai trecut in alt spatiu, mi i-ai ascuns vederii si auzului, dar i-ai lasat acolo, in sufletul meu, ca sa-mi aduc aminte cine am fost la un moment dat.

Multumesc! 

Ca mi-ai lasat familia si mi-ai adus parintii mai aproape prin cuvant cald si iubire impartasita, prin caile stiute doar de tine.

Multumesc pentru iertare, acceptare, smerenie, aventura, constienta... Pentru recunostinta si pentru tot ce m-ai invatat nou despre Iubire.

Multumesc pentru toate imbratisarile daruite si primite, pentru mangaieri si priviri in care m-am nascut iar si iar.

Multumesc! Pentru descoperirea faptului ca distanta fizica nu inseamna nimic in comparatie cu iubirea pe care o stiu in mine si in ceilalti. Pentru valori pe care le-am gasit intr-un partener, nu de viata, ci de vieti. Pentru aurul pe care mi l-ai aratat in momente intunecate, in mine si in el. Pentru tot ce am iluminat in mine cu ajutorul lui, si pentru demnitatea cu care te-am condus spre plecare.

GHID DE MĂRTURISIRE A PĂCATELOR

 Mă mărturisesc eu mult păcătosul/păcătoasa (numele de botez) Domnului nostru
Iisus Hristos, în prezenţa sfinţiei tale, cinstite părinte, de toate păcatele mele care le-am
făcut de la ultima mărturisire (sau din copilărie) şi până acum: cu fapta, cu cuvântul, cu
gândul, din ştiinţă şi din neştiinţă, cu voie sau fără de voie, din noapte şi din zi...
Am greşit: având puţină credinţă şi încredere în Dumnezeu; căzând în ispite şi în nevoi
nu m-am supus voii Domnului, ci am cârtit şi am hulit; n-am îngăduială şi răbdare când se
face ceva nu după voia mea, m-am lenevit a învăţa legea şi poruncile Domnului, nu m-am
pocăit cu părere de rău de păcatele făcute şi cu hotărâre de a nu mai greşi, m-am ruşinat şi am
ascuns păcatele la mărturisire (se menţionează care anume); m-am împărtăşit cu sfintele
Taine cu nevrednicie; m-am ruşinat a mărturisi că sunt creştin, m-am lenevit a face fapte
bune.
Am greşit: cu mândria, cu fudulia, cu slavă deşartă, cu iubirea de sine, cu îndreptăţire a
de sine şi învinuirea altora, cu îmbuibarea pântecelui, cu beţia, cu mâncarea pe ascuns, înainte
şi după vreme, cu somn mult, cu iubirea de plăceri, m-am purtat obraznic fără de ruşine; am
fumat tutun şi am servit pe alţii, mi-am făcut tatuaje. Am pomenit numele Domnului în deşert,
am înjurat, nebuneşte am râs şi am făcut glume pe sama altora, am judecat, am osândit pe
nedrept, am clevetit, am minţit.
Am greşit: cu necinstirea sfintelor sărbători, n-am frecventat Sfânta Biserică în duminici
şi sărbători; în timpul slujbei am greşit cu neatenţia, cu vorbirea şi umblarea prin biserică, cu
purtări de sminteală; m-am lenevit a face rugăciunile creştinului de seara şi dimineaţa, a citi
Sfânta Scriptură şi alte cărţi de suflet folositoare; n-am împlinit canonul rânduit mie de
duhovnic, m-am lenevit a face metanii; am făcut semnul Sfintei Cruci cu neglijenţă; am
încălcat sfintele posturi (cele 4 posturi + zilele de miercuri şi vineri); am pierdut timpul în
zadar în faţa televizorului şi a calculatorului.
Am greşit: cu necinstirea părinţilor, nu i-am ascultat, le-am vorbit urât şi am ridicat
mâna la ei, nu am purtat grijă de bătrâneţile lor, n-am stimat pe cei vârstnici; nu mi-am educat
copii în frica Domnului, m-am purtat cu ei aspru sau i-am lăsat în voia lor, n-am purtat grijă
de viaţa lor duhovnicească, i-am îndemnat la păcat, i-am deprins să fure, să mintă ş.a.
Am greşit: cu mânia, cu învrăjbirea, cu invidia cu ura faţă de aproapele, cu neiertarea,
cu neiubirea aproapelui, cu răzbunarea, cu împietrirea inimii; am omorât pe cineva cu voie
sau fără voie, am fost părtaş la omor; am fost pricina morţii cuiva; am chinuit şi am ucis
animale.
Bărbaţii: m-am spurcat având scurgere în somn; am oprit zămislirea pruncilor; am
impus sau am fost de acord ca soţia (sau partenera) să facă avort; am lovit soţia, am impus-o
să facă lucruri urâte; am violat pe cineva.
Femeile: am oprit zămislirea pruncilor; mi-am omorât copilul în pântece făcând avort;
am sfătuit pe alţii să facă acest păcat sau am căzut de acord; am pierdut copilul în timpul
sarcinii (se precizează cauza); am căutat să ispitesc bărbaţii prin folosirea machiajului şi/sau
prin purtarea hainelor indecente.
Am greşit: primind gânduri spurcate de desfrânare şi nu m-am împotrivit lor, m-am
îndulcit în ele; m-am spurcat cu amintiri de păcate şi închipuiri spurcate, am privit filme şi
imagini pornografice; m-am spurcat cu aprinderea trupească spre desfrânare; am făcut
malahie (masturbare); am curvit sau preacurvit (trebuie specificat dacă nu cumva relaţiile au
avut loc cu rude sau cu persoane de acelaşi sex); m-am căsătorit fără să mă cunun la Biserică;
am avut relaţii împotriva firii (diferite perversiuni sexuale); nu m-am înfrânat de la relaţii

2
conjugale în zilele de post, în perioada de sarcină şi de alăptare a pruncului; am iubit şi am
căutat plăcerea trupească, m-am desfrânat cu mirosul, cu privirea, cu atingerile şi pipăitul.
Am greşit: cu viclenia, cu făţărnicia, cu minciunile, cu batjocura, cu zgârcenia, cu
agonisirea de bogăţii, n-am făcut milostenie la săraci, n-am ajutat pe cei nevoiaşi, am urât şi
am alungat pe cerşetori; am furat şi am luat fără voie lucruri străine, am făcut afaceri murdare,
am dat şi am primit mită, am nedreptăţit, am făcut mărturie nedreaptă asupra aproapelui; am
spus la alţii păcate de sminteală, am vorbit vorbe murdare, de ruşine, am jurat de Dumnezeu şi
Biserică, am râs de păcatele şi neputinţele aproapelui, am smintit pe cei mai mici, am căutat
cinste, m-am mărit cu cuvântul, m-am lăudat, m-am pus pe mine pildă altora.
Am greşit: poftind frumuseţe străină şi cu dânsa mi-am rănit inima; am avut zavistie
văzând bogăţia şi bunurile materiale sau spirituale ale aproapelui, am făcut vrăji şi farmece,
am despărţit familii, mi-am bătut joc de lucruri sfinte, am crezut în zodii (horoscop); am fost
la descântători, vrăjitori şi ghicitori; am plătit slujbe sau m-ar rugat pentru a face rău cuiva, n-
am iertat pe cei care mi-au făcut rău, am blestemat pe ei şi pe copiii lor, am blestemat pe
copiii mei, am jurat pe sănătatea lor; am necinstit mormintele răposaţilor, am batjocorit, am
lovit şi am bătut pe cineva la mânie sau din plăcere; am băut sânge de animale, am mâncat
animale moarte; am tăgăduit existenţa lui Dumnezeu, am fost ateu şi am propagat ateismul;
m-am înşelat cu ereziile cele spurcate, am fost sectar şi am fost „botezat” la sectari, am
depărtat şi pe alţii de la dreapta credinţă, m-am înşelat cu visurile şi cu diferite superstiţii, am
ascultat muzică satanistă.
Am greşit: cu vederea, cu auzul, cu văzul şi cu toate simţirile mele, dar de toate
acestea pe care le-am mărturisit sau din uitare nu le-am mărturisit, mă căiesc îmi pare
rău şi mă simt vinovat în faţa Domnului şi voiesc ca de acum înainte, cu ajutorul lui
Dumnezeu, să nu mai greşesc, iar tu cinstite părinte, iartă-mă, dezleagă-mă şi roagă-te
pentru mine păcătosul / păcătoasa.
Scurtă învăţătură despre Spovedanie:
Înainte de mărturisirea păcatelor, creştinul va sublinia sau va scrie pe o foaie aparte păcatele
făcute, pentru a nu lăsa ceva nemărturisit, iar lista de mai jos este menită să-i ajute chiar şi pe cei care
se mărturisesc mai des. În cazul în care cineva are de adăugat ceva, acest lucru trebuie făcut neapărat,
având mai jos doar un îndrumar general, care nu poate fi valabil pentru toţi creştinii. Cei care nu
înţeleg ce înseamnă un anumit păcat sau cât de grav este acesta, să-l întrebe pe preotul duhovnic.
Primul şi ultimul aliniat din această mărturisire se vor citi de către fiecare, pentru că ele constituie o
introducere şi un sfârşit general valabil pentru toţi.
După ce creştinul şi-a mărturisit păcatele, duhovnicul îi stabileşte, după caz, un canon prin care-
i dă o rânduială de rugăciune, post, lectură duhovnicească etc. Creştinul este dator să îndeplinească cu
stricteţe, dar şi cu evlavie şi râvnă acest canon, exact aşa cum a fost stabilit. Canonul poate
presupune, în cazul unor păcate mai grave, oprirea de la împărtăşirea cu Sfintele Taine pentru un
anumit timp (epitimie). Cel oprit de la Împărtăşanie pentru mai mult timp, trebuie totuşi să
frecventeze Biserica şi chiar să se mărturisească cât mai des, pentru a-şi vindeca mai uşor boala
sufletească cauzată de păcat.
Cel care a primit binecuvântarea de a se împărtăşi, se pregăteşte trupeşte şi duhovniceşte aşa
cum a fost sfătuit de duhovnicul său. În anumite situaţii, sub supravegherea şi cu binecuvântarea
duhovnicului, creştinul se poate împărtăşi de mai multe ori la rând cu aceeaşi Spovedanie

cum postim

 „Dă-mi, Hristoase, ploi de lacrimi în ziua cea veselă a postului; ca să plâng și
să-mi spăl spurcăciunea cea din pofte și să mă arăt Ție curățit, când vei vrea
să vii din cer Judecător, Doamne, să judeci pe oameni, ca un judecător și
singur drept. 

 „Prin înfrânare, să ne gătim spre împărtășirea stăpâneștii sfințenii celei din
Sion; cu lacrimi să ne curățim mai înainte spre dumnezeiasca spălare, cea
printr-însul; să ne rugăm a vedea săvârșirea Paștilor celor ce se închipuiesc
aici, și arătarea celor adevărate; să ne gătim spre închinarea Crucii și a
Învierii lui Hristos Dumnezeu. (Triod, Miercuri în Săptămâna lăsatului sec de
brânză)”
„Strălucit-a darul Tău Doamne, strălucit-a luminarea sufletelor noastre. Iată
vreme bineprimită, iată vremea pocăinței. Să lepădăm lucrurile întunericului,
și să ne îmbrăcăm cu armele luminii. Ca trecând noianul cel mare al postului,
să ajungem la Învierea cea de a treia zi, a Domnului și Mântuitorului nostru,
Iisus Hristos, Cel ce mântuiește sufletele noastre. (Triod, Luni în Săptămâna I
din Post)”
Înfrânarea practicată în post este un exercițiu al detașării față de lumea sensibilă, omul
astfel transfigurat fiind singurul care reușește să se apropie în mod real de ceilalți,
neîmpiedicat de pornirile și dorințele materiale sau hedoniste:
„Să ne curățim, fraților, de toată spurcăciunea trupului și a sufletului; făcliile
sufletelor noastre să le luminăm cu iubirea de săraci, nemâncând unul pe altul
cu clevetirea; că a sosit vremea, întru care Mirele va veni să răsplătească
tuturor după fapte. (Triod, Sâmbătă în Săptămâna lăsatului sec de brânză)”
Să stai toată viața în butoi și să nu câștigi nimic
Există multe motive pentru a posti, printre care tradiția ce se vrea a fi respectată,
mediul în care se află persoana în cauză sau intenția de a face totul corect, ca la carte.
Ultima dintre aceste motivații externe aduce după sine și pericolul mândriei ce vine la
pachet cu reușitele în exercițiul abținerii de la mâncare. Contracararea acestei mândrii
este o temă recurentă pe care Triodul o are în vedere pentru „sportivii” lui:
„De bucate postind, suflete al meu, și de pofte necurățindu-te, în deșert te
lauzi cu nemâncarea; că de nu ți se va face ție pricină spre îndreptare, ca un
mincinos vei fi urât de Dumnezeu, și răilor draci te vei asemăna, care nici
odinioară nu mănâncă. Deci caută să nu faci netrebnic postul, păcătuind; nici
nemișcat să rămâi spre pornirile cele fără cale, părându-ți că stai înaintea
Mântuitorului, Celui ce S-a răstignit, și mai ales că te răstignești împreună cu Cel ce S-a răstignit pentru tine. (Triod, Miercuri în Săptămâna lăsatului sec de
brânză)

 

1
Ierom. dr. Petru Pruteanu,
suport de curs la Liturgică
www.teologie.net
NOŢIUNI GENERALE DESPRE POST
ÎN BISERICA ORTODOXĂ
PARTEA I
Postul este mijlocul prin care Sfânta Biserică disciplinează viaţa credincioşilor ei
pe căile adevăratei trăiri creştine, ale virtuţii şi ale cinstirii lui Dumnezeu. Prin post
subînţelegem atât abţinerea totală sau parţială, pe un timp mai lung sau mai scurt, de
la anumite alimente (toate produsele de origine animală, cu excepţia peştelui – cu
anumite excepţii), cât şi reţinerea sau înfrânarea poftelor, vorbelor, cugetelor şi
faptelor rele, iar pentru soţi – şi de la relaţia conjugală. Această îmbinare a postului
trupesc cu cel duhovnicesc, dă naştere postului adevărat prin care ne apropiem de
Dumnezeu şi nădăjduim să dobândim mântuirea. Postul înfrânează instinctele fireşti,
potoleşte poftele dobitoceşti care deseori se ridică cu înverşunare în trupul îmbuibat
cu prea multă mâncare şi băutură, şi căleşte sufletul în lupta cu ispitele. Postul este un
mijloc de perfecţionare morală, este o virtute. Pentru ca abţinerea de la anumite
bucate şi băuturi să capete o valoare spirituală, trebuie să fie însoţită de rugăciune,
smerenie, pocăinţă, milostenie şi fapte bune. Dar pe lângă valoarea lui spirituală,
postul este de folos şi pentru trupul nostru, fiind adesea recomandat de către medici
pentru odihna aparatului digestiv şi purificarea organismului.
După asprimea lui, postul poate fi de mai multe feluri:
¾ total sau integral1 – când nu se mănâncă şi nici nu se bea nimic (sub formă de
ajunare totală);
¾ aspru sau uscat (xhrofag...a)– când se consumă hrană uscată: pâine cu apă,
fructe, legume (de obicei, o singură masă pe zi);
¾ postul uşor – când se consumă mâncare fiartă fără ulei (2 mese pe zi); şi
¾ postul cu dezlegare la vin şi ulei, iar uneori şi peşte.
După menirea lui, postul este:
¾ general, când se respectă de către toată Biserica, precum sunt cele patru posturi
de peste an – Postul Mare, Postul Naşterii Domnului, Postul Adormirii Maicii
Domnului şi Postul Sf. Apostoli Petru şi Pavel şi zilele de miercuri şi vineri;
¾ local, când se ţine în unele localităţi la vreme de necaz şi cu scopul de a-L
milostivi pe Dumnezeu; şi
¾ particular, când se respectă de careva creştini drept epitimie pentru păcate sau
din râvna spre desăvârşire.
Postul general este rânduit soborniceşte de Sf. Biserică, postul local se rânduieşte
de episcopul locului2, iar cel particular cu binecuvântarea duhovnicului. Postul local
şi particular poate fi respectat şi în afara limitelor postului general.
1 Unii îl mai numesc şi post negru

2
După lungimea lui, postul poate fi de o singură zi şi de mai multe zile, adică de
durată.
Posturile de o zi
Zilele de post din timpul săptămânii sunt miercurea şi vinerea, adică zilele care
ne amintesc despre anumite evenimente triste din viaţa Mântuitorului, pe care este cu
cuviinţă să le cinstim cu post şi rugăciune. Miercurea se posteşte în amintirea vinderii
Mântuitorului de către Iuda, iar vinerea în amintirea Sfintelor şi Mântuitoarelor
Patimi a Domnului. Mărturii despre comemorarea acestor zile cu post găsim încă în
Didahia sau Învăţătura celor 12 Apostoli, cap. VII, unde vedem că Apostolii care
procedau astfel după cuvântul Mântuitorului (Matei IX, 15). În sec. II şi III despre
acest post mărturisesc Clement Alexandrinul, Tertulian, Origen şi alţi părinţi şi
scriitori bisericeşti.
Fiind zile de tristeţe, post şi rugăciune, Sf. Biserică opreşte miercurea şi vinerea
orice fel de distracţii, iar celor familiari, încă din ajun – relaţiile conjugale.
În aceste zile, peste an, se ţine post cu dezlegări la vin şi untdelemn, iar la sărbători
mari şi în perioada Cinzecimii – şi la peşte.
În unele săptămâni ale anului, ca săptămâna Luminată, săptămâna de după
Duminica Mare, săptămâna Vameşului şi a Fariseului, Săptămâna Brânzei, precum şi
în intervalul de la Naşterea Domnului până la ajunul Botezului Domnului nu se ţine
post miercurea şi vinerea. Aceste zile se numesc “harţi”.
Ale posturi de o zi, Sf. Biserică rânduieşte şi la:
¾ sărbătoarea Înălţării Sf. Cruci (14 septembrie),
¾ sărbătoarea Tăierii capului Sf. Ioan Botezătorul (29 august)3,
¾ ajunul sărbătorii Botezului Domnului (5 ianuarie),
¾ şi în fiecare zi de luni (la dorinţă).
Obiceiul de a posti lunea s-a răspândit în mănăstiri, iar de aici şi printre credincioşii
mireni. După tradiţie, lunea se posteşte în cinstea Sf. Înger, ocrotitorul şi călăuzitorul
vieţii noastre.
Posturile de mai multe zile
Înaintea unor sărbători mari, cu scopul de a ne învrednici prin post şi rugăciune de
taina praznicelor respective, Sf. Biserică a rânduit cele 4 posturi de peste an:
¾ Postul Mare sau Postul Paştelui;
¾ Postul Naşterii Domnului;
¾ Postul Adormirii Preasfintei Născătoare de Dumnezeu şi;
¾ Postul Sfinţilor mai mari Apostoli Petru şi Pavel.
Postul Mare s-a aşezat în cinstea postului de 40 de zile al Domnului nostru Iisus
Hristos (Matei IV, 2). Acest post este de origine apostolică. El se respecta în primele
2 Deşi nu este vreun Canon care să prevadă în mod expres acest lucru, prevederea dată a devenit „obicei de drept” în
toată Biserica Ortodoxă, ce-i drept, cu prerogativă mai largă asupra Sinodului unei Biserici Locale şi mai mică (chiar
specială) pentru episcopul locului.
3 În această zi, ca şi la Înălţarea Sfintei Cruci, menţionată mai sus, nu este post aspru, aşa cum învaţă greşit chiar unii
preoţi, ci este post cu dezlegare la vin şi untedelemn (a se vedea Mineiele pe septembrie şi august).

3
trei secole, durata lui fiind neuniformă: de la o zi până la câteva săptămâni. La
sfârşitul sec. III – începutul sec. IV, Postul Mare s-a divizat în două perioade: postul
celor 40 de zile (patruzecimea) şi Postul Paştelui, care dura o săptămână, numită
“Săptămâna Patimilor” – din Duminica Floriilor până în Sâmbăta Paştilor – în total
49 zile. Acest Postul Mare se începe luni după Duminica Izgonirii lui Adam şi ţine 7
săptămâni, până în noaptea de Paşti. După stricteţe, Postul Mare este cel mai aspru
dintre posturi. În prima săptămână – săptămâna Mare se ţine post aspru, iar miercuri
şi vineri – post uşor, sâmbătă şi duminică – dezlegare la vin şi untdelemn. În ultima
săptămână – săptămâna Patimilor – se ţine post uşor în primele 3 zile, joi – post uşor
şi dezlegare la vin şi untdelmn, vineri – post total, iar sâmbătă post uşor cu dezlegare
la vin. Pe tot parcursul postului miercurea şi vinerea nu se dezleagă la vin şi
untdelmn. Dezlegare la peşte se face la sărbătoarea Intrării Domnului în Ierusalim
(duminica Floriilor) şi la Buna Vestire (când nu cade în Săptămâna Patimilor).
Respectarea Postului Mare se face obligatorie prin Canonul 5 al Sf. Apostoli şi
Canonul 5 al Sinodului I Ecumenic de la Niceea.
Postul Naşterii Domnului este aşezat cu 40 de zile înainte de sărbătoarea
Naşterii după trup a Domnului nostru Iisus Hristos, cu începere de la 15 noiembrie şi
până la 24 decembrie. Acest post aminteşte de postul de 40 de zile a lui Moise de pe
muntele Sinai pentru primirea Legii Vechi. Dacă Moise a avut nevoie de 40 de zile de
post pentru a se învrednici de primirea Legii, cu atât mai mult avem nevoie noi,
creştinii, de acest post pentru a primi nu Legea, ci pe Însuşi Dătătorul Legii – Pruncul
Hristos. Postul Naşterii se întâlneşte pentru prima dată prin sec. IV, dar generalizat şi
fixat ca obligatoriu în anul 1166 în cadrul Sinodului local din Constantinopol condus
de Patriarhul ecumenic Luca Hrisoverghi. După stricteţea sa acest post este unul din
cele mai uşoare – este mai uşor decât cel al Paştelui şi al Adormirii Maicii Domnului:
pe tot parcursul postului se dezleagă la vin şi untdelemn (afară de miercuri şi vineri),
sâmbăta şi duminica şi în zilele de sărbătoare – la peşte, iar miercurea şi vinerea se
ţine post uşor (fiertură fără ulei). În ultimele 4 zile, începând cu data de 20 decembrie
(Înainteprăznuirea Naşterii Domnului) se măreşte stricteţea postului – nu se dezleagă
la peşte, chiar dacă ar fi duminică sau Polieleu, iar în ultima zi, de Ajun se ţine post
aspru sau chiar total.
Postul Adormirii Maicii Domnului este aşezat cu 14 zile înainte de
sărbătoarea Adormirii Preasfintei Născătoare de Dumnezeu. Din Sf. Tradiţie aflăm că
Preacurata Fecioară, primind înştiinţare de la Sf. Arh. Gavriil despre mutarea ei la
cele veşnice, a postit două săptămâni pregătindu-se de Sf. Adormire. Acest post a luat
naştere prin sec. V, când s-a început dezvoltarea deosebită a cultului cinstirii Maicii
Domnului, dar a fost întărit canonic la sinodul din 1166 amintit mai sus. Pe parcursul
acestui post se consumă vin şi untdelemn, afară de miercuri şi vineri. Dezlegare la
peşte se face numai la sărbătoarea Schimbării la Faţă a Domnului nostru Iisus Hristos
(6 august). Postul se lungeşte cu o zi în caz dacă sărbătoarea Adormirii Maicii
Domnului (15 august) cade miercuri sau vineri (dar în acest caz se face dezlegare la
peşte).
Postul Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel este aşezat în cinstea Sf. 12 Apostoli
şi în special a 2 dintre ei: Petru şi Pavel care au fost mare postitori şi asceţi.

4
Mistagogic, postul are şi menirea de a ne întări în darurile primite la sărbătoarea
Pogorârii Sf. Duh. Acest post a fost adoptat prin hotărârea aceluiaşi sinod local din
Constantinopol în anul 1166. Durata postului oscilează între 8 zile (cel mai scurt) şi 6
săptămâni (cel mai lung) în dependenţă de data Paştelui. El se începe luni după
Duminica tuturor Sfinţilor şi ţine până la 29 iunie, când sărbătorim pe Sf. Apostoli
Petru şi Pavel. Dacă această sărbătoare cade miercuri ori vineri, postul se lungeşte cu
o zi (se face dezlegare la peşte). După stricteţe, postul Sf. Apostoli este cel mai uşor,
asemănător cu cel al Naşterii: pe tot parcursul postului se dezleagă la vin şi
untdelemn, iar sâmbăta şi duminica şi în zilele când se face slujbă cu Polieleu se
dezleagă la peşte.
Despre necesitatea respectării Sf. Posturi
Conform Canoanelor: 69 Apostolic; 56 a Sinodului VI ecumenic; 49-52 a Sinodului
din Laodiceea; 29, 56 şi 89 a Sinodului Trulan şi 19 a Sinodului de la Gangra,
încălcarea posturilor, adică consumul alimentelor de frupt fără binecuvântarea
duhovnicului (duhovnicul binecuvântează numai în caz de boală grea, din timp bine
cercetând cazul) se pedepseşte:
¾ arhiereul, preotul şi diaconul – prin CATERISIRE, iar
¾ mirenii – prin AFURISIRE (îndepărtarea de Biserică), până la aducerea
pocăinţei cuvenite.
În prezent, în unele Biserici Ortodoxe Locale exista tendinţa de a uşura sau
„îmblânzi” posturile prin diverse dezlegări, în ideea că aceste dispense vor a fi
aprobate într-un Sinod Panortodox. Din totdeauna Biserica a făcut unele concesiuni şi
dezlegări la post pentru cei neputincioşi, dar acest lucru nu trebuie să devină general
pentru Biserică, căci aceasta ar însemna o abatere de la tradiţia ascetică şi liturgică a
Bisericii.

5
PARTEA II
TIPICUL (MONAHAL AL) MĂNĂSTIRII SF. SAVA 4
DESPRE POSTURI ŞI DEZLEGĂRI 5
DESPRE SFÂNTUL ŞI MARELE POST
Fiecare mirean sau cleric este dator a ţine Sfântul şi Marele Post, precum şi
toate miercurile şi vinerile de peste an (afară de cele în care avem harţi). Cine încalcă
acest post fără un motiv binecuvântat şi fără dezlegarea duhovnicului, de este mirean,
să se oprească un an de la Sfintele Taine, iar de este cleric, să se depună pentru
jumătate de an, iar dacă nu încetează, să se caterisească. 6
În Sfânta şi Marea Patruzecime, pravila călugărească rânduieşte ca monahii (şi
mirenii care vor şi pot, n.n.) să nu mănânce nimic în primele două zile, adică luni şi
marţi. Iar miercuri, după săvârşirea Sfintei Liturghii a darurilor mai înainte Sfinţite,
se pune masă şi mâncăm pâine caldă, fructe uscate şi apă caldă cu miere.7 Iar cei ce
nu pot să păzească primele două zile din post mănâncă pâine şi beau apă, după
Vecernia de marţi. La fel vor face şi cei bătrâni.8
Dezlegare la untdelemn şi vin în tot postul avem numai în sâmbete şi duminici
când se dau şi două mese; iar în primele cinci zile ale săptămânii mâncăm numai
mâncare uscată o dată în zi, spre seară. 9 De asemenea, în ajunul Prăznuirii Bunei
Vestiri şi în seara deniei Acatistului Prea Sfintei Născătoarei de Dumnezeu dezlegăm
la untdelemn şi vin, precum şi la unii Sfinţi cu Polieleu.
Iar peşte în Sfântul şi Marele Post să nu îndrăznim a mânca decât numai la
Praznicul Bunei Vestiri [25 martie] şi în Duminica Floriilor. Iar dacă vreun monah va
mânca peşte, stricând Postul cel Mare, unul ca acesta să nu se împărtăşească cu
4 Tipicul Sf. Sava. Text diortosit şi comentat de monahul Petru Pruteanu, Buc. 2003. Am preluat anume capitolele
despre post cu tot cu notele explicative.
5 Deşi Tipicul dă aceste reglementări pentru monahi, ele sunt valabile şi pentru mireni, dacă desigur sunt înţelese în
duhul, nu în litera lor. Excepţie face regula de a nu mânca carne şi de a posti lunea.
6 Vezi şi Canoanele 69 Apostolic şi 29 Trulan.
7 Nu există nici o precizare despre restul zilelor din prima săptămână. În Triod însă, găsim o menţiune care lasă felul
postului de vineri la alegere. Iniţial scrie că spre seară este dezlegare la untdelemn şi vin, ca mângâiere în cinstea
Sfântului Teodor. După aceea se arată că la unele mănăstiri se mănâncă în această zi ca şi miercuri, menţionându-se de
asemenea de prune uscate şi varză. După o altă tradiţie mai puţin sănătoasă, unii nu mănâncă decât abia la împărţirea
pâinii de la Litia de sâmbătă seara, ori, ajunarea în zi de Sâmbătă este interzisă de Can. 55 Trulan (cu excepţia Sâmbetei
Mari).
8 O Hotărâre a Sfântului Sinod al BOR din 27 februarie 1956, ţinând cont de mai multe probleme legate de post, a
dat unele pogorâminte care pot fi rezumate în patru puncte: 1) Copiii până la împlinirea vârstei de 7 ani să fie dezlegaţi
de pravila postului, putând mânca tot timpul anului orice fel de alimente; 2) Copiii de la 7-12 ani, credincioşii de orice
vârstă care suferă de o boală ce necesită un regim alimentar special, precum şi femeile însărcinate sau care alăptează,
trebuie să postească miercurile şi vinerile de peste an, prima şi ultima săptămână şi Postul Mare şi din cel al
Crăciunului, cinci zile din Postul Sfinţilor Apostoli (24-29 iunie) şi întreg Postul Adormirii Maicii Domnului, ajunul
Crăciunului şi al Bobotezei; 29 august şi 14 septembrie; 3) în restul zilelor din posturi, categoria sus menţionată poate
mânca peşte, icre, ouă, lapte şi brânză (deci nu şi carne); 4) În anumite situaţii, mai ales când este vorba de condiţii
toxice de muncă, duhovnicul poate face unele dezlegări la post, dar acestea nu trebuie să depăşească limitele descrise
mai sus. (Cf. Liturgica Generală 1993, p.262).
9 La mănăstirile din Constantinopol, se postea mai uşor şi se dădeau mai multe dezlegări, neglijându-se într-un fel
practica palestiniană. La Everghetis, de exemplu, în zilele de marţi şi joi din Postul Mare (săptămânile II–VI), se
serveau două blide de legume fierte dintre care unul cu untdelemn, dându-se dezlegare şi la puţin vin. Începând însă cu
epoca Paleologilor (sec. XV), această dezlegare la untdelemn şi vin a fost treptat anulată. (Cf. Tipicul Everghetis, în
Triodul Explicat, p.106).

6
Sfintele Taine nici la Sfintele Paşti, să se pocăiască tot postul şi să facă câte trei sute
metanii. 10
Postul se dezleagă abia în noaptea Învierii. Iar în Sfânta şi Marea Duminică a
Paştilor şi în toată Săptămâna Luminată, monahii au dezlegare la brânza, ouă şi peşte,
iar mirenii şi la carne.11
Pentru Postul Prea Sfintei Născătoare de Dumnezeu
În Postul Adormirii Prea Sfintei Născătoare de Dumnezeu, afară de
Schimbarea la Faţă a Domnului Hristos şi alte zile în care avem slujbă cu Polieleu sau
este vreun Hram, postim până la ceasul nouă din zi. Luni, miercuri şi vineri mâncăm
mâncare uscată (adică negătită), iar marţi şi joi mâncăm mâncare fără untdelemn şi
fără vin. Sâmbăta şi duminica mâncăm mâncare cu untdelemn şi bem vin, iar peşte nu
mâncăm până la Adormirea Prea Sfintei Născătoare de Dumnezeu, afară de ziua
Schimbării la Faţă a Domnului Hristos când mâncăm peşte de două ori în zi.
Despre Postul Sfinţilor Apostoli şi cel al Naşterii Domnului Hristos
În aceste posturi marţi şi joi nu mâncăm peşte, 12 ci numai untdelemn şi vin, iar
luni, miercuri şi vineri nu mâncăm nici untdelemn şi nici vin, ci postim până la ceasul
al nouălea şi mâncăm numai mâncare uscată13. Sâmbetele şi duminicile mâncăm
peşte, iar dacă se întâmplă să cadă un Sfânt cu Doxologie mare în zi de luni, marţi sau
joi, atunci mâncăm peşte (numai în Postul Naşterii nu şi în cel al Sfinţilor Apostoli14).
Iar dacă se va întâmpla miercuri sau vineri, dezlegăm numai la untdelemn şi la vin şi
mâncăm o singură dată în zi.
În Postul Naşterii Domnului sunt numai trei zile în care se face dezlegare la
peşte chiar dacă acestea cad miercuri sau vineri şi anume: Intrarea Maicii Domnului
în Biserică (21 noiembrie), Sfântul Apostol Andrei (30 noiembrie) şi Sfântul Ierarh
Nicolae (6 decembrie), dar şi în zilele în care va fi Hramul Bisericii. La toate celelalte
sărbători (ce se întâmplă în zile de luni, miercuri sau vineri, n.n.), chiar dacă se face
priveghere, nu se dă dezlegare decât la vin şi untdelemn.
Să se ştie: În Ajunul Crăciunului şi cel al Arătării Domnului, trebuie să se
ajuneze, mâncându-se o singură dată pe zi mâncare simplă, fără vin şi untdelemn,
10 În trecut, în anumite Biserici locale, se dădeau cinci dezlegări la peşte. Pe lângă cele două cunoscute se mai dezlega şi
de Sfântul Haralambie (10 feb.), Aflarea capului Sfântului Ioan Botezătorul (24 feb.) şi de Sărbătoarea Sfinţilor
Patruzeci de Mucenici (9 martie). Recomandăm referitor, la această problemă şi multe altele legate de posturi, un studiu
al prof. Constantin C. Pavel, intitulat Posturile rânduite de Biserica Ortodoxă în condiţiile actuale de viaţă ale
credincioşilor, în ST 5-8/1977. Aici sunt prezentate o serie de probleme legate de Rânduielile şi Pravilele care tratează
despre post, asemănările şi deosebirile dintre ele şi actualitatea lor. Autorul arată că deosebiri destul de mari există chiar
între Tipicul Sfântului Sava şi Triod, atunci când e vorba de Postul Mare, desigur.
11 Nu există nici o rânduială monahală care să permită şi călugărilor mâncarea de carne. Stareţul Vasile de la Poiana
Mărului, argumentând prin numeroase texte patristice, arată că nemâncarea de carne este o obligaţie a oricărui monah.
Pe lângă faptul că acest fel de mâncare îngreuiază trupul şi încetineşte lucrarea minţii, monahii nu mănâncă carne şi
dintr-un motiv teologic forte serios: omenirea nu a mâncat carne decât începând cu Noe (Fac. 9, 3-4). Adam nu mânca
decât hrană vegetală (Fac. 1, 29), iar monahul are drept scop tocmai redobândirea stării lui Adam de dinainte de cădere
şi chiar depăşirea ei până la asemănarea prin har cu Noul Adam care de asemenea nu a mâncat carne.
12 Unele rânduieli tipiconale ruseşti dau dezlegare marţi şi joi la peşte, aceasta din cauza climei şi a cantităţii de grăsime
pe care trebuie să o mănânce ei în acele condiţii climaterice. Regula e valabilă numai în Biserica Ortodoxă Rusă.
13 Atunci când este vorba de mâncare uscată sau de o singură mâncare în zi, regula se referă desigur numai la monahi,
nu şi la mireni, indiferent în ce post ar fi. Chiar şi cele mai aspre pravile rânduiesc pentru mireni post cu mâncare uscată
şi o dată în zi, numai în prima şi ultima săptămână a Postului Mare.
14 Peste săptămână în acest post de vară se mănâncă peşte numai de Praznicul Naşterii Sfântului Ioan (inclusiv miercuri
sau vineri), iar în Biserica Rusă în toate zilele afară de miercuri şi vineri.

7
după ceasul al noulea (ora 15.00). În ajun se face Liturghia (Sf. Vasile) unită cu
Vecernia care trebuie făcută spre amiază.
Dacă Praznicul Arătării Domnului va cădea duminică sau luni şi prin urmare,
ajunul va cădea sâmbătă sau duminică – zile în care este strict interzisă ajunarea
(Can.55 Trulan), atunci ajunarea15 se transferă pentru ziua de vineri premergătoare. În
această zi de vineri se va mânca o singură dată în zi, la ceasul al noulea (motiv pentru
care nu se face nici Liturghie), dar cu mâncare de dulce, 16 iar în ziua de Ajun, (fie
sâmbătă, fie duminică) se va mânca de post, dar de două ori pe zi, cu untdelemn şi
vin, fără ajunare.
DEZLEGĂRILE DE PESTE AN
Se cuvine să ştim că de se va întâmpla Praznicul Naşterii Domnului Hristos şi
al Dumnezeieştii Arătări a Domnului în zi de miercuri sau vineri, dezlegăm la brânză
şi la ouă, iar mirenilor – şi la carne, iar la Praznicul Naşterii şi Adormirii Născătoarei
de Dumnezeu sau al Întâmpinării Domnului, dacă vor cădea miercuri sau vineri,
dezlegăm la peşte şi la vin. Iar la Praznicul Schimbării la Faţă şi al Intrării în
Biserică, în orice zi se va întâmpla, dezlegăm la peşte şi la vin şi mâncăm de două ori
în ziua respectivă.
Iar Buna Vestire, în oricare din zilele de până la Duminica Floriilor nu ar fi,
dezlegăm la peşte şi la vin.17 Şi mâncăm o dată în zi afară de sâmbătă şi duminică. Iar
de va fi în Săptămâna cea Mare, până în Joia cea Mare, dezlegăm la vin şi la
untdelemn. Iar în Vinerea cea Mare numai la vin.
La Înălţarea Cinstitei Cruci şi la Tăierea Capului Sfântului Ioan
Botezătorul postim fără a mânca peşte, ci doar untdelemn şi bem vin. 18
Zilele cu harţi de peste an, 19 sunt următoarele: cele unsprezece zile după
Naşterea Domnului Iisus Hristos, Săptămâna dinaintea Lăsatului Sec de Carne,
Săptămâna Luminată şi prima Săptămână de după Cinzecime. Iar în miercurile şi
vinerile din toată Perioada Cinzecimii se dezleagă pentru monahi la untdelemn şi vin,
iar pentru mireni şi la peşte; iar în Miercurea Înjumătăţirii Praznicului şi cea a
Odovaniei Paştilor se dezleagă la peşte şi pentru monahi.20
15 În cazul acesta înţeleasă mai ales cantitativ, nu şi calitativ.
16 Se mănâncă totuşi de dulce, pentru că încă nu s-a terminat perioada cu harţi: 25 decembrie-4 ianuarie. Avem deci, o
situaţie asemănătoare cu cea din miercurea şi vinerea Săptămânii Albe, când mâncăm o singură dată în zi, spre seară
(motiv pentru care nu facem nici Liturghie), dar mâncăm totuşi de dulce.
17 În situaţia calendaristică de acum a Bisericilor care au un calendar mixt: când sărbătorile cu dată fixă se ţin pe stilul
nou, iar cele legate de sfintele Paşti pe stilul vechi, Sărbătoarea Bunei Vestiri, nu ajunge să coincidă nici măcar cu
Duminica Floriilor, cu atât mai mult nu poate a o depăşi (adică nu poate ajunge în Săptămâna Patimilor). Noi menţinem
însă rânduielile din Tipic aşa cum apar ele în vechile ediţii atât pentru interesul tuturor, cât mai ales în speranţa că ele
vor fi valabile atunci când, în consens unanim, va fi adoptat un singur calendar pentru toţi ortodocşii.
18 În Biserica Ortodoxă Rusă, în aceste două sărbători nu se dă dezlegare şi la vin, ci numai la untdelemn. (Cf. Russkij
Pravoslavnîi Calendari, Moscova, 1990, p.7).
19 Adică miercurile şi vinerile de peste an în care monahii au dezlegare la brânză, ouă şi peşte iar mirenii şi la carne.
20 Unii dau dezlegare la peşte (pentru monahi) şi de Sărbătoarea Sfântului Ioan Evanghelistul (8 mai), dacă aceasta se
întâmplă miercuri sau vineri. De fapt, nu este nici o hotărâre oficială, mai ales că în această perioadă mai sunt şi alte
două sărbători mari (Sfântul Gheorghe şi Sfinţii Împăraţi) la care nu se dă această dezlegare, decât dacă este Hramul
Mănăstirii. În Biserica Rusă, în toate miercurile şi vinerile de peste an (în afara celor din Posturile de durată), atunci
când este slujbă ci Priveghere sau Polieleu, se dă dezlegare la peşte. Din acest punct de vedere, Biserica Rusă este cea
mai liberală în ce priveşte dezlegările la peşte. Astfel de tendinţe se observă şi la greci, dar ele nu sunt oficiale.

8
ÎNVĂŢĂTURI DESPRE MÂNCARE, BĂUTURĂ
ŞI DESPRE TOATĂ GĂTIREA MESEI,
AŞA CUM TREBUIE SĂ SE FACĂ ÎN MĂNĂSTIRI
În afara posturilor: Duminica şi la Praznicele Împărăteşti, se cuvine a mânca
la prânz trei feluri de bucate, iar seara două, iar în celelalte zile ale săptămânii: marţi,
joi şi sâmbătă, două feluri, iar seara un singur fel. Această rânduială trebuie să se ţină,
să se păzească sâmbăta şi duminica şi la Praznicele Săptămânii afară de ale
Cincizecimii, când este mai multă îngăduinţă.
Iar vin nu este cuviincios să se bea, decât numai duminica, la Praznicele
Domneşti şi la Hram, iar alţii dezleagă şi la Sfinţii cu Priveghere. Atunci să se bea
câte un pahar, câte două sau, cel mult, câte trei, dar nu mai mult; şi acestea doar dacă
este vreo nevoie (trupească). 21 Iar dacă se poate, şi în zilele hotărâte, adică niciodată
să nu se dea vin, după cum şi marele Simeon Făcătorul de Minuni spune să nu se bea,
pentru că lauda monahului este a nu bea vin niciodată, căci “vinul veseleşte inima
omului”, dar a monahului este a plânge, nu a se veseli. Iar dacă va bea cineva pentru
neputinţa trupului său, să bea puţin.
În Postul Sfinţilor Apostoli, adică din Duminica Tuturor Sfinţilor şi până la
Praznicul Sfinţilor Apostoli, marţea şi joia mâncăm o fiertură cu de untdelemn şi
aceasta la ceasul al nouălea şi o altă mâncare uscată. Iar luni, miercuri şi vineri
mâncare uscată se cade să mâncăm, pâine şi apă şi altele asemenea acestora. Iar
sâmbătă şi duminică două feluri de mâncare se cuvine a se mânca, dându-se
dezlegare şi la peşte. Această rânduială se ţine şi în Postul Naşterii Domnului.
Despre a doua masă trebuie să ştim acestea: sâmbăta este cuviincios a se
mânca şi seara 22, de asemenea şi duminica şi în seara Praznicelor, exceptându-se
cazurile în care este vreo oprire de la mâncare; de asemenea se bea şi vin. Iar în
Praznicele Împărăteşti, ale Născătoarei de Dumnezeu, la Naşterea şi Tăierea Capului
Mergătorului Înainte, cât şi la Praznicul Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel – căzute în
zile de post – facem la fel.
Iar la Praznicele mici întâmplate în Post, se cuvine a mânca la ceasul al
nouălea şi o singură dată în zi, ca să fie după rânduiala lui Dumnezeu. 23 La fel şi-n
celelalte zile.
De la Praznicul Sfinţilor Apostoli până la Postul Prea Sfintei Născătoare de
Dumnezeu, marţea şi joia, mâncăm două feluri de mâncare şi de două ori pe zi, iar
miercuri şi vineri se mănâncă o dată, la ceasul al nouălea24 după cum învaţă Sfinţii
Părinţi