Vă dăruiesc și eu puțină iubire, alin. Nu uitați, dați mai departe!

 

Aminteam zilele trecute că ronțăitul pe îndelete a 12 migdale poate să înlăture durerea de cap (efect aspirină).

Băutul unei infuzii calde dintr-o plantă de rozmarin, melisă, lavandă, tei, păducel, mentă sau verbină are același efect.

Dacă tăiem o ceapă crudă în două și fricționăm ușor fruntea cu ea vom fi surprinși de alinare.

Aplicarea a 1 sau 2 frunze varză verzi și ușor zdrobite pe ceafă, frunte și creștet, fixate cu o căciulă sau bandaj au același efect.

O linguriță de oțet mere pus în 1/2 litru apă fiartă și inhalat are efect imediat liniștitor.

În dureri de sinuzită se curăță și se toacă 4 cepe. Le fierbem ușor la vapori, punem într-o pânză subțire și aplicăm cataplasmă pe zona dureroasă. Când se răcește repetăm: încălzim, aplicăm… De 4 ori!

Să nu neglijăm nici sugestia anterioară a Simonei: să bem apă! Deseori 1-2 pahare cu apă înlătură durerea de cap.

Așa cum aminteam aplecarea spre sine fără gânduri triste, griji și nemulțumiri lasă loc iubirii și păcii. Vindecare curată!

 

 

Nu te enerva pe omul care nu se ţine de cuvânt...mai bine caută să vezi de ce este cuvântul lui important pentru tine.
Nu te întrista de timpul irosit...mai bine foloseşte clipa de acum pentru tot ce ţi-ai dorit să fii.
Nu te scuza pentru cine eşti...mai bine bucură-te de unicitatea ta şi de oamenii care te aleg pentru ceea ce eşti tu.
Nu te răni în orgoliu cu neputința altora...mai bine învață de la ei cum să nu îi tratezi pe ceilalţi.
Nu te pedepsi pentru greşelile altora...mai bine iartă-i ca să nu le trăieşti durerea şi să le duci tu povara.
Nu te grăbi să ajungi cu orice preţ la destinaţie..mai bine învață să descoperi destinația în fiecare călătorie.
Nu te judeca prea aspru pentru ce nu ştii..mai bine fii recunoscător pentru tot ce vei afla, tocmai că nu ştii încă.
Nu da verdicte la nervi şi disperare..mai bine lasă-l pe sufletul tău să îți arate calea, pe care vei ajunge negreşit dacă îl urmezi

 -Mă doare capul!
Spunem și auzim tot mai des. Înainte de a lua medicamente putem încerca un remediu naturist total inofensiv.
Dacă mâncăm fără grabă 12 migdale vom fi surprinși de dispariția durerii de cap. Migdala conține acid salicilic, altfel spus aspirină naturală la fel ca și salcia albă.
E benefic să ne evaluăm și starea emoțională. Ne detașăm de sentimentele negative și căutăm cel puțin câteva motive de recunoștință. În liniște ne dăruim puțină iubire, odihnă și pace.

Roagă-te Maicii Domnului, cere mijlocirea Ei și Ea te va ajuta să găsești calea spre Iubire, iar iubirea este Hristos.” Sfântul Nectarie Mitropolitul Eghinei

 Dragostea este cea mai frumoasă floare din grădina virtuților care alcătuiesc judecata, cea mai strălucitoare dintre culorile curcubeului din Raiul Evangheliei. Cea mai scumpă perlă din coroana credinței. Cheia care deschide toate ușile comportamentului uman. Un medicament care vindecă orice boală a minții și a corpului.

Cuviosul Efrem din Arizona.Roagă-te Maicii Domnului, cere mijlocirea Ei și Ea te va ajuta să găsești calea spre Iubire, iar iubirea este Hristos.”

„În fiecare dimineață, copiii mei, beți apa sfințită cu evlavie. Lăsați gospodinele să toarnă puțină apă sfințită în oală în timp ce se gătește mâncarea. Dimineața spun specialiștii, este bine sa bem un pahar cu apa când ne trezim. De aceea este bine, când umplem paharul cu apă dimineața, să turnăm în el puțină apă sfințită. Apoi vom bea un pahar plin cu apă sfințită. Să facem semnul crucii, să bem totul și să mâncăm anafură pe care o aducem acasă de la sfânta Liturghie de duminică sau de la sfânta Liturghia de sărbătoare.

Sfântul Cosma spunea: „Va veni vremea când oamenii vor avea mâncare pe masă, dar nu vor putea să mănânce”.
Într-adevăr, dacă am ști azi ce mâncăm și încă mai trăim, doar pentru asta, ar trebui să-L lăudăm pe Dumnezeu!!!!
De aceea. Un obicei frumos pe care gospodinele ar trebui să-l dobândească este să aibă o sticlă de apă sfințită în dulapurile de bucătărie, iar de fiecare dată când gătesc, după ce termină de gătit, să toarne puțină apă sfințită în oală. Sfințirea și Sfânta Cruce îți vor sfinți mâncarea și vor risipi tot răul diavolului care este în ele. Vei descoperi că mâncarea ta va fi binecuvântată și va avea un gust mai bun.

Sfântul Iacov Tsalikis

Maica Domnului foarte mult iubește curățenia.

Prin iubirea față de Hristos și de Maica Domnului dobândești mai multă trezvie și contemplare decât prin alte fapte. Sunt bune și celelalte daca sunt făcute bine. Dar dragostea le cuprinde pe toate. Atunci când îmbrățișați icoana ca și cum ar fi vie și o sărutați cu lacrimi fierbinți și strigi:- ,,Maica mea, Născătoare de Dumnezeu, salvează-mă, căci mă pierd, dacă tu mă părăsești!

-- Doamne, Dumnezeul meu, ai milă de mine pentru Maica Ta cea Preacurată și pentru Toți Sfinții Tăi.

Iar când, spui aceasta, și simți o mare dragoste, încât îți vine să săruți neîncetat icoana, acesta este semn că Ea îți dăruiește un sărut. Nu pot săruta icoana Maicii Domnului o singură dată și să plec. Când mă apropii de ea, ea mă atrage la ea ca un magnet. Iar eu am nevoie să fiu singur. Pentru că vreau să o sărut ore întregi. Și o suflare vie îmi umple sufletul dinăuntru, iar eu mă umplu de har și nu mă lasă să plec.

Sfântul Iosif Isihastul.

O persoană nefericită, rea distruge totul, jignește chiar și pe cei mai apropiați și dragi oameni, dar o persoană bună, care iradiază pace și bucurie în jurul său, restaurează ceea ce a fost distrus, mângâie pe cei care suferă și îi ajută pe cei aflați în nevoie.

 Sf. Serafim de Sarov
 

Dumnezeu este Iubire

 

Scrisoare despre Frică

Leros, 15 februarie 1992

„Frica de Dumnezeu este începutul Înţelepciunii”(Prov. 1:7).

„Nu te teme, turmă mică”(Lc. 12:32).

„Iubirea perfectă, înlătură frica”(1 In. 4:18).

„Dumnezeu este Iubire”(1 In. 4:16).

Nu cunoaştem Substanţa (Oussia) lui Dumnezeu. Numai Arhanghelii şi Îngerii, ei, o cunosc, pentru că, tăcuţi şi liberi, ei Îl văd şi, în extaz, spun: „Sfânt, Sfânt, Sfânt, Domnul Savaot, plin este cerul şi pământul de Slava Ta…”

Vedem în om mai multe feluri de frică:

• Voi face ceva pe care celălalt nu vrea să-l facă şi mă vor pedepsi… (şcolarul).
• Pentru că iubesc mult această persoană, nu vreau să o fac să sufere (de exemplu copilul pentru mama sa).
• Dacă fac aceasta, voi pierde interesul şi bunăvoinţa din partea celuilalt…(foarte meschin, frică umilitoare).

Frica este izvorul tuturor relelor pentru caracter. Ea te face ipocrit, mincinos, de rea credinţă. Adesea, acest sentiment umilitor de frică alterează caracterul nostru prin aceea că: Ce se va spune? şi vom trăda astfel Iubirea lui Dumnezeu pentru a plăcea oamenilor. Este ca o hidră cu multe capete această frică: Ce va spune lumea?… Dar cine e această lume? Este idealul vostru? V-ar plăcea să fiţi ca el? Dacă vă veţi întreba cu sinceritate, veţi răspunde: Nu.

Prin urmare, de ce trădaţi Iubirea lui Dumnezeu şi Adevărul pentru lume? Dumnezeu spune: „Veţi cunoaşte adevărul şi adevărul vă va face liberi”. Frica este prima patimă…

Frică și anxietate

Este adevărat că s-a vorbit destul despre frica de această lume din cauza căreia ne pierdem echilibrul. Totuşi, urcăm într-un taxi şi credem că şoferul nu se va izbi de un copac. Luăm avionul şi credem că pilotului nu-i va lipsi stăpânirea de sine, altfel vom fi cu toţii pierduţi.

Cunosc un Arhiepiscop care a avut un accident de maşină în plin deşert şi căruia, cu ochii plini de mici bucăţele de sticlă, nu-i era frică şi se ruga ca voia lui Dumnezeu să se facă în viaţa sa… şi doctorii au văzut, stupefiaţi, împlinindu-se o minune de vindecare.

Sau când vedeţi cincizeci de morţi într-un accident de avion şi o fetiţă ridicându-se prin hublou – vie! În această viaţă în care singure mădularele noastre ne înştiinţează despre tot, dacă nu aplicăm ceea ce Hristos ne-a spus: „Cereţi şi veţi primi; căutaţi şi veţi găsi, bateţi şi vi se va deschide!” (Mt. 7:7), noi nu ne vom putea elibera de această frică de nespus din noi. De ce? Pentru Necunoscutul, pentru Nevăzutul, pentru această stare de după moarte.

Căci încă din copilărie, omul are senzaţia că e un înger căzut din cer. Trebuie să fi avut vreo patru ani când am întrebat-o pe foarte evlavioasa mea soră care-mi vorbea mereu despre Dumnezeu: „El este pretutindeni?” „Pretutindeni!” „Cum, pretutindeni? Dacă intru într-o cameră mică, mică, El va fi acolo?” „Da!” „Şi dacă, precum în poveşti, mă transform pentru a intra într-o cutie de chibrituri, El va fi şi acolo?” „Şi acolo!” Atunci am izbucnit în plâns ghemuindu-mă: „Oh! Nicio scăpare!” Este frica de nespus a omului căzut. Apoi Mântuitorul vine şi-ţi spune: „Nu te teme, crede numai!” (Mc. 5:36).

Antidotul fricii

Pentru aceasta spun că avem nevoie de trei lucruri. Mai întâi Credinţa, în al doilea rând Credinţa, în al treilea rând Credinţa. Ce ne-a spus încă? „O, Femeie, mare este Credinţa ta! Fie ţie după cum voieşti!” (Mt. 15:28). Şi altuia: „Crezi că te vei vindeca?” „Cred, Doamne!” Şi-l vindecă pe câmp… „Crezi că vei vedea din nou?” „Cred…” Şi ochii orbului se deschid. Apostolului Toma, ce i-a spus: „Fericiţi cei ce cred, fără să fi văzut” (In. 20:29). Adaug personal şi cu umilinţă: „Pentru că vor vedea, acum şi plecând din această lume!”

Ce să mai spun încă? Trebuie să vă vorbesc despre copilaşul din braţele mamei sale, într-un autobuz care se zdruncina. Micuţul dormea. N-avea grijă de nimic. El avea siguranţa Iubirii. Deci? Dacă cineva poate da această siguranţă, cu atât mai mult Dumnezeu, care este Iubire.

Când am început să călătoresc prin străinătate, fără să cunosc pe cineva şi fără mijloace financiare, Cine mi-a dat siguranţa că nu voi fi prinsă, că nu voi şti unde merg, că mă voi îmbolnăvi, că nu voi ajunge să cerşesc? Nu, creştinul nu va fi niciodată cerşetor! Căci Dumnezeu nu-l părăseşte! Îi dă pâinea cea de toate zilele cu sudoarea frunţii sau prin oricare alt mijloc… Timp de cinci ani cât am trăit în India, cu temperaturi variind între -10 grade Celsius şi +40 grade Celsius, nu am răcit sau să fi avut dizenterie din cauza hranei…

Cum poate omul să nu creadă, când asistă la atâtea minuni? Dar cum poate să le vadă, când nu crede mai dinainte? Voi, dragii mei fraţi, aţi auzit tot felul de poveşti despre str. Midias, şi cum m-am găsit aici? E simplu, eram sigură că ceea ce aştept şi ceea ce am nevoie, Dumnezeu îmi va trimite. Când ne rugăm şi spunem: „Facă-se voia Ta, precum în cer, aşa şi pe pământ!”, dacă într-adevăr credem, El o va face! Nu numai pentru noi, ci pentru toţi. Este şi rugăciunea noastră.

Ce să mai spunem? Când urmăm poruncile lui Dumnezeu, când citim în fiecare zi Evangheliile, aflăm Înţelepciunea lui Dumnezeu direct în inima noastră. Fără filosofie, logică şi raţiune. Vom fi atunci atât de liniştiţi… Nu vom mai avea atunci nevoie de nicio altă carte, ori învăţătură, în care întâlnim Ego-ul scriitorului sau al naratorului. Mântuitorul dă un dar diferit fiecăruia dintre noi, în raport cu ceea ce putem să acceptăm şi după intenţia lui Dumnezeu pentru vieţile noastre…

Frica de moarte

O altă formă de frică este frica de moarte. „Ah! Voi cădea bolnav… unde voi merge? La ce spital? Ce mă aşteaptă acolo?… Mă vor trata rău? Îmi vor cere bani, bani… şi când nu voi mai avea… ce se va întâmpla? Cum voi merge în străinătate, căci numai acolo se vindecă lumea?”

Sărmane creaturi! Ele nu ştiu că mâna lui Dumnezeu o ţine pe cea a doctorului! Şi că încercările prin care vor trece se vor întâmpla! Cele mai mari vindecări pe care le-am văzut în viaţa mea erau cele ale unui medic lacom! L-am întrebat pe Îngerul meu păzitor: „Cum se face că Dumnezeu permite acestui medic acest lucru?” Răspunsul a fost: „Dumnezeu îl ajută pe suferindul care trebuie să se vindece şi-l lasă pe medic să dea seama pentru faptele sale altă dată”.

Frica socială

Investim la bancă, investim, investim… Acesta e momentul în care începe spaima noastră! Dolarul e în creştere, francul în scădere… Ce se va întâmpla dacă pierdem? Unde vom pleca dacă începe vreun război? Să ne salvăm trupul! Ah, să nu suferim… „Sfârşit creştinesc, fără durere, fără ruşine, în pace!” Îl cerem cu înfrigurare Cui? Celui al cărui sfârşit a fost dureros, ruşinos… Dumnezeu să ne ierte! E şi Alfa şi Omega: „Cred, Doamne. Te iubesc şi încerc zi şi noapte să-mplinesc prima Ta poruncă”. Restul, Îi aparţine! Nu mie. Nici când. Nici unde. Nici cum. I-am vorbit astfel Mirelui meu şi El şi-a trimis îngerul alături de mine, pentru că eu continui să trăiesc în nepăsare, la Picioarele lui Hristos, zi şi noapte. Amin.

(Traducere din franceză de Monahia Dometiana, publicat și în Revista Atitudini Nr. 13)

Maica Gavrilia Papaiannis: CUM BIRUIM FRICA ȘI CARE SUNT FELURILE EI

SURSA  

ATITUDINI.com

Sunătoare

 

Sunătoare - o plantă antidepresivă

Una dintre cele mai eficiente plante în tratarea depresiei este Sunătoarea. Acţiunea se manifestă prin blocarea receptorilor nervoşi care pot declanşa depresia.

Extractul de sunătoare, prin conţinutul bogat în hipericină (ulei volatil de culoare roşie), împiedică degradarea serotoninei, hormon esenţial în instalarea liniştii şi fericirii. S-a observat în experienţele făcute pe mai mulţi bolnavi de depresie şi anxietate care au folosit această plantă, că au avut o mai mare cantitate de dopamină în sânge după tratament (se ştie că nivelul de dopamină creşte în cazul tratamentelor antidepresive care dau rezultate).

Planta o puteţi folosi sub formă de pulbere (obţinută prin măcinarea cu râşniţa electrică de cafea), din care se ia o linguriţă rasă de patru ori pe zi, în cure de 2 luni, cu 21 de zile de pauză.

Evitaţi expunerea la soare în perioada folosirii plantei, pentru că este fotosensibilizantă.

În sfârşit, ai înţeles, OMULE, ce vreau de la tine!

 

  Un soldat se întorcea acasă, după ce luptase într-un război foarte lung și în care mulți din camarazii săi muriseră.

   Înainte să ajungă acasă îşi sună părinţii dintr-un oraș invecinat:

- Mamă, Tată, mă întorc acasă, dar înainte vreau să vă cer o favoare. Am un prieten foarte bun pe care mi-ar face plăcere să-l aduc cu mine.

- Sigur, au răspuns părinții. Ne-ar încânta să-l cunoaştem.

- Dar ar trebui să ştiţi ceva dinainte. Prietenul meu a fost rănit îngrozitor în luptă. A călcat pe o mină şi a pierdut un braţ şi un picior. Şi în afară de asta nu are nici un loc unde să locuiască.

-Ce suferinţă!!! Regretăm mult să auzim asta. Poate putem să-l ajutăm să găsească vreun loc unde să locuiască.

-Nu mamă, aș dori, dacă se poate, ca el să poată locui la noi acasă! Ce să facă el acum și cine să aibă grijă de el. Părinții săi au murit și nu are pe nimeni!

- Dar fiule, nu ştii ce ne ceri? O persoană cu astfel de probleme ar fi o povară prea grea pentru noi.

   Nu ne putem permite sa îngrijim o persoană invalidă care are permanent nevoie de îngrijire. Hai repede acasă şi uită acest subiect, o să găsească el o soluție , dealtfel credem că nici el nu ar dori să devină o povară pentru noi!

Fiul, profund dezamăgit de răspunsul părinților, închise telefonul şi niciodată nu au mai auzit de el.

Câteva luni mai târziu, părinţii au primit un telefon de la poliţie prin care erau informați că fiul lor murise căzând de pe un pod și că nu pot închide dosarul pentru că nu era clar dacă a fost sinucidere sau crimă.

   Părinţii, îngroziţi, au mers in cea mai mare grabă la morgă pentru identificarea victimei. Ei l-au recunoscut şi spre groaza lor, au descoperit un lucru pe care nu îl cunoşteau:

“FIUL LOR AVEA NUMAI UN BRAŢ ŞI NUMAI UN PICIOR”.

Prietenul fiului lor era, de fapt, ... el însuși.

Părinţii din această poveste sunt ca și noi, găsim că e mai uşor să iubim pe aceia care sunt perfecţi, frumoşi, sănătoşi, simpatici.

   Nu ne plac însă persoanele cu handicapuri fizice sau psihice care ne incomodează şi ne fac să ne simţim rău.

   NU IUBIM PE CEI CARE CER CEVA !

  Ne lepădat repede !

Să ne rugăm lui Dumnezeu, să ne dea puterea de care avem nevoie pentru a accepta pe cei din jurul nostru aşa cum sunt ei, chiar dacă sunt diferiți față de de noi.

Când cerem lui Dumnezeu, să ne dea răbdare, Dumnezeu ne răspunde punându-ne în  diferite situații ale vieții!

 Răbdarea se dobândește prin rugăciunea izvorâtă din frământările sufletești; ea nu se poate da,
      
  ci trebuie să fie învăţată, ea se cultivă până ce devine mod de viață
Dumnezeu ne dă Harul, dar fericirea depinde de noi.

   Trebuie să înțelegem că suferinţa ne
apropie de semenii noștri şi, mai mult, ne apropie de Dumnezeu.

 Ce s-ar face bogatul fără cel sărac?

   Ce s-ar face cel sănătos fără cel bolnav?

    Ce s-ar face înțeleptul fără cei neștiutori?
Așa a făcut Dumnezeu lumea ca oamenii să se completeze unii pe alții, să aibă nevoie unii de alții intrând astfel in ARMONIA creată de Dumnezeu!

Să-i cerem lui Dumnezeu să ne ajute să ne iubim unii pe alții, aşa cum EL ne iubeşte pe noi.

   Atunci Dumnezeu ne va spune: În sfârşit, ai înţeles, OMULE, ce vreau de la tine!  În iubire, pentru lume poţi fi o persoană, dar pentru orice persoană tu poţi fi lumea.

   Pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Tale și ale tuturor sfinților, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi...
    să învățăm arta de a iubi pe semen.

      A învăța să iubești ce ușor de scris...
     Cât de greu de pus în căpătâi !

  Să punem capăt iubirii înseamnă s-o o luăm de la capăt !

     Hristos-Dumnezeu să ne dăruie Lumină lină inimii !
,,Noi, ortodocșii, nu urmărim decât salvarea sufletului și câștigarea Împărăției Cerurilor și acest lucru ni-l poate oferi Biserica Ortodoxă. Una este doar Biserica Ortodoxă Sobornicească și Apostolească, celelalte ce se numesc “biserici” nu sunt biserici, ci sămânța stearpă a diavolului în lanul de grâu al lui Hristos".
Sfântul Lavrentie de Cernigov