De ce iubesc Franta

Ce se invata din calatorii? In primul rand, calatorind, inveti despre tine. Nu conteaza unde mergi, te iei pe tine cu toate ale tale. Ideea este sa mergi pe jos cat de mult posibil, sa deschizi ochii, nasul, sa observi, sa mirosi si sa te bucuri. Mereu descoperi flori, animale, oameni cu care te poti imprieteni. Atunci cand te afli intr-un loc total nou, poti fi speriat. Unele locuri sunt indepartate, nu stii la ce sa te astepti la urmatorul colt, te poti intreba daca ai suficienta benzina, daca esti pe drumul cel bun etc. Dar, dupa ce ai ajuns la destinatie si te intorci inapoi, devii, cumva, mai relaxat. Si realizezi: Asta este viata. Sunt, cu siguranta, pe drumul meu de intoarcere. Evident, surprize exista, dar, in mare, stii la ce sa te astepti si te bucuri cat de mult poti.

Consider ca, daca nu plecam, ne putem bloca fizic si mental. In ceea ce ma priveste, calatoresc atat pentru relaxare, cat si pentru inspiratie. Uneori ma sperii de necunoscut, dar ma gandesc ce se poate intampla, in cel mai rau caz? Ma linistesc atunci cand imi dau seama ca exista solutii pentru situatiile de criza. Mereu se vor gasi oameni sa te ajute (daca esti deschis) si, de asemenea, te poti ajuta singur – intotdeauna, descoperim ca putem face lucruri pe care nu le-am mai facut inainte. O sansa pentru a deveni mandri de noi. Ce costa sa faci visurile sa devina realitate? Curaj!!
De ce iubesc Franta, spre exemplu?! Pentru istoria ei, bogata, pasionanta, similara unei istorii a artei, ce se poate lauda cu unii dintre cei mai mari artisti, precum Duchamp, Manet, Matisse etc. Franta este, de asemenea, o varietate de peisaje extraordinare, exista nenumarate orase frumoase, toate avand stiluri diferite si propria lor istorie. Normandia, Bretania, regiunea pariziana, Corsica, sudul sunt unice in felul lor; tuturor, acestora, vin sa li se adauge plaje de vis.
Iubesc Franta pentru cultura sa deosebita. Intalnesti monumente, castele, peste tot, iar eu, o iubitoare a siturilor culturale, consider ca este pur si simplu minunat. Apoi, faptul ca tara se afla la originea DDHC (Declaration des Droits de l'Homme et du Citoyen de 1789), un punct major al Renasterii, cu adevarat, ceva de care sa fii mandru! Una dintre atractiile majore ale tarii este reprezentata de o serie de mari muzee, cu exponate, piese pe care toata lumea le invidiaza. Imi place Parisul, un oras extraordinar, cu o istorie similara, un patrimoniu cultural bogat! Opera sa, Pont Mirabeau, Louvre, Turnul Eiffel. Iubesc, de asemenea, cinematografia franceza - Godard, Klapish, Gainsbourg etc.
In ceea ce priveste muzica, unele melodii sunt mai mult decat simple poeme muzicale, devenind adevarate "icon-uri". Este cazul celebrei La Vie en Rose, apartinand lui Edith Piaf, susceptibila de a intruchipa cel mai bine in ochii intregii lumi o anumita idee/imagine despre Hexagon. Precum celebra bagheta sau croisantul - cum numai francezii stiu sa pregateasca -, Turnul Eiffel sau malurile Senei, La Vie en Rose apartine unei imagistici unice (fr. incontournable), ce continua sa faca din Franta principala destinatie turistica din lume. Un amestec de senzualitate, lirism, populism, sinceritate si amaraciune. Din octombrie 1946, La Vie en Rose a facut cariera pe care o cunoastem cu totii. Toata lumea a "incercat-o": Yves Montand, Louis Armstrong, Marlene Dietrich, Dalida, Placido Domingo, Mireille Mathieu, Ute Lemper, Diana Krall, Diane Dufresne, Patricia Kaas, Khaled si Clementine Celarie.
Mai mult decat un cantec, La Vie en rose a devenit un fel de maniera de identificare. Vrei sa dai o nota frantuzeasca unui film?! Pune-l in fundal. Si iat-o pe Audrey Hepburn plimbandu-se prin Paris-ul Sabrinei (1954), sau pe Robert Altman omagiind moda in Pret-a-porter (1994). In sfarsit, sa ne amintim ca, daca filmul biografic purtand semnatura lui Olivier Dahan, cu Marion Cotillard, a cunoscut succesul sub numele de La Mome, titlul sau in statele anglo-saxone era La Vie en Rose. Sa-i acordam, deci, Cezarului ceea ce-i apartine lui Edith.
In materie de gastronomie, bucataria franceza, ca si alte cateva de pe planeta, este intr-adevar a part. Ador rafinamentul asociat gastronomiei franceze. Intre branzeturi, produse de patiserie, de panificatie, cantitatea de produse locale/regionale, fructe de mare, specialitati din zona Savoie sau Perigord, mai ales obsesia fata de hrana, mese luate cu familia, cu prietenii, cu iubitul/iubita, Franta este, intr-o oarecare masura, tara "aplecata spre mancare"! In general, imi place mult l'art de vivre francais.
Apoi, la fel de mult imi plac diversitatea zonelor tarii, farmecul si modul de viata al francezilor, moda, eleganta, simplitatea. Imi place "verva" (asa-numitul spirit in sec. al XVII-lea), faptul, ca, in fond, ceea ce conteaza, ocazional, este sa poti vorbi bine, sa te exprimi bine. A fi francez inseamna a fi mandru ca apartii unei mari natiuni vizionare, ce ramane un exemplu pentru restul lumii. Iar prestigiul francez in strainatate este de nepretuit! (Oooh, you're a Frenchie! Oh, your little French accent is lovely!).https://www.daciccool.ro/romania-mea/parerea-mea/9775-de-ce-iubesc-franta

La plimbare pe Bulevardul Eroilor din Cluj-Napoca

Bulevardul Eroilor este una dintre cele mai cunoscute si mai indragite artere din Cluj-Napoca, loc de promenada si relaxare, care face legatura intre cele doua piete importante: Avram Iancu si Unirii. Numele strazii a suferit modificari de-a lungul anilor, in perioada comunista fiind denumita mai intai Molotov, apoi Dr. Petru Groza, dupa anii ’60. Dupa anul 1990, bulevardul a fost denumit Eroilor, in cinstea eroilor martiri ai Revolutiei de la 1989. Artera gazduieste mai multe monumente si cladiri remarcabile, spre admiratia trecatorilor. Despre cateva dintre acestea voi scrie in acest articol.

Biserica greco-catolica Schimbarea la Fata, cunoscuta si ca Biserica Minoritilor, a fost ridicata intre anii 1775 si 1779, in stil baroc. Edificiul a fost construit de catre minoriti, o veche ramura a franciscanilor. In anul 1924, Papa Pius al XI-lea a decis ca biserica sa devina proprietate a Bisericii Greco-Catolice, apoi Catedrala a Episcopiei Greco-Catolice de Cluj-Gherla. Biserica Greco-Catolica a fost interzisa in anul 1948, iar cladirea, cedata de catre autoritatile comuniste Bisericii Ortodoxe Romane. Dupa Revolutia din 1989, biserica a fost inapoiata Episcopiei Greco-Catolice de Cluj-Gherla. In anul 1999 a fost descoperita o cripta aflata sub catedrala, cu circa 150 de morminte, datand din anii 1785-1920. Calugarii franciscani reusisera sa mascheze cripta, inainte de a trece biserica la greco-catolici.
Biserica ortodoxa Schimbarea la Fata a fost construita, pe acelasi bulevard, in stil neobizantin, cu balcon la fatada si coloane. Lucrarile de constructie si amenajare si interioara, incheiate in anul 2004, dezvaluie un anumit modernism al bisericii ortodoxe. Lacasul de cult este unic in Europa prin modalitatea de imbinare a sculpturii in lemn cu pictura in tehnica mozaic. Frumusetea interioara incanta ochii oricarui credincios care trece pragul bisericii.
Statuia Lupa Capitolina, denumita si Statuia Lupoaicei, este o copie a statuii cu acelasi nume din Roma. In anul 1921, statul italian a donat Romaniei doua copii ale statuii, una dintre ele ajungand la Cluj. Amplasata initial in Piata Unirii, mutata ulterior la Sibiu, statuia este in prezent amplasata pe Bulevardul Eroilor. Sculptura este realizata din bronz, iar pe soclu apare inscriptia in limba latina: Alla Citta de Clvj, Roma madre, MCMXXI.
Festivalul International de Film Transilvania pozitioneaza orasul pe harta mondiala a filmului. In anul 2019, cu ocazia implinirii a 18 ani de cand a inceput la Cluj-Napoca festivalul, organizatorii au instalat pe Bulevardul Eroilor un culoar cu amintiri, cu fotografii din cele mai importante momente ale evenimentului. Culoarul a devenit in scurt timp un punct de interes pentru trecatori, fie ei clujeni sau turisti.
Primaria veche a orasului este situata in Piata Unirii, la intrarea pe Bulevardul Eroilor, in vecinatatea Monumentului Memorandistilor. Cladirea, datand din anul 1537, a fost reconstruita in anul 1650. In urma unui incendiu, constructia a fost din nou refacuta, in stil neorenascentist, si inaugurata in anul 1845. Pe frontispiciul cladirii se poate vedea vechea stema a orasului. Astazi, cladirea gazduieste Departamentul Taxe si impozite.
Bulevardul Eroilor nu este doar o strada cu amintiri, unde negustorii isi prezentau marfurile in perioada medievala pentru bogatii orasului, e un loc de relaxare, de plimbare, o inima care bate in pieptul pitorescului Cluj-Napoca. Vizitati orasul, plimbati-va pe Bulevardul Eroilor, inchiriati o bicicleta sau mergeti pe jos, asa veti simti mai bine linistea locurilor istorice! Cluj-Napoca este un oras prietenos, care merita vizitat! 

https://www.daciccool.ro/romania-mea/articole-despre-romania-mea/9777-la-plimbare-pe-bulevardul-eroilor-din-cluj-napoca