Troparul Sfântului Ierarh Spiridon
Glasul 1
Soborului celui dintâi te-ai arătat apărător şi de minuni făcător, de
Dumnezeu purtătorule Sfinte Spiridon, părintele nostru. Pentru aceasta
cu femeia cea moartă în groapă tu ai vorbit şi şarpele în aur l-ai
prefăcut. Şi când ai cântat sfintele rugăciuni, îngeri ai avut împreună
cu tine slujind, preasfinţite. Slavă Celui Ce te-a preamărit pe tine;
Slavă Celui Ce te-a încununat; Slavă Celui Ce lucrează prin tine tuturor
tămăduiri.
Condacul Sfântului Ierarh Spiridon
Glasul 2
Cele de sus căutând...
De dragostea lui Hristos fiind rănit, preasfinţite, mintea
înălţându-ţi-se de lumina vie a Duhului, ai dobândit încercarea cea
lucrătoare, prin adânca-ţi cugetare la cele înalte, insuflate de
Dumnezeu şi jertfelnic Dumnezeiesc făcându-te, cere pentru toţi
Dumnezeiasca iertare.
Tot astazi, facem pomenirea:
- Sfantului Mucenic Sinet;
- Sfantului Alexandru, arhiepiscopul Ierusalimului;
- Sfintilor Cuviosi Amonata si Antu.
Sfântul Ierarh Spiridon s-a născut în
jurul anului 270 dH, la Askia, în Insula Cipru, pe vremea Sfântului
Împărat Constantin cel Mare.
Numele său provine dintr-un cuvânt grecesc care înseamnă „coşuleţ”.
Spridon, care se ocupa cu dusul oilor la
păscut, a fost căsătorit şi a avut o fiică, fiind un om foarte
credincios şi smerit. După moartea soţiei sale, pe când era încă tânăr, a
continuat să-şi crească singur fiica, Irina. După câţiva ani, şi fiica
sa avea să plece într-o altă lume, iar Spiridon, cel care avea o
dragoste dumnezeiască puternică, se îndreaptă spre calea monahală, toată
averea sa fiind destinată găzduirii străinilor şi îngrijirii
bolnavilor.
În jurul anului 295, în perioada
persecuţiilor împăratului păgân Maximian (286-305), sfântul din
Trimitunda este arestat şi exilat pentru o vreme.
Spiridon a fost ales episcop al cetăţii
Trimitunda, de lângă oraşul Pafos, tocmai pentru viaţa sa curată, în
această calitate el fiind prezent la Sinodul întâi Ecumenic de la
Niceea, convocat de Sfântul Împărat Constantin cel Mare (306-337)
împotriva ereziei lui Arie, în anul 325. Spiridon s-a arătat înaintea
tuturor celor prezenţi ca un puternic apărător al dreptei credinţe şi
făcător de minuni.
Mai mult, pentru a închide gura
ereticilor lui Arie, care erau adversari ai Sfintei Treimi, Sfântul
Spiridon a oferit o minune – pilda cărămizii – pe care a prezentat-o
celor prezenţi, a strâns-o, şi a ieşit fum în sus, în jos a curs apă,
iar pământul i-a rămas în mână. El a arătat astfel că aşa cum o cărămidă
înglobează simultan focul, apa şi pământul, tot aşa, Tatăl, Fiul şi
Sfântul Duh sunt Trei dar formază o singură fiinţă. Se spune că Sfântul
Spiridon era atât de convingător atunci când vorbea despre Sfânta
Treime, încât mulţi păgâni se converteau la creştinism.
Tot la acest prim Sinod Ecumenic,
Spiridon l-a cunoscut pe Sfântul Nicolae, între cei doi legându-se o
lungă şi trainică prietenie.
Demn de remarcat este faptul că, şi după ce a fost ales episcop al Trimitundei, sfântul a continuat păscutul oilor.
Sfântul Spiridon a trecut la cele veşnice
în anul 348, la vârsta de 78 de ani, fiind îngropat în Biserica Sfinţii
Apostoli, din Cetatea Trimitunda.
Mai târziu, pentru ca moaştele să fie
păzite de pericolul saracin, ciprioţii le-au mutat în capitala
bizantină, Constantinopol. Se spune că în timpul cuceririi cetăţii de
către saracini, ciprioţii au deschis mormântul sfântului pentru a muta
rămăşiţele la Constantinopol, iar atunci au descoperit că trupul său era
întreg, iar din mormânt venea un miros de busuioc, semn al sfinţeniei
sale.
În anul 1453, în perioada în care
Constantinopolul era asediat de turci, Moaştele Sfântului Spiridon au
fost mutate mai întâi în Serbia, iar mai apoi au fost duse, de către
părintele Georgios Kalohairetis, în insula Corfu, în Grecia, acolo unde
se păstrează şi în zilele noastre.
Se mai spune că, în anul 1716, turcii au
venit cu o puternică flotă pentru a cuceri insula, iar după un asediu de
22 de zile, un soldat turc a văzut cum Sfântul Spiridon se arăta şi îi
întărea pe greci pentru a-şi apăra cetatea. Turcii nu au reuşit să
cucerească insula, iar ziua de 11 august este dedicată acestui fericit
eveniment, mijlocit de Sfântul Spiridon.
Potrivit unor evlavioşi părinţi ai
locului, pe perioade scurte de timp, cinstitele Moaşte ale Sfântului
Spiridon dispar din racla din catedrală, pentru a-i ajuta pe oamenii
care îl cheamă în rugăciune, cu credinţă şi cu dragoste, pretutindeni în
lume. Se spune că după fiecare periplu, când moaştele „Sfântului
călător” revin în raclă, în chip minunat, ele sunt calde şi prăfuite,
iar papucii din mătase ai sfântului sunt tociţi.
Tocmai de aceea, părinţii slujitori la
catedrala din Corfu îi schimbă anual veşmintele şi încălţămintea tocită,
chiar pentru ziua de 12 decembrie, când Biserica Ortodoxă îl
prăznuieşte, dar la rândul lor, şi încălţările noi ale sfântului apar
tocite, cu urme de pământ şi iarbă.
Hainele şi încălţămintea vechi sunt cedate, ca daruri duhovniceşti, lăcaşelor de cult din întreaga lume.
În Insula Cipru se păstrează tradiţia
conform căreia sfântul a făcut multe minuni, în special vindecări de
anumite boli grave. Se spune că însuşi împăratul Constanţius, fiul lui
Constantin cel Mare, a fost vindecat de episcopul Spiridon, că sfântul a
oprit seceta din cetatea sa, a înviat copilul unei femei, a prefăcut un
şarpe în aur pentru a scăpa un sărac de nevoile sale, a vindecat
muţenia unui diacon.
Aceste minuni trebuie însă înterpretate în cheia mai subtilă a puterii discernământului, a dreptei socoteli și a cumpătării.
Pentru minunea pe care a făcut-o la Sinodul I Ecumenic, Sfântul Spiridon este considerat ocrotitorul olarilor.
Insula Corfu este socotită a fi sub directa protecţie a sfântului, acesta fiind numit „ocrotitorul oraşului“.
Datorită minunilor pe care le-a făcut, şi
în special a vindecărilor săvârşite, Sfântul Spiridon este socotit şi
ocrotitor al spitalelor, multe unităţi medicale purtând chiar numele
acestui mare ierarh. Chiar şi familii de creştini şi-au ales ca
ocrotitor pe Sfântul Spiridon.
De asemenea, se spune că celebra familie
Tolstoi l-a avut ca ocrotitor pe sfânt, primind de la prinţul Vasile al
II-lea al Moscovei o cruce de aur cu o părticică din moaştele sfântului.
De ziua Sfântului Spiridon sunt legate
multe alte tradiţii şi obiceiuri. Se spune că în această zi, pentru
sănătatea întregii familii, pentru câştig şi spor în casă, nu se
munceşte în gospodărie – nu se coase, nu se spală rufe şi nu se face
curăţenie. La ţară există obiceiul de a nu înjuga vitele pentru că este
semn de pagubă, dar se dă de mâncare animalelor de tracţiune, fân din
mână.
Sfântului Spiridon îi sunt asociate multe
minuni, dar se spune că, în principal, el îi îmbogăţeşte pe săraci şi
îi vindecă pe cei bolnavi.
Tot tradiţia mai arată că Sfântul
Spiridon este şi patronul cizmarilor şi al cojocarilor, care îl cinstesc
ca atare prin petreceri şi prin voie bună, însă fără excese bahice.
Să mai adăugăm şi faptul că părticele din
moaştele Sfântului Spiridon se află în Bucureşti la Biserica „Sf.
Spiridon” a Mitropoliei de Bucureşti, de pe Bulevardul Dimitrie
Cantemir. În ţară găsim papucul Sf. Spiridon la Mănăstirea Râşca, comuna
Râşca, jud. Suceava, un alt papuc la Mănăstirea Nechit, jud. Neamţ,
părticele din moaştele sfântului – la Mănăstirea Sihăstria, jud. Neamţ
şi la Biserica “Înălţarea Domnului”, din Ploieşti.
Şi fiindcă Sfântul Spiridon este
recunoscut drept protector al copiilor, există în Bucureşti un loc
special, Biserica Sfântul Spiridon Vechi, care adăposteşte icoana
făcătoare de minuni a sfântului, un lăcaş care a devenit loc de
pelerinaj pentru tinerele femei care îşi doresc să aducă pe lume prunci
şi care se roagă aici pentru înfăptuirea unei minuni, după ce medicina
şi alte ştiinţe nu le-au putut oferi soluţii.
La vârsta de 43 de ani, Nadia Comăneci a
intrat pentru prima oară în biserică, aici, împreună cu soţul ei, Bart,
atunci când nu mai spera să poată avea copii, iar preotul paroh Ioan
Iordache i-a spus că trebuie să creadă în această minune şi i-a citit o
rugăciune. După câteva luni Nadia era însărcinată. După naşterea
micuţului Dylan Paul, Nadia a înfăptuit un gest de mare caritate, donând
o sumă consistentă pentru înfiinţarea, pe lângă parohia Sfântul
Spiridon Vechi, a unui centru pentru copii orfani. Şi asta se întâmplă
fiindcă viaţa este plină de minuni …
Minuni din zilele noastre ale Sfântul Ierarh Spiridon al Trimitundei
\r\n\r\n
Sfântul ajută un copilaş care nu putea să traverseze un pârâiaş\r\n\r\n
În
octombrie 1989, Evangelos Kosmas, un credincios evlavios şi împodobit
cu virtuţi ce vieţuia în Insula Tinos, istorisea următoarea minune
mişcătoare săvârşită de Sfântul Spiridon cu el, pe când era prunc.\r\n\r\n
\r\n
\r\n\r\n
,,Eram pe atunci un
băieţel de 5 ani. La acea vreme, locuiam în satul Kathikaros, pe Insula
Tinos. Îmi amintesc o dimineaţă de toamnă când tatăl meu a plecat la o
înmormântare în satul vecin Tripotamos, care era la o distanţă de
jumătate de oră de mers pe jos de satul nostru. Însă, el nu m-a luat şi
pe mine cu sine. Îl iubeam foarte mult pe tatăl meu şi doream să mă ia
cu el oriunde mergea, pentru că mă purta pe umerii săi şi eram tare
fericit.\r\n\r\nDe vreme ce tatăl
meu a plecat fără să mă ia cu el, am hotărât în taină, fără să spun
mamei mele nici un cuvânt, să merg în satul Tripotamos după el. Urmând
cărările, am ajuns într-un loc unde era un pârâu mic. Apa era atunci
destul de mare, pentru că plouase de curând şi, mic cum eram, nu puteam
să o sar. Aşa că am stat acolo şi am plâns, neputând să traversez
pârâiaşul.\r\n\r\nStând acolo şi plângând, am văzut un mic paraclis pe
malul celălalt al pârâului. Uşa paraclisului s-a deschis şi un bătrân a
ieşit şi s-a îndreptat către mine. El purta o mantie grea de lână, care
semăna cu mantiile purtate de ciobanii simpli de munte. Pe cap avea o
scufie rotundă.\r\n\r\nApropiindu-se de mine, m-a întrebat: ,,Unde
mergi, bunul meu băiat ?”\r\n\r\nI-am răspuns: ,,Merg la Tripotamos să-l
găsesc pe tatăl meu, pentru că el a plecat fără să mă ia cu el, chiar
dacă eu am vrut să mă ia”.\r\n\r\nAtunci, m-a întrebat: ,,Mama ta ştie
că ai plecat de acasă ?”\r\n\r\n,,Nu !”, i-am răspuns eu.\r\n\r\n,,Nu ai
făcut bine plecând de acasă fără să îi spui mamei tale”, mi-a spus
bătrânul. ,,Copiii cuminţi le spun mamelor lor când pleacă de acasă. De
data aceasta, eu te voi ajuta să mergi la Tripotamos, dar să nu mai faci
aşa ceva !”\r\n\r\nÎmi amintesc că el m-a luat de mână şi – ca şi cum
am fi zburat ! – ne-am trezit pe malul celălalt al pârâului, pe care
înainte nu putusem să-l traversez. M-a ţinut de mână vreo 400-500 de
metri. Apoi am ajuns într-un loc de unde se vedeau bine satul Tripotamos
şi biserica satului. Atunci mi-a spus: ,,Tatăl tău este acum în
biserica pe care o vezi de aici. Mergi acolo şi îl vei
găsi”.\r\n\r\nI-am mulţumit şi i-am sărutat mâna, pentru că mama mea ne
învăţase să îi respectăm pe bătrânii noştri. Când i-am sărutat mâna, m-a
mângâiat pe cap şi mi-a spus: ,,Mergi acum, cu binecuvântarea lui
Dumnezeu. Şi nu uita: când pleci de acasă, spune-i mamei
tale”.\r\n\r\nDupă ce mi-a dat din nou acest sfat, am plecat către sat.
Înainte de a fi mers prea mult, am vrut să-l mai privesc o dată pe
bătrân, care, bănuiam, trebuia să urce dealul pentru a reveni în locul
unde l-am întâlnit. Am întors capul, însă nu l-am mai văzut.
Dispăruse.\r\n\r\nAcest lucru m-a nedumerit, chiar dacă eram aşa de mic,
pentru că era imposibil ca cineva să urce pe drumul lung care se
întindea în spatele meu într-un timp atât de scurt. În timp ce această
nedumerire mă frământa, m-am îndreptat către sat.\r\n\r\nAm mers la
biserică, unde avea loc încă slujba de înmormântare. După ce m-am uitat
un pic în jur, l-am descoperit pe tatăl meu, care şedea într-o strană
situată pe peretele din stânga al bisericii. El s-a tulburat văzându-mă
şi m-a întrebat ce făceam acolo. În acel moment nu i-am explicat nimic,
ci l-am anunţat simplu că sosisem.\r\n\r\nCând s-a terminat
înmormântarea, am pornit pe drumul către casă. Când am ajuns la pârâiaş
şi s-a văzut paraclisul, i-am povestit exact ce se întâmplase. Atunci
tatăl meu m-a dus în paraclis, întrebându-mă: ,,Dacă l-ai vedea pe
bătrân, l-ai recunoaşte ?” Am răspuns că da.\r\n\r\nAtunci el a început
să-mi arate icoanele, întrebându-mă dacă bătrânul era unul din cei
zugrăviţi pe ele. Mai întâi mi-a arătat icoana Mântuitorului Iisus
Hristos, apoi pe cea a Sfântului Ioan Botezătorul. Am dat din cap în
semn că nu. De asemenea, el mi l-a arătat pe Sfântul Spiridon. Am rămas
buimac: ,,Da, acesta este bătrânul. Arăta exact aşa, cu această scufie
…”\r\n\r\n
Sfântul Ierarh Spiridon al Trimitundei\r\n\r\nAtunci,
tatăl meu a îngenuncheat în rugăciune. Am aprins candela, am tămâiat
biserica şi, după ce ne-am închinat la icoane, ne-am întors acasă. Am
povestit totul mamei mele. Părinţii mei au socotit că Sfântul Spiridon
era sfântul patron al meu. De atunci încolo, am mers în fiecare an la
sfânta liturghie la praznicul său şi în fiecare sâmbătă făceam curat în
paraclis şi aprindeam candelele. Până astăzi, eu îl socotesc pe sfânt a
fi protectorul meu.\r\n\r\n
În timpul celui de-al doilea război mondial, Sfântul Spiridon îi apără pe cei de pe insula sa\r\n\r\nÎn
timpul războiului greco-italian din 1940, vreme de un an de zile,
Insula Kerkyra (Corfu) a fost bombardată zilnic de avioanele italiene,
dar pierderile au fost minime.\r\n\r\nÎn timpul acestor raiduri aeriene,
care nu s-au oprit nici măcar de Naşterea Domnului, lucrurile se
petreceau într-un mod foarte bizar. Cu toate că avioanele italiene
zburau în mod firesc foarte jos, şi cu toate că Insula Kerkyra nu avea
apărare anti-aeriană, în general bombele nu cădeau în oraş, ci departe
în mare. Era ca şi cum o mână le dirija într-acolo. Şi când s-a
întâmplat ca odată să cadă o bombă în Biserica Sfântului Spiridon într-o
zonă care era plină cu femei şi copii, bomba nu a explodat. Nu a
funcţionat mecanismul de aprindere.\r\n\r\nCine ar putea rămâne tăcut şi
să nu strige: Slavă lui Dumnezeu şi plăcutului Său, Sfântul Spiridon,
care nu i-au uitat pe cei aflaţi în nevoi ?\r\n\r\n
Sfântului nu i-au plăcut niciodată veşmintele prea împodobite\r\n\r\nPe
vremea când Insula Corfu era condusă de veneţieni [catolici], ei îl
cinsteau pe Sfântul Spiridon pentru ajutorul său. Odată, ei i-au
schimbat veşmintele cu altele cusute cu aur. Însă Sfântului Spiridon nu
i-au plăcut noile veşminte de aur şi şi-a arătat nemulţumirea. În
dimineaţa următoare, veşmintele luxoase au fost găsite lângă raclă, în
timp ce sfântul se îmbrăcase în veşmintele sale dinainte,
smerite.\r\n\r\n
Sfântul arată credincioşilor că este mereu alături de noi\r\n\r\nÎn
Ierusalim, este o biserică care are hramul Sfântul Spiridon. Într-o zi,
nu cu multă vreme în urmă, când a intrat în lăcaş, preotul l-a văzut pe
sfânt prin fereastră. După ce Sfântul Spiridon a plecat, chipul său a
rămas întipărit pe geamul ferestrei, minune care poate fi văzută şi
astăzi în biserica sa din Ierusalim.\r\n\r\n
Sfântul Spiridon nu este de acord cu schimbarea calendarului\r\n\r\nCând
Biserica Ortodoxă a Greciei a adoptat reforma calendarului, Dumnezeu a
făcut multe minuni prin care să arate că această inovaţie nu este un
lucru bineplăcut Lui. O astfel de minune s-a petrecut în 1934 şi a fost
consemnată în revistele ortodoxe greceşti ale vremii. Pe 12/25
decembrie, Biserica Ortodoxă îl prăznuieşte pe Sfântul Ierarh Spiridon
după calendarul vechi, în timp ce după calendarul nou este Naşterea
Domnului.\r\n\r\nÎn dimineaţa zilei de 12/25 decembrie, Episcopul
Arsenie al Larisei a sosit la biserică pentru a sluji liturghia pentru
praznicul Naşterii Domnului. Dându-se jos din maşină, el a zărit un
arhiereu smerit, bătrân cu anii, împodobit cu virtuţile. Episcopul
Arsenie l-a invitat să slujească împreună şi să se bucure de praznicul
Naşterii Domnului, făgăduindu-i că îl va găzdui.\r\n\r\nArhiereul
necunoscut i-a răspuns liniştit că nu ar trebui să prăznuiască astăzi
Naşterea Domnului, ci să-l laude pe Sfântul Spiridon. Episcopul de stil
nou i-a răspuns plin de mânie şi l-a izgonit supărat. Apoi a intrat în
biserică, s-a închinat sfintelor icoane după rânduială şi s-a aşezat pe
scaunul arhieresc. În timpul utreniei, la vremea cântării catavasiilor
praznicului, episcopul Arsenie a început să se simtă rău şi a intrat în
sfântul altar.\r\n\r\nVăzându-l că îi este rău, clericii săi s-au
îngrijorat pentru el. Starea lui s-a înrăutăţit tot mai mult, el nu a
putut să slujească liturghia praznicului, fiind dus la reşedinţa
episcopală, unde a murit chiar a doua zi. Această minune i-a înfricoşat
pe ortodocşii din Larisa şi ea este încă vie în rândul credincioşilor în
vârstă din acest oraş. Lecția Sfântului Spiridon
Să vă spun , în cinstea smereniei, o întamplare văzută și simțită cu ochii și sufletul meu despre Sfântul Spiridon , Marele Făcător de minuni.
Ce s-a întâmplat ?
Într-un pelerinaj în Elada și insula Corfu, Kerkira cum spun grecii, mergem si noi sa ne închinăm la moaștele Sfântului Spiridon.
Știti bine că în Grecia se respectă un program strict de închinare.
Am ajuns la timp , ne închinarăm cu toții disciplinați și așteptam linistiți unii în Biserică ,
altii cumpărau suveniruri aproape sau stând de vorbă cu preoteasa româncă de la magazinul de lâna catedrală .
Însă în grupul nostru era o credincioasă evlavioasă , o "băbuță" care avea o problema de sănătate și mergea foarte încet.
Ajunge lângă mine și imi spune respectuos :
-Părinte pot sa mă închin și eu la Sf. Spiridon ?!!
V- am spus că de asta am venit in pelerinaj , pentru Sfantul Spiridon, este sfântul meu preferat.
Stau mă gandesc ce să- i spun ?? !
Cunoșteam programul de închinare și știam sigur ca nu e posibil.
Să- i spun ca în grup era veșnica întânziată ?!
Să tac ?!!
Totusi în minte un gând nu-mi dadea pace , imi zise : .." dacă e Mare Făcator de minuni îi va deschide racla , dacă nu...nu."
Raspund cuviincios,dar cu gând "curios" zic și eu :
- Da !
Mergeti , Dumneavoastră vă deschide !!
Cineva de lângă mine spune :
- Parinte, de ce spuneți așa ??!!
Nu-i va deschide...
Se duce săraca pe scări degeaba.
Am tăcut.
Sa văd si eu credința ei și " minunea" "live" a sfantului !
Bătrana mergea cu plasa de rafie stransă la piept , își așeză baticul , făcu o Cruce mare , încet, încet , șoltâlc, șoltâlc înainte... și privind spre mine.
Ma uitam în jos de rușine.
Doamne ,ajut-o pe "mamaia " noastră !
Însa deodată se face o agitație mare în biserică.
Apar ierodiaconii , diaconii monahi de la Mitropolia din Kerkira , apoi lume și doi ierarhi ruși (se părea), un arhimandrit si ieromonahul ecclesiei.
Bătrâna noastra în centru, mă ridic să o ajut să revină , îmi era frică să nu cadă..
Dar ce sa vezi ??
Grecii amabili peste poate , au crezut că e rudă cu ierarhii care veniseră special sa facă un Botez la Sfântul Spiridon , Făcătorul de minuni.
Pelerina mergea încet , iar dupa ea ierarhii linistiți se pregateau de închinare.
Se deschide racla nu numai la picioare , ci toată și se face rugăciune...
Credincioasa noastră sarută evlavioasă picioarele , mana sfântului , apoi scoase din plasa de rafie batiste , haine și le atinse de trupul curat ...
Nimeni nu zicea pâs !
Nimic !
Pace totală !
Doar o cădelniță se auzea discret...
Nouă nu ne permitea nici macar sa atingem picioarele...dar...
Ma ridic , ma uit la icoana Sfantului și spun in mintea mea cu frică :
"Mare Facător de Minuni ești Sfânte Spiridone !."
Batrâna vine la mine și imi spune :
-Ați avut dreptate , mi-a deschis și m- am închinat !
Mare bucurie am !
Mare Sfânt e Sfântul Spiridon !
V-am spus ca pentru el am venit aici !
Aceste cuvinte au venit ca o palma de la sfânt,
cuvinte pe care le voi ține minte toată viața !
Am avut evlavie la Sfâtul Spiridon , însă de atunci a crescut evlavia mult mai mult.
Pomenesc la orice Liturghie pe el și pe Sfântul Nicolae !
Am la mare evlavie și pe Sfântul Ierarh Necatarie , tot Mare Făcător de minuni !
Zilele trecute m-am întanlit cu această "mamaie " evlavioasă și am vorbit cu ea.
-Cum sunteti cu sănatatea?!
-Bine, Parinte !
Eu ma rog la Sfâtul Spiridon și la Cuvioasa Parascheva de când am fost la Iași , la Spital internată și operată de cancer , apoi știti că am fost in pelerinaj în Grecia , la Corfu, cu dumeavoastră ...
- Și ? A fost frumos ??!
- Da.
Foarte !
Am batiste pe care le-am atins de moaștele sfântului.
Va aduc o batistă ?
Acum nu mai puteți merge, așa- i ??
- Sarut mâna. Așa este !
Multumesc.
Am plecat și am zis în sufletul meu :
"Stiu că ești mare Sfânt și te rogi pentru noi , Sfinte Spiridoane , dacă e voia lui Dumnezeu , scapa-ne de necazuri și de boli...
apoi după ce voi merge la Iasi la Cuvioasa voi veni să- ți mulțumesc."
