Chiar dacă doare ,Chiar dacă nu este întoarsă

 Sufletele vechi nu doar iubesc. Ele poartă iubirea..
Prin furtuni, prin tăcere, prin greutatea lucrurilor pe care nu le pot controla
Simt profund într-o lume care adesea se mișcă prea repede și uită să se oprească

Au cunoscut durerea inimii nu ca un moment, ci ca un anotimp
Au dat totul și au rămas cu amintiri care răsună în pieptul lor
Dar nu lasă durerea să-i împietrească

Sufletele vechi se îndoaie
Se fac tăcute
Se vindecă în tăcere
Și cumva, se ridică din nou cu inimi mai blânde și înțelepciune mai ascuțită

Pentru ei iubirea nu este niciodată întâmplătoare
Este sacră
Chiar dacă doare
Chiar dacă nu este întoarsă
Iubesc cu prezență
Cu răbdare
Cu adâncime

Și când se vindecă, nu se vindecă doar pentru ei înșiși
Devin lumină
Devin povești
Devin amintiri pentru alții care încă merg prin întuneric

Pentru că sufletele vechi știu
Durerea nu este sfârșitul
Este o trecere
Și prin ea devin învățători
Nu prin predicare
Ci pur și simplu prin a fi
Și iubind cu blândețe lumea înapoi spre întregime.

~ Chamod Senevirathne

Fiecare inspirație este o invitație.

 Majoritatea oamenilor cred că respirația este automată. Zgomot de fundal.

Dar în momentul în care conștientizezi – ceva se schimbă.
Te întorci acasă în corpul tău.

Îți schimbi sistemul nervos.

Îți amintești că nu doar treci peste zi, ci ești aici pentru a o trăi pe deplin.

Aceasta este practica.
Fiecare inspirație este o invitație.
Fiecare expirație este o șansă de a renunța.

Acatistul Sfântului Cuvios Evdochim Necunoscutul de la Mănăstirea Vatopedi, Sfântul Munte Athos (5 octombrie)

 

Condacul 1

Arzând inima ta de mângâierea plină de har a tăinurii, Sfinte Evdochim cel Necunoscut, te-ai ascuns în mormântul pământesc biruind marea patima a iubirii de slavă deșartă. Dăm slavă lui Dumnezeu Care prin rânduiala Lui deplin înțeleaptă a spart după mult timp mormântul ce adăpostea sfintele tale moaște dezvăluind credincioșilor sfințenia ta, iar noi cu mulțumiri adânci te strigăm: Bucură-te, Sfinte Cuvioase Evdochim, cel ce faci cunoscut din necunoscut, mare rugător la Dumnezeu pentru noi!

Icosul 1

Te-ai arătat a fi curată floare a Muntelui Athos și Dumnezeu te-a binecuvântat cu moștenirea celor bune, născându-se din tine icoana unui Înger Serafim ce s-a întors în casa cea cerească. Sfinte Cuvioase Evdochim, binecuvântează-ne și pe noi rugătorii tăi și primește aceste cinstiri:

Bucură-te, descoperitorul tainelor îngropate;

Bucură-te, arătătorul adevărului duhovnicesc;

Bucură-te, trăind o viață de Serafim;

Bucură-te, cel ce acum dansezi cu Îngerii în Rai;

Bucură-te, veselindu-te de slava corturilor cerești;

Bucură-te, venind pe loc la cei ce te cheamă;

Bucură-te, Sfinte Cuvioase Evdochim, cel ce faci cunoscut din necunoscut, mare rugător la Dumnezeu pentru noi!

Condacul 2

Ai viețuit în Mănăstirea Vatopedi din Sfântul Munte Athos, Sfinte Evdochim, ajungând la măsura curăției desăvârșite a sufletului, ducând în taină o viață virtuoasă și slăvindu-L pe Dumnezeu neîncetat: Aliluia!

Icosul 2

Ai trăit toată viață în rugăciune, făcând ascultare și smerindu-ți sufletul care s-a umplut de mireasmă cerească și primind înștiințare dumnezeiească despre clipa sfârșitului tău ai socotit a muri ascuns de văzul lumii, iar noi ne rugăm:

Bucură-te, vas curat al strălucirii harului;

Bucură-te, luminarea minților neștiutoare;

Bucură-te, punându-te la adăpost de slava deșartă;

Bucură-te, cel ce ne înveți a ne ascunde virtuțile;

Bucură-te, înțelepțirea ucenicilor tăi;

Bucură-te, acoperământul celor ce fug de lauda omenească;

Bucură-te, Sfinte Cuvioase Evdochim, cel ce faci cunoscut din necunoscut, mare rugător la Dumnezeu pentru noi!

Condacul 3

Dorind să îți ascunzi adormirea nu ai vrut nici să fii plâns de cei din jur, nici să fii lăudat după moarte prin predici și ai fugit de cinstea omenească ce se aduce la orice înmormântare, alegând a muri neștiut de nimeni: Aliluia!

Icosul 3

Simțind că trăiești ultimele clipe, te-ai dus în cimitirul Mănăstirii Vatopedi și, găsind o criptă ascunsă în bolniță, ai îngenuncheat având la piept Icoana Maicii Domnului Vimatarissa, așteptând Îngerii să coboare să îți ia smeritul suflet:

Bucură-te, că ziceai rugăciunea inimii neîncetat;

Bucură-te, că inima ta bătea ultimele picături de viață;

Bucură-te, că întunericul mormântului l-ai luminat prin smerenie;

Bucură-te, că moartea ți-a deschis ușa spre viața veșnică;

Bucură-te, că ultima răsuflare ți-ai dat-o lui Hristos;

Bucură-te, că pereții mormântului au rămas martori umilinței tale;

Bucură-te, Sfinte Cuvioase Evdochim, cel ce faci cunoscut din necunoscut, mare rugător la Dumnezeu pentru noi!

Condacul 4

Trecând în Împărăția lui Dumnezeu, timpul s-a făcut zid de uitare pentru trupul tău, Sfinte Evdochim, căci sfintele tale moaște au rămas ascunse în mormânt peste 150 de ani: Aliluia!

Icosul 4

Dar Dumnezeu, care nu îi lasă pe Sfinții lui să zacă în negura uitării, a dezvăluit osemintele tale la vremea potrivită, cinstindu-te după măsura dragostei pe care ai avut-o pentru El, iar noi mulțumindu-I, te chemăm așa:

Bucură-te, că Domnul Hristos te-a făcut din necunoscut, cunoscut;

Bucură-te, că așa și tu ne dezvălui cele ascunse;

Bucură-te, că ești izbăvitorul celor chinuiți;

Bucură-te, dezlegând blesteme și vrăji;

Bucură-te, că mormântul tău s-a făcut izvor al Duhului Sfânt;

Bucură-te, că ai intrat în el ca om dar ai ieșit ca Sfânt, spre ajutorul celor credincioși;

Bucură-te, Sfinte Cuvioase Evdochim, cel ce faci cunoscut din necunoscut, mare rugător la Dumnezeu pentru noi!

Condacul 5

Trecând mulți ani de la săvârșirea ta, lucrând binecredincioșii monahi la restaurarea cimitirului au început lucrările la osuarul unde se păstrau oasele fraților monahi răposați, și când au început să demonteze acoperișul, acesta s-a prăbușit iar un miros de mireasmă nepământească a început a se răspândi de sub dărâmături: Aliluia!

Icosul 5

Imediat mohanii au văzut în colț un mormânt acoperit de cărămizi ce fusese zidit, și pe măsură ce curățau locul cu atât mireasma creștea tot mai mult, făcându-ne a ne veseli:

Bucură-te, că au găsit un schelet uman;

Bucură-te, că era îngenuncheat;

Bucură-te, că avea craniul gol iar trupul era acoperit cu o haină de monah;

Bucură-te, că avea mâinile încrucișate pe piept;

Bucură-te, că ținea strâns între ele o Icoană a Maicii Domnului;

Bucură-te, că Dumnezeu întotdeauna scoate la lumină ce a fost îngropat;

Bucură-te, Sfinte Cuvioase Evdochim, cel ce faci cunoscut din necunoscut, mare rugător la Dumnezeu pentru noi!

Condacul 6

Monahii au rămas uimiți în tăcere, căci prin minune dumnezeiească s-au arătat sfintele tale moaște, Cuvioase Evdochim, ele fiind umplute de mireasma cerească a mirului sfințit care se întindea peste tot în jurul lor: Aliluia!

Icosul 6

Hristos Dumnezeu a păstrat oasele tale neputrezite, dând mărturie despre sfințenia ta, a celui care L-a iubit și L-a cinstit mai presus de orice, umplând răsuflarea noastră nu doar cu parfumul curăției tale ci și cu încredințarea în viața veșnică, iar noi te cinstim:

Bucură-te, cel ce Îl slăvești pe Dumnezeu din Ceruri;

Bucură-te, că ți-ai tăinuit moartea;

Bucură-te, că Hristos ți-a dezvăluit sfințenia;

Bucură-te, că pereții mormântului s-au prăbușit din Voia Lui;

Bucură-te, că toate sunt după purtarea de grijă a lui Dumnezeu;

Bucură-te, că ai adus bucurie monahilor și nouă;

Bucură-te, Sfinte Cuvioase Evdochim, cel ce faci cunoscut din necunoscut, mare rugător la Dumnezeu pentru noi!

Condacul 7

Prin aflarea trupului tău neputrezit, Sfinte Evdochim, Dumnezeu ne arată că tot ce e Lumină nu poate fi ascuns sub obroc sau în mormânt ci luminează atât de tare încât sparge orice întemnițare: harul nu poate fi legat, sau oprit, ci el este Putere Dumnezeiească ce răzbate dincolo de orice gând omenesc: Aliluia!

Icosul 7

Monahii s-au închinat și au multumit Cerului pentru darul primit și luând sfintele moaște cu evlavie le-au dus în biserică, făcând mare sărbătoare în tot Muntele Athos și alcătuindu-se slujba ta de prăznuire împreună cu rugăciunea Paraclisului, stabilindu-se  ziua de 5 octombrie ca zi de sărbătoare în cinstea descoperirii tale:

Bucură-te, cel ce ai binecuvântat frații monahi;

Bucură-te, că ai adus bucuria cerească în inimile lor;

Bucură-te, că și pe noi ne umpli de fericirea iubirii tale;

Bucură-te, că de atunci în fiecare an se fac slujbe în cinstea ta;

Bucură-te, că și noi alergăm la mijlocirile tale;

Bucură-te, că vii pe loc când ești chemat cu credință;

Bucură-te, Sfinte Cuvioase Evdochim, cel ce faci cunoscut din necunoscut, mare rugător la Dumnezeu pentru noi!

Condacul 8

Binecredincioșii monahi nu au cunoscut numele tău, Sfinte binecuvântat, și te-au numit ei ”Evdochim”, ceea ce se tâlcuiește în grecește ”bine-voit”, adică Dumnezeu a binevoit a te dezvălui lumii pentru ca cei ce Îl iubesc să aibă un nou mijlocitor la Tronul Lui: Aliluia!

Icosul 8

După ce ai primit acest nume, călugării s-au rugat: ”Sfântul nostru, oricine ești, te-am numit Evdochim. Dacă nu-ți place numele, te rog să ne spui și o să schimbăm și slujba” iar tu Sfinte ai apărut în vedenie unui monah și i-ai spus: ”Uite, numele meu este Sava. Cu toate acestea, dacă vreți să mă numiți Evdochim, nu mă deranjează”:

Bucură-te, că din smerenie ai primit a te numi ”Evdochim”;

Bucură-te, că unii monahi spun că ai fi Sfântul Sava Vatopedinul, cel Nebun după Hristos;

Bucură-te, cel desăvârșit în bunătate;

Bucură-te, trezvia simțurilor și a trăirii;

Bucură-te, tăinuind visteria adâncă a înțelepciunii Duhului Sfânt;

Bucură-te, umplând de lumină inima celui ce ți se roagă;

Bucură-te, Sfinte Cuvioase Evdochim, cel ce faci cunoscut din necunoscut, mare rugător la Dumnezeu pentru noi!

Condacul 9

Dumnezeiasca minune s-a făcut spre aducerea aminte că la momentul potrivit toate cele trecute cu vederea se fac cunoscute, toate cele ascunse sunt scoase la iveală, toate cele tăinuite se descoperă spre folos duhovnicesc, și Dumnezeu îi răsplătește pe cei care Îl iubesc dându-le cinstea cuvenită la timpul cel mai bun: Aliluia!

Icosul 9

Să ne arătăm credincioși în fața purtării de grijă a lui Dumnezeu, prin care El ne arată că răbdarea este o scară a virtuții spre Rai, și precum Lazăr a așteptat patru zile să Îl strige Domnul Hristos: ”Lazăre, ieși afară!”, așa și tu Sfinte Evdochim ai asteptat 150 de ani până când Dumnezeu te-a chemat a fi prăznuit și pe pământ nu doar în Ceruri, iar noi te slăvim:

Bucură-te, salvatorul nostru;

Bucură-te, încetarea suferințelor;

Bucură-te, mare rugător pentru noi;

Bucură-te, mijlocitor al celor prinși de lanțurile satanei;

Bucură-te, cel ce spargi zidurile mormintelor;

Bucură-te, cel ce prăbușești pietrele ce acoperă adevărul;

Bucură-te, Sfinte Cuvioase Evdochim, cel ce faci cunoscut din necunoscut, mare rugător la Dumnezeu pentru noi!

Condacul 10

Dumnezeu a îngrășat oasele tale făcându-te ca un izvor de apă vie care nu seacă niciodată, Sfinte Evdochim, căci tu ai trecut prin adormire la cele veșnice și apoi ai înviat printre oameni prin minunile pe care neîncetat le-ai revărsat asupra celor ce te laudă: Aliluia!

Icosul 10

Dumnezeu a păzit moaștele tale, făcându-le boabe de grâu care au stat în ascuns în vremea iernii în pământ și apoi au răsărit în zorii primăverii, spărgând mormântul tăcerii și al neștiinței, aducând la lumină plinătatea lui Dumnezeu celor ce te strigă:

Bucură-te, cel umplut de puterea învierii primită de la Hristos;

Bucură-te, cel neatins de stricăciune;

Bucură-te, că ai lăsat mormântul gol;

Bucură-te, izvor mântuitor de vindecare;

Bucură-te, că ne eliberezi de întunericul morții;

Bucură-te, cel de trei ori fericit;

Bucură-te, Sfinte Cuvioase Evdochim, cel ce faci cunoscut din necunoscut, mare rugător la Dumnezeu pentru noi!

Condacul 11

Multe și nenumărate minuni faci celor ce te cheamă cu credință și vii pe loc acolo unde suferința trebuie să înceteze, precum l-ai vindecat pe un bătrân monah care era paralizat de cinci ani și care, rugându-se ție s-a făcut imediat sănătos, mulțumindu-I lui Dumnezeu pentru aceasta: Aliluia!

Icosul 11

Doctorul Mănăstirii din Iberia pe numei Grigorios suferea de o problemă la ochi care îi aducea mult necaz și îl împiedica a-și împlini ascultările, dar s-a rugat la tine Sfinte Evdochim și ți-a promis că dacă îl faci sănătos îți va dărui o raclă de argint pentru sfintele tale moaște, iar noi cu recunoștință te cinstim:

Bucură-te, că în noaptea aceea i te-ai arătat;

Bucură-te, că i-ai redat vederea doctorului de monahi;

Bucură-te, că el ți-a făcut imediat racla de argint, care dăinuiește până astăzi;

Bucură-te, că l-ai tămăduit și pe călugărul bolnav de tuberculoză;

Bucură-te, că i te-ai arătat în vis și i-ai dat să bea dintr-un pahar;

Bucură-te, că acesta s-a trezit vindecat pe deplin;

Bucură-te, Sfinte Cuvioase Evdochim, cel ce faci cunoscut din necunoscut, mare rugător la Dumnezeu pentru noi!

Condacul 12

Te cheamăn cu nădejde fără a ne îndoi de împlinirea cererii și primim de la tine mare și bogată milă eliberându-ne de suferință și de boală, Sfinte Evdochim, fiindcă tu ești Sfânt Doctor fără de arginți și tămăduirea ta aduce sănătate și sufletului nu doar trupului: Aliluia!

Icosul 12

Ai viețuit ca un ascet pe pământ și ai primit slava Sfinților din Ceruri, Sfinte Evdochim, îmbogățind Mănăstirea Vatopedi și întreaga lume cu moaștele tale. Primește te rugăm în dar această cântare-acatist pe care cu umilință o așternem la picioarele tale și ajută-ne după nevoia fiecăruia:

Bucură-te, cel ce vindeci și bolile de rinichi;

Bucură-te, tămăduitorul durerilor de oase și de coloană;

Bucură-te, cel de deschizi în noi șuvoiul harului;

Bucură-te, că mijlocești drum lin luminii în noi;

Bucură-te, că deschizi morminte de trupuri, inimi și suflete;

Bucură-te, că dezlegi blestemele și vrăjile diavolești;

Bucură-te, Sfinte Cuvioase Evdochim, cel ce faci cunoscut din necunoscut, mare rugător la Dumnezeu pentru noi!

Condacul 13

Sfântului Evdochim ne rugăm să ne apere de boala trupească, să ne ferească inima de capcana patimilor și să ne lumineze sufletul cu harul și puterea lui Dumnezeu, așa încât să se prăbușească toate mormintele din noi și din afară, ca să cântăm cântarea bucuriei: Aliluia! (Acest Condac se spune de 3 ori).

Icosul 1

Te-ai arătat a fi curată floare a Muntelui Athos și Dumnezeu te-a binecuvântat cu moștenirea celor bune, născându-se din tine icoana unui Înger Serafim ce s-a întors în casa cea cerească. Sfinte Cuvioase Evdochim, binecuvântează-ne și pe noi rugătorii tăi și primește aceste cinstiri:

Bucură-te, descoperitorul tainelor îngropate;

Bucură-te, arătătorul adevărului duhovnicesc;

Bucură-te, trăind o viață de Serafim;

Bucură-te, cel ce acum dansezi cu Îngerii în Rai;

Bucură-te, veselindu-te de slava corturilor cerești;

Bucură-te, venind pe loc la cei ce te cheamă;

Bucură-te, Sfinte Cuvioase Evdochim, cel ce faci cunoscut din necunoscut, mare rugător la Dumnezeu pentru noi!

Condacul 1

Arzând inima ta de mângâierea plină de har a tăinurii, Sfinte Evdochim cel Necunoscut, te-ai ascuns în mormântul pământesc biruind marea patima a iubirii de slavă deșartă. Dăm slavă lui Dumnezeu Care prin rânduiala Lui deplin înțeleaptă a spart după mult timp mormântul ce adăpostea sfintele tale moaște dezvăluind credincioșilor sfințenia ta, iar noi cu mulțumiri adânci te strigăm: Bucură-te, Sfinte Cuvioase Evdochim, cel ce faci cunoscut din necunoscut, mare rugător la Dumnezeu pentru noi!

Rugăciune:

Marelui păzitor al Mănăstirii Vatopedi și al nostru, Sfântului Cuvios Evdochim îi aducem aceste laude, și ne rugăm lui: Sfinte, păzește-ne de vrăjmașii văzuți și nevăzuți, scoate-ne din legăturile diavolești, învăluie-ne cu mantia ta ocrotitoare, ferește-ne de ispite și mijlocește pentru noi să biruim iubirea de slavă deșartă.

Tămăduiește-ne trupurile și sufletele, Sfinte, eliberează-ne din suferință și de primejdii, caută spre rugăciunile acestea spuse cu nădejde și cu credință și dă-ne bucuria Raiului încă de pe acum, să ne veselim deopotrivă cu tine și cu Îngerii în Împărția lui Dumnezeu, acum și în vecii vecilor. Amin.

Cuvine-se, cu adevărat, să te fericim pe tine, Născătoare de Dumnezeu, cea pururea fericită și preanevinovată și Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce ești mai cinstită decât Heruvimii și mai mărită, fără de asemănare, decât Serafimii, care, fără stricăciune, pe Dumnezeu Cuvântul ai născut, pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim.

Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, pentru rugăciunile PreaCuratei Maicii Tale și ale tuturor Sfinţilor, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi! Amin!

Sfântul și Dreptul Evdochim 31 Iulie

  Viața Sfântului și Dreptului Evdochim

    Viața Sfântului și Dreptului Evdochim
    Viața Sfântului și Dreptului Evdochim
    Viața Sfântului și Dreptului Evdochim

Dreptul Evdochim atât de mult ajuta pe cei săraci, încât de ar fi fost trebuință să se vândă rob pentru libertatea altora, ar fi primit cu bucurie, căci fericitul știa că rodul dragostei este milostenia.

Mare folos găsește în povestirea vieții dreptului Evdochim atât cel ce povestește, cât și cel ce ascultă; nu numai pentru că acesta s-a arătat fierbinte îndrăgitor al faptei bune, după cum au fost și mulți alții în pustnicie, ci mai vârtos pentru că aflându-se în grijile lumii și fiind purtat ca o corabie în mijlocul mării celei lumești, învăluit de valurile tulburărilor și supărat de măiestriile satanei cu multe feluri de vederi, s-a păzit fără tulburare de toate patimile mâniei și și-a ferit sufletul curat și neîntinat de patimile poftei, până la cel mai subțire cuget. Și a împlinit fericitul aceste isprăvi ale întregii fapte bune, încât a rănit pe diavoli mai mult decât aceia care s-au nevoit în pustie 50 sau 60 de ani, cărora el li s-a făcut pildă de faptă bună. încă cu mult mai vârtos s-a făcut el ca o icoană vie pentru cei îmbunătățiți care petrec în lume; și dacă aceștia vor privi la el, vor putea să viețuiască cu întemeiere și să se mântuiască. Deci este potrivit acum să întindem povestirea ascultătorilor celor cucernici, ca o masă pe care se află bucate duhovnicești, care niciodată nu lipsesc, nici nu se strică.

Minunatul Evdochim își avea neamul din Capadocia. El s-a născut și a fost crescut de părinți binecredincioși. Tatăl său se numea Vasile și maica sa, Evdochia, fiind renumiți cu neamul, prea bogați cu avuția, slăviți și străluciți cu dregătoria, fiindcă Vasile era în slujba de patriciu. Și, având Evdochim astfel de neam strălucit, nu era cinstit atât pentru strălucirea neamului său, pe cât era de slăvit și lăudat pentru faptele cele bune, pe care le săvârșea cu osârdie. Căci în lume se află mulți copii slăviți, poate și dregători, din părinți de neam bun; dar foarte cu anevoie se găsesc din aceia care să păzească viața îmbunătățită și întreaga înțelepciune desăvârșită, petrecând în mijlocul lumii, acolo unde se pune înainte și se uneltește mai mult plăcerea și desfătarea.

Acest fericit copil, fiind dat de părinții lui la învățătura cărții, n-a avut trebuință de frica și de bătăile dascălilor, ca să fie îndemnat la învățătură, ci însuși din firea sa avea pornire spre a se îndemna la aceasta și se silea cu toată sârguința, ziua și noaptea, mai ales la citirea dumnezeieștilor Scripturi, în care îndeletnicire se înveselea fericitul mai mult decât cei care se află la mese scumpe și la petreceri cu jocuri și cu timpane. De aceea, acestui sfânt se potrivea acel grai proorocesc: Cât sunt de dulci gâtlejului meu cuvintele Tale, Doamne, mai mult decât mierea și fagurul în gura mea. Preumblarea sa era să meargă la dumnezeieștile biserici, să asculte sfintele slujbe și cuvintele dumnezeiești și cu totul se sârguia să se facă locaș curat al Dumnezeului Celui viu.

Vrăjmașul adevărului îndemna pe mulți tineri de o vârstă cu Evdochim să-] silească a merge la petreceri îndulcitoare, la vânătoare și la veselii. însă de-a pururea pomenitul avea o singură desfătare și plăcere - să se roage și să se sârguiască la citirea cărților folositoare de suflet; dar nu precum fac unii care se roagă neavându-și mintea lor la rugăciune și citesc neluând aminte, nici la cele care le citesc, nici la cele pe care le aud de la alții; ci el, adevăratul rob al Domnului, și când se ruga și când citea, își avea toată mintea și tot cugetul pironit la sfintele cuvinte pe care le cugeta.

El atât a iubit din tot sufletul întreaga înțelepciune și curăția cea mai cinstită decât toate celelalte fapte bune - care și face pe om întocmai cu îngerii -, încât putea cu îndrăzneală să zică și el ca și acel mult pătimitor Iov: N-a urmat vreodată inima mea ochiului meu, dacă din întâmplare nevrand ar fi văzut. Și lucru mai mare decât acesta este că de-a pururea pomenitul Evdochim s-a hotărât să nu privească la față femeiască, cât va trăi. De aceea, câtă vreme a trăit, afară de maica sa n-a privit în față altă femeie sau fecioară, nici n-a vorbit cu vreuna.

Iar pe lângă întreaga înțelepciune, el a adăugat împreună și milostenia, însoțită cu desăvârșita veselie a feței, ca prin întreaga înțelepciune să strălucească fața înaintea lui Dumnezeu, iar prin milostenie, sufletul său să se hrănească cu darul Sfântului Duh. El făcea atât de multă milostenie, încât și pe acelea pe care el le avea de nevoie ca să trăiască, le dădea săracilor; nu numai bani, dar orice ar fi avut de trebuință. Și atât de mult ajuta pe cei săraci, încât de ar fi fost trebuință să se vândă rob pentru libertatea altora, ar fi primit cu bucurie, căci fericitul știa că rodul dragostei este milostenia. De aceea, era și tată al orfanilor, ocârmuitor al văduvelor, îmbrăcăminte a celor goi, saturare a flămânzilor și mângâiere a scârbiților.

Minunatul Evdochim, pentru faptele lui cele bune, s-a învrednicit, fără voia lui, și de vrednicie împărătească. Insă cu toate acestea, n-a căzut câtuși de puțin din cugetarea la strălucirea și frumusețile cerului, și socotind că vrednicia lui i s-a dat ca dar de la Dumnezeu, îi slujea Lui mai cu îndatorire, afierosindu-se pe sine dumnezeiescului dor. Acest sfânt s-a rânduit a fi și voievod peste oastea Capadociei, în eparhia ce se numește Harsiana; dar, ca un iconom înțelept, nu folosea dregătoria pentru cinstea și slava sa, după cum fac cei mai mulți care iau vreo dregătorie, ca să se slăvească ei, nepricepuții, și să se lăcomească, nepunând ticăloșii în mintea lor înfricoșata cercetare care are s-o facă dreptul și înfricoșatul Judecător. Iar fericitul Evdochim nu era din aceștia, ci toată sârguința și grija lui era dată spre a ocârmui pe cei mici și pe cei mari cu cuvioșie și dreptate și chiar sufletul, dacă ar fi fost trebuință, l-ar fi jertfit pentru ascultarea lui.

Dar de ce să spun multe? Fericitul Evdochim era desăvârșit în toată fapta bună: înfocat în dragostea lui Dumnezeu, neîntrecut în dragostea aproapelui, pentru care fugea de toată vorba de rău. Și nu numai el se păzea de osândire, ci și pe ceilalți îi împiedica în tot chipul de a nu grăi vreun cuvânt potrivnic, care să rănească pe aproapele. El învăța încă pe fiecare că se cuvine să se deprindă mai mult să asculte decât să vorbească. Cu acest fel de petrecere fericită s-a făcut vas al alegerii; dascăl cu cuvântul și cu fapta; chip, pildă și icoană vie acelora care petreceau împreună cu el, până ce a ajuns la fericitul sfârșit al vieții acesteia de acum, fiind acolo în Capadocia și având treizeci și trei de ani, adică fiind tânăr cu vârsta, iar cu priceperea și cu socoteala preabătrân.

Și cunoscându-și dreptul sfârșitul său, nu s-a tulburat, fiindcă toată viața lui n-a cugetat decât la moarte. Un lucru numai îl mâhnea: că maica sa era departe și nu era acolo la sfârșitul vieții sale. Insă a sosit ceasul cel mai de pe urmă, ca să se ducă către Domnul; și au venit mulți la el să-l cerceteze. Și după ce le-a vorbit din destul despre aducerea aminte de moarte, i-a jurat pe Dumnezeu ca să-l îngroape cu aceleași haine cu care era îmbrăcat și să nu-i facă cele obișnuite care le fac la ceilalți morți. Atunci a făcut semn și după ce au ieșit toți afară, a început a se ruga lui Dumnezeu, zicând acestea pe care le-au auzit unii dintre ei și le-au spus pe urmă: „Doamne, Dumnezeul meu, precum n-am voit să se arate petrecerea mea cât am trăit, astfel mă rog ca și sfârșitul meu să se facă fără nici un dar, nici să socotească cineva că Ți-am bineplăcut Ție!”. Apoi zicând: „Doamne, în mâinile Tale îmi dau sufletul meu!”, a ieșit preasfântul său suflet. Atunci cei ce se aflau acolo, cucernicindu-se de porunca sfântului, nu numai că i-au lăsat hainele care le purta, dar și patul pe care se culca, care era făcut din lemne despicate, așa cum erau, le-au pus în mormântul sfântului.

Dar nu era cu putință să se ascundă soarele în nor, nici făclia sub obroc, pentru că pe cât se ascundea fericitul acesta, pe atât Domnul îl făcea arătat pentru folosul multora. Pentru că un om oarecare, cu numele Ilie, avea diavol înfricoșat; și după ce au trecut câteva zile de la moartea sfântului, s-a întâmplat să treacă prin partea aceea. Deci, venind în locul unde zăceau sfintele moaște, cum s-a atins de mormântul sfântului, îndată diavolul a început a-l munci pe Ilie și, scuturându-l cu înfricoșare, l-a aruncat la pământ ca pe un mort și așa a ieșit și a scăpat omul. Deci Domnul, ca să slăvească pe robul său, a întins în multe părți vestea minunii care s-a făcut cu Ilie, și mulțime multă venea, aducând bolnavi de multe feluri de patimi, și se tămăduia la mormântul sfântului.

O femeie oarecare avea un copil, care era slăbănog de amândouă mâinile, încât nu putea să le miște nicidecum. Deci îndată ce a venit la mormântul sfântului, în acea zi s-a și tămăduit. Un alt copil era slăbănog nu numai de mâini, dar și de picioare. Acela venind cu credință la locul acela minunat, a căpătat sănătate ca și copilul cel dintâi. încă și candela sfântului era un izvor de tămăduiri, pentru că îndată ce se ungeau bolnavii cu untdelemnul candelei, se tămăduiau.

Și altă femeie, având duh necurat, îndată ce s-a apropiat de mormântul sfântului, diavolul a fugit de la ea. O alta, fiind muncită de mulți ani de o patimă cumplită și nevindecată, s-a dus cu credință la mormântul sfântului și, luând pământ, l-a amestecat cu lacrimile sale mai mult decât cu apă și l-a făcut tină; apoi ungându-și rana, îndată și-a câștigat sănătatea cea dorită. Pământul de la mormântul sfântului făcea tămăduire nu numai acelora care se duceau acolo, ci și acelora care erau departe; pentru că se trimitea la cei bolnavi și se ungeau cu dânsul. Și astfel își căpătau sănătatea după credința lor. La Sfântul Evdochim era încă și aceasta o covârșire a darului, că îndată ce se ungeau bolnavii și chemau numele lui, se tămăduiau numaidecât.

Este lucru cu neputință a scrie cineva toate minunile acestui sfânt. Insă acum socotesc că este vremea să spunem și despre mutarea cinstitului lui trup de la Harsiana la Constantinopol.

Vestea despre minunile Sfântului Evdochim a ieșit și a trecut prin toată cetatea și latura, încât toți se minunau și nu se dumireau cum un om tânăr cu vârsta, ce se afla în mijlocul atâtor tulburări, fiind în dregătorii și boierii înalte, a săvârșit atâtea fapte bune, pe care abia le săvârșesc sihastrii din pustietățile cele adânci, și a păzit atâta curăție și întreagă înțelepciune. Deci, auzind ei de minunile cele nemărginite și preagrabnice ce le făcea, toți s-au spăimântat pentru aceea și cei mai mulți oameni povesteau și cugetau la sfântul acesta.

Și aflând și părinții de moartea fiului lor, s-au mâhnit foarte. Dar, auzind și de minunile pe care le făcea, se mângâiau și aveau dorință înfocată să se încredințeze și cu vederea. Astfel, maica sfântului, fiind biruită de patima iubirii de fiu, n-a pus în mintea sa depărtarea locului, nici n-a socotit ostenelile și primejdiile călătoriei, ci s-a pornit cu mare osârdie și s-a dus la mormântul preaiubitului și preasfântului său fiu. Și văzând acolo mulțimea celor ce mergeau cu toată evlavia și minunile ce se făceau la acest sfințit mormânt, unde se vindecau foarte degrab îndrăciții și cei ce sufereau de multe feluri de patimi, a căzut și a îmbrățișat mormântul fiului său. Și îl plângea ca pe un mort; dar, cucernicindu-se și minunându-se de darul minunilor pe care fiul său îl luase de la Dumnezeu, se mângâia că este maica unui sfânt ca acesta, pentru care făcea și plânsul amestecat cu lauda, zicând unele ca acestea:

„Fiul meu preadulce! Fiule, lumina ochilor mei! De unde se află la tine atâta dar de tămăduire? Căci acesta se dă de la Dumnezeu numai celor care viețuiesc în curăție și cu nevoința, cu ascunse osteneli și cu fapte bune. Acest dar se dă de la Domnul robilor Săi adevărați, ca un început al bunătăților ce au să fie în slava împărăției cerești. Prin tine, fiul meu, m-am făcut și mă numesc maică de trei ori fericită. De aceea, nu-ți mai fac plânsuri și tânguiri, ci, ca unui prieten iubit al lui Dumnezeu, îți aduc cântări și laude duhovnicești. Nu te mai numesc rod al pântecelui meu, ci fiu al lui Dumnezeu după dar! Eu pe tine te-am născut trupește, însă acum, dimpotrivă, eu mă nasc de la tine duhovnicește.

Deci nu mă rușinez să te numesc părintele meu, fiindcă pentru faptele tale cele bune, părintele tău este însuși Tatăl cel ceresc. Tu ai rude pe sfinții îngeri și toate cetele sfinților; deci fă-ne bine și nouă, părinților tăi, pe care mai mult ne apasă mâhnirea după tine, decât bătrânețile noastre de mulți ani. Mie, maicii tale celei trupești, mi-ai da plată pentru creșterea ta, dacă prin mijlocirea ta m-ai împrieteni cu Părintele tău cel ceresc. Asemenea vei face răsplătire părintelui tău, care te-a născut pe tine trupește, dacă îi vei pricinui odihnă bătrâneților sale în sânul lui Avraam. Fiul meu binecuvântat, o rugăciune ca aceasta aduc ție bătrânețile părintești, ostenelile pântecelui de maică, sânii laptelui pe care l-ai supt. Cunosc că Dumnezeu, fiind rugat de tine, te va asculta pentru părinții tăi, căci porunca Lui este ca să fie cinstiți de fii, fiindcă cinstea care se face de către fii părinților, se suie la Dumnezeu, ca Unul ce este Tată și Ziditor al tuturor”.

Acestea zicându-le cucernica maică a Sfântului Evdochim, a poruncit de au ridicat lespedea de pe mormânt și, scoțând afară racla cu sfintele moaște, s-a arătat o minune preaslăvită și preaînvederată, ca să încredințeze cele zise. Căci trecuseră optsprezece luni de la îngroparea sfântului și, atâta vreme aflându-se în pământ, acele cinstite moaște n-au suferit nici o schimbare, din câte se întâmplă de nevoie la trupurile moarte. Nici fața nu s-a schimbat, nici nu s-a făcut vreo putrezire sau măcar puțină stricăciune la vreun mădular al trupului; nici nu s-a veștejit, nici nu s-a înnegrit câtuși de puțin acel sfânt trup, ci se arăta cu fața strălucită, înflorită și prea veselă cu toate închipuirile, asemenea unui om ce doarme și n-a murit. Și numai o mișcare lipsea, ca să se arate sfântul viu. Dar și hainele cu care l-au îngropat, au rămas nestricate cum au fost la început. Știm cu toții că trupurilor celor morți le urmează, pe lângă putoarea cea rea a trupului, ca și hainele să scoată oarecare duhnire grea și putrejune puturoasă. Dar la acest de trei ori fericit, însuși trupul și hainele slobozeau bună mireasmă minunată și dulceață, la vedere și la mirosire. Și nu se socotea că atunci s-a deschis mormânt de mort, ci oarecare livadă preafrumoasă cu răsaduri și flori binemirositoare.

Acolo s-a aflat și un ieromonah cu numele Iosif, care a apucat sfintele moaște ca să le ridice drept și numai cât le-a îmbrățișat, au stat drepte, ca și cum ar fi fost vii. Pentru aceasta, înfricoșându-se cu frică mare, a căzut înaintea picioarelor sfântului, rugându-l ca pe un viu să-l lase să ia hainele lui pentru evlavie. Și așa a început întâi de a scos dulama și l-a îmbrăcat cu alta; apoi cu atâta înlesnire a scos din picioarele lui încălțările pe care le purta, încât se arăta, ca și cum însuși sfântul îi ajuta spre a le scoate. Iar după ce l-a dezbrăcat, l-a așezat iarăși în chipul cel dintâi, slăvind împreună cu cei de față pe Dumnezeu, Care slăvește pe cei ce îl slăvesc pe El.

Deci se adeverește că s-a descoperit cu iconomie mormântul sfântului, ca să se arate darul cel mare cu care Dumnezeu l-a slăvit pe el, încât să păzească peste fire trupul lui nestricat. Arătându-se acestea, s-au înfricoșat diavolii și fugeau din oameni ca izgoniți de fulger. Și cu adevărat, dacă, fiind ascuns în pământ, se temeau de el diavolii și fugeau din oameni, cu cât mai mult s-au înfricoșat de el, după ce s-a arătat și strălucea în slava sfințeniei.

După aceasta s-a ivit neînțelegere între maica sfântului și între cei de acolo; pentru că maica sfântului voia să ia sfintele moaște și să le ducă în Constantinopol, zicând: „Steaua aceasta a răsărit din pântecele meu”. Iar cei de acolo ziceau: „Cu adevărat, din tine a răsărit, dar la noi a strălucit. Deci cum este cu putință să ne lipsești pe noi de un dar ca acesta, care aici și-a întins razele atâtor minuni? Această vie este de la voi, dar la noi și-a dat rodul darurilor, fiindcă așa a binevoit Dumnezeu. Deci să nu te împotrivești hotărârii lui Dumnezeu, să nu ne zavistuiești nouă dumnezeieștile daruri, să nu voiești a lipsi atâta mulțime de folosul sufletului și al trupului. Îți ajunge, pentru slavă, că te-ai arătat maică a unui sfânt ca acesta!”.

Auzind ea acestea, s-a dus în liniște la ale sale, ca o înțeleaptă. Au trecut însă la mijloc multe zile și numitul acela ieromonah Iosif, aflându-se acolo, a dobândit vreme de a furat comoara și a fugit, neștiind nimeni din cei de acolo. Și mergând Iosif cu sfintele moaște pe ascuns, a fost vădit de mirul ce curgea dintr-însele și din minunile care se făceau pe drum. Căci o femeie îndrăcită, fiind dusă pe drum de oarecare, s-a întâmplat de s-a aflat acolo unde erau sfintele moaște. Atunci s-a sălbăticit diavolul și a făcut pe femeie să strige, ocărând pe sfânt și sărind fără de rânduială. Astfel a ieșit diavolul acela, fiind izgonit de darul Sfântului Duh. Iar femeia aceea, făcân-du-se sănătoasă, s-a întors la casa sa, slăvind pe Dumnezeu. Apoi o oarecare fecioară, având patimă înfricoșată, îndată ce s-a apropiat cu credință de sfintele moaște, a luat tămăduire.

Astfel făcând minuni sfântul, a fost dat părinților săi darul cel de mult preț. Atunci acea maică iubitoare de Dumnezeu, cu dorire ca o iubitoare de fiu, a făcut sfintelor lui moaște o raclă de argint și a pus-o în prea frumoasa biserică a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, pe care o zidise mai înainte; și se făceau și acolo în fiecare zi nenumărate minuni.

Un asemenea dar a luat Sfântul Evdochim de la Dumnezeu, pentru faptele lui bune cele multe și, mai ales, pentru covârșirea milosteniei; pentru că el avea mai multă osârdie spre a da, decât aceia care cereau spre a lua. Fericitul a semănat aici cu binecuvântare cele vremelnice, iar acum seceră roduri veșnice în împărăția cerului, căreia să ne învrednicim și noi prin mijlocirea acestui de trei ori fericit Evdochim, împreună cu Tatăl, cu Fiul și cu Sfântul Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Canon de rugăciune către Sfântul şi Dreptul Evdochim

Troparul Sfântului și Dreptului Evdochim

Glasul al 4-lea

Cel Ce te-a chemat pe tine de pe pământ la cereştile locaşuri păzeşte şi după moarte nevătămat trupul tău, sfinte; că tu, cu curăţie şi cu cinstită viaţă, fericite, ai vieţuit, nespurcându-ţi trupul, pentru aceasta, cu îndrăznire roagă pe Hristos Dumnezeu să ne mântuiască pe noi.

 

Cântarea 1

Glasul al 8-lea

Irmos: Întru adânc a aşternut de demult toată oastea lui Faraon puterea cea într-armată, iar întrupându-Se Cuvântul, a pierdut păcatul cel rău, Domnul Cel Preaslăvit, căci cu Slavă S-a preamărit.

Stih: Sfinte Evdochim, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Având viaţă înaltă şi cu urcuşurile cele dumnezeieşti făcându-te cu totul luminat, cere luminare pentru mine, cel ce laud cinstitele bunătăţi, cu care, fiind procopsit, ai câştigat ceea ce ai nădăjduit, Sfinte Evdochim.

Stih: Sfinte Evdochim, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Iubind învăţăturile cele ce insuflau mirosuri şi petrecând întru înălţările Sfinţitelor Scripturi, te-ai abătut de la stricăciunea şi necinstea dezmierdărilor şi te-ai împodobit cu mirosul cel bun al dumnezeieştilor daruri.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Priveghind, fericite, ai gonit dormitarea de la ochii sufletului tău; şi adunându-te cu Dumnezeu prin rugăciunile cele de toată noaptea, nu te-au biruit nevoinţele firii. Pentru aceasta, cu adevărat ai ajuns la ziua cea neînserată.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Ca pe o Cămară Însufleţită a lui Dumnezeu şi ca pe o Cădelniţă a Jăratecului Celui Înţelegător şi Purtător de lumină, să lăudăm pe Născătoarea de Dumnezeu, cea pururea Fericită, grăindu-i: Bucură-te, Pricina înnoirii celei de mântuire.

 

Cântarea a 3-a

Irmos: Pe piatra credinţei întărindu-mă, deschis-ai gura mea asupra vrăjmaşilor mei, că s-a veselit duhul meu a cânta: nu este sfânt ca Dumnezeul nostru şi nu este drept afară de Tine, Doamne.

Stih: Sfinte Evdochim, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Revărsând izvoarele cuvintelor celor izvorâtoare de viaţă, ai băut apa mântuirii, vărsând păcatul cel amar şi cântând lui Dumnezeu, Sfinte Evdochim, ziceai: nu este sfânt afară de Tine, Doamne.

Stih: Sfinte Evdochim, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Ai avut milostivire, râvnind lui Hristos; împărţitu-ţi-ai averea la cei lipsiţi, ceea ce ţi-a pricinuit ţie avuţia cea cerească, pe care ai şi dobândit-o, Sfinte Evdochim, grăind: nu este sfânt afară de Tine, Doamne.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Unitu-te-ai cu Ziditorul prin dragoste dumnezeiască, primit-ai moştenirea cea cerească, Preafericite Evdochim. Pentru aceasta, bucurându-te, te-ai făcut dumnezeu după dar şi cântând ziceai: nu este sfânt afară de Tine, Doamne.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Fiind mai Cinstită decât îngerii, ai purtat în pântecele tău pe Ziditorul îngerilor, Maica lui Dumnezeu; şi L-ai născut spre mântuirea oamenilor, care cântă ţie: nimeni nu este fără prihană afară de tine, Stăpână.

Irmos: Pe piatra credinţei întărindu-mă, deschis-ai gura mea asupra vrăjmaşilor mei, că s-a veselit duhul meu a cânta: nu este sfânt ca Dumnezeul nostru şi nu este drept afară de Tine, Doamne.

 

Cântarea a 4-a

Irmos: Venit-ai din Fecioară, nu sol, nici înger, ci Tu Însuţi, Domnul, Te-ai Întrupat şi m-ai mântuit pe mine, tot omul. Pentru aceasta, cântăm Ție: Slavă Puterii Tale, Doamne.

Stih: Sfinte Evdochim, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Din tinereţe ai avut cuget dreptcredincios, viaţă nespurcată şi gând lesne iertător, vrednicule de laudă, păzind nestricate dogmele părinţilor.

Stih: Sfinte Evdochim, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Nici tulburarea lumească, nici stăpânirea dregătoriei, nici mărirea cea pieritoare n-au tocit dorirea ta cea către Domnul, Sfinte Evdochim. Ci, cu adevărat bine te-ai îmbogăţit în fapte dumnezeieşti.

Stih: Sfinte Evdochim, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu cugetările cele dumnezeieşti totdeauna fiind înălţat, ai smerit pe vrăjmaşul şi ai primit lucrarea tămăduirilor, Sfinte Evdochim, prin judecăţile cele drepte ale Celui Ce toate le ocârmuieşte.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Racla moaştelor tale, picurând dulceaţa tămăduirilor celor bogate, goneşte patimile celor ce cu credinţă te cinstesc pe tine, Sfinte Evdochim şi arde toate cetele demonilor.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Născut-ai pe Dumnezeu, Prealăudată, pe Cel Ce este Lăudat de Oştile cele de sus şi S-a făcut Om cu adevărat. Pe Acela nu înceta a-L ruga pentru robii tăi, pururea Fecioară.

 

Cântarea a 5-a

Irmos: Luminarea celor ce zac în întuneric, Mântuirea celor deznădăjduiţi, Hristoase Mântuitorul meu, către Tine alerg, Împăratul păcii; luminează-mă cu Strălucirea Ta, că alt dumnezeu afară de Tine nu ştiu.

Stih: Sfinte Evdochim, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Fiind luminat cu raza cea cinstită a curăţiei şi cu legea ei îngrădindu-te, cugetătorule de Dumnezeu, nepoticnit ai trecut noaptea vieţii, întraripându-te cu privirile cele dumnezeieşti şi te-ai sălăşluit la viaţa cea dumnezeiască.

Stih: Sfinte Evdochim, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Acum se vede întru tine mare minune şi plină de uimire: cum după îngroparea cea cu adevărat de multă vreme zăcând trupul în mormânt, se păzeşte netopit, fericite, după judecăţile pe care le ştie Dumnezeu, Cel Ce te măreşte pe tine.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Bine fie ţie, pentru îndrăzneala ce ai către Dumnezeu; bine fie ţie, pentru dorirea din inimă pe care ai avut-o către Dânsul, ca unul ce eşti îmbogăţit, după numele ce porţi şi minunat ai strălucit cu dumnezeieştile străluciri şi ai luminat adunările credincioşilor.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Roagă-te totdeauna, Fecioară Maică, Celui Ce s-a Întrupat pentru noi, cei ce te lăudăm, ca să ne mântuim de patimi şi de primejdii şi de răutăţi pierzătoare de suflet şi de nevoi şi de văpaia cea veşnică şi de iad.

 

Cântarea a 6-a

Irmos: De adâncul greşelilor fiind înconjurat, chem adâncul milostivirii Tale cel neurmat: din stricăciune, Dumnezeule, scoate-mă.

Stih: Sfinte Evdochim, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Sudorile tale, fericite, cu picăturile cele preadulci au picurat şi veselie şi luminare de tămăduiri, întru lauda lui Hristos Dumnezeul nostru.

Stih: Sfinte Evdochim, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Făcându-te viţă bună în curţile lui Dumnezeu, ai odrăslit vie mult roditoare Lucrătorului sufletelor şi ai păstrat strugurii virtuţilor.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Dorit-ai de Împărăţia lui Dumnezeu şi împărăţind împotriva patimilor, după bunăvoirea lui Dumnezeu, ai dobândit bucuria drepţilor, pururea pomenite.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Ca o Preafrumoasă ai ajuns a fi Aleasă lui Dumnezeu şi te-ai făcut Lui Loc Desfătat şi Cămară şi Sfeşnic şi Masă.

Irmos: De adâncul greşelilor fiind înconjurat, chem adâncul milostivirii Tale cel neurmat: din stricăciune, Dumnezeule, scoate-mă.

 

CONDAC

Glasul al 3-lea

Podobie: Fecioara astăzi...

Cinstită pomenirea ta astăzi pe noi ne-a adunat la dumnezeiasca raclă a moaştelor tale. Căci pentru toţi cei ce se apropie şi se închină, se alungă toată vătămarea demonilor şi se izbăvesc degrab de felurite boli, Fericite Evdochim.

 

CONDAC

Glasul al 2-lea

Pe cele de sus dorindu-le, împreună cu cele din înălţime te-ai împreunat, cu urcuşurile cele dumnezeieşti ale faptelor bune; căruţă de foc sufletul ţi l-ai săvârşit, Preafericite Evdochim. Şi pe pământ vieţuind ca şi când nu ai fi avut trup, Ziditorului tuturor ai bineplăcut.

 

Cântarea a 7-a

Irmos: Porunca cea potrivnică lui Dumnezeu, a tiranului celui călcător de Lege, înaltă văpaie a ridicat; iar Hristos a întins cinstitorilor de Dum­nezeu tineri, Roua Duhului; Cel Ce este Binecuvântat şi Preamărit.

Stih: Sfinte Evdochim, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Întărindu-te cu puterea Dătătorului de viaţă, ai biruit poftele trupului, preafericite şi gândul l-ai întraripat către cele cereşti, neîncetat cântând: cel ce eşti binecuvântat şi preaslăvit.

Stih: Sfinte Evdochim, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Curţile împărăteşti, cetatea cea de sus, Raiul lui Dumnezeu, desfătarea drepţilor cea adevărată, bogăţia cea nerăpită, lumina cea neînserată te-ai învrednicit a afla, Fericite Evdochim.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Pricepând nestatornicia celor trecătoare, ţi-ai îndreptat sufletul numai către Dumnezeu, de la Care, luminându-te cu străluciri dumnezeieşti, ai trecut cu adevărat fără sminteală poticnirile vieţii, înţelepte.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Roagă, pururea Stăpână, pe Cel pe Care L-ai născut să mă mântuiască de robia patimilor şi de osândire, de orbirea cea rea care mă cuprinde şi de biruirea celor ce pururea mă necăjesc, Ceea ce eşti Dăruită de Dumnezeu.

 

Cântarea a 8-a

Irmos: Pe Dumnezeu, Carele S-a pogorât, în cuptorul cel cu foc, la tinerii evreieşti şi văpaia în răcoreală a prefăcut-o, ca pe Domnul lăudaţi-L, lucrurile şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

Stih: Sfinte Evdochim, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Gândind la focul cel îngrozitor, care are să se verse înaintea Scaunului lui Dumnezeu, cu umilinţa inimii vărsai izvoare de lacrimi fierbinţi, care fac cenuşă cuptoarele patimilor, Sfinte Evdochim, cugetătorule de Dumnezeu.

Stih: Sfinte Evdochim, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Dragostea sufletului tău ai închinat-o cu totul către Domnul şi de Dânsul te-ai lipit, grăind ca din psalmi: Hristoase al meu, mântuieşte-mă în veci din noroiul patimilor, celor aducătoare de moarte.

Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Dumnezeu.

Având înţelegere dumnezeiască, te-ai arătat împlinitor cuvintelor Stăpânului, iubind lămurit cărările cele de-a dreapta şi cu isteţime, ca un înţelept, abătându-te de la cele de-a stânga, ai binecuvântat pe Hristos în veci.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Ziditorul lui Adam S-a zidit din Curatele tale sângiuiri şi Cel Ce hrăneşte toată suflarea S-a hrănit cu lapte, Fecioară, Născătoare de Dumnezeu. Pentru aceasta, te slăvim ca pe Maica lui Dumnezeu.

Să lăudăm, să binecuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.

Irmos: Pe Dumnezeu, Carele S-a pogorât, în cuptorul cel cu foc, la tinerii evreieşti şi văpaia în răcoreală a prefăcut-o, ca pe Domnul lăudaţi-L, lucrurile şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

 

Cântarea a 9-a

Irmos: Fiul Părintelui Celui fără de început, Dumnezeu şi Domnul, Întrupându-Se din Fecioară, S-a arătat nouă, ca să lumineze cele întunecate şi să adune cele risipite. Pentru aceasta, pe Născătoarea de Dumnezeu, cea Prealăudată, o slăvim.

Stih: Sfinte Evdochim, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Dorind a vedea slava Dumnezeului nostru, te-ai împodobit cu frumuseţea bunătăţilor şi purtându-ţi candela, ai intrat în cămările cele luminoase ale Mirelui, împreună cu îngerii, împărtăşindu-te de îndumnezeire şi ai fost împreună cu Stăpânul tău.

Stih: Sfinte Evdochim, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Ca zorile şi ca soarele a strălucit pomenirea ta, luminând inimile cele din întuneric; că tu cu adevărat te-ai cunoscut fiul luminii şi al zilei, cugetătorule de Dumnezeu, Sfinte Evdochim; pentru aceea, te cinstim.

Stih: Sfinte Evdochim, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Împodobindu-te cu înţelepciune şi cu cunoştinţa luminându-te, cu smerirea inimii înfrumuseţându-te, cu înălţimea vieţuirii încuviinţându-te, te-ai suit către curţile cele înţelegătoare ale sfinţilor. Cu care împreună aduţi aminte de noi, cei ce te cinstim pe tine, Sfinte Evdochim.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Cinstită mutarea ta de pe pământ o săvârşim zi prăznuitoare şi pricinuitoare de folosinţă. Căci tu te-ai arătat slugă Domnului şi lucrător curajos al poruncilor Lui, vrednicule de laudă, Sfinte Evdochim.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Arătatu-te-ai Locaş Luminii, Care luminează pe toţi şi Cort, Ceea ce eşti de Dumnezeu Dăruită, Pod şi Scară, care urcă spre înălţime pe pământeni, pentru aceasta, te cinstim şi cu credinţă te fericim.

Irmos: Fiul Părintelui Celui fără de început, Dumnezeu şi Domnul, Întrupându-Se din Fecioară, S-a arătat nouă, ca să lumineze cele întunecate şi să adune cele risipite. Pentru aceasta, pe Născătoarea de Dumnezeu, cea Prealăudată, o slăvim.

 

SEDELNA

Glasul al 4-lea

Podobie: Cel ce Te-ai înălţat...

Îmbogăţindu-te cu fapte bune, te-ai lămurit prin supărări ca aurul în cuptor, Sfinte Evdochim, pururea pomenite; şi izvorăşti minuni şi faci să înceteze bolile şi totdeauna rogi pentru noi pe Preabunul Dumnezeu, Cuvântul lui Dumnezeu, ca să câştigăm iertare de păcate.

Acatistul Adormirii Maicii Domnului

 

De este preot, zice: Binecuvântat este Dumnezeul nostru totdeauna, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin, iar de este diacon, monah sau mirean, zice: Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi.

Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție!

Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea ești și pe toate le împlinești; Vistierul bunătăților și Dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi și ne curățește pe noi de toată întinăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi (de trei ori).

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doamne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vindecă neputințele noastre, pentru numele Tău.

Doamne, miluiește (de trei ori), Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Tatăl nostru, Care ești în ceruri, sfințească-se numele Tău, vie împărăția Ta, facă-se voia Ta, precum în cer, așa și pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi, și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel rău.

Preotul: Că a Ta este împărăția, puterea și slava, a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor.

Cântărețul: Amin. Doamne, miluiește (de 12 ori). Și troparele:

Miluiește-ne pe noi, Doamne, miluiește-ne pe noi, că nepricepându-ne de nici un răspuns, această rugăciune aducem ție, ca unui Stăpân, noi, păcătoșii robii Tăi, miluiește-ne pe noi.

Slavă...

Doamne, miluiește-ne pe noi, că întru Tine am nădăjduit; nu Te mânia pe noi foarte, nici pomeni fărădelegile noastre, ci caută și acum ca un Milostiv și ne izbăvește pe noi de vrăjmașii noștri; că Tu ești Dumnezeul nostru și noi suntem poporul Tău; toți lucrul mâinilor Tale și numele Tău chemăm.

Și acum..., al Născătoarei de Dumnezeu:

Ușa milostivirii deschide-o nouă, binecuvântată Născătoare de Dumnezeu Fecioară, ca să nu pierim cei ce nădăjduim întru tine, ci să ne mântuim prin tine din nevoi, că tu ești mântuirea neamului creștinesc.

Apoi:

Cred întru unul Dumnezeu, Tatăl Atotțiitorul, Făcătorul cerului și al pământului, văzutelor tuturor și nevăzutelor.

Și întru unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Născut, Care din Tatăl S-a născut mai înainte de toți vecii; Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, iar nu fă-cut, Cel de o ființă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut;

Care pentru noi, oamenii, și pentru a noastră mântuire, S-a pogorât din ceruri și S-a întrupat de la Duhul Sfânt și din Maria Fecioara și S-a făcut om;

Și S-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponțiu Pilat și a pătimit și S-a îngropat;

Și a înviat a treia zi, după Scripturi.

Și S-a înălțat la ceruri și șade de-a dreapta Tatălui;

Și iarăși va să vină cu slavă, să judece viii și morții, a Cărui împărăție nu va avea sfârșit.

Și întru Duhul Sfânt, Domnul de viață Făcătorul, Care din Tatăl purcede, Cel ce împreună cu Tatăl și cu Fiul este închinat și slăvit, Care a grăit prin proroci.

Întru una, sfântă, sobornicească și apostolească Biserică;

Mărturisesc un Botez întru iertarea păcatelor;

Aștept învierea morților.

Și viața veacului ce va să fie. Amin.

Doamne, miluiește (de 12 ori).

Apoi:

Psalmul 142

Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru credincioșia Ta, auzi-mă, întru dreptatea Ta. Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vii nu-i drept înaintea Ta. Vrăjmașul prigonește sufletul meu și viața mea o calcă în picioare; făcutu-m-a să locuiesc în întuneric ca morții cei din veacuri. Mâhnit e duhul în mine și inima mea încremenită înlăuntrul meu. Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult; cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele mâinilor Tale m-am gândit. Întins-am către Tine mâinile mele, sufletul meu ca un pământ însetoșat. Degrab auzi-mă, Doamne, că a slăbit duhul meu. Nu-ți întoarce fața Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor ce se coboară în mormânt. Fă să aud dimineața mila Ta, că la Tine mi-e nădejdea. Arată-mi calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu. Scapă-mă de vrăjmașii mei, că la Tine alerg, Doamne. Învață-mă să fac voia Ta, că Tu ești Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun să mă povățuiască la pământul dreptății. Pentru numele Tău, Doamne, dăruiește-mi viață. Întru dreptatea Ta scoate din necaz sufletul meu. Fă bunătate de stârpește pe vrăjmașii mei și pierde pe toți cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău.

Slavă..., și acum..., Aliluia (de trei ori).

(Troparul)

Doamne, miluiește (de trei ori).

Apoi:

Psalmul 50

Miluiește-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta, și după mulțimea îndurărilor Tale, șterge fărădelegea mea. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea și de păcatul meu mă curățește. Că fărădelegea mea eu o cunosc și păcatul meu înaintea mea este pururea. Ție unuia am greșit și rău înaintea Ta am făcut, așa încât drept ești Tu întru cuvintele Tale și biruitor când vei judeca Tu. Că iată, întru fărădelegi m-am zămislit și în păcate m-a născut maica mea. Că iată, adevărul ai iubit; cele nearătate și cele ascunse ale înțelepciunii Tale mi-ai arătat mie. Stropi-mă-vei cu isop, și mă voi curăți; spăla-mă-vei, și mai vârtos decât zăpada mă voi albi. Auzului meu vei da bucurie și veselie; bucura-se-vor oasele mele cele smerite. Întoarce fața Ta de la păcatele mele și toate fărădelegile mele șterge-le. Inimă curată zidește întru mine, Dumnezeule, și duh drept înnoiește întru cele dinlăuntru ale mele. Nu mă lepăda de la fața Ta și Duhul Tău cel Sfânt nu-L lua de la mine. Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale și cu duh stăpânitor mă întărește. Învăța-voi pe cei fără de lege căile Tale și cei necredincioși la Tine se vor întoarce. Izbăvește-mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta. Doamne, buzele mele vei deschide și gura mea va vesti lauda Ta. Că de ai fi voit jertfă, Ți-aș fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi. Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit, inima înfrântă și smerită Dumnezeu nu o va urgisi. Fă bine, Doamne, întru bună-voirea Ta, Sionului, și să se zidească zidurile Ierusalimului. Atunci vei binevoi jertfa dreptății, prinosul și arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tău viței.

(Apoi, urmează Condacele și Icoasele)

Condacul 1

Celei alese dintre toate neamurile, Maicii lui Dumnezeu, Împărătesei, celei ce te sui de la pământ la cer, cântare cu cucernicie, pentru preacinstita ta adormire, aducem ţie, Născătoare de Dumnezeu. Iar tu, ca ceea ce ai biruinţă peste moarte, de toate întâmplările aducătoare de moarte ne păzeşte pe noi, ca să-ţi cântăm: Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, care întru adormirea ta nu ne laşi pe noi!

Icosul 1

Îngerul întâistătător din cer a fost trimis să spună Născătoarei de Dumnezeu mutarea ei la cer, fără de grijă şi mai înainte să vestească venirea la ea a Fiului lui Dumnezeu. Şi luminat strălucind, înaintea ei stând, a zis aşa:
Bucură-te, preaveselă Maică a Împăratului;
Bucură-te, Maica lui Dumnezeu, Împărăteasa cerului şi a pământului;
Bucură-te, preamărită, că vine cu slavă la tine Fiul lui Dumnezeu să te ia la cer;
Bucură-te, ceea ce eşti preamărită, prin vestirea ducerii tale către Fiul tău şi Dumnezeu;
Bucură-te, cea aleasă de Dumnezeu din toate neamurile;
Bucură-te, sfântă încăpere a Cuvântului lui Dumnezeu;
Bucură-te, plinirea vestirii profeţilor;
Bucură-te, preacinstită cunună a apostolilor;
Bucură-te, podoaba şi stăpânirea ocârmuitorilor;
Bucură-te, înfrumuseţarea arhiereilor şi podoaba preoţilor;
Bucură-te, povăţuitoarea monahiilor, celor înţelepţite de Dumnezeu, către Împărăţia cea de sus;
Bucură-te, ceea ce deschizi uşile raiului neamului creştinesc, celor care pururea te fericesc pe tine;
Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, care, întru adormirea ta nu ne laşi pe noi!

Condacul al 2-lea

Marii ierarhi Dionisie, tainicul ceresc, Ierotei cel minunat şi Timotei, cel încuviinţat cu dumnezeiasca arhierie, văzând ceata Apostolilor, adusă cu voia ta pe nori de la marginea lumii, la preacinstită adormirea ta, preanevinovaţi cântau lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 2-lea

Toată făptura cea înţelegătoare, împreună cu căpeteniile cetelor cereşti, au venit cu Împăratul lor, Care, în mâinile cele începătoare de viaţă, a luat sufletul Mamei Sale. Iar Petru, cel cu credinţă fierbinte, cu multe lacrimi a zis către ea aşa:
Bucură-te, Maica Făcătorului lumii care te-ai suit la cele fără de grijă;
Bucură-te, ceea ce te-ai mutat la lărgimile cele mari ale cerului;
Bucură-te, că prin suirea ta, ai sfinţit cele patru stihii;
Bucură-te, că prin mergerea ta, ai veselit cele cereşti;
Bucură-te, ceea ce ai fost primită în frumosul Ierusalim de sus;
Bucură-te, ceea ce cu bucurie ai intrat în lăcaşurile cele nefăcute de mâini omeneşti;
Bucură-te, Împărăteasa heruvimilor şi a serafimilor;
Bucură-te, stăpâna îngerilor şi a arhanghelilor;
Bucură-te, mângâierea şi izbăvirea credincioşilor;
Bucură-te, ajutorul şi sprijinirea moştenirii tale;
Bucură-te, solitoarea către Dumnezeu, pentru tot neamul creştinesc;
Bucură-te, întru tot bună şi dătătoarea tuturor bunătăţilor;
Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, care întru adormirea ta nu ne laşi pe noi!

Condacul al 3-lea

Puterea Celui de Sus a răpit din India pe Toma, care prin oarecare voire a lui Dumnezeu nu s-a întâmplat la preacinstita adormire a Maicii lui Dumnezeu să fie de faţă, şi a fost dus la mormântul cel primitor de viaţă. Deci pentru Toma, fiind desfăcut mormântul, plecându-se să o vadă acolo, a cunoscut că este înălţată la cer, şi crezând vedeniei sale celei din călătorie prin văzduh, a cântat: Aliluia!

Icosul al 3-lea

A înţeles astfel ucenicul că din iconomia lui Dumnezeu i-a fost rânduit să nu se întâmple să fie la înmormântarea Maicii Domnului împreună cu ceilalţi. Pentru aceea, bucurându-se pentru adormirea ei cea fără de moarte, a zis aşa:
Bucură-te, că ai fost luată de la pământ de Fiul tău;
Bucură-te, că te-ai suit la cele înalte, spre a te îndulci de slava lui Hristos;
Bucură-te, că te-ai suit la cele de sus, înconjurată de toate căpeteniile îngereşti, şi i-ai aruncat lui Toma omoforul tău din văzduh, ca o adeverire, spre mărturie;
Bucură-te, că ai fost purtată de heruvimi, la cele mai presus de ceruri;
Bucură-te, că ai fost înălţată cu cântare de mare cuviinţă prin porţile cereşti, de mai-marii puterilor îngereşti;
Bucură-te, că eşti înconjurată şi fericită de toţi locuitorii cerurilor;
Bucură-te, cer pământesc, care eşti înălţată la locuinţa Celui de Sus;
Bucură-te, tronul Domnului, care eşti înălţată de la pământ la Împărăţia cerească;
Bucură-te, solitoarea noastră şi tare sprijinire la Fiul tău;
Bucură-te, chezăşia noastră către Dumnezeu, spre mântuire;
Bucură-te, împărăteasa creştinilor şi ajutătoare pentru dobândirea Împărăţiei cereşti;
Bucură-te, Maica Vieţii, şi, după Dumnezeu, nădejdea vieţii noastre celei veşnice;
Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, care întru adormirea ta nu ne laşi pe noi!

Condacul al 4-lea

Vifor de gânduri netrebnice şi necredincioase având în sine evreul Atonie şi văzând pe purtătorii de Dumnezeu Apostoli ducând la mormânt cu mare cinste trupul cel preacurat al Maicii lui Dumnezeu, s-a pornit ca să-l răstoarne. Dar fără de veste, odată cu orbirea, i s-au tăiat şi mâinile, ce au rămas lipite de pat. Acela apoi, prin credinţă, Mamă a lui Dumnezeu te-a mărturisit pe tine, cântând lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 4-lea

Auzind tainicii apostoli şi singurii văzători ai Cuvântului pe îngeri cântând înalte cântări, la înmormântarea trupului celui de Dumnezeu purtător, şi vrând să-i dea cinstea cea plăcută lui Dumnezeu, s-au nevoit cu un glas a cânta aşa:
Bucură-te, ceea ce ai luat buna vestire, pentru mergerea ta la Împărăţia cea de Sus;
Bucură-te, ceea ce de la binevestitorul Gavriil ai primit ramura cea de bucurie a raiului;
Bucură-te, că ai luminat mulţimea heruvimilor cea preacinstită;
Bucură-te, că ai luminat firea serafimilor cea preamărită;
Bucură-te, ceea ce ai fost de patriarhii Avraam, Isaac şi Iacov mai înainte închipuită;
Bucură-te, ceea ce ai fost de profet mai înainte vestită;
Bucură-te, că ai înfrânt semeţia cea rea a evreului;
Bucură-te, că ai dat lui vindecare;
Bucură-te, ceea ce ai întors necredinţa lui Atonie la credinţă;
Bucură-te, ceea ce ai primit pocăinţa lui;
Bucură-te, că înalţi la cer pe cei ce au iubire şi credinţă către tine;
Bucură-te, că eşti izbăvitoarea celor ce cu credinţă tare cheamă numele tău în ajutor;
Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, care întru adormirea ta nu ne laşi pe noi!

Condacul al 5-lea

Sfinţii Apostoli, ca nişte stele conduse de Dumnezeu fiind în lume, împrăştiaţi pentru predicarea Evangheliei, răpiţi au fost pe nori prin văzduh şi aduşi spre înmormântarea Maicii Domnului, pe care cu laude şi cu cântare petrecând-o împreună cu îngerii cântau: Aliluia!

Icosul al 5-lea

Văzând văzătorii de Dumnezeu pe Stăpânul lor luând în mâini sufletul Maicii Sale şi cunoscând că El este Domnul, s-au nevoit cu cântări sfinte a lăuda pe cea binecuvântată şi au cântat aşa:
Bucură-te, Împărăteasă, care ai purtat pe Cel ce împărăţeşte peste toate;
Bucură-te, ceea ce şi tu însăţi eşti purtată de mâinile Fiului tău;
Bucură-te, sceptru împărătesc, din dreapta lui Hristos;
Bucură-te, stâlparea porumbiţei, cea din mâna lui Noe;
Bucură-te, toiagul lui Aaron, care a odrăslit neputreziciunea;
Bucură-te, crinul cel neveştejit, care a înflorit nemurirea;
Bucură-te, chivotul însufleţit de Dumnezeu, al dumnezeiescului Părinte David;
Bucură-te, psaltire şi alăută preafrumoasă, ce ai ridicat mărirea profeţiei;
Bucură-te, chivot însufleţit al sfinţeniei Domnului;
Bucură-te, viaţă care ne-ai adus pe noi întru bucurie Domnului;
Bucură-te, cortul cel umbrit de heruvimi;
Bucură-te, Sfânta Sfintelor, cea grăită de serafimi;
Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, care întru adormirea ta nu ne laşi pe noi!

Condacul al 6-lea

Apostolii, purtători ai cuvântului lui Dumnezeu în lume, după ducerea Maicii Domnului la cele de sus, fiind aşezaţi la obişnuita masă comună şi luând o parte de pâine şi înălţând-o în numele Domnului, deodată au văzut de sus pe Împărăteasa, Născătoarea de Dumnezeu, împreună cu îngerii purtători de lumină, şi auzind-o, dându-le lor pace de la Fiul ei şi Dumnezeu, au cântat: Aliluia!

Icosul al 6-lea

Strălucit-a nouă de voie Hristos, Soarele dreptăţii, din preacuratele tale coapse şi prin buna înţelepciune a predicii Apostolilor lumea s-a luminat, iar pe tine, Maica Lui din neam în neam te-a preamărit. Pentru aceasta şi noi te fericim cântând ţie:
Bucură-te, pururea Fecioară, că de toate neamurile în veci eşti mărită;
Bucură-te, preabună şi preaîndurată, asupra oamenilor mare ajutătoare;
Bucură-te, că ai împlinit făgăduinţa cetei ucenicilor;
Bucură-te, că, prin mijlocirea ta, dai pace lumii de la Fiul tău şi Dumnezeu;
Bucură-te, privire preadorită şi dulce a sfinţilor;
Bucură-te, bucuria cea întru tot veselitoare, a preacuvioaselor maici şi a sfintelor fecioare;
Bucură-te, că treci peste corturile drepţilor din rai;
Bucură-te, că îndreptezi pe toţi spre dumnezeiasca slavă cerească;
Bucură-te, plinirea doririi tuturor lucrurilor celor bune;
Bucură-te, începutul mântuirii omeneşti;
Bucură-te, Împărăteasa celor ce împărăţesc după Dumnezeu pe pământ;
Bucură-te, Doamna şi Stăpâna celor ce domnesc după Domnul şi Stăpânul cerului;
Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, care întru adormirea ta nu ne laşi pe noi!

Condacul al 7-lea

Pe toţi cei ce vor să intre cu credinţă în sfânta ta biserică, Născătoare de Dumnezeu, pururea îi miluieşti, iar pe cei ce te măresc, de toate asupririle şi supărările îi izbăveşti. Pentru aceea, şi binecredinciosului nostru popor, care pururea te fericeşte, învingere asupra potrivnicului îi dăruieşte şi toate cele de mântuire ne dă nouă, care ne rugăm ţie, cântând: Aliluia!

Icosul al 7-lea

Arătat-a făptură nouă, arătându-Se nouă Domnul, Făcătorul tuturor, prin tine, Născătoare de Dumnezeu; iar tu, având purtare de grijă pentru noi, care cu cinste serbăm adormirea ta, primeşte să cântăm ţie unele ca acestea:
Bucură-te, Maica lui Dumnezeu, cea aleasă dintre pământeni;
Bucură-te, ceea ce eşti mai presus de cele pământeşti şi de cele cereşti;
Bucură-te, că te-ai suit mai sus de heruvimi şi de serafimi;
Bucură-te, că ai adunat prin nori ceata Apostolilor la înmormântarea ta;
Bucură-te, căci, cu puterea lui Dumnezeu, dovedire învederată, după înmormântarea ta, înaintea lui Toma te-ai arătat în văzduh, când venea pe nori;
Bucură-te, că prin aceasta ai adeverit mutarea ta cu trupul la cer;
Bucură-te, că ai dat lui Toma omoforul tău, ca o podoabă de încredinţare a mutării tale;
Bucură-te, ceea ce eşti împodobită cu frumuseţea tuturor virtuţilor;
Bucură-te, ceea ce ai primit în pântecele tău pe Fiul lui Dumnezeu spre mântuirea oamenilor;
Bucură-te, ceea ce ai înflorit ca un finic cu trupul;
Bucură-te, că te-ai înălţat ca un cedru în slava cea cerească;
Bucură-te, pomul vieţii, cel sădit în mijlocul raiului celui de sus;
Bucură-te, corabia cea înţelegătoare, ce te-ai înălţat din potopul morţii, la cele de sus;
Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, care întru adormirea ta nu ne laşi pe noi!

Condacul al 8-lea

Ca pe un soare întru cele de sus ştiindu-te pe tine, Stăpână aleasă, suită de Fiul tău la frumuseţile cele mai presus de fire şi la bunătăţile cele nespuse din ceruri, fiind ţinută cu plăcere în mâinile Lui şi cu bucurie stând la dreapta Lui cea începătoare de viaţă, pururea cântăm Lui: Aliluia!

Icosul al 8-lea

Cu totul fiind ridicată la cele cereşti, iar pe cele pământeşti nelăsându-le Maica lui Dumnezeu, de mâinile Fiului tău ai fost purtată întru cele nepătrunse, la Ierusalimul cel de sus, în cetatea cea frumoasă şi cu totul luminată ai intrat, de heruvimi şi de toate puterile cereşti fiind înconjurată şi cântându-ţi-se unele ca acestea:
Bucură-te, al cărei sfânt suflet se sălăşluieşte în Sionul cel de sus şi prealuminat;
Bucură-te, al cărui trup nestricăcios se preamăreşte, împreună cu sufletul;
Bucură-te, ceea ce ai intrat în cetatea cea împărătească a Atotţiitorului;
Bucură-te, ceea ce te-ai înălţat în raiul cel frumos, sădit sus în ceruri;
Bucură-te, ceea ce te-ai mutat în cetatea împodobită cu pietre strălucitoare;
Bucură-te, ceea ce eşti dusă în cetatea cea înconjurată de oştile cele preaînalte;
Bucură-te, că eşti luată mai presus de ceruri de Fiul tău, cu bună cuviinţă dumnezeiască;
Bucură-te, că eşti mai cinstită decât toate minţile cele nematerialnice ale îngerilor;
Bucură-te, ceea ce duci rugăciunea celor credincioşi la Fiul tău şi Dumnezeu;
Bucură-te, ceea ce te rogi neîncetat pentru noi la tronul Fiului tău şi Dumnezeu;
Bucură-te, solitoarea către Dumnezeu, pentru mântuirea lumii;
Bucură-te, apărătoarea neamului creştinesc, dăruită de Dumnezeu;
Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, care întru adormirea ta nu ne laşi pe noi!

Condacul al 9-lea

Toată firea îngerească te înalţă pe tine, Născătoare de Dumnezeu, iar neamurile omeneşti te măresc, ca pe o maică a lui Dumnezeu, şi serbează preacinstită adormirea ta, Împărăteasă. Căci pământenii prin tine se împreună cu cele cereşti, iar noi într-un glas cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 9-lea

Cuvintele înaripate ale profeţilor, cele de Dumnezeu insuflate, acum le vedem împlinite întru tine, Născătoare de Dumnezeu. Căci cu adevărat ai născut nouă pe Dumnezeu cu trup. Pentru aceea, crezând taina Cuvântului lui Dumnezeu, cântăm ţie unele ca acestea:
Bucură-te, începutul cel deplin al Legii şi al profeţilor;
Bucură-te, steaua lui Iacov, cea prevestită de Valaam;
Bucură-te, patul marelui Împărat, cel vestit de Solomon;
Bucură-te, lâna cea rourată de Iisus, preînchipuită de Ghedeon;
Bucură-te, rugul cel nears, mai înainte văzut de primitorul Legii, Moise;
Bucură-te, munte sfânt, privit de bărbatul doririlor;
Bucură-te, scară cerească, văzută de Iacov;
Bucură-te, uşă pecetluită şi neumblată, mai înainte văzută de Iezechiel;
Bucură-te, soarele locuirii lui Hristos, cel mai înainte arătat psalmistului David;
Bucură-te, taina ce s-a prezis de profeţi în multe chipuri;
Bucură-te, că întru tine s-au închipuit cuvintele prezise ale tuturor profeţiilor;
Bucură-te, că ai primit toată iconomia Celui de Sus, pentru mântuirea lumii;
Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, care întru adormirea ta nu ne laşi pe noi!

Condacul al 10-lea

Vrând să mântuiască lumea, Domnul tuturor din neamul pământenilor te-a ales pe tine Maică pentru Sine. Făcându-Se om pentru noi, S-a suit la cer, de unde Se pogorâse şi cu Sine te-a ridicat şi pe tine, spre a petrece în slava cea veşnică a Împărăţiei, împreună cu Dânsul, fără de sfârşit. Pentru aceea, ca un Dumnezeu, auzi de la toţi: Aliluia!

Icosul al 10-lea

Zid eşti credincioşilor, Născătoare de Dumnezeu, Fecioară. Şi apărătoare tuturor celor ce aleargă la tine, Preacurată, căci tu te-ai mutat la ceruri, ca să fii solitoarea cea mai de aproape, pentru toţi care cântă ţie:
Bucură-te, cetatea marelui Împărat, aşezată deasupra munţilor cereşti;
Bucură-te, zid şi acoperământ, ce nu te ascunzi de la a noastră stăruinţă;
Bucură-te, că ajuţi pe cei credincioşi să biruie uneltirile duşmanilor;
Bucură-te, că ai înfrânt mulţimea agarenilor;
Bucură-te, păzitoarea cea neclintită a ortodocşilor;
Bucură-te, împrăştierea ereticilor;
Bucură-te, că ne eşti pace şi bucurie;
Bucură-te, că ai călcat iadul cel atotpierzător;
Bucură-te, cununa aleasă a celor ce cu mintea întreagă luptă împotriva pornirilor trupului;
Bucură-te, preamărirea cea mult preţuită a nevoitorilor mucenici;
Bucură-te, solitoarea odihnei celei fericite a ostenitorilor cuvioşi;
Bucură-te, dătătoarea bucuriei celei veşnice a monahilor celor ce bine au vieţuit;
Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, care întru adormirea ta nu ne laşi pe noi!

Condacul al 11-lea

Toată cântarea cetelor îngereşti laudă adormirea ta cea preacinstită, ceea ce eşti cu totul lăudată, Stăpână Împărăteasă, de Dumnezeu Născătoare. Iar noi din inimă aducem ţie, care eşti maica tuturor, smerita noastră rugăciune, împreună cu oştile cereşti, cântând lui Dumnezeu, Celui ce, după vrednicie, te-a preamărit pe tine: Aliluia!

Icosul al 11-lea

Făclie primitoare de lumina cea adevărată te-ai arătat nouă, celor de pe pământ. Căci tu luminezi sufletele şi le îndreptezi spre cunoştinţa de Dumnezeu, ale celor ce serbează mutarea ta cea cu totul cinstită. Pentru aceasta cântăm ţie unele ca acestea:
Bucură-te, făclia cea nestricată a focului celui nematerialnic;
Bucură-te, aurora cea netrecătoare a luminii celei neînserate;
Bucură-te, lună strălucitoare din Soarele dreptăţii;
Bucură-te, lumină ce luminezi în întuneric;
Bucură-te, făclie pusă în sfeşnicul cel preaînalt;
Bucură-te, izvorul vieţii, cel răsărit din mormânt la lumină;
Bucură-te, Maica Luminii, care călăuzeşti sufletele celor evlavioşi;
Bucură-te, Maica Dumnezeului tuturor, care mângâi sufletele celor întristaţi;
Bucură-te, ceea ce dăruieşti sfârşit bun celor ce nădăjduiesc spre tine;
Bucură-te, ceea ce la Judecata Fiului tău găteşti credincioşilor tăi moştenirea celor din dreapta Lui;
Bucură-te, preafericită, că prin tine vom fi şi noi fericiţi, avându-te pe tine ajutătoare şi sprijinitoare în rugăciuni;
Bucură-te, preabinecuvântată din neam în neam, că Domnul este cu tine, şi prin tine cu noi;
Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, care întru adormirea ta nu ne laşi pe noi!

Condacul al 12-lea

Văzând mulţimile îngereşti harul măririi, în slăvitul Tron ceresc, dăruit Maicii lui Dumnezeu celei cinstite, cu şederea de-a dreapta Fiului ei şi Dumnezeu, i s-au închinat ei Scaunele şi Puterile, au înconjurat-o Începătoriile şi Căpeteniile, i s-au plecat înfricoşaţi Heruvimii, Serafimii şi Domniile, împreună cu Arhanghelii şi Îngerii, care smeriţi, o preamăreau cântând: Aliluia!

Icosul al 12-lea

Cântând întru tot cinstita ta adormire, lăudăm toţi înălţarea ta la ceruri, Împărăteasă, Maică a lui Dumnezeu. Iar tu, sfinţeşte, măreşte şi miluieşte pe toţi cei ce cu dragoste te laudă aşa:
Bucură-te, ceea ce ai curăţit pământul, cu paşii preacuratelor tale picioare;
Bucură-te, ceea ce ai sfinţit văzduhul cu suirea ta la cer;
Bucură-te, ceea ce te-ai suit la înălţimea cerească;
Bucură-te, ceea ce priveşti toată frumuseţea cea negrăită;
Bucură-te, că şezi întru slava Fiului tău şi Dumnezeu;
Bucură-te, că te bucuri în veci cu Fiul tău şi Dumnezeu;
Bucură-te, frumuseţea din dreapta Domnului, care înfrumuseţezi pe toţi cei ce în ceruri te fericesc pe tine;
Bucură-te, bucuria tuturor pământenilor care nădăjduiesc spre tine;
Bucură-te, ceea ce eşti îmbrăcată în soare, care străluceşti cu harul şi cu mărirea toată lumea;
Bucură-te, ceea ce te-ai făgăduit a păzi şi a mântui pe toţi care te cheamă din toată inima;
Bucură-te, Maica lui Dumnezeu, ceea ce eşti mai cinstită şi de Dumnezeu Născătoare numită;
Bucură-te, care de la răsărit şi până la apus eşti preamărită de toţi credincioşii ortodocşi;
Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, care întru adormirea ta nu ne laşi pe noi!

Condacul al 13-lea

O, Maică prealăudată a Împăratului cerului şi al pământului, a lui Hristos Dumnezeul nostru, Celui nemuritor, Care vieţuieşte şi după moarte, primeşte de la noi, la cinstită adormirea ta, această rugăciune de acum şi în viaţa aceasta şi, la vremea morţii noastre, scapă-ne de toată nenorocirea şi chinul; şi Împărăţiei celei cereşti ne învredniceşte, Împărăteasă, pe noi cei care cântăm lui Dumnezeu: Aliluia! (Acest condac se zice de trei ori.)

Apoi se zice din nou Icosul 1: Îngerul întâistătător din cer a fost trimis..., Condacul 1: Celei alese dintre toate neamurile...,

Icosul 1

Îngerul întâistătător din cer a fost trimis să spună Născătoarei de Dumnezeu mutarea ei la cer, fără de grijă şi mai înainte să vestească venirea la ea a Fiului lui Dumnezeu. Şi luminat strălucind, înaintea ei stând, a zis aşa:
Bucură-te, preaveselă Maică a Împăratului;
Bucură-te, Maica lui Dumnezeu, Împărăteasa cerului şi a pământului;
Bucură-te, preamărită, că vine cu slavă la tine Fiul lui Dumnezeu să te ia la cer;
Bucură-te, ceea ce eşti preamărită, prin vestirea ducerii tale către Fiul tău şi Dumnezeu;
Bucură-te, cea aleasă de Dumnezeu din toate neamurile;
Bucură-te, sfântă încăpere a Cuvântului lui Dumnezeu;
Bucură-te, plinirea vestirii profeţilor;
Bucură-te, preacinstită cunună a apostolilor;
Bucură-te, podoaba şi stăpânirea ocârmuitorilor;
Bucură-te, înfrumuseţarea arhiereilor şi podoaba preoţilor;
Bucură-te, povăţuitoarea monahiilor, celor înţelepţite de Dumnezeu, către Împărăţia cea de sus;
Bucură-te, ceea ce deschizi uşile raiului neamului creştinesc, celor care pururea te fericesc pe tine;
Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, care, întru adormirea ta nu ne laşi pe noi!

Condacul 1

Celei alese dintre toate neamurile, Maicii lui Dumnezeu, Împărătesei, celei ce te sui de la pământ la cer, cântare cu cucernicie, pentru preacinstita ta adormire, aducem ţie, Născătoare de Dumnezeu. Iar tu, ca ceea ce ai biruinţă peste moarte, de toate întâmplările aducătoare de moarte ne păzeşte pe noi, ca să-ţi cântăm: Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, care întru adormirea ta nu ne laşi pe noi!

şi această

Rugăciune către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu

Preasfântă Stăpână, de Dumnezeu Născătoare, depărtează de la noi, păcătoşii şi nevrednicii robii tăi, trândăvirea, uitarea, nerecunoştinţa, lenevirea şi toate gândurile cele rele şi viclene, urâte şi defăimătoare. Alungă-le de la inimile noastre cele ticăloase şi de la sufletele noastre cele întinate şi de la mintea noastră cea întunecată. Stinge văpaia patimilor noastre şi ne ajută, că neputincioşi suntem. Fereşte-ne de aducerile aminte, de deprinderile cele viclene şi de toate faptele cele rele, din noapte şi din zi, şi ne izbăveşte de ele. Că preabinecuvântat şi preamărit este numele tău cel sfânt, în cer şi pe pământ, în vecii vecilor. Amin.

Şi se face otpustul.

Paraclisul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu (pentru mireni)

Slavă Ție Dumnezeul nostru, Slavă Ție! (de 3 ori)

Împărate Ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea ești și toate le plinești, Vistierul bunătăților și Dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi și ne curățește de toată întinăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi! (de 3 ori)

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin!

Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doamne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vindecă neputințele noastre, pentru Sfânt Numele Tău.

Doamne, miluiește! (de 3 ori)

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin!

Tatăl nostru, Care ești în ceruri, sfințească-se numele Tău, vie împărăția Ta, facă-se voia Ta, precum în cer așa și pe pământ. Pâinea noastră cea spre ființă dă-ne-o nouă astăzi și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel rău.

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin!

Veniți să ne închinăm Împăratului nostru Dumnezeu!
Veniți să ne închinăm și să cădem la Hristos, Împăratul nostru, Dumnezeu!
Veniți să ne închinăm și să cădem la Însuși Hristos, Împăratul și Dumnezeul Nostru! (cu 3 închinăciuni)

 

Psalmul 142

Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru credincioșia Ta; auzi-mă, întru dreptatea Ta. Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vii nu-i drept înaintea Ta. Vrăjmașul prigonește sufletul meu și viața mea o calcă în picioare; făcutu-m-a să locuiesc în întuneric ca morții cei din veacuri. Mâhnit e duhul în mine și inima mea încremenită înlăuntrul meu. Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult; cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele mâinilor Tale m-am gândit. Tins-am către Tine mâinile mele, sufletul meu, ca un pământ însetoșat. Degrab auzi-mă, Doamne, că a slăbit duhul meu. Nu-Ți întoarce fața Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor ce se coboară în mormânt. Fă să aud dimineața mila Ta, că la Tine mi-e nădejdea. Arată-mi calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu. Scapă-mă de vrăjmașii mei, că la Tine alerg, Doamne. Învață-mă să fac voia Ta, că Tu ești Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun să mă povățuiască la pământul dreptății. Pentru numele Tău, Doamne, dăruiește-mi viață. Întru dreptatea Ta scoate din necaz sufletul meu. Fă bunătate de stârpește pe vrăjmașii mei și pierde pe toți cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău.

Dumnezeu este Domnul și S-a arătat nouă, bine este cuvântat Cel Ce vine întru numele Domnului. (de 3 ori)

Apoi troparele acestea:

Către Născătoarea de Dumnezeu, acum cu osârdie să alergăm noi păcătoșii și smeriții și să cădem cu pocăință, strigând din adâncul sufletului: stăpână, ajută-ne, milostivindu-te spre noi; grăbește că pierim sub mulțimea păcatelor; nu întoarce pe robii tăi deșerți, că pe tine singură nădejde te-am câștigat.

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh,

Către Născătoarea de Dumnezeu acum cu osârdie să alergăm noi, păcătoșii și smeriții, și să cădem cu pocăință, strigând din adâncul sufletului: Stăpână, ajută-ne, milostivindu-te spre noi; grăbește, că pierim de mulțimea păcatelor; nu întoarce pe robii tăi deșerți, că pe tine singură nădejde te-am câștigat.

Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin!

Nu vom tăcea, Născătoare de Dumnezeu, pururea a spune puterile tale noi, nevrednicii. Că, de nu ai fi stat tu înainte rugându-te, cine ne-ar fi izbăvit pe noi din atâtea nevoi? Sau cine ne-ar fi păzit până acum slobozi? Nu ne vom depărta de la tine, Stăpână, că tu izbăvești pe robii tăi pururea din toate nevoile.

 

Apoi:

Psalmul 50

Miluiește-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta și după mulțimea îndurărilor Tale șterge fărădelegea mea. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea și de păcatul meu mă curățește. Că fărădelegea mea eu o cunosc și păcatul meu înaintea mea este pururea. Ție unuia am greșit și rău înaintea Ta am făcut, așa încât drept ești Tu întru cuvintele Tale și biruitor când vei judeca Tu. Că iată, întru fărădelegi m-am zămislit și în păcate m-a născut maica mea. Că, iată, adevărul ai iubit; cele nearătate și cele ascunse ale înțelepciunii Tale mi-ai arătat mie. Stropi-mă-vei cu isop și mă voi curăți; spăla-mă-vei și mai vârtos decât zăpada mă voi albi. Auzului meu vei da bucurie și veselie; bucura-se-vor oasele cele smerite. Întoarce fața Ta de către păcatele mele și toate fărădelegile mele șterge-le. Inimă curată zidește intru mine, Dumnezeule, și duh drept înnoiește întru cele dinlăuntru ale mele. Nu mă lepăda de la fața Ta și Duhul Tău cel Sfânt nu-l lua de la mine. Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale și cu duh stăpânitor mă întărește. Învăța-voi pe cei fără de lege căile Tale și cei necredincioși la Tine se vor întoarce. Izbăvește-mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta. Doamne, buzele mele vei deschide și gura mea va vesti lauda Ta. Că, de ai fi voit jertfă, Ți-aș fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi. Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit; inima înfrântă și smerită Dumnezeu nu o va urgisi. Fă bine, Doamne, întru bunăvoirea Ta, Sionului, și să se zidească zidurile Ierusalimului. Atunci vei binevoi jertfa dreptății, prinosul și arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tău viței.

 

Canonul Născătoarei de Dumnezeu

Cântarea I

Apa trecând-o ca pe uscat și din răutatea egiptenilor scăpând, israeliteanul striga: Izbăvitorului și Dumnezeului nostru să-I cântăm.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluiește-ne pe noi!

De multe ispite fiind cuprins, către tine alerg căutând mântuire; o, Maică a Cuvântului și Fecioară, de rele și de nevoi mântuiește-mă.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluiește-ne pe noi!

Asupririle chinurilor mă tulbură și de multe scârbe se umple sufletul meu; alină-le, Fecioară, cu liniștea Fiului și Dumnezeului tău, ceea ce ești cu totul fără de prihană.

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh,

Pe tine, ceea ce ai născut pe Mântuitorul și Dumnezeu, te rog, Fecioară, izbăvește-mă din nevoi, că la tine scăpând acum, îmi tind și sufletul și gândul meu.

Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin!

Fiind bolnav cu trupul și cu sufletul, cercetării celei dumnezeiești și purtării tale de grijă învrednicește-mă tu, Maica lui Dumnezeu, ca ceea ce ești bună și Născătoarea Celui bun.

 

Cântarea a III-a

Doamne, Cel Ce ai făcut cele de deasupra crugului ceresc și ai zidit Biserica, Tu pe mine mă întărește întru dragostea Ta; că Tu ești marginea doririlor și credincioșilor întărire, «Unule, iubitorule de oameni».

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluiește-ne pe noi!

Folositoare și acoperământ vieții mele te pun pe tine, Născătoare de Dumnezeu Fecioară; tu mă îndreptează la adăpostirea ta, ceea ce ești pricina bunătăților și credincioșilor întărire, una întru tot lăudată.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluiește-ne pe noi!

Te rog, Fecioară, risipește-mi tulburarea sufletului și viforul necazurilor mele, că tu, Mireasă dumnezeiască, pe Hristos începătorul liniștii ai născut, ceea ce ești de Dumnezeu fericită.

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh,

Ceea ce ai născut pe Făcătorul de bine, Care este pricina bunătăților, bogăția facerii de bine izvorăște-o tuturor, că toate le poți, ca ceea ce ai născut pe Hristos cel puternic întru tărie, una preacurată.

Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin!

Fiind cuprins de neputințe cumplite și de chinurile bolilor, tu, Fecioară, ajută-mi; cer ajutorul tău Fecioară, că pe tine te știu comoară de tămăduiri neîmpuținată și necheltuită, ceea ce ești cu totul fără de prihană.

Izbăvește de nevoi pe robii tăi, Născătoare de Dumnezeu, că toți, după Dumnezeu, la tine scăpăm, ca și către un zid nestricat și folositor.

Caută cu milostivire, cu totul lăudată, Născătoare de Dumnezeu, spre necazul cel cumplit al trupului meu și vindecă durerea sufletului meu.

Ceea ce ești rugătoare caldă și zid nebiruit, izvor de milă și lumii scăpare, cu dinadinsul strigăm către tine, Născătoare de Dumnezeu, Stăpână: Vino degrab și ne izbăvește pe noi din nevoi, ceea ce ești singura grabnic folositoare.

 

Cântarea a IV-a

Am auzit, Doamne, taina rânduielii Tale, am înțeles lucrurile Tale și am preaslăvit Dumnezeirea Ta.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluiește-ne pe noi!

Tulburarea patimilor mele și viforul greșelilor mele alină-le, ceea ce ai născut pe Domnul Îndreptătorul, dumnezeiască Mireasă.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluiește-ne pe noi!

Chemând eu adâncul milostivirii tale, dă-mi-l mie, ceea ce ai născut pe Cel milostiv și pe Mântuitorul tuturor celor ce te laudă pe tine.

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh,

Îndulcindu-ne, Preacurată, cu darurile tale, ție cântare de mulțumire cântăm, știindu-te pe tine Maica lui Dumnezeu.

Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin!

Nădejde și întărire și zid de scăpare nemișcat câștigându-te pe tine, ceea ce ești întru tot lăudată, de tot necazul ne izbăvim.

 

Cântarea a V-a

Luminează-ne pe noi, Doamne, cu poruncile Tale și cu brațul Tău cel înalt; pacea Ta dă-ne-o nouă, lubitorule de oameni.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluiește-ne pe noi!

Umple, Preacurată, de veselie viața mea, dăruindu-mi bucuria ta cea nestricată, ceea ce ai născut pricina veseliei.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluiește-ne pe noi!

Izbăvește-ne pe noi din nevoi, Născătoare de Dumnezeu, Curată, ceea ce ai născut izbăvirea cea veșnică și Pacea care covârșește toată mintea.

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh,

Risipește negura greșelilor mele, dumnezeiască Mireasă, cu strălucirea luminii tale, ceea ce ai născut lumina cea dumnezeiască și veșnică.

Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin!

Tămăduiește, Curată, neputința sufletului meu, învrednicindu-mă cercetării tale, și sănătate, cu rugăciunile tale, dăruiește-mi.

 

Cântarea a VI-a

Rugăciunea mea voi vărsa către Domnul și Lui voi spune scârbele mele; că s-a umplut sufletul meu de răutăți și viața mea de iad s-a apropiat, și ca Iona mă rog: Dumnezeule, din stricăciune scoate-mă.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluiește-ne pe noi!

Cum a mântuit de moarte și de putrejune firea mea care era ținută de moarte și de putrejune, pe Sine Însuși dându-Se spre moarte, Fecioară, roagă-te Fiului și Dumnezeului tău, să mă izbăvească și de răutățile vrăjmașului.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluiește-ne pe noi!

Pe tine te știu folositoare și păzitoare prea tare vieții mele, Fecioară, care risipești tulburarea năpastelor și izgonești asupririle diavolilor; de aceea, mă rog totdeauna: izbăvește-mă de stricăciunea chinurilor mele.

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh,

Pe tine, Fecioară, te-am dobândit ca un zid de scăpare și sufletelor mântuire desăvârșită și desfătare întru necazuri; de lumina ta pururea ne bucurăm, o, Stăpână; și acum ne izbăvește din nevoi și din chinuri.

Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin!

Acum zac în patul durerilor și nu este tămăduire trupului meu; ci mă rog ție, celei bune, care ai născut pe Dumnezeu, Mântuitorul lumii și Tămăduitorul bolilor, ridică-mă din stricăciunea durerilor.

Izbăvește de nevoi pe robii tăi, Născătoare de Dumnezeu, că toți, după Dumnezeu, la tine scăpăm, ca și către un zid nestricat și folositor.

Preacurată, ceea ce în zilele din urmă, prin cuvânt, negrăit ai născut pe Cuvântul, roagă-te Lui, ca una ce ai îndrăznire de Maică.

Doamne, miluiește! (de trei ori)

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin!

 

Condacul

Ceea ce ești păzitoarea creștinilor nebiruită și rugătoare neîncetată către Făcătorul, nu trece cu vederea glasurile cele de rugăciune ale păcătoșilor; ci sârguiește ca o bună spre ajutorul nostru, care cu credință ne rugăm ție: grăbește spre rugăciune și te nevoiește spre îmblânzire, apărând pururea pe cei ce te cinstesc pe tine, Născătoare de Dumnezeu.

Prochimen: Pomeni-voi numele Tău în tot neamul și neamul.

Stih: Ascultă, fiică, și vezi și pleacă urechea ta și uită poporul tău și casa părintelui tău.

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh,

Părinte, Cuvinte și Duhule, Treime Sfântă, curățește mulțimea greșelilor noastre.

Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin!

Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Milostive, curățește mulțimea greșelilor noastre.

Stih: Miluiește-ne, Dumnezeule, după mare mila Ta și după mulțimea îndurărilor Tale, curățește fărădelegile noastre.

Și stihirile acestea:

Ajutorului omenesc nu ne încredința pe noi, Preasfântă Stăpână, ci primește rugăciunea robilor tăi, că necazurile ne cuprind și nu putem răbda săgetările diavolilor; acoperământ nu ne-am agonisit nicăieri unde să scăpăm noi, păcătoșii, pururea fiind biruiți; mângâiere nu avem afară de tine, Stăpâna lumii. Nădejdea și folositoarea credincioșilor, nu trece rugăciunile noastre, ci le fă de folos.

Nimeni din cei ce aleargă la tine nu iese rușinat, Născătoare de Dumnezeu Fecioară; ci, cerând dar bun, primește dăruirea către cererea cea de folos.

Ajutătoarea celor necăjiți, întărirea celor neputincioși fiind, izbăvește pe robii tăi, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, pacea celor din războaie, liniștea celor înviforați, singura folositoare a credincioșilor.

 

Cântarea a VII-a

Tinerii cei ce au mers din Iudeea în Babilon oarecând, cu credința Treimii, văpaia cuptorului au călcat-o, cântând: Dumnezeul părinților noștri, bine ești cuvântat.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluiește-ne pe noi!

Când ai vrut să rânduiești mântuirea noastră, Mântuitorule, Te-ai sălășluit în pântecele Fecioarei, pe care ai arătat-o folositoare lumii. Bine ești cuvântat, Dumnezeul părinților noștri.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluiește-ne pe noi!

Maică preacurată, roagă pe Domnul milei pe Care L-ai născut, să izbăvească de păcate și de întinăciune sufletească pe cei ce cântă cu credință: Bine ești cuvântat, Dumnezeul părinților noștri.

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh,

Comoară de mântuire și izvor de curăție, turn de tărie și ușă de pocăință, pe ceea ce Te-a născut pe Tine ai arătat-o celor ce cântă: Bine ești cuvântat, Dumnezeul părinților noștri.

Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin!

De neputințele trupești și de păcatele sufletești pe cei ce vin cu dragoste către acoperământul tău cel dumnezeiesc, învrednicește-i să fie tămăduiți, Născătoare de Dumnezeu, care ai născut nouă pe Mântuitorul Hristos.

 

Cântarea a VIII-a

Nu trece cu vederea pe cei ce au trebuință de ajutor de la tine, Fecioară, pe cei care cântă și te preaînalță întru toți vecii.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluiește-ne pe noi!

Tămăduiește neputințele sufletului meu și durerile trupului meu, Fecioară, ca să te slăvesc, Curată, în veci.

Binecuvântăm pe Tatăl și pe Fiul și pe Sfântul Duh, Domnul.

Bogăție de tămăduiri verși, Fecioară, celor ce te laudă cu credință și preaînalță nașterea ta cea de negrăit.

Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin!

Tu izgonești asuprirea și năvălirea patimilor, Fecioară; pentru aceea te lăudăm întru toți vecii.

Să lăudăm, bine să cuvântăm și să ne închinăm Domnului, cântându-I și preaînălțându-L pe Dânsul întru toți vecii.

Irmosul:

Pe împăratul ceresc, pe Care Îl laudă oștile îngerești, lăudați-L și-L preaînălțați întru toți vecii.

 

Cântarea a IX-a

Cu adevărat, Născătoare de Dumnezeu, te mărturisim pe tine, Fecioară curată, noi cei izbăviți prin tine, slăvindu-te cu cetele cele fără de trup.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluiește-ne pe noi!

Să nu întorci fața ta de la izvorul lacrimilor mele, Fecioară, care ai născut pe Hristos, Cel Ce a șters toată lacrima de pe fața tuturor.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluiește-ne pe noi!

Umple de bucurie inima mea, Fecioară, ceea ce ai primit plinirea bucuriei și ai pierdut grija păcatului,

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh,

Cu strălucirea luminii tale luminează. Fecioară, negura neștiinței și o izgonește de la cei ce cu credință te mărturisesc pe tine Născătoare de Dumnezeu.

Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin!

Pe mine, care zac de boală în locul cel de răutate, tămăduiește-mă, Fecioară, și mă întoarce dintru nesănătate în sănătate.

Catavasia:

O, prealuminate nor, Maica lui Dumnezeu, pe cei ce se luptă cu noi surpă-i cu dreapta ta cea stăpânitoare și atotputernică, și celor ce sunt în scârbe le ajută, pe cei asupriți îi mântuiește și dezleagă de păcate pe cei ce se roagă ție, că toate le poți câte le voiești.

Apoi:

Cuvine-se cu adevărat să te fericim, Născătoare de Dumnezeu, cea pururea fericită și preanevinovată și Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce ești mai cinstită decât heruvimii și mai slăvită, fără de asemănare, decât serafimii, care fără stricăciune pe Dumnezeu-Cuvântul ai născut, pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim.

Pentru toți care scapă cu credință sub acoperământul tău cel puternic te rogi, ceea ce ești bună; că noi păcătoșii nu avem altă izbăvire către Dumnezeu în nevoi și în necazuri, pururea fiind încărcați cu multe păcate, Maica Dumnezeului Celui de sus. Pentru aceea, cădem înaintea ta să ne izbăvești pe noi, robii tăi, din toate nevoile.

Stih: Pomeni-voi numele tău în tot neamul și neamul.

Tuturor scârbiților bucurie și asupriților folositoare și flămânzilor dătătoare de hrană, străinilor mângâiere, celor învăluiți adăpostire, bolnavilor cercetare, celor neputincioși acoperământ și sprijinire, toiag bătrâneților, tu ești, Preacurată, Maica Dumnezeului Celui de sus; pentru aceea, ție ne rugăm: grăbește și miluiește pe robii tăi.

Stih: Ascultă, fiică, și vezi și pleacă urechea ta și uită poporul tău și casa părintelui tău.

Bucură-te, Fecioară preacurată; bucură-te, cinstitul sceptru al Împăratului Hristos; bucură-te, ceea ce ai crescut strugurele cel de taină; bucură-te, ușa cerului și rugul cel nears; bucură-te, lumină a toată lumea; bucură-te, bucuria tuturor; bucură-te, mântuirea credincioșilor; bucură-te, apărătoarea și scăparea tuturor creștinilor, Stăpână.

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin!

Bucură-te, lauda a toată lumea; bucură-te, casa Domnului; bucură-te, munte umbrit; bucură-te, scăpare; bucură-te, ceea ce ești sfeșnic de aur; bucură-te, Preacurată, care ești slava creștinilor; bucură-te, Marie, Maica lui Hristos Dumnezeu; bucură-te, rai; bucură-te, masa cea dumnezeiască; bucură-te, biserică; bucură-te, năstrapă de aur; bucură-te, bucuria tuturor!

Pe ceea ce este mai înaltă decât cerurile și mai curată decât strălucirile soarelui, care ne-a izbăvit pe noi din blestem, pe Stăpâna lumii, cu cântări să o cinstim.

Pentru păcatele mele cele multe mi se bolnăvește trupul, și slăbește sufletul meu; la tine scap, ceea ce ești plină de daruri; nădejdea tuturor celor fără de nădejde, tu îmi ajută.

Stăpână și Maica Izbăvitorului, primește rugăciunea nevrednicilor robilor tăi, ca să fii folositoare către Cel Ce S-a născut din tine, o, Stăpâna lumii, fii mijlocitoare.

Cântăm cu osârdie acum cântare de bucurie ție, celei întru tot lăudate, Născătoare de Dumnezeu. Cu Înaintemergătorul și cu toți Sfinții, roagă-L, Născătoare de Dumnezeu, ca să ne mântuiască pe noi.

Toate oștile îngerești, Înaintemergătorul Domnului, cei doisprezece Apostoli și toți Sfinții, împreună cu Născătoarea de Dumnezeu, faceți rugăciuni ca să ne mântuiască pe noi.

Milostivă fii mie, smeritului, că afară de tine altă scăpare nu știu, eu cel ce sunt plin de tot felul de păcate. Miluiește-mă, nădejdea creștinilor.

 

Rugăciune

Ceea ce singură ești bucuria celor necăjiți și ocrotirea celor nedreptățiți, mângâierea celor ce plâng și ajutătoarea celor neajutorați, cercetătoarea celor neputincioși și acoperământul și sprijinul celor ce se chinuiesc; liman celor înviforați și toiag orbilor, povățuitoare celor rătăciți și scăpare tare celor din nevoi, Născătoare de Dumnezeu, cu totul fără de prihană, ia aminte la această ticăloasă și netrebnică rugăciune a mea, pe care o aduc ție, întru strângerea inimii și mă izbăvește de viforul cel rău al gândurilor. Scapă-mă pe mine din somnul cel greu care mi s-a pricinuit mie din lenevie și smulge și obiceiul cel rău al patimilor. Și precum știi, mântuiește-mă pe mine, netrebnicul robul tău, cel ce întru tine, după Dumnezeu, mi-am pus nădejdea mântuirii mele. Dă-mi mie, Preacurată, cu osârdie să fac poruncile Fiului tău și Dumnezeului nostru, și să păzesc întotdeauna așezămintele Lui cele mântuitoare. Și mă întărește ca, având cuget veghetor și minte trează, să întâmpin doxologiile Lui cele bineprimite. Că întru tine, pricinuitoarea bunătăților și ajutătoarea noastră, nădăjduind, aduc această cerere. Deci, să nu cad din nădejdea cea către tine, Preasfântă, nici să mă întorc smerit și rușinat. Ci să aflu prin tine, de Dumnezeu dăruită Stăpână, sfârșit cererilor mele. Ca întotdeauna, ca pe o ajutătoare tare a noastră, a păcătoșilor, și împlinitoare a cererilor noastre, să te laud pe tine, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Paraclisul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu

Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție.

Împărate ceresc, Mângâieto­rule, Duhul adevărului, Care pretutindenea ești și toate le îm­plinești, Vistierul bunătăților și dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi, și ne curățește pe noi de toată întinăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi (de trei ori).

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doam­ne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vin­decă neputințele noas­tre, pentru numele Tău.

Doamne miluiește (de trei ori), Slavă..., și acum...

Tatăl nostru, Care ești în ceruri, sfin­țească-Se numele Tău, vie împărăția Ta, fie voia Ta, precum în cer așa și pe pă­mânt. Pâinea noastră cea de toate zilele, dă-ne-o nouă astăzi și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noș­tri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbă­vește de cel rău. Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu miluiește-ne pe noi. Amin

Slavă..., Și acum...

Veniți să ne închinăm Împăratului nos­tru Dumnezeu.

Veniți să ne închi­năm și să cădem la Hristos, Împăratul nostru Dumnezeu.

Veniți să ne închinăm și să că­dem la Însuși Hristos, Împăratul și Dumne­zeul nostru.

 

Apoi Psalmul 142:

Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru credincioşia Ta, auzi-mă, întru dreptatea Ta. Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vii nu-i drept înaintea Ta. Vrăjmaşul prigoneşte sufletul meu şi viaţa mea o calcă în picioare; făcutu-m-a să locuiesc în întuneric ca morţii cei din veacuri. Mâhnit e duhul în mine şi inima mea încremenită înlăuntrul meu. Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult; cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele mâinilor Tale m-am gândit. Întins-am către Tine mâinile mele, sufletul meu ca un pământ însetoşat. Degrab auzi-mă, Doamne, că a slăbit duhul meu. Nu-ţi întoarce fața Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor ce se coboară în mormânt. Fă să aud dimineaţa mila Ta, că la Tine îmi este nădejdea. Arată-mi calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu. Scapă-mă de vrăjmaşii mei, că la Tine alerg, Doamne. Învaţă-mă să fac voia Ta, că Tu eşti Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun să mă povăţuiască la pământul dreptăţii. Pentru numele Tău, Doamne, dăruieşte-mi viaţă. Întru dreptatea Ta scoate din necaz sufletul meu. Fă bunătate de stârpeşte pe vrăjmaşii mei şi pierde pe toţi cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău. 

Dumnezeu este Domnul... (de trei ori).

Apoi troparele acestea, glasul al 4-lea:

Către Născătoarea de Dumnezeu, a­cum cu osârdie să alergăm noi, pă­cătoșii și smeriții, și să cădem cu pocăință, strigând din adâncul sufletului: Stăpână, ajută-ne, mi­los­tivindu-te spre noi; grăbește că pierim de mulțimea păcatelor; nu întoarce pe robii tăi de­șerți, că pe tine, singură nădejde te-am câș­ti­gat (de două ori).

Slavă..., Și acum...

Nu vom tăcea, Născătoare de Dum­nezeu, pururea a spune puterile tale noi, nevred­nicii. Că, de nu ai fi stat tu îna­inte rugându-te, cine ne-ar fi izbăvit pe noi din atâtea nevoi? Sau cine ne-ar fi păzit până acum slobozi? Nu ne vom depărta de la tine, stăpână, că tu izbă­vești pe robii tăi pururea din toate nevoile.

 

Apoi Psalmul 50:

Miluieşte-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta și după mulţimea îndurărilor Tale, şterge fărădelegea mea. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea şi de păcatul meu mă curăţeşte. Că fărădelegea mea eu o cunosc şi păcatul meu înaintea mea este pururea. Ţie unuia am greşit şi rău înaintea Ta am făcut, aşa încât drept eşti Tu întru cuvintele Tale şi biruitor când vei judeca Tu. Că iată întru fărădelegi m-am zămislit şi în păcate m-a născut maica mea. Că iată adevărul ai iubit; cele nearătate şi cele ascunse ale înţelepciunii Tale, mi-ai arătat mie. Stropi-mă-vei cu isop şi mă voi curăţi; spăla-mă-vei şi mai vârtos decât zăpada mă voi albi. Auzului meu vei da bucurie şi veselie; bucura-se-vor oasele mele cele smerite. Întoarce faţa Ta de la păcatele mele şi toate fărădelegile mele şterge-le. Inimă curată zideşte întru mine, Dumnezeule şi duh drept înnoieşte întru cele dinlăuntru ale mele. Nu mă lepăda de la faţa Ta şi Duhul Tău cel Sfânt nu-L lua de la mine. Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale şi cu duh stăpânitor mă întăreşte. Învăţa-voi pe cei fără de lege căile Tale şi cei necredincioşi la Tine se vor întoarce. Izbăveşte-mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta. Doamne, buzele mele vei deschide şi gura mea va vesti lauda Ta. Că de ai fi voit jertfă, ţi-aş fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi. Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit; inima înfrântă şi smerită Dumnezeu nu o va urgisi. Fă bine, Doamne, întru bună voirea Ta, Sionului, şi să se zidească zidurile Ierusalimului. Atunci vei binevoi jertfa dreptăţii, prinosul şi arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tău viţei. 

 

Cântarea 1

Glasul al 8-lea

Irmosul

Apa trecând-o ca pe uscat și din rău­tatea egiptenilor scăpând israeli­tea­­nul, striga: Izbăvitorului și Dumnezeului nos­tru să-I cântăm.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, milu­iește-ne pe noi.

De multe ispite fiind cuprins, către tine alerg căutând mântuire; o, Maică a Cuvântului și Fecioară, de rele și de nevoi mântuiește-mă.

Asupririle chinurilor mă tulbură și de multe necazuri se umple sufletul meu; alină-le, Fe­cioară, cu liniștea Fiului și Dumnezeului tău, ceea ce ești cu totul fără de prihană.

Slavă...,

Pe tine, ceea ce ai născut pe Mântuitorul și Dumnezeu, te rog Fecioară, izbăvește-mă din nevoi, că, la tine scăpând, acum îmi tind și su­fletul și gândul meu.

Și acum...

Fiind bolnav cu trupul și cu sufletul, cer­cetării celei dumnezeiești și purtării tale de grijă învrednicește-mă tu, Maica lui Dum­ne­zeu, ca ceea ce ești bună și Născătoarea Ce­lui bun.

 

Cântarea a 3-a

Irmosul

Doamne, Cel ce ai făcut cele de dea­supra crugului ceresc și ai zidit Bise­rica, Tu pe mine mă întărește întru dragostea Ta; că Tu ești marginea doririlor și credincio­șilor întărire, Unule Iubitorule de oameni.

Folositoare și acoperământ vieții mele te pun pe tine, Născătoare de Dumnezeu Fe­cioară; tu mă îndreptează la adăpostirea ta, ceea ce ești pricina bunătăților și credincioșilor întărire, una întru tot lăudată.

Te rog, Fecioară, risipește-mi tulburarea su­fletului și viforul scârbelor mele, că tu, mi­reasă dumnezeiască, pe Hristos începătorul li­niștii ai născut, ceea ce ești de Dumnezeu fericită.

Slavă...,

Ceea ce ai născut pe Făcătorul de bine, Care este pricina bunătăților, bogăția facerii de bine izvorăște-o tuturor, că toate le poți ca una care ai născut pe Hristos Cel puternic în­tru tărie, una preacurată.

Și acum...

Fiind cuprins de neputințe cumplite și de chinurile bolilor, tu, Fecioară, ajută-mi; cer aju­torul tău, Fecioară, că pe tine te știu comoară de tămăduiri neîmpuținată și necheltuită, ceea ce ești cu totul fără de prihană.

Următoarele stihiri se zic după Cântarea a 3-a și a 6-a:

Izbăvește de nevoi pe robii tăi, Născă­toare de Dumnezeu, că toți, după Dumnezeu, la tine scăpăm, ca și către un zid nestricat și folositor.

Caută cu milostivire, cu totul lăudată, Năs­cătoare de Dumnezeu, spre necazul cel cum­plit al trupului meu și vindecă durerea sufle­tu­lui meu.

Preotul zice ectenia:Miluiește-ne pe noi, Dumne­zeule..., la care pomenește pe cei pentru care se face paraclisul.Cântărețul:Doamne miluiește (de 12 ori). Apoi preotul zice ecfonisul: Că milostiv și iubitor de oameni...Și îndată sedealna, glasul al 2-lea:
Podobie: Cele de sus căutând...

Ceea ce ești rugătoare caldă și zid nebi­ruit, izvor de milă și lumii scăpare, cu dina­dinsul strigăm către tine, Născătoare de Dum­nezeu, stăpână: Vino degrab și ne izbăvește pe noi din nevoi, ceea ce ești singura grabnic folositoare.

 

Cântarea a 4-a

Irmosul

Am auzit, Doamne, taina rânduielii Tale, am înțeles lucrurile Tale și am preaslăvit Dumnezeirea Ta.

Tulburarea patimilor mele și viforul greșe­lilor mele alină-le, ceea ce ai născut pe Domnul-Îndreptătorul, dumnezeiască mireasă.

Chemând eu adâncul milostivirii tale, dă-mi-l mie, ceea ce ai născut pe Cel milos­tiv și pe Mântuitorul tuturor celor ce te laudă pe tine.

Slavă...

Îndulcindu-ne, preacurată, cu harurile tale, ție cântare de mulțumire cântăm, știindu-te pe tine Maica lui Dumnezeu.

Și acum...

Nădejde și întărire și zid de scăpare ne­mișcat câștigându-te pe tine, ceea ce ești întru tot lăudată, de tot necazul ne izbăvim.

 

Cântarea a 5-a

Irmosul

Luminează-ne pe noi, Doamne, cu po­run­cile Tale și cu brațul Tău cel înalt; pacea Ta dă-o nouă, Iubitorule de oameni.

Umple, Preacurată, de veselie viața mea, dăruindu-mi bucuria ta cea nestricată, ceea ce ai născut pricina veseliei.

Izbăvește-ne pe noi din nevoi, Născă­toare de Dumnezeu, curată, ceea ce ai născut Izbăvirea cea veșnică și Pacea care covârșește toată mintea.

Slavă...,

Risipește negura greșelilor mele, dumneze­iască mireasă, cu strălucirea luminii tale, ceea ce ai născut Lumina cea dumnezeiască și veșnică.

Și acum...

Tămăduiește, curată, neputința sufletului meu, învrednicindu-mă cercetării tale, și sănă­tate, cu rugăciunile tale, dăruiește-mi.

 

Cântarea a 6-a

Irmosul

Rugăciunea mea voi vărsa către Dom­nul și Lui voi spune necazurile mele; că s-a umplut sufletul meu de răutăți și viața mea s-a apropiat de iad, și ca Iona mă rog: Dum­nezeule, din stricăciune scoate-mă.

Cum a mântuit de moarte și de putrejune firea mea care era ținută de moarte și de pu­trejune, pe Sine Însuși dându-Se spre moarte, Fecioară, roagă-te Fiului și Dumnezeului tău, să mă izbăvească și de răutățile vrăjmașului.

Pe tine te știu folositoare și păzitoare prea tare vieții mele, Fecioară, care risipești tulbu­rarea năpastelor și izgonești asupririle diavo­lilor; de aceea mă rog totdeauna: Izbăvește-mă de stricăciunea chinurilor mele.

Slavă...,

Pe tine, Fecioară, te-am dobândit ca un zid de scăpare și sufletelor mântuire desăvâr­șită și desfătare întru necazuri; de lumina ta pururea ne bucurăm, o, stăpână; și acum ne iz­băvește din nevoi și din chinuri.

Și acum...

Acum zac în patul durerilor și nu este tă­măduire trupului meu; ci mă rog ție, celei bune, care ai născut pe Dumnezeu, Mântuitorul lu­­mii și Tămăduitorul bolilor, ridică-mă din strică­ciunea durerilor.

Preotul pomenește pe cei pentru care se face pa­raclisul, așa cum s-a arătat după Cântarea a 3-a. Apoi ecfonisul și condacul, glasul al 6-lea:

Ceea ce ești păzitoarea creștinilor nebiru­ită, și rugătoare neîncetată către Făcătorul, nu trece cu vederea glasurile cele de rugăciune ale păcătoșilor; ci sârguiește ca o bună spre ajuto­­rul nostru, care cu credință strigăm către tine: Grăbește spre rugăciune și te nevoiește spre îm­blânzire, apărând pururea pe cei ce te cinstesc pe tine, Născătoare de Dumnezeu.

Prochimen, glasul al 4-lea:

Pomeni-voi numele Tău în tot neamul și neamul.

Stih: Ascultă, fiică, și vezi și pleacă urechea ta și uită poporul tău și casa părintelui tău.

 

Apostolul Paraclisului Maicii Domnului

Evrei (VII,7-17)

Diaconul: Înțelepciune.Preotul: Pace ție. Cântărețul: Și duhului tău. Aliluia..., glasul al 4-lea:

Acum slobozește pe robul Tău, Stăpâne, după cuvântul Tău, în pace.

Stih: Lumină spre descoperirea neamurilor.

 

Evanghelia de la Paraclisului Maicii Domnului

Luca I, 39-49, 56

Slavă...,glasul al 2-lea:

Părinte, Cuvinte și Duhule, Treime Sfântă, curățește mulțimea greșelilor noastre.

Și acum...

Pentru rugăciunile Născătoarei de Dum­ne­zeu, Milostive, curățește mulțimea greșelilor noastre.

Stih: Miluiește-ne, Dumnezeule, după mare mila Ta și după mulțimea îndurărilor Tale, curățește fărăde­legile noastre.

Și stihirile acestea, glasul al 6-lea:

Podobie: Toată nădejdea...

Ajutorului omenesc nu ne încredința pe noi, Preasfântă Stăpână, ci primește rugăciu­nea robilor tăi, că necazurile ne cuprind și nu putem răbda săgetările diavolilor; acoperământ nu ne-am agonisit nicăieri unde să scăpăm noi, păcătoșii, pururea fiind biruiți; mângâ­iere nu avem afară de tine, stăpâna lumii. Nă­dejdea și folositoarea credincioșilor, nu trece rugăciunile noastre, ci le fă de folos.

Nimeni din cei ce aleargă la tine nu iese rușinat, Născătoare de Dumnezeu Fecioară; ci, cerând dar bun, primește dăruirea către cere­rea cea de folos.

Prefacerea celor necăjiți, izbăvirea celor neputincioși fiind, izbăvește pe robii tăi, Năs­cătoare de Dumnezeu Fecioară, pacea celor din războaie, liniștea celor înviforați, singura folosi­toare a credincioșilor.

Preotul zice:

Mântuiește, Dumnezeule, poporul Tău și binecuvântează moștenirea Ta. Cercetează lumea Ta cu milă și cu îndurări. Înalță fruntea dreptmăritorilor creștini și tri­mite peste noi milele Tale cele bogate; pen­tru rugăciunile Preacuratei Stăpânei noastre Născătoarei de Dumnezeu și pururea Fecioa­rei Maria; cu puterea cinstitei și de viață fă­că­toarei Cruci; cu folosințele cinstitelor puteri cerești celor fără de trup; cu rugăciunile cins­titului, măritului Prooroc Înaintemergătorului și Botezătorului Ioan; ale Sfinților măriților și întru tot lăudaților Apostoli; ale celor între Sfinți Părinții noștri, mari dascăli și ierarhi: Va­sile cel Mare, Grigorie de Dumnezeu cuvân­tătorul și Ioan Gură de Aur; cu ale Sfinților Ata­nasie cel Mare, Chiril și Ioan cel Milostiv, patriarhii Alexandriei și ale Sfântului Ni­fon, patriarhul Constantinopolului; cu ale celor în­tre sfinți Părinților noștri: Nicolae al Mirelor Lichiei și Spiridon al Trimitundei, făcătorii de minuni, Calinic Cernicanul, Iosif cel Nou, Io­rest și Sava, Antim Ivireanul, Iosif Mărturisi­­torul, Ghelasie, Leontie și Teodosie de la Brazi, și cu ale tuturor sfinților sfințiților ierarhi; cu ale sfin­ților, măriților și marilor Mucenici: Gheor­ghe, purtătorul de biruință, Dimitrie, izvorâ­torul de mir, Teodor Tiron, Teodor Stratilat și Ioan cel Nou; cu ale Sfântului Sfințitului Mu­cenic Ha­­ra­lambie; cu ale Sfântului Marelui Mucenic Nichita Romanul; cu ale Sfinților Mu­cenici Serghie și Vah, Ioan Valahul și Oprea; cu ale Sfinților Mărturisitori Ioan și Moise, Cons­tantin Voievod și fiii săi Cons­tantin, Ștefan, Radu și Matei, Ianache sfetni­cul; cu ale Sfân­tului Voievod Ștefan cel Mare și cu ale tu­turor bunilor biruitori mucenici; cu ale prea­cuvioșilor și de Dumnezeu purtăto­rilor Părin­ților noștri: Grigorie Decapolitul, Ni­codim cel Sfințit, Dimitrie cel Nou, Visa­rion și So­fronie, Ioan, Antonie, Daniil, Gher­man, Ioan Hozevitul, Vasile de la Poiana Mă­rului, Te­o­dora, și cu ale Preacuvioasei Maicii noastre Parascheva; cu ale Sfântului (N) a că­rui po­menire o săvârșim astăzi; cu ale Sfinților și drepților dumnezeiești Părinți Ioachim și Ana și cu ale tuturor sfinților, rugămu-ne, Mult-mi­lostive, Doamne, auzi-ne pe noi, păcătoșii, care ne rugăm Ție, și ne miluiește pe noi.

Doamne miluiește (de 12 ori), apoi preotul zice ec­fonisul: Cu mila și cu îndurările și cu iubirea de oameni...

 

Cântarea a 7-a

Irmosul

Tinerii, cei ce au mers din Iudeea în Ba­bilon oarecând, cu credința Treimii, vă­paia cuptorului au călcat-o, cântând: Dumnezeul părinților noștri, bine ești cuvântat.

Când ai vrut să tocmești mântuirea noas­tră, Mântuitorule, Te-ai sălășluit în pântecele Fecioarei, pe care ai arătat-o folositoare lumii. Binecuvântat ești, Dumnezeul părinților noștri.

Maică preacurată, roagă pe Domnul mi­lei, pe Care L-ai născut, să izbăvească de pă­cate și de întinăciune sufletească pe cei ce strigă cu credință: Binecuvântat ești, Dumnezeul pă­rinților noștri.

Slavă...,

Comoară de mântuire și izvor de curăție, turn de tărie și ușă de pocăință, pe ceea ce Te-a născut pe Tine ai arătat-o celor ce strigă: Binecuvântat ești, Dumnezeul părinților noștri.

Și acum...

De neputințele trupești și de păcatele sufle­tești, pe cei ce vin cu dragoste către acoperă­mântul tău cel dumnezeiesc, învrednicește-i să fie tămăduiți, Născătoare de Dumnezeu, care ai născut nouă pe Mântuitorul Hristos.

 

Cântarea a 8-a

Irmos: Pe Împăratul ceresc, pe Care Îl laudă oștile în­gerești, lăudați-L și-L preaînălțați întru toți vecii.

Nu trece cu vederea pe cei ce au tre­buință de ajutor de la tine, Fecioară, pe cei care cântă și te preaînalță întru toți vecii.

Tămăduiește neputința sufletului meu și durerile chinurilor mele, Fecioară, ca să te slă­vesc, curată, în veci.

Binecuvântăm pe Tatăl și pe Fiul și pe Sfântul Duh, Domnul.

Bogăție de tămăduiri verși, Fecioară, celor ce te laudă cu credință și preaînalță nașterea ta cea de negrăit.

Și acum…

Tu izgonești asuprirea și năvălirea pati­mi­lor, Fecioară; pentru aceea te lăudăm întru toți vecii.

Stih: Să lăudăm, bine să cuvântăm și să ne în­chi­năm Domnului, cântându-I și preaînălțându-L întru toți vecii.

Pe Împăratul ceresc, pe Care Îl laudă oș­tile îngerești, lăudați-L și-L preaînălțați întru toți vecii.

 

Cântarea a 9-a

Irmosul

Cu adevărat, Născătoare de Dumnezeu, te mărturisim pe tine Fecioară curată, noi cei izbăviți prin tine, slăvindu-te cu cetele cele fără de trup.

Să nu întorci fața ta de la izvorul lacrimilor mele, Fecioară, care ai născut pe Hristos, Cel ce a șters toată lacrima de pe fața tuturor.

Umple de bucurie inima mea, Fecioară, ceea ce ai primit plinirea bucuriei și ai pierdut grija păcatului.

Slavă...,

Cu strălucirea luminii tale luminează, Fe­cioară, negura neștiinței și o izgonește de la cei ce cu credință te mărturisesc pe tine Născă­toare de Dumnezeu.

Și acum...

Pe mine, care zac de boală în locul cel de răutate, tămăduiește-mă, Fecioară, și mă în­toarce din boală în sănătate.

Catavasia

O, prealuminate nor, Maica lui Dumne­zeu, pe cei ce se luptă cu noi surpă-i cu dreapta ta cea stăpânitoare și atotputernică, și celor ce sunt în necazuri le ajută, pe cei asupriți îi mântuiește și dezleagă de păcate pe cei ce se roagă ție, că toate le poți câte le voiești.

Apoi

Cuvine-se cu adevărat să te fericim, Năs­cătoare de Dumnezeu, cea pururea fericită și prea nevinovată și Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce ești mai cinstită decât heruvimii și mai slăvită, fără de asemănare, decât serafimii, care, fără stricăciune, pe Dumnezeu Cuvân­tul ai născut, pe tine, cea cu adevărat Născă­toare de Dumnezeu, te mărim.
Apoi stihirile acestea, glasul al 2-lea:

Podobie: Când de pe lemn...

Pentru toți care scapă cu credință întru acoperământul tău cel puternic te rogi, ceea ce ești bună; că noi, păcătoșii, nu avem altă izbăvire către Dumnezeu în nevoi și în neca­zuri, pururea fiind încărcați cu multe păcate, Maica Dumnezeului Celui de sus. Pentru aceea cădem înaintea ta, să ne izbăvești pe noi, robii tăi, din toate nevoile.

Stih: Pomeni-voi numele tău în tot neamul și neamul...

Tuturor necăjiților bucurie și asupriților fo­lositoare și flămânzilor dătătoare de hrană, străi­nilor mângâiere, celor învăluiți adăpostire, bolnavilor cercetare, celor neputincioși acope­ră­mânt și sprijinire, toiag bătrâneților tu ești Preacurată, Maica Dumnezeului Celui de sus; pentru aceea, ție ne rugăm: Grăbește și milu­iește pe robii tăi.

Stih: Ascultă, fiică, și vezi și pleacă urechea ta și uită poporul tău și casa părintelui tău.

Bucură-te, Fecioară preacurată; bucură-te cinstitul sceptru al Împăratului Hristos; bucu­ră-te, ceea ce ai crescut Strugurele cel de taină; bucură-te, ușa cerului și rugul cel nears; bucu­ră-te, lumină a toată lumea; bucură-te, bucuria tuturor; bucură-te, mântuirea credincioșilor; bucură-te, apărătoarea și scăparea tuturor crești­nilor, stăpână.

Slavă..., Și acum..., glasul al 8-lea

Bucură-te, lauda a toată lumea; bucură-te, casa Domnului; bucură-te, munte umbrit; bucu­ră-te, scăpare; bucură-te, ceea ce ești sfeșnic de aur; bucură-te, Preacurată, care ești slava creș­ti­nilor; bucură-te, Marie, Maica lui Hristos Dumnezeu; bucură-te, rai; bucură-te, masa cea dumnezeiască; bucură-te, biserică; bucură-te, năstrapă de aur; bucură-te, bucuria tuturor.

În timp ce preotul cădește altarul și poporul, se cântă aceste tropare ale Născătoarei de Dumnezeu, glasul al 8-lea:

Pe ceea ce este mai înaltă decât cerurile și mai curată decât strălucirile soarelui, care ne-a izbăvit pe noi din blestem, pe stăpâna lumii, cu cântări să o cinstim.

Pentru păcatele mele cele multe mi se îm­bolnăvește trupul și slăbește sufletul meu; la tine scap, ceea ce ești plină de daruri; nădej­dea tuturor celor fără de nădejde, tu îmi ajută.

Stăpână și Maica Izbăvitorului, primește rugăciunea nevrednicilor robilor tăi, ca să fii folositoare, către Cel ce S-a născut din tine, o, stăpâna lumii, fii mijlocitoare.

Cântăm cu osârdie acum cântare de bucu­rie ție, celei întru tot lăudată, Născătoare de Dumnezeu. Cu Înaintemergătorul și cu toți sfinții, roagă-L, Născătoare de Dumnezeu, ca să ne mântuiască pe noi.

Toate oștile îngerești, Înaintemergătorul Dom­nului, cei doisprezece Apostoli și toți sfinții, împreună cu Născătoarea de Dumne­zeu, faceți rugăciuni ca să ne mântuiască pe noi.

Milostivă fii mie, smeritului, că afară de tine altă scăpare nu știu eu, cel ce sunt plin de tot felul de păcate. Miluiește-mă, nădej­dea creștinilor.

Apoi: Sfinte Dumnezeule..., Preasfântă Treime..., Tatăl nostru...

Preotul: Că a Ta este împărăția...

Și troparele, glasul al 6-lea:

Miluiește-ne pe noi, Doamne, miluiește-ne pe noi, că nepricepându-ne de nici un răspuns, această rugăciune aducem Ție, ca unui Stăpân, noi păcătoșii robii Tăi, miluiește-ne pre noi.

Slavă...,

Doamne, miluiește-ne pe noi că întru Tine am nădăjduit; nu Te mânia pe noi foarte, nici pomeni fărădelegile noastre, ci caută și acum ca un milostiv și ne izbăvește pe noi de vrăjmașii noștri, că Tu ești Dumnezeul nostru și noi sun­tem poporul Tău, toți lucrul mâinilor Tale și numele Tău chemăm.

Și acum..., al Născătoarei de Dumnezeu

Ușa milostivirii deschide-o nouă, binecu­­vântată Născătoare de Dumnezeu, ca să nu pierim noi, cei ce nădăjduim întru tine, ci să ne mântuim prin tine din nevoi, că tu ești mân­tuirea neamului creștinesc.

Preotul zice ectenia:

Miluiește-ne pe noi, Dumnezeule, după mare mila Ta, rugămu-ne Ție, auzi-ne și ne mi­luiește.

Cântărețul: Doamne miluiește (de trei ori).

Încă ne rugăm pentru mila, viața, pacea, sănătatea, mântuirea, cercetarea, iertarea, buna-sporire și chivernisire a robilor lui Dumnezeu (N) și pentru ca să li se ierte lor toată greșeala cea de voie și cea fără de voie.

Cântărețul: Doamne miluiește (de trei ori).

Încă ne rugăm ca să fie păzit sfânt locașul acesta, țara aceasta, orașul (satul) acesta și toate orașele și satele, de boală, de foamete, de cutre­mur, de potop, de foc, de sabie, de venirea altor neamuri asupra noastră și de războiul cel dintre noi; pentru ca milostiv, blând și lesne iertător să ne fie nouă Bunul și Iubitorul de oameni Dum­nezeul nostru și să-Și întoarcă toată mânia care se pornește asupra noastră, să ne izbăvească pe noi de îngrozirea Lui cea dreaptă, care este asu­pra noastră, și să ne miluiască pe noi.

Cântărețul: Doamne miluiește (de 40 ori).

Auzi-ne pe noi, Dumnezeule, Mântui­torul nostru, nădejdea tuturor marginilor pă­mântului și a celor ce sunt pe mare departe, și, Milostive, milostiv fii nouă, Stăpâne, pentru păcatele noastre și ne miluiește pe noi.
Cântărețul: Doamne miluiește (de trei ori). Preotul zice ecfonisul:

Că milostiv și iubitor de oameni Dumne­­zeu ești și Ție slavă înălțăm, Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii ve­cilor. Amin.

Apoi preotul face otpustul cel mic.

Canon de rugăciune la Praznicul Adormirii Maicii Domnului (1)

Tropar la Praznicul Adormirii Maicii Domnului, glasul 1

Întru naştere Fecioria ai păzit, întru Adormire lumea nu ai părăsit, de Dumnezeu Născătoare; mutatu-te-ai la Viaţă, fiind Maica Vieţii şi cu rugăciunile tale, izbăveşti din moarte sufletele noastre.

 

Cântarea 1

Glasul 1

Irmosul

Cea Împodobită cu Dumnezeiasca Slavă, Sfinţita şi Lăudata pomenirea ta, Fecioară, pe toţi credincioşii la veselie i-a adunat; şi începând Mariam, cu timpane şi cu hore, cântă Unuia-Născut al tău, căci cu Slavă S-a preaslăvit.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Petrecut-au cetele celor fără trup în Sion Dumnezeiescul tău trup cel ce mergea la cer. Şi fără de veste adunându-se mulţimea Apostolilor de la margini, a stat îndată înaintea ta Născătoare de Dumnezeu, cu aceia, Preacurată Fecioară, Cinstită pomenirea ta prăznuim.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Răsplătiri de biruinţă ai luat asupra firii, Curată, pe Dumnezeu născând. Însă, urmând Făcătorului şi Fiului tău, mai presus de fire te-ai supus Legilor firii. Pentru aceasta, după ce ai murit, ai înviat, cu Fiul tău în veci vieţuind.

 

Cântarea a 3-a

Irmosul

Cel Ce eşti Făcător şi Cu­prinzător a toate, Înţelepciunea şi Puterea lui Dumnezeu, Hristoase, Neclintită şi Nemişcată, întăreşte Biserica, Cel Ce Însuţi eşti Sfânt şi întru Sfinţi Te odihneşti.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Pe tine, femeie moartă, însă mai prsus de fire şi Maică a lui Dumnezeu, văzându-te măriţii Apostoli, Ceea ce eşti cu totul fără prihană, cu frică te-au atins cu mâinile pe tine, cea Strălucită cu Mărire, ca pe o Sălăşluire în care Dumnezeu a locuit văzându-te.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Apucat-a înainte judecata lui Dumnezeu aducând tăierea mâinilor batjocoritoare ale celui îndrăzneţ, păzind în Slava Dumnezeirii Cinstea Sicriului celui Însufleţit, în care Cuvântul trup S-a făcut.

 

Cântarea a 4-a

Irmosul

Graiurile proorocilor şi preînchipuirile au proorocit Întruparea Ta cea din Fecioară, Hristoase. Lumina Strălucirii Tale întru lumina neamurilor va ieşi şi va striga Ţie adâncul cu veselie: Slavă Puterii Tale, Iubitorule de oameni.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Vedeţi, popoare şi vă miraţi că, Muntele cel Sfânt şi preavădit al lui Dumnezeu, la Locaşurile cele Cereşti de sus se ridică; Cerul cel pământesc în Locaşul cel Ceresc şi Nestricăcios se sălăşluieşte.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

La viaţa cea pururea veşnică şi mai bună, moartea ta a fost trecere, Curată, din cea vremelnică, la cea Dumnezeiască cu adevărat şi netrecătoare mutându-te, Preacurată, vezi întru veselie pe Fiul şi Domnul tău.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Ridicatu-s-au porţile cereşti, îngerii au lăudat şi a primit Hristos Vistieria Fecioriei Maicii Sale. Heruvimii te-au ridicat cu veselie şi Serafimii te slăvesc, bucurându-se.

 

Cântarea a 5-a

Irmosul

Dumnezeiasca şi nespusa frumuseţe a bunătăţilor Tale, Hristoase, voi spune: că din veşnica Slavă Strălucire împreună Vecuitoare şi Ipostatnică luând, din pântecele Fecioresc Întrupându-Te, celor din întuneric şi din umbră le-ai Răsărit ca un Soare.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Ca pe nor adunarea Apostolilor, Fecioară, fiind purtată, s-a adunat în Sion de la margini, ca să slujească ţie, Norului celui Uşor, din care Dumnezeu Cel Preaînalt, celor din întuneric şi din umbră, le-a Răsărit Soare al dreptăţii.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Limbile cele de Dumnezeu primite, ale trâmbiţelor Dumnezeieştilor bărbaţi, cu glas bine răsunător, Născătoarei de Dumnezeu au strigat cântare de petrecere, cu Duhul glăsuind: Bucură-te, Izvorul cel Nestricat al Întrupării lui Dumnezeu celei de viaţă Începătoare şi izbăvirea tuturor.

 

Cântarea a 6-a

Irmosul

Focul cel dinăuntru al chitului născut în luciul mării a fost închipuire a îngropării Tale celei de trei zile, al căreia prooroc Iona s-a arătat. Că, fiind izbăvit precum s-a şi spus mai înainte, nevătămat striga: jertfi-voi Ţie cu glas de laudă, Doamne.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Datu-ţi-a ţie cele mai presus de fire Împăratul, Dumnezeul tuturor; că, precum în naştere Fecioară te-a păzit, aşa şi în groapă trupul ţi-a ferit fără stricăciune; şi împreună te-a Preamărit în Dumnezeiasca mutare, Cinste ţie, Maicii, ca un Fiu dăruindu-ţi.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Cu adevărat pe tine ca pe o Făclie Luminoasă a Focului Celui fără materie; ca pe o Cădelniţă de aur a Cărbunelui Celui Dumnezeiesc; ca pe o Năstrapă şi Toiag şi tablă de piatră de Dumnezeu Scrisă; ca pe un Sicriu Sfânt şi ca pe o Masă a Pâinii Vieţii, în Sfânta Sfintelor te-a sălăşluit, Fecioară, Cel Născut al tău.

 

CONDAC

Glasul al 2-lea

Pe Născătoarea de Dumnezeu, Ceea ce este în rugăciuni Neadormită şi Folosinţă, Nădejdea cea Neschimbată, mormântul şi moartea nu au ţinut-o. Căci, ca pe Maica Vieţii, la viaţă a mutat-o Cel Ce S-a sălăşluit în pântecele ei cel pururea Fecioresc.

 

Cântarea a 7-a

Irmosul

Mâniei celei fără de ruşine şi focului, Dumnezeiasca dragoste împotrivindu-se, focul adică l-a răcorit, iar de mânie şi-a râs; prin Vioara cea Cuvântătoare şi de Dumnezeu Însufleţită, care cu cele trei cântări ale sfinţilor, împotriva organelor de cântare ale păgânilor, în mijlocul văpăii, a răsunat: Preaslăvite Dumnezeul părinţilor şi al nostru, bine eşti cuvântat.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Tablele cele de Dumnezeu lucrate şi scrise cu Dumnezeiescul Duh, Moise cu mânie le-a sfărâmat; iar Stăpânul Aceluia păzind Nevătămată pe Ceea ce L-a născut, în Locaşurile Cereşti acum a aşezat-o. Cu aceia săltând, grăim lui Hristos: Preaslăvite Dumnezeul părinţilor şi al nostru, bine eşti cuvântat.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

În bine Slăvită şi Aleasa zi a mutării Curatei Fecioare, cu mâini iscusite să cântăm în chimvale şi în lăuta inimii şi cu buze curate să dăm glas gândului înalt în trâmbiţă şi să grăim: Preaslăvite Dumnezeul părinţilor şi al nostru, bine eşti cuvântat.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Poporule, cel de Dumnezeu înţelepţit, adună-te; că Locaşul Dumnezeieştii Slave din Sion se mută la Locaşul Ceresc. Acolo este glasul cel curat al celor ce prăznuiesc, glasul bucuriei celei negrăite al celor ce cântă lui Hristos întru veselie: Preaslăvite Dumnezeul părinţilor şi al nostru, bine eşti cuvântat.

 

Cântarea a 8-a

Irmosul

Îngerul lui Dumnezeu Cel Preaputernic a arătat tinerilor văpaia, răcorind pe cuvioşi, iar pe cei necredincioşi arzând; şi pe Născătoarea de Dumnezeu a făcut-o Izvor de Viaţă Începător, stricare a morţii şi viaţă izvorând celor ce cântă: pe Făcătorul Singur să-L lăudăm cei mântuiţi şi să-L preaînălţăm întru toţi vecii.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Cu cuvinte au urmat Dumnezeiescul Sicriu celui de Sfinţenie, toată mulţimea cuvântătorilor de Dumnezeu în Sion, strigând: unde te duci acum cortul Dumnezeului Celui Viu? Nu înceta privind la cei ce cântă cu credinţă: pe Făcătorul Singur să-L lăudăm cei mântuiţi şi să-L preaînălţăm în veci.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Înălţându-ţi mâinile cu care ai îmbrăţişat pe Dumnezeu trupeşte, Ceea ce eşti cu totul fără prihană, ai zis cu îndrăzneală ca o Maică către Cel pe Care L-ai născut: pe cei pe care mi i-ai dat mie în veci îi păzeşte, că strigă către Tine: pe Făcătorul Singur să-L lăudăm cei mântuiţi şi să-L preaînălţăm în veci.

 

Cântarea a 9-a

Stih: Neamurile toate te fericesc pe tine, Singura de Dumnezeu Născătoare.

Se biruiesc hotarele firii întru tine, Curată Fecioară, că naşterea fecioreşte şi moartea arvuneşte viaţă. Ceea ce eşti după naştere Fecioară şi după moarte vie, izbăveşti pururea Născătoare de Dumnezeu, moştenirea ta.

Stih: Neamurile toate te fericesc pe tine, Singura de Dumnezeu Născătoare.

Spăimântatu-s-au puterile îngereşti, văzând în Sion pe Stăpânul lor, luând pe mâini suflet de femeie. Căci, către Ceea ce L-a născut întru curăţie, El ca un Fiu a strigat: vino, Curată şi cu Fiul şi Dumnezeul tău, împreună te preaslăveşte.

Stih: Neamurile toate te fericesc pe tine, Sin gura de Dumnezeu Născătoare.

Aşezat-a ceata Apostolilor trupul tău cel de Dumnezeu primitor, cu frică văzându-l şi cu glas mare vestind. Şi în Cereştile Cămări, la Fiul tău, mergând, izbăveşti pururea, Fecioară, moştenirea ta.

Rugăciunea „Cuvine-se cu adevărat”

Cuvine-se cu adevărat să te fericim, Născătoare de Dumnezeu, cea puru­rea fe­ricită și prea nevinovată și Maica Dumne­zeului nostru. Ceea ce ești mai cinstită decât heruvimii și mai mărită fără de ase­mănare decât serafimii, ca­re fără stri­că­ciune pe Dumnezeu Cu­vântul ai născut, pe tine, cea cu ade­vărat Năs­cătoare de Dumnezeu, te mărim.