Metaniile înseamnă rugăciune, dar în
același timp, sunt și asceză și ajută mai mult decât toate celelalte
nevoințe duhovnicești. În afară de faptul că ne pornesc motorul nostru
duhovnicesc pentru rugăciune, ele aduc și multe alte bunătăți.
Prima dintre ele este că ne închinăm lui
Dumnezeu și-I cerem cu smerenie mila Sa. A doua bunătate este că, prin
metanii, se smerește trupul sălbatic și se face liniștit și nepătimaș.
Iar a treia este că metaniile ne dăruiesc și sănătatea trupească,
aducându-i astfel omului îndoită sănătate.
CUVIOSUL PAISIE: “Sa faceti cat de multe metanii puteti, atat pentru voi insiva, cat si pentru cei bolnavi sau batrani, care nu mai pot face”
Metaniile sunt de folos atât pentru sufletul, cât şi pentru trupul celui care le face
Când cineva face metanii, folosul este dublu, şi pentru sufletul, şi
pentru trupul celui care le face. Sufletul se foloseşte pentru că, prin
metanii, cere iertarea şi mila Domnului, iar trupul, pentru că, astfel,
îşi întăreşte muşchii abdominali şi se fortifică… Îţi recomand să faci
cât mai multe metanii. Începe cu un număr redus, apoi adaugă altele în
fiecare zi, până ajungi în punctul în care să simţi că poţi rezista.
Însuşi organismul ne înştiinţează limitele rezistenţei lui şi, atunci,
stabilim numărul de metanii în funcţie de rezistenţă.
Apoi, deşi nu e obligatoriu, putem menţine constant numărul de
metanii în fiecare zi. Aceasta depinde de numeroşi factori ca dispoziţia
sufletească, oboseala, starea de sănătate etc. Important este
începutul, pe de o parte, şi, pe de altă parte, e importantă şi pocăinţa
ce trebuie să însoţească metaniile, pocăinţa pentru multele noastre
păcate, pentru care trebuie să ne cerem iertare de la Domnul cu toată
puterea sufletului şi-a trupului. Dacă putem, să zicem, în timp ce facem
metaniile, şi Doamne, Iisuse, miluieşte-mă. Aşa este cel mai
bine. Şi Domnul nu numai că ne va auzi, dar ne va şi ierta, întrucât
cerem iertarea nu doar cu buzele, ci şi cu trupul şi din tot sufletul,
indiferent dacă acesta e aproape de Hristos ori prins în mrejele
păcatului.
(Sfântul Părinte Porfirie, Antologie de sfaturi şi îndrumări, Editura Bunavestire, Bacău, p. 243)
Când cineva face
metanii, folosul este dublu, și pentru sufletul și pentru trupul celui
care le face. Sufletul se folosește pentru că prin metanii cere iertare
și mila Domnului, iar trupul, pentru că astfel își întărește mușchii
abdominali și se fortifică.
Sursa:
https://lataifas.ro/religii-si-credinte/77009/metaniile-au-un-folos-dublu-si-pentru-suflet-si-pentru-intarirea-trupului/
1.
În tradiţia bisericească avem două feluri de mătănii: mătăniile mari şi
mătăniile mici, care se mai numesc şi închinăciuni.
2. Fiecare mătanie mare poate fi înlocuită cu 2 închinăciuni.
3. Se spune că mătăniile cele mai primite de Dumnezeu sunt cele pe care
creștinii le fac în propriile case, după miezul nopții.
4. Sfântul Ioan Postitorul ne recomandă ca, după săvârşirea unui păcat
mic, până ajungem la spovedanie, să ne autocanonisim cu 12 mătănii mari.
5. Mătăniile mici se pot face oricând, fără niciun fel de restricție.
6. Mătăniile mari nu se fac în 4 situații:
– în ziua în care s-a primit Sfânta Împărtăşanie;
– la sfârşitul săptămânii, între rugăciunea „Învredniceşte-ne, Doamne…”
de la vecernia de vineri şi cea de la vecernia de duminică, excepţie
făcând praznicele închinate Sfintei Cruci (Duminica a 3-a din Postul
Paştelui, 1 august, 14 septembrie, în Joia Mare la Denia celor 12
Evanghelii la scoaterea Sfintei Cruci) şi Vinerea Mare, la scoaterea
Sfântului Epitaf;
– în biserică, de la vecernia din Miercurea Mare până la sfârșitul
Săptămânii Patimilor, iar în particular, de la vecernia din Vinerea Mare
până la Înălţare;
– de la Naşterea Domnului (25 decembrie) până la Bobotează (6 ianuarie).
7. Atunci când se fac mătănii, nu se sărută pământul.
8. Nu se face semnul Sfintei Cruci pe pământ.
9. Mătăniile mari nu se fac începând din poziţia îngenuncheat sau
aplecat.
10. La mătăniile mari, nu se pun palmele una peste alta şi nici fruntea
deasupra lor.
11. Întotdeauna se atinge pământul cu genunchii, fruntea sau mâna
dreaptă.
12. La închinăciuni, atingerea pământului se realizează cu mâna deschisă
normal.
13. Mătăniile, în special cele mari, nu se fac în număr mare în biserică
sau în public.
14. Nu sunt însoțite de alte rugăciuni în afară de „Doamne, Iisuse
Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul”.
15. Nu se fac foarte repede. Acestea nu constituie un exerciţiu fizic.
16. Sfântul Isaac Sirul recomandă ca mătăniile să nu se facă mai multe
de 33 o dată.
Citeşte întreaga ştire: 16 lucruri despre mătănii. Când și cum se fac acestea
1.
În tradiţia bisericească avem două feluri de mătănii: mătăniile mari şi
mătăniile mici, care se mai numesc şi închinăciuni.
2. Fiecare mătanie mare poate fi înlocuită cu 2 închinăciuni.
3. Se spune că mătăniile cele mai primite de Dumnezeu sunt cele pe care
creștinii le fac în propriile case, după miezul nopții.
4. Sfântul Ioan Postitorul ne recomandă ca, după săvârşirea unui păcat
mic, până ajungem la spovedanie, să ne autocanonisim cu 12 mătănii mari.
5. Mătăniile mici se pot face oricând, fără niciun fel de restricție.
6. Mătăniile mari nu se fac în 4 situații:
– în ziua în care s-a primit Sfânta Împărtăşanie;
– la sfârşitul săptămânii, între rugăciunea „Învredniceşte-ne, Doamne…”
de la vecernia de vineri şi cea de la vecernia de duminică, excepţie
făcând praznicele închinate Sfintei Cruci (Duminica a 3-a din Postul
Paştelui, 1 august, 14 septembrie, în Joia Mare la Denia celor 12
Evanghelii la scoaterea Sfintei Cruci) şi Vinerea Mare, la scoaterea
Sfântului Epitaf;
– în biserică, de la vecernia din Miercurea Mare până la sfârșitul
Săptămânii Patimilor, iar în particular, de la vecernia din Vinerea Mare
până la Înălţare;
– de la Naşterea Domnului (25 decembrie) până la Bobotează (6 ianuarie).
7. Atunci când se fac mătănii, nu se sărută pământul.
8. Nu se face semnul Sfintei Cruci pe pământ.
9. Mătăniile mari nu se fac începând din poziţia îngenuncheat sau
aplecat.
10. La mătăniile mari, nu se pun palmele una peste alta şi nici fruntea
deasupra lor.
11. Întotdeauna se atinge pământul cu genunchii, fruntea sau mâna
dreaptă.
12. La închinăciuni, atingerea pământului se realizează cu mâna deschisă
normal.
13. Mătăniile, în special cele mari, nu se fac în număr mare în biserică
sau în public.
14. Nu sunt însoțite de alte rugăciuni în afară de „Doamne, Iisuse
Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul”.
15. Nu se fac foarte repede. Acestea nu constituie un exerciţiu fizic.
16. Sfântul Isaac Sirul recomandă ca mătăniile să nu se facă mai multe
de 33 o dată.
Citeşte întreaga ştire: 16 lucruri despre mătănii. Când și cum se fac acestea
1.
În tradiţia bisericească avem două feluri de mătănii: mătăniile mari şi
mătăniile mici, care se mai numesc şi închinăciuni.
2. Fiecare mătanie mare poate fi înlocuită cu 2 închinăciuni.
3. Se spune că mătăniile cele mai primite de Dumnezeu sunt cele pe care
creștinii le fac în propriile case, după miezul nopții.
4. Sfântul Ioan Postitorul ne recomandă ca, după săvârşirea unui păcat
mic, până ajungem la spovedanie, să ne autocanonisim cu 12 mătănii mari.
5. Mătăniile mici se pot face oricând, fără niciun fel de restricție.
6. Mătăniile mari nu se fac în 4 situații:
– în ziua în care s-a primit Sfânta Împărtăşanie;
– la sfârşitul săptămânii, între rugăciunea „Învredniceşte-ne, Doamne…”
de la vecernia de vineri şi cea de la vecernia de duminică, excepţie
făcând praznicele închinate Sfintei Cruci (Duminica a 3-a din Postul
Paştelui, 1 august, 14 septembrie, în Joia Mare la Denia celor 12
Evanghelii la scoaterea Sfintei Cruci) şi Vinerea Mare, la scoaterea
Sfântului Epitaf;
– în biserică, de la vecernia din Miercurea Mare până la sfârșitul
Săptămânii Patimilor, iar în particular, de la vecernia din Vinerea Mare
până la Înălţare;
– de la Naşterea Domnului (25 decembrie) până la Bobotează (6 ianuarie).
7. Atunci când se fac mătănii, nu se sărută pământul.
8. Nu se face semnul Sfintei Cruci pe pământ.
9. Mătăniile mari nu se fac începând din poziţia îngenuncheat sau
aplecat.
10. La mătăniile mari, nu se pun palmele una peste alta şi nici fruntea
deasupra lor.
11. Întotdeauna se atinge pământul cu genunchii, fruntea sau mâna
dreaptă.
12. La închinăciuni, atingerea pământului se realizează cu mâna deschisă
normal.
13. Mătăniile, în special cele mari, nu se fac în număr mare în biserică
sau în public.
14. Nu sunt însoțite de alte rugăciuni în afară de „Doamne, Iisuse
Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul”.
15. Nu se fac foarte repede. Acestea nu constituie un exerciţiu fizic.
16. Sfântul Isaac Sirul recomandă ca mătăniile să nu se facă mai multe
de 33 o dată.
Citeşte întreaga ştire: 16 lucruri despre mătănii. Când și cum se fac acestea
