Sfinții mucenici Serghie și Vah erau de neam roman, mari senatori și cei dintâi nobili de la curtea împăratului Maximian, care îi iubea mult și îi cinstea pentru priceperea și vitejia lor în războaie, precum și pentru credința în slujbă. Nimeni nu putea în niciun chip să se apropie de împărat și să ceară ceva de la el, decât numai prin acești credincioși sfetnici ai lui. În astfel de cinste împărătească erau, cinste pe care nimeni altul n-o avea. Însă ei nu așteptau cinste de la împăratul cel pământesc, ci de la Împăratul cel ceresc, căci credeau în Domnul nostru Iisus Hristos și se sârguiau să placă Lui prin viața cea sfântă și prin osârdia cu care îi slujeau. Ei, însă, își tăinuiau credința de frica împăratului, căci mânia și iuțimea lui Maximian împotriva credincioșilor erau neîmblânzite. Dar lumina credinței în Hristos n-a rămas multă vreme ascunsă, căci a venit vremea să fie arătată tuturor, pentru că unii oameni, pizmuindu-i pentru dragostea ce le-o arăta împăratul și voind să atragă asupra lor mânia lui Maximian, i-au pârât că sunt creștini și că s-au lepădat de închinarea la idoli.
Împăratul nu voia să creadă că niște oameni ca aceștia, care au de la el atâtea daruri, să-i fie lui potrivnici în cinstirea zeilor și chiar se rușina de dânșii să-i întrebe despre aceste lucruri sau să-i mustre, neavând nici o dovadă vrednică de crezare. Însă s-a gândit să-i ispitească în acest chip: într-una din zile împăratul a făcut praznic pentru idolii săi și a mers împreună cu toți nobilii, cu ostașii, cu slujitorii și cu toată suita sa în capiștea necuratului idol Die, voind să-i aducă jertfe alese. În acest timp privea să vadă dacă vor intra o dată cu dânsul și iubiții lui senatori în capiștea idolească. Când împăratul a intrat în capiște, senatorii Serghie și Vah au rămas afară și, ca adevărați robi ai lui Hristos, stăteau deoparte și se rugau adevăratului Dumnezeu, ca să lumineze ochii necredinciosului popor și să preamărească întru dânșii prea sfânt numele Său. Împăratul, văzând că Serghie și Vah n-au intrat cu dânsul la praznic, a trimis pe slujitorii săi să-i prindă și să-i aducă cu sila în capiștea lui Die. Fiind aduși sfinții în adunarea cea urâtă de Dumnezeu, împăratul le-a poruncit să se închine idolilor, să le aducă jertfă și să mănânce din cele jertfite idolilor. Iar ei, nevoind să facă acestea, au zis: „Avem în cer un Dumnezeu care nu minte, un Dumnezeu adevărat și viu, care pe toată lumea o cuprinde și nu este nesimțitor la fel că idolii voștri și noi Aceluia ne închinăm”. În felul acesta ei îl mustrau pe împărat pentru credința lui cea greșită, pentru că cinstea cuvenită lui Dumnezeu o dădea idolilor orbi, surzi și muți, aducând cu el și pe alții la această credință. Împăratul a poruncit să fie luate de la dânșii semnele nobleții lor - fireturile ostășești, lanțurile de aur, inelele și toate hainele și să fie îmbrăcați femeiește spre necinstea lor și, punând cercuri de fier pe grumazul lor, a poruncit să fie purtați așa prin cetate spre râsul și batjocura tuturor, ca așa cei slăviți și de neam nobil roman să fie batjocoriți pentru cinstirea adevăratului Dumnezeu și pentru necinstirea idolilor mincinoși sau, mai bine zis, a diavolilor, cărora n-au voit să le jertfească cei ce se aduceau pe sine jertfă lui Hristos.
Împăratul Maximian, după săvârșirea necuratelor jertfe, s-a întors la palat și, mâhnindu-se pentru Serghie și Vah, pe care îi iubea, i-a chemat înaintea sa și le-a zis: „Prietenii mei prea iubiți și credincioși, pentru ce v-ați înșelat ca să-i miniați pe zei, iar pe mine, împăratul vostru, care sunt bun și milostiv, să mă mâhniți și vouă să vă aduceți atâta necinste? Pentru că eu, deși vă iubesc mult, nu pot suferi necinstirea zeilor mei, și vă voi da la chinuri, fără ca aceasta să fie dorința mea. Deci, vă rog, prietenii mei, părăsiți pe acel Fiu al teslarului pe care evreii, ca pe un tâlhar, l-au răstignit între tâlhari pe cruce. Nu vă amăgiți de creștineștile farmece și basme și întoarceți-vă către zeii noștri și eu vă voi încununa cu mai multă cinste, și mai multă dragoste vă voi arăta vouă și veți trăi în bunătățile împărăției mele, fiind nedespărțiți de mine”. Serghie și Vah, nevrând ca pentru dragostea împăratului să cadă din dragostea lui Dumnezeu și nedorind ca pentru bunătățile cele vremelnice să se lipsească de bunătățile cele veșnice, au grăit mult împotriva împăratului. Și fiind plini de darul Duhului Sfânt și cu limbă slobodă, în cuvinte înțelepte, au arătat neputința idolilor și cu multă îndrăzneală au mărturisit puterea și dumnezeirea lui Iisus Hristos, iar pe împărat l-au sfătuit să caute să cunoască adevărul.
Păgânul împărat, având inimă împietrită și urechile surde și ochii cei sufletești orbi, nu primea sfatul lor cel bun și se lepăda de cuvintele lor folositoare și se aprindea mai mult de mânie și iuțime, dar nevrând ca el însuși să-i muncească, pentru că îi iubea foarte mult, i-a trimis în părțile Răsăritului, la ighemonul Antioh, care era cumplit chinuitor al creștinilor. Acest Antioh se învrednicise de la împărat de ighemonie prin nobilii Serghie și Vah, pentru că ei, prin rugămintea lor, au mijlocit de la Maximian acea cinste pentru Antioh și l-a rânduit ighemon în părțile Răsăritului. La acest Antioh i-a trimis Maximian pe Sfinții Serghie și Vah, pentru ca să se înfricoșeze de cruzimea lui, cruzime despre care se dusese vestea în toată lumea, să le fie frică de el, fiind în mâinile acestui tiran și așa, fiind siliți, să se lepede de Hristos din frică și de rușine; iar dacă nu se vor supune să fie chinuiți, nu înaintea ochilor împăratului, ci în alte părți îndepărtate.
Sfinții au plecat din Roma, fiind duși în lanțuri, și mergând toată ziua aceea, au rămas peste noapte la o gazdă, iar la miezul nopții, când ostașii care îi duceau și îi păzeau au adormit adânc, ei privegheau cu tot dinadinsul în rugăciune, cerând lui Dumnezeu ajutor, ca să poată să rabde cu bărbăție toate chinurile, pentru numele Lui cel sfânt. Astfel rugându-se ei, li s-a arătat îngerul Domnului, strălucind lumină cerească, și îi întărea, zicându-le: „Îndrăzniți, robii lui Hristos, și nevoiți-vă ca ostașii cei buni împotriva diavolului, pentru că degrabă îl veți birui. Iar pentru nevoința voastră veți lua cununile biruinței de la Domnul Iisus Hristos, Care va fi alături de voi în suferința voastră, dându-vă ajutorul Său, până ce îl veți călca pe vrăjmașul diavol sub picioare”. Cu aceste cuvinte întărindu-i, îngerul s-a făcut nevăzut, iar ei, umplându-se de negrăită bucurie, înălțau laudă lui Dumnezeu Celui ce bine a voit ca prin îngereasca arătare să cerceteze pe robii săi. Și mergând multă vreme pe cale, petreceau în post, în rugăciuni și cântări de psalmi, înarmându-se împotriva duhurilor celor nevăzute ale răutății prin această duhovnicească armă. Trecând prin multe cetăți și țări, au ajuns în părțile Răsăritului, în cetatea care se numea Varvalisa, unde locuia Antioh, căruia ostașii i-au predat pe cei trimiși în lanțuri, adică pe Serghie și pe Vah, precum și scrisoarea împăratului care avea acest cuprins:
„Maximian, puternicul împărat, poruncește lui Antioh, ighemonul părților din Răsărit și tuturor oamenilor, dar mai ales ajutătorilor și slujbașilor împărăției noastre, ca să nu mai fie oameni necredincioși zeilor și străini de slujbele lor; deci, în acest fel, văzând pe Serghie și pe Vah că sunt de credința creștinească cea atât de rea, i-am judecat și i-am găsit a fi vinovați de muncile cele cumplite. Și de vreme ce sunt nevrednici de împărăteasca cinste, i-am trimis bunătății tale, ca, de se vor pocăi, ascultându-ne pe noi, și de vor jertfi zeilor, să-i învrednicești cu blândețea ta și să-i eliberezi din chinurile cele pregătite pentru ei; apoi să le făgăduiești a noastră iubire de oameni, pentru că va lua fiecare dregătoria sa și va ajunge la cinste mai mare ca cea dintâi. Iar dacă nu se vor supune, ci vor rămâne în credința cea rea, să-i supui pe dânșii la chinuri legiuite și să-i pierzi cu moarte de sabie. Îți doresc viață lungă și să fii sănătos”.
Antioh, citind această scrisoare împărătească, a poruncit ca Serghie și Vah să fie puși într-o închisoare ușoară și să fie păziți până a doua zi. Iar a doua zi, intrând în divan, a șezut la judecată și, aducându-i înaintea sa, a zis către dânșii: „Părinților și binefăcătorilor mei, care ați mijlocit pentru mine să iau această dregătorie și cinste pe care o am, cum s-a schimbat buna voastră soartă, căci eu acum șed ca un judecător, iar voi stați ca niște robi legați înaintea mea, eu care altădată ședeam înaintea voastră, slujindu-vă. Deci, rogu-vă să nu voiți a vă face vouă un rău ca acesta, ci ascultați-l pe împărat și cinstiți pe zei, ca să reveniți la cele dintâi dregătorii ale voastre și în cinste; iar dacă nu veți face aceasta, apoi chiar fără de voia mea vă voi pune la chinuri, după porunca împăratului, pentru că ați auzit singuri ce-mi poruncește împăratul în scrisoarea pe care mi-a trimis-o. Drept aceea, domnii mei, fiți milostivi vouă și mie, căci eu n-aș vrea să fiu aspru chinuitor al binefăcătorilor mei”. Dar sfinții au răspuns: „În zadar vrei să ne amăgești cu cuvintele tale, pentru că cinstea și necinstea, viața și moartea, toate sunt deopotrivă celor care au viața cea cerească; nouă Hristos ne este viața, iar moartea pentru El ne este cinste”.
Multe altele au zis sfinții, preamărind pe Hristos, ocărind pe idoli și mustrând păgânătatea necredincioșilor. Iar Antioh, mâniindu-se, a poruncit ca Sfântul Serghie să fie aruncat în temniță, iar pe Vah să-l dezbrace, să-l întindă la pământ și să-l bată fără milă. Și îl bătură mult pe Sfântul Vah peste tot trupul, încât mulți slujitori, obosind, se schimbau pentru a-l bate; iar din cauza acestei bătăi i-a căzut carnea de pe oase, iar pântecele i-a fost despicat și schingiuitorii vărsau sângele lui ca pe apă. Din pricina acelei bătăi, sfântul și-a dat sufletul său în mâinile Domnului. Apoi călăul a poruncit ca trupul lui să fie târât afară din cetate și să fie aruncat pentru mâncarea fiarelor și păsărilor. Dar Domnul a păzit trupul lui, căci mai mulți credincioși, care se ascundeau afară din cetate în prăpăstii și în peșteri de frica slujitorilor de idoli, ieșind noaptea din ascunzătorile lor, au luat trupul Sfântului Vah și l-au îngropat cu cinste într-una din acele peșteri în care ei se ascundeau.
Sfântul Serghie, șezând în temniță și auzind că prietenul lui s-a sfârșit în chinuri, plângea mult pentru despărțirea de el, zicând: „Vai mie, fratele meu, Vah, de acum nu vom mai cânta, zicând: iată ce este bun sau ce este frumos, fără numai a locui frații împreună; pentru că m-ai lăsat singur”. Tânguindu-se în acest fel, în noaptea următoare lui Serghie i s-a arătat Sfântul Vah, într-o lumină cerească foarte strălucitoar,e și l-a mângâiat, spunându-i despre răsplata cea pregătită în ceruri și întărindu-l spre mucenicească nevoință către care va veni în curînd și va câștiga de la Hristos Domnul mare milă și mare îndrăzneală. Sfântul Serghie s-a bucurat foarte mult de arătarea lui Vah și întru bucuria inimii cânta lui Dumnezeu.
În ziua următoare ighemonul, vrând să meargă în cetatea Sur, a poruncit ca Serghie să fie adus după el. Acolo, șezând la judecată, a zis către sfânt: „Vah, om necredincios și rău, nevrând să jertfească zeilor, a vrut mai bine să moară de moarte silnică decât să-i cinstească pe zei, iar eu l-am pedepsit după faptele sale. Dar tu, domnul meu Serghie, pentru ce urmezi credinței celei rele și te duci de voie în mare primejdie? Binefăcătorul meu, nu te condamna singur la chinuri, pentru că eu mă rușinez de ale tale faceri de bine și mă rușinez de cinstea ta, pentru că tu stai osândit înaintea mea, iar eu șed și te judec pe tine. Eu, care eram mai mic decât tine, m-am învrednicit de mare cinste prin mijlocirea ta, și iată că acum sunt mai mare decât tine, iar tu, care ai căpătat de la împărat mare cinste și multe bunătăți, iată că acum singur îți dorești răul; deci, te rog, ascultă sfatul meu, supune-te voii împăratului și cinstește pe zei, ca să dobândești cinstea și dregătoria cea de mai înainte”. A răspuns sfântul, zicând: „Cinstea și slava cea vremelnică sunt deșarte, iar necinstea se face pricinuitoare de cinstea cea vremelnică. Deci, nu mă îngrijesc de această necinste și nici nu doresc cinstea vremelnică, căci nădăjduiesc să fiu cinstit de Hristosul meu cu cinstea cea adevărată și veșnică în mărirea cea cerească. Tu pomenești facerile mele de bine, cum că ți-am mijlocit de la împăratul cel pământesc această dragoste mare, dar ascultă-mă pe mine și, cunoscând adevărul, leapădă-te de necurații tăi zei și închină-te împreună cu mine Dumnezeului ceresc și Împăratului veacurilor, iar eu îți făgăduiesc ca să-ți mijlocesc de la El mai multe bunătăți decât ai tu de la Maximian”.
Atunci Antioh, văzând că nu poate să-l întoarcă pe Serghie de la Hristos și să-l plece la voia împărătească, a zis: „Seghie, mă silești ca, uitând toate bunătățile primite de la tine, să fiu nevoit să te supun la cumplite chinuri”. Iar Serghie a răspuns: „Fă ce voiești tu, pentru că acum îl am ajutor pe Hristos care a zis: Nu vă temeți de cei ce ucid trupul, că sufletul nu pot să-l ucidă. Iată, ai stăpânire peste trupul meu ca să-l chinui, dar peste sufletul meu nu ai stăpânire, nici tu, nici tatăl tău, Satana”. Antioh, mâniindu-se, i-a zis: „Văd că îndelunga mea răbdare te-a făcut îndrăzneț”. Apoi a poruncit ca Serghie să fie încălțat cu încălțăminte de fier, ce avea într-însa piroane lungi și ascuțite și care au străpuns tălpile sfântului. Și așa fiind încălțat, i s-a poruncit să alerge înaintea șaretei sale, pentru că mergea spre cetatea Tetrapirghia, iar de la Tetrapirghia aveau să meargă la cetatea Rosaf. Iar Sfântul Serghie alerga și cânta, zicând: „Așteptând am văzut pe Domnul care, căutând spre mine, a auzit rugămintea mea și m-a scos din groapa necazului și din tina ticăloșiei și a pus pe piatră picioarele mele și a îndreptat pașii mei”.
Ajungând ei în Tetrapirghia, care era la mare depărtare de Sur, ca la nouă stadii, mucenicul a fos dus în temniță. În drum spre temniță el zicea: „Cel ce a mâncat odată pâinea mea, a venit asupra mea cu vicleșug și cu legăturile chinurilor cele cumplite a întins cursă picioarelor mele, dar vino, Doamne, în ajutorul meu și împiedică-i pe dânșii și izbăvește de cei necredincioși sufletul meu”. În noaptea aceea, pe când se ruga în temniță, îngerul Domnului a venit la dânsul și i-a vindecat picioarele de răni. Apoi, dimineața, călăul a poruncit ca Sfântul Serghie să fie scos din temniță, crezând că nu va putea călca cu picioarele din pricina rănilor, dar l-a văzut de departe mergând bine, cu picioarele sănătoase și neșchiopătînd deloc și, înspăimîntîndu-se, a zis: „Cu adevărat, omul acesta este vrăjitor, pentru că cine ar putea ca după astfel de chinuri să umble neșchiopătînd? Deci, dacă se vede cu picioarele nevătămate, aceasta nu poate fi decât putere vrăjitorească”. Apoi, încălțându-l iarăși cu acei papuci, l-a gonit înaintea sa până ce au ajuns la cetatea Rosaf, care era la o depărtare de șaptezeci de stadii de cetatea Sur. Acolo, șezând la judecată, l-au silit pe Sfântul Serghie să se închine la idoli și, nefiind posibil să-l atragă de la mărturisirea lui Hristos, l-au osândit la moarte. Și, ducându-l afară din cetate, la locul de osânda, Sfântul Serghie și-a cerut voie pentru a-și face rugăciunile și, rugându-se îndelung, a auzit de sus un glas dumnezeiesc chemându-l acolo; apoi, cu bucurie, plecându-și capul său sub sabie, s-a sfârșit, iar trupul lui a fost îngropat de credincioșii din acele locuri.
După o vreme, niște oameni credincioși din cetatea Sur s-au sfătuit în taină să ia de acolo trupul Sfântului Mucenic Serghie și să-l ducă în cetatea lor, iar când s-au apropiat, noaptea, de mormântul sfântului, îndată a ieșit de acolo o flacără de foc mare cât un stâlp care ajungea până la ceruri. Iar niște ostași care locuiau în Rosaf, văzând, în miezul nopții, acea văpaie înaltă de foc care lumina toată partea aceea, au alergat înarmați la acel loc și au aflat pe cetățenii de la Sur cuprinși de spaimă pentru această minunată vedenie de foc.
După puțină vreme, încetând acea lumină de foc, cei ce veniseră de la Sur au înțeles că sfântul nu voiește să se despartă de locul acela unde și-a vărsat sângele și și-a dat sufletul pentru Hristos.
Petrecând acolo câteva zile, au zidit în cinstea Sfântului Serghie, la locul unde a fos îngropat, un mormânt din piatră, înalt și foarte frumos. Apoi, sporind credința în Domnul nostru Iisus Hristos, s-a zidit în cetatea Rosaf o biserică cu numele Sfântului Mucenic Serghie și adunându-se din cetățile dimprejur cincisprezece episcopi, au descoperit mormântul Sfântului, iar cinstitele lui moaște, care s-au păstrat în mireasmă bună și nestricate, au fost mutate cu mare cinste în biserica cea nouă. Și au așezat să fie prăznuită pomenirea lui în fiecare an, în octombrie, ziua a șaptea, zi în care a fost omorât. Apoi în amândouă locurile, adică și în biserică, unde se aflau sfintele lui moaște, și acolo unde și-a aflat sfârșitul și a fost îngropat, se făceau multe tămăduiri bolnavilor și se goneau diavolii.
Se mai cade încă a pomeni și despre aceasta: în fiecare an în ziua praznicului Sfântului Serghie fiarele sălbatice, ieșind din pustiile dimprejurul acelui loc, unde zăcuse mai înainte trupul sfântului, își schimbau cruzimea lor de fiară în blândețe de miel, încât nu vătămau pe nimeni, nici pe oameni, nici pe dobitoace, ci cu sfială înconjurau acel loc sfânt și iarăși se întorceau în pustia lor. Așa l-a preamărit Dumnezeu pe plăcutul Său, încât și fiarelor, ca unor oameni, le poruncea să prăznuiască sfânta lui pomenire. Cu ale cărui rugăciuni, prea bunul Dumnezeu să îmblânzească minia vrășmașilor noștri, ca și mânia fiarelor sălbatice, spre mărirea Sa cea dumnezeiască, în veci. Amin.
Acatistul Sfinților Mari Mucenici Serghie și Vah
De este preot, zice: Binecuvântat este Dumnezeul nostru totdeauna, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin, iar de este diacon, monah sau mirean, zice: Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi.
Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție!
Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea ești și pe toate le împlinești; Vistierul bunătăților și Dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi și ne curățește pe noi de toată întinăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi (de trei ori).
Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doamne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vindecă neputințele noastre, pentru numele Tău.
Doamne, miluiește (de trei ori), Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Tatăl nostru, Care ești în ceruri, sfințească-se numele Tău, vie împărăția Ta, facă-se voia Ta, precum în cer, așa și pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi, și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel rău.
Preotul: Că a Ta este împărăția, puterea și slava, a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor.
Cântărețul: Amin. Doamne, miluiește (de 12 ori). Și troparele:
Miluiește-ne pe noi, Doamne, miluiește-ne pe noi, că nepricepându-ne de nici un răspuns, această rugăciune aducem ție, ca unui Stăpân, noi, păcătoșii robii Tăi, miluiește-ne pe noi.
Slavă...
Doamne, miluiește-ne pe noi, că întru Tine am nădăjduit; nu Te mânia pe noi foarte, nici pomeni fărădelegile noastre, ci caută și acum ca un Milostiv și ne izbăvește pe noi de vrăjmașii noștri; că Tu ești Dumnezeul nostru și noi suntem poporul Tău; toți lucrul mâinilor Tale și numele Tău chemăm.
Și acum..., al Născătoarei de Dumnezeu:
Ușa milostivirii deschide-o nouă, binecuvântată Născătoare de Dumnezeu Fecioară, ca să nu pierim cei ce nădăjduim întru tine, ci să ne mântuim prin tine din nevoi, că tu ești mântuirea neamului creștinesc.
Apoi:
Cred întru unul Dumnezeu, Tatăl Atotțiitorul, Făcătorul cerului și al pământului, văzutelor tuturor și nevăzutelor.
Și întru unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Născut, Care din Tatăl S-a născut mai înainte de toți vecii; Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, iar nu fă-cut, Cel de o ființă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut;
Care pentru noi, oamenii, și pentru a noastră mântuire, S-a pogorât din ceruri și S-a întrupat de la Duhul Sfânt și din Maria Fecioara și S-a făcut om;
Și S-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponțiu Pilat și a pătimit și S-a îngropat;
Și a înviat a treia zi, după Scripturi.
Și S-a înălțat la ceruri și șade de-a dreapta Tatălui;
Și iarăși va să vină cu slavă, să judece viii și morții, a Cărui împărăție nu va avea sfârșit.
Și întru Duhul Sfânt, Domnul de viață Făcătorul, Care din Tatăl purcede, Cel ce împreună cu Tatăl și cu Fiul este închinat și slăvit, Care a grăit prin proroci.
Întru una, sfântă, sobornicească și apostolească Biserică;
Mărturisesc un Botez întru iertarea păcatelor;
Aștept învierea morților.
Și viața veacului ce va să fie. Amin.
Doamne, miluiește (de 12 ori).
Apoi:
Psalmul 142
Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru credincioșia Ta, auzi-mă, întru dreptatea Ta. Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vii nu-i drept înaintea Ta. Vrăjmașul prigonește sufletul meu și viața mea o calcă în picioare; făcutu-m-a să locuiesc în întuneric ca morții cei din veacuri. Mâhnit e duhul în mine și inima mea încremenită înlăuntrul meu. Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult; cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele mâinilor Tale m-am gândit. Întins-am către Tine mâinile mele, sufletul meu ca un pământ însetoșat. Degrab auzi-mă, Doamne, că a slăbit duhul meu. Nu-ți întoarce fața Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor ce se coboară în mormânt. Fă să aud dimineața mila Ta, că la Tine mi-e nădejdea. Arată-mi calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu. Scapă-mă de vrăjmașii mei, că la Tine alerg, Doamne. Învață-mă să fac voia Ta, că Tu ești Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun să mă povățuiască la pământul dreptății. Pentru numele Tău, Doamne, dăruiește-mi viață. Întru dreptatea Ta scoate din necaz sufletul meu. Fă bunătate de stârpește pe vrăjmașii mei și pierde pe toți cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău.
Slavă..., și acum..., Aliluia (de trei ori).
(Troparul)
Doamne, miluiește (de trei ori).
Apoi:
Psalmul 50
Miluiește-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta, și după mulțimea îndurărilor Tale, șterge fărădelegea mea. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea și de păcatul meu mă curățește. Că fărădelegea mea eu o cunosc și păcatul meu înaintea mea este pururea. Ție unuia am greșit și rău înaintea Ta am făcut, așa încât drept ești Tu întru cuvintele Tale și biruitor când vei judeca Tu. Că iată, întru fărădelegi m-am zămislit și în păcate m-a născut maica mea. Că iată, adevărul ai iubit; cele nearătate și cele ascunse ale înțelepciunii Tale mi-ai arătat mie. Stropi-mă-vei cu isop, și mă voi curăți; spăla-mă-vei, și mai vârtos decât zăpada mă voi albi. Auzului meu vei da bucurie și veselie; bucura-se-vor oasele mele cele smerite. Întoarce fața Ta de la păcatele mele și toate fărădelegile mele șterge-le. Inimă curată zidește întru mine, Dumnezeule, și duh drept înnoiește întru cele dinlăuntru ale mele. Nu mă lepăda de la fața Ta și Duhul Tău cel Sfânt nu-L lua de la mine. Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale și cu duh stăpânitor mă întărește. Învăța-voi pe cei fără de lege căile Tale și cei necredincioși la Tine se vor întoarce. Izbăvește-mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta. Doamne, buzele mele vei deschide și gura mea va vesti lauda Ta. Că de ai fi voit jertfă, Ți-aș fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi. Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit, inima înfrântă și smerită Dumnezeu nu o va urgisi. Fă bine, Doamne, întru bună-voirea Ta, Sionului, și să se zidească zidurile Ierusalimului. Atunci vei binevoi jertfa dreptății, prinosul și arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tău viței.
(Apoi, urmează Condacele și Icoasele)Condacul 1
Cei ce în lume aţi fost mari dregători împărăteşti, dar dispreţuind slava omenească, ați căutat mai cu osârdie slava cerească şi v-aţi învrednicit la ieşirea din viaţă de cununile muceniciei, ca să viețuiți de-a pururea întru slava lui Dumnezeu, învredniciţi-ne şi pe noi a vă aduce cântări de laudă, strigând: Bucură-te, Sfinte Vah, pătimitorule pentru Hristos! Bucură-te, Sfinte Serghie, împlinitorul poruncilor Domnului!
Icosul 1
De înalte dregătorii şi de mare cinste te-ai învrednicit, Sfinte Vah, în viaţa ta, că însuşi necredinciosul împărat Maximian te-a cinstit pe tine, precum şi pe du-hovnicescul tău prieten Serghie, ca pe nişte preaiubiţi sfetnici ai săi, dar tu, dorind mai mult slava împăratului celui Ceresc, Aceluia mai cu osârdie slujitor te-ai arătat, pentru care auzi de la noi, nevrednicii, unele ca acestea:
Bucură-te, că de mare cinste în viaţă te-ai învrednicit;
Bucură-te, cel ce în mari dregătorii ai fost rânduit;
Bucură-te, că împăratul Maximian sfetnic te-a avut;
Bucură-te, că şi Împăratului Ceresc a sluji ai vrut;
Bucură-te, că Dumnezeu cu multă slavă te-a împodobit;
Bucură-te, că slăvit prieten pe Serghie ţi-а dăruit;
Bucură-te, că amândoi aţi slujit ascuns a voastră nevoinţă;
Bucură-te, cel ce erai plin de multă cunoştinţă;
Bucură-te, al rugăciunii noastre ascultătorule;
Bucură-te, de cereşti daruri agonisitorule;
Bucură-te, că sfaturi înţelepte şi nouă ne dai;
Bucură-te, că dragoste dumnezeiască în inimă purtai;
Bucură-te, Sfinte Vah, pătimitorule pentru Hristos!
Condacul 2
Întâi-stătător ai fost întru dregătorie, Sfinte Serghie, mai mult decât prietenul tău Vah, şi plin de înţelepciune te-ai arătat, pentru aceasta şi chinuiri mai cumplite ţie ţi s-au pregătit, dar tu întru toate lăudai pe Dumnezeu, cântând Lui: Aliluia!
Icosul 2
Din multă înţelepciunea ta, Sfinte Serghie, aţi ţinut o vreme tăinuită credinţa voastră cea întru Hristos, de frica împăratului, că nemăsurată era mânia lui şi neîmblânzită iuţimea lui Maximian asupra credincioşilor, însă nu multă vreme a fost ascunsă lumina credinţei lui Hristos sub obroc, că vădiţi aţi fost împăratului a fi creştini, pentru care aducem ţie cântări ca acestea:
Bucură-te, că întru înţelepciune credinţa ţi-ai păzit;
Bucură-te, că şi înaintea oamenilor adevărul s-a vădit;
Bucură-te, că n-ai făcut niciun răi celor ce te-au zavistuit;
Bucură-te, că răutatea acestora te-a lăsat neclintit;
Bucură-te, că n-a stat multă vreme lumina credinţei sub obroc;
Bucură-te, că acum reverşi lumina lui Hristos în orice loc;
Bucură-te, că luminezi pe cei din întunericul necunoştinţei;
Bucură-te, propovăduitorule al credinţei;
Bucură-te, că îi înţelepţeşti pe cei din dregătorii;
Bucură-te, strigăm ţie, ca rugător către Domnul să ne fii;
Bucură-te, al credincioşilor luminătorule;
Bucură-te, al întunericului Satanei biruitorule;
Bucură-te, Sfinte Serghie, împlinitorul poruncilor Domnului!
Condacul 3
Cu mare mâhnire şi cu multă iuţime s-a pornit rău-credinciosul împărat Maximian mai întâi împotriva ta, Sfinte Vah, auzind că ai lepădat urâta închinare la idoli, slujind lui Hristos, pentru care aveau să ţi se pregătească pătimiri. De aceea, strigăm lui Dumnezeu, Cel ce te-a întărit întru nevoințe: Aliluia!
Icosul 3
Neputând să creadă împăratul că iubiţii săi sfetnici şi credincioşi dregători sunt potrivnici închinării idoleşti, făcând sărbătoare şi aducând jertfe idolilor, v-a întins o cursă, prin care mai întâi pe tine, cinstite Vah, voia să te piardă. Pentru aceasta strigăm ţie, celui ce eşti întâi-pătimitor:
Bucură-te, că n-ai căzut în cursa vicleană care ți s-a întins;
Bucură-te, că tu cel dintâi spre muncire ai fost trimis;
Bucură-te, că a cunoscut Domnul buna ta dorire;
Bucură-te, că vesel ai plecat către chinuire;
Bucură-te, că spre jertfele idolilor nu ai privit;
Bucură-te, că tu să slujeşti idolilor nu ai voit;
Bucură-te, că nu ai intrat în capiştea idolească;
Bucură-te, că împăratul a poruncit să te silească;
Bucură-te, de dumnezeieşti porunci plinitorule;
Bucură-te, de bune roade aducătorule;
Bucură-te, alungătorul ispitelor diavoleşti;
Bucură-te, că celor din necazuri nădejde le dăruieşti;
Bucură-te, Sfinte Vah, pătimitorule pentru Hristos!
Condacul 4
Fiind târâţi cu silnicie în templul idolesc, n-aţi voit nicidecum să aduceţi jertfe idolilor făcuţi de mâini omeneşti, iar tu, Sfinte Serghie, cu tărie ai mărturisit că Unul singur este Dumnezeu, Cel ce sălăşluieşte în ceruri, Căruia cântai: Aliluia!
Icosul 4
Mustrându-l voi pe împărat pentru reaua lui credinţă, că dă idolilor celor nesimţitori cinstea datorată Dumnezeului Celui viu, atrăgând şi pe alţii la aceasta, s-a mâniat împăratul şi a poruncit să ia de pe voi însem-nele cele de cinste ale dregătoriei şi cercuri de fier pe grumajii voştri să pună, iar tu, Sfinte Serghie, împreună cu nevoitorul Vah, toată necinstea şi batjocura o ai răbdat. Pentru aceasta, auzi de la noi unele ca acestea:
Bucură-te, că ai mustrat reaua credinţă a împăratului;
Bucură-te, că pentru aceasta ai fost izgonit din dregătoriile palatului;
Bucură-te, cel ce în batjocură cu haine femeieşti ai fost îmbrăcat;
Bucură-te, cel ce pentru Hristos ocară ai răbdat;
Bucură-te, cel căruia cercuri de fier pe grumaji ţi-au pus;
Bucură-te, cel ce jugul cel bun al lui Hristos l-ai dus;
Bucură-te, prieten al Sfântului Vah care pătimea împreună cu tine;
Bucură-te, că astăzi prin voi mult ajutor ne vine;
Bucură-te, că necinstea spre mare cinstire ţi s-a făcut;
Bucură-te, că în ispite şi batjocuri ne eşti nouă scut;
Bucură-te, în suferinţe şi în mâhniri alinătorule;
Bucură-te, în rele pătimiri sprijinitorule;
Bucură-te, Sfinte Serghie, împlinitorul poruncilor Domnului!
Condacul 5
După sfârşirea spurcatelor jertfe s-a întors necredinciosul împărat la palatele sale şi, pentru dragostea ce o avea către voi, Sfinţilor, şi pentru multa voastră vrednicie, v-a chemat la sine, socotind să vă plece voii sale celei rele, dar tu, Sfinte Vah, stându-i înainte, împreună cu mărturisitorul Serghie, îi strigai lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul 5
Cu meşteşugite cuvinte căutând să vă amăgească împăratul, v-a arătat dragostea ce avea pentru voi; dar tu, Sfinte Vah, asemenea lui Serghie, nevoind pentru dragostea împăratului să cazi din dragostea de Dumnezeu, şi pentru bunătăţile cele vremelnice să te lipseşti de cele veşnice, fiind plin de harul Duhului Sfânt, mult ai grăit împotriva credinţei celei rele; deci, văzând noi buna ta îndrăzneală, laude ca acestea aducem tie:
Bucură-te, că împotriva împăratului cu îndrăzneală ai stat;
Bucură-te, că, plin de Duh Sfânt fiind tu, pe el l-ai mustrat;
Bucură-te, că ai ales mai bine dragostea cerească;
Bucură-te, că nu te-ai amăgit de slava împărătească;
Bucură-te, că ai defăimat bunătăţile cele vremelnice;
Bucură-te, că te-ai învrednicit de bucuriile cele veşnice;
Bucură-te, cel ce cu bună îndrăznire ai grăit;
Bucură-te, că pe împărat prin cuvânt l-ai biruit;
Bucură-te, că şi azi biruieşti pe cei rău-credincioşi;
Bucură-te, că pe mulţi la Hristos ai întors;
Bucură-te, al Bisericii mare luminător;
Bucură-te, al ereticilor aspru mustrător;
Bucură-te, Sfinte Vah, pătimitorule pentru Hristos!
Condacul 6
Avându-şi împăratul împietrită inima şi surde urechile cele înţelegătoare şi orbi ochii cei sufleteşti, s-a mâniat de mustrarea voastră, Sfinţilor, şi a hotărât să vă trimită spre chinuire lui Antioh, domnitorul părţilor Ră-săritului, iar tu, Sfinte Serghie, împreună cu Vah, mai cu tărie strigai lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul 6
Fiind Antioh ridicat la cinstea de domnitor, prin sprijinirea voastră, Sfinţilor, dar cumplit prigonitor asupra credincioşilor dovedindu-se, a socotit împăratul că prin frică şi de ruşine o să vă plece spre idoleasca închinare, dar voi prin înger aţi primit întărire să răbdaţi toate chinurile, că pentru nevoinţele voastre veţi primi cununile muceniciei. Deci noi, văzând această minune, ţie, Sfinte Serghie, care te-ai învrednicit de arătări dumnezeieşti, cu umilinţă îţi strigăm:
Bucură-te, că nici prin frică, nici prin necinste nu te-ai plecat;
Bucură-te, că întărit de credinţă pe umeri Crucea ai ridicat;
Bucură-te, că prin înger Dumnezeu ți-a binevestit;
Bucură-te, că spre nevoinţă răbdarea ți-a întărit;
Bucură-te, că pentru suferinţe cununi muceniceşti ţi-a pregătit;
Bucură-te, că şi de alte daruri dumnezeieşti te-ai învrednicit;
Bucură-te, că acum cu îngerii împreună te veseleşti;
Bucură-te, că prin rugăciunile tale pe mulţi izbăveşti;
Bucură-te, că la tine alergăm în suferinţă;
Bucură-te, că tu ne întăreşti în credinţă;
Bucură-te, spre bune nevoinţe povăţuitorule;
Bucură-te, spre slujirea lui Dumnezeu întăritorule;
Bucură-te, Sfinte Serghie, împlinitorul poruncilor Domnului!
Condacul 7
Cu scrisoare împărătească fiind întăriţi trimişii lui Maximian, v-au dus pe voi, Sfinţilor, la Antioh, care după cuvântul împăratului mai întâi cu amăgitoare cuvinte, iar mai apoi cu înfricoşări, a încercat să vă plece spre închinarea la idoli. Dar voi, neclintiţi ati rămas întru mărturisirea lui Hristos. Şi tu, Sfinte Vah, te întreceai mai cu grabă a aduce lui Dumnezeu cântare de laudă: Aliluia!
Icosul 7
Grabnic te-ai arătat la mărturisirea lui Hristos, Sfinte Vah, pentru aceasta te-ai şi învrednicit cel dintâi de cununa muceniciei, că, bătut fiind cumplit, ai răbdat până la moarte, dându-ţi sfântul tău suflet în mâinile Domnului. Iar trupul, a poruncit chinuitorul să fie lăsat pradă fiarelor sălbatice. Dar Domnul l-а păzit pe el şi a fost cu cinste îngropat în taină de credincioşi. Pentru ale tale nevoințe auzi de la noi toti:
Bucură-te, Sfinte Vah, cel ce întâi ai fost rânduit spre chinuire;
Bucură-te, cel ce ai lăsat pe Serghie în temniţă pus spre păzire;
Bucură-te, că ai răbdat când trupul pe pământ ţi-a fost întins;
Bucură-te, ca ai uimit pe chinuitorii care de mânie s-au aprins;
Bucură-te, că ai îndurat când ei te-au bătut mult peste tot trupul;
Bucură-te, că tu în bătăi şi în chinuri nu ai slăbit cu duhul;
Bucură-te, că nu te-ai plecat celor ce carnea ţi-au sfâşiat;
Bucură-te, cel ce cu sfântul tău sânge pământul l-ai udat;
Bucură-te, că sufletul ţi l-ai dat în mâinile lui Hristos;
Bucură-te, că acum străluceşti ca un soare luminos;
Bucură-te, pentru Iisus îndelung-răbdătorule;
Bucură-te, şi al nostru cald-sprijinitorule;
Bucură-te, Sfinte Vah, pătimitorule pentru Hristos!
Condacul 8
Aflând tu, Sfinte Serghie, că fratele tău de credinţă şi de pătimire, Vah, singur te-a lăsat, te tânguiai: „Vai mie, prietenul şi fratele meu, că de acum nu mai pot cânta cu Psalmistul: Iată acum ce este bun şi ce este frumos, decât numai a locui fraţii împreună.” Şi te pregăteai să rabzi cu şi mai multă tărie pătimirile, slăvind pe Dumnezeu şi cântându-I: Aliluia!
Icosul 8
A doua zi a poruncit domnitorul Antioh să te ducă într-o cetate vecină şi acolo să-i aşeze scaunul de judecată. Iar noi, văzând dorirea ta cea aprinsă după cununa muceniciei, te lăudăm, Sfinte Serghie, zicând:
Bucură-te, cel ce cu râvnă cununa muceniciei ai dorit;
Bucură-te, că prietenului tău să-i fii următor ai voit;
Bucură-te, că harul te-a întărit în răbdarea suferinţei;
Bucură-te, că ai arătat tuturor tăria credinţei;
Bucură-te, că ai răbdat pe cel ce chinuri ţi-a pregătit;
Bucură-te, că şi într-o cetate vecină credinţa ai mărturisit;
Bucură-te, că ai rămas neînfricoşat de reaua judecată;
Bucură-te, că erai ca Iisus înaintea lui Pilat altădată;
Bucură-te, că toate le-ai suferit cu răbdare;
Bucură-te, pavăza credinţei cea tare;
Bucură-te, al tiranilor judecători îmblânzitorule;
Bucură-te, al asupriţilor întăritorule;
Bucură-te, Sfinte Serghie, împlinitorul poruncilor Domnului!
Condacul 9
Cunoscând tu, Sfinte Vah, din lăcaşurile drepţilor întru care te sălăşluieşti, mâhnirea fratelui tău Serghie, că a rămas singur, te-ai arătat lui în vedenie, înconjurat de o lumină cerească, având faţă îngerească şi haină ostăşească mult strălucitoare şi l-ai îndemnat pe el ca fără de frică să-I cânte neîncetat lui Dumnezeu, Cel ce proslăveşte pe nevoitorii Săi, cântare de slavă: Aliluia!
Icosul 9
Stând la judecată, nelegiuitul Antioh vorbea despre tine, Sfinte Vah, fratelui tău Serghie, vrând să-l înfricoşeze pe el prin pătimirile tale, dar el mai mult se întărea cu pilda ta. Iar noi, văzând ajutorul întru nevoinţă pe care şi după cinstită adormirea ta l-ai dat împreună-nevoitorului Serghie, cu un glas te fericim, strigându-ţi, Sfinte:
Bucură-te, prietenul cel neadormit;
Bucură-te, sfătuitorul cel nebiruit;
Bucură-te, că şi după moarte prietenului tău i-ai rămas credincios;
Bucură-te, că tu cu credinţă neînfricată I-ai slujit lui Hristos;
Bucură-te, că în vedenie Sfântului Serghie і te-ai arătat;
Bucură-te, că pe el în suferinţe l-ai îmbărbătat;
Bucură-te, că ne dăruieşti nouă curaj şi tărie;
Bucură-te, că acum cu credinţă îţi strigăm ţie;
Bucură-te, că eşti scut celor din închisori;
Bucură-te, că păzeşti pe ai tăi închinători;
Bucură-te, al celor întemniţaţi apărătorule;
Bucură-te, al celor din primejdii izbăvitorule;
Bucură-te, Sfinte Vah, pătimitorule pentru Hristos!
Condacul 10
Neputându-te pleca pe tine prigonitorul, Sfinte Serghie, nici cu ademeniri şi nici cu înfricoşări, a iscodit chinuri mai cumplite, că a poruncit să te încalţe în încălţăminte de fier având cuie mari şi aşa te-a pus să alergi înaintea lui până la o altă cetate. Iar tu alergarea dreptei credinţe cu bucurie ai săvârşit, cântând lui Dumnezeu, Celui ce te întărea întru nevoințe: Aliluia!
Icosul 10
Fiind aruncat în temnită, Sfinte, cu picioarele zdrobite de alergare, ca şi Petru te-ai învrednicit a fi cercetat de un înger care ţi-a tămăduit rănile. Şi văzându-te prigonitorul Antioh a doua zi vindecat, te-a socotit ca pe un vrăjitor şi iar a poruncit cu aceeaşi încălţăminte să te încalţe şi până la o altă cetate mai depărtată să alergi, unde, punându-şi scaunul de judecată, te-a osândit la moarte prin tăiere de sabie şi aşa ţi-ai dat sufletul, primind cununa muceniciei, iar trupul tău a fost în-gropat de binecredincioşi. Pentru ale tale nevoinţe primeşte de la noi, nevrednicii, unele ca acestea:
Bucură-te, cel ce ai pătimit chinuri cumplite;
Bucură-te, cel căruia picioarele ţi-au fost zdrobite;
Bucură-te, cel încălţat cu încălţăminte de fier având cuie;
Bucură-te, cel pe care prigonitorul prin dureri ca pe cruce te suie;
Bucură-te, cel ce în două rânduri rău ai pătimit;
Bucură-te, că mărturisirea dreptei credinţe cu bucurie ai săvârşit;
Bucură-te, că sufletul tău a fost primit de Hristos;
Bucură-te, că trupul ţi-a fost îngropat de poporul credincios;
Bucură-te, pentru adevăr mult pătimitorule;
Bucură-te, şi al nostru întru pătimiri întăritorule;
Bucură-te, lauda martirilor;
Bucură-te, pilda dregătorilor;
Bucură-te, Sfinte Serghie, împlinitorul poruncilor Domnului!
Condacul 11
Cu osârdie l-ai întărit întru muceniceştile nevoinţe pe împreună-pătimitorul Serghie, Sfinte Mucenice Vah, că şi în vedenie te-ai arătat lui întărindu-l şi cu rugăciunile tale cele către Dumnezeu îl sprijineai, împreună cu dânsul cântând acum lui Hristos: Aliluia!
Icosul 11
Văzând din ceruri îndelunga pătimire a prietenului tău, mult te-ai bucurat, Sfinte Vah, de răbdarea lui întru nevoinţe şi ai întâmpinat cu veselie sufletul său când a primit cununa muceniciei. Pentru această nedespărţită şi bună înfrăţire întru Hristos, laude ca acestea îţi aducem ţie, Sfinte:
Bucură-te, al lui Serghie duhovnicesc frate credincios;
Bucură-te, următor întru nevoințe Mântuitorului Hristos;
Bucură-te, cel ce ne înveţi a fi uniţi întru Domnul cu adevărat;
Bucură-te, mărgăritar de mult preţ şi diamant nesfărâmat;
Bucură-te, cel ce de vrăjmăşia casnică ne păzeşti;
Bucură-te, cel ce ne ajuţi să avem gânduri frăţeşti;
Bucură-te, că pe Serghie cu pătimirea ta l-ai încurajat;
Bucură-te, că prin multă rugăciune ajutor i-ai dat;
Bucură-te, că toate cu folos le-ai săvârşit;
Bucură-te, că şi el te-a urmat până la sfârşit;
Bucură-te, al prieteniilor cuvioase, povăţuitorule;
Bucură-te, de pildă bună dătătorule;
Bucură-te, Sfinte Vah, pătimitorule pentru Hristos!
Condacul 12
Voind unii dintre credincioşi să ia trupul tău, Sfinte Serghie, te-ai arătat ca un stâlp de foc înaintea lor, de care lucru înfricoşat spăimântându-se ei şi pricepând că nu-ţi este voia să se ia sfintele tale moaşte de acolo, te-au proslăvit cu cântări şi au strigat lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul 12
Răspândindu-se cu toată puterea sfânta credinţă creştinească, s-a zidit o biserică în cinstea ta, Sfinte Serghie, şi sfintele tale moaşte au fost aşezate cu cinste acolo şi de la ele râuri de tămăduiri se revărsau. Iar în locul unde a fost îngropat mai înainte sfântul tău trup, în tot anul, în ziua prăznuirii tale, Sfinte, fiarele pustiei, ca o lege păzind, veneau cu mare blândeţe, nevătămând pe nimeni. De care minuni cutremuraţi fiind, îţi strigăm ţie, Sfinte:
Bucură-te, cel ce prin moarte mucenicească te-ai proslăvit;
Bucură-te, că sfintele tale moaşte nouă spre ajutor ne-ai dăruit;
Bucură-te, că prin ele tămăduiri se dau tuturor;
Bucură-te, că de minuni te-ai arătat făcător;
Bucură-te, că şi firea cea sălbatică a fiarelor o ai întors;
Bucură-te, că pe mulţi i-ai chemat la Hristos;
Bucură-te, că ale tale minuni pe mulţi i-au cutremurat;
Bucură-te, că eşti izvor de tămăduiri nesecat;
Bucură-te, strigăm ţie şi sfintelor tale moaşte ne închinăm;
Bucură-te, că prin sfintele tale moaşte mult folos căpătăm;
Bucură-te, de minuni făcătorule;
Bucură-te, de tămăduiri dătătorule;
Bucură-te, Sfinte Serghie, împlinitorul poruncilor Domnului!
Condacul 13
O, cei ce aţi fost împreună împărăteşti slujitori şi împreună întru frăţească dragoste lui Hristos următori şi împreună pătimitori, învrednicindu-vă de muceniceşti cununi, Sfinţilor Serghie şi Vah, rugaţi-vă lui Dumnezeu să ne dăruiască şi nouă, celor ce prăznuim sfântă pomenirea voastră, iertare de păcate şi [prin sfintele voastre moaşte pe care le cinstim] tămăduire sufletelor şi trupurilor noastre, ca, învrednicindu-ne a fi părtaşi împreună cu voi cereştii slave, de-a pururea să-I cântăm lui Dumnezeu: Aliluia! (acest condac se zice de trei ori)
Apoi se zice Icosul 1 și Condacul 1
Icosul 1
De înalte dregătorii şi de mare cinste te-ai învrednicit, Sfinte Vah, în viaţa ta, că însuşi necredinciosul împărat Maximian te-a cinstit pe tine, precum şi pe du-hovnicescul tău prieten Serghie, ca pe nişte preaiubiţi sfetnici ai săi, dar tu, dorind mai mult slava împăratului celui Ceresc, Aceluia mai cu osârdie slujitor te-ai arătat, pentru care auzi de la noi, nevrednicii, unele ca acestea:
Bucură-te, că de mare cinste în viaţă te-ai învrednicit;
Bucură-te, cel ce în mari dregătorii ai fost rânduit;
Bucură-te, că împăratul Maximian sfetnic te-a avut;
Bucură-te, că şi Împăratului Ceresc a sluji ai vrut;
Bucură-te, că Dumnezeu cu multă slavă te-a împodobit;
Bucură-te, că slăvit prieten pe Serghie ţi-а dăruit;
Bucură-te, că amândoi aţi slujit ascuns a voastră nevoinţă;
Bucură-te, cel ce erai plin de multă cunoştinţă;
Bucură-te, al rugăciunii noastre ascultătorule;
Bucură-te, de cereşti daruri agonisitorule;
Bucură-te, că sfaturi înţelepte şi nouă ne dai;
Bucură-te, că dragoste dumnezeiască în inimă purtai;
Bucură-te, Sfinte Vah, pătimitorule pentru Hristos!
Condacul 1
Cei ce în lume aţi fost mari dregători împărăteşti, dar dispreţuind slava omenească, ați căutat mai cu osârdie slava cerească şi v-aţi învrednicit la ieşirea din viaţă de cununile muceniciei, ca să viețuiți de-a pururea întru slava lui Dumnezeu, învredniciţi-ne şi pe noi a vă aduce cântări de laudă, strigând: Bucură-te, Sfinte Vah, pătimitorule pentru Hristos! Bucură-te, Sfinte Serghie, împlinitorul poruncilor Domnului!
Canon de rugăciune către Sfinţii Mari Mucenici Serghie şi Vah
Troparul Sfinţilor Mari Mucenici Serghie şi Vah
Glasul al 4-lea
Mucenicii Tăi, Doamne, întru nevoinţele lor, cununile nestricăciunii au dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru. Că având tăria Ta, pe chinuitori au învins; zdrobit-au şi ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lor, mântuieşte sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.
Troparul Sfinţilor Mari Mucenici Serghie şi Vah
Glasul al 3-lea
Pe cei ce după fire nu au fost fraţi de trup, pe aceştia Darul Cel Dumnezeiesc a cugeta frăţeşte până la sânge i-a făcut, pe Sfinţii Mucenici Serghie şi pe Vah, cinstită şi credincioasă pereche. Fără de arme şi fără de haine în locul nevoinţei pe vrăjmaşul au înfruntat, rugându-se neîncetat pentru sufletele noastre.
Cântarea 1
Glasul 1
Irmosul
Dreapta Ta cea purtătoare de biruinţă, cu Dumnezeiască cuviinţă întru tărie s-a preamărit; că aceasta, Nemuritorule, ca o Puternică a toate pe potrivnici a zdrobit, făcând israelitenilor cale nouă prin adânc.
Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Sfinte Serghie sluga lui Hristos, luând împreună rugător şi ajutător pe Mucenicul Vah pururea pomenitul, cu care dimpreună ai săvârşit patimile cu cuget Dumnezeiesc, daţi-mi cuvânt de înţelepciune mie, ca să vă laud pe voi.
Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Pe piatra cea neclintită a credinţei lui Hristos punându-vă temelia, sfinţilor mucenici, fiind întăriţi la lupta cea bună, v-aţi arătat sprijinitori şi stâlpi ai dreptei credinţe.
Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Crezând cuvintelor lui Hristos şi uitându-vă către El neabătut, aţi defăimat toată dulceaţa cea trecătoare, sfinţilor, fiind cuprinşi de Dragostea Cea Veşnică.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Lepădându-vă de neam, de patrie şi de cinste pentru Hristos, acum vă veseliţi; şi îmbrăcându-vă cu îmbrăcăminte femeiască şi cu înţelepciune bărbătească, v-aţi înfrumuseţat cu hainele nestricăciunii.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Roagă-te Maica lui Dumnezeu, să fie Blând şi Milostiv credincioşilor Cuvântul pe care L-ai născut, Cel Ce a venit la noi trupeşte; că pe tine te-am dobândit Ocrotire şi Mântuire.
Cântarea a 3-a
Irmos: Însuţi Cel Ce ştii neputinţa...
Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Cel Ce Însuşi ştie toate ca un Dumnezeu, mai înainte de a se face, văzând plecarea voastră cea către El, v-a umplut, fericiţilor, de cuvântul înţelepciunii şi de unoştinţă Dumnezeiască, ca pe nişte ostaşi ai Lui.
Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Alegând a lupta pentru Legea lui Hristos, ca nişte slugi ale Lui, v-aţi lepădat de mărirea ce se strică şi trece şi de toată lumea şi de ţiitorul lumii, cu gândul cel înţelegător de Dumnezeu, purtătorilor de chinuri mucenici, pentru dragostea Celui Ce v-a zidit pe voi.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Cu pornirile gândului celor curate, stând acum înaintea lui Dumnezeu şi umplându-vă de Razele cele de acolo şi îndulcindu-vă de Fericirea Cea Negrăită cu adevărat, apăraţi-ne pe noi de încercări, răbdătorilor de patimi.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Fiind ţinut de moarte mai înainte, Adam, acum s-a izbăvit prin naşterea ta, Singură Mireasă a lui Dumnezeu; că mai presus de fire şi de cuvânt ai născut, Curată, Viaţa Cea Ipostatică, unindu-Se cu Trup după Ipostas.
Irmosul
Însuţi, Cel Ce ştii neputinţa fiinţei omeneşti şi după milostivire Te-ai închipuit într-însa, încinge-mă cu Putere de sus, ca să strig Ţie: Sfântă este Biserica cea Însufleţită a Măririi Tale Celei Nepovestite, Iubitorule de oameni.
Cântarea a 4-a
Irmosul
Munte Umbrit cu harul cel Dumnezeiesc, privindu-te Avacum, cu ochii cei de departe văzători, mai înainte a vestit pe Sfântul lui Israel ce era să iasă dintru tine, spre mântuirea şi înnoirea noastră.
Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Doi luminători de la Apus au răsărit, făcându-şi alergarea împotriva rău credinciosului care stăpânea atunci pământul. Şi au ajuns Hristoase către Răsăritul Tău cel Luminos şi de mântuire.
Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Nici sabia, nici focul, nici goana, nici bătăile, nu v-au despărţit pe voi de cunoştinţa cea dreptcredincioasă către Dumnezeu; că viaţă aţi socotit a fi sfârşitul cel pentru Dânsul şi desfătare fericită şi nepieritoare, o, vrednicilor de laudă.
Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Luminătorii cei cu adevărat nerătăciţi, luminează întărirea Bisericii lui Hristos, cu Lumina Dumnezeieştii Străluciri şi veselesc sufletele credincioşilor, trimiţându-le razele minunilor.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Dumnezeiescul Vah şi Preaalesul Serghie, luminează la întoarcerile anilor şi îndeamnă duhovniceşte către ospăţ pe iubitorii de mucenici, cei ce cu bună credinţă îşi pun înainte faptele lor cele mari.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Sabia care păzea uşa Edemului, acum dă voie credincioşilor şi-i primeşte luminat, văzându-i însemnaţi cu Sângele Cel Cinstit şi cu harul Celui Ce S-a Născut din pântecele tău, Ceea ce eşti cu totul fără prihană.
Cântarea a 5-a
Irmosul
Cel Ce ai luminat cu luminarea venirii Tale, Hristoase şi ai Strălucit cu Crucea Ta marginile lumii, luminează cu lumina cunoştinţei Dumnezeirii Tale şi inimile celor ce Te laudă cu dreaptă credinţă.
Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Cei ce aţi alungat înşelăciunea cu arma adevărului şi răbdând cu tărie chinurile tiranilor, v-aţi făcut biruitori, încununându-vă de la Hristos; acum după vrednicie vă veseliţi.
Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Fiind întăriţi cu Putere nebiruită şi cu harul Preasfintei Treimi, numărul de doi mucenici, a surpat pe stăpânul întunericului şi pe cei robiţi de el; pentru aceasta, cu cinste se fericesc.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Cu răbdarea şi cu bărbăţia sufletească şi cu întărirea gândului, doi măriţi mucenici, au biruit toată iuţimea mâniei prigonitorilor şi cu îngerii se sălăşluiesc.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Răsărit-ai, Maică a lui Dumnezeu, ca o Dimineaţă pe Soarele Cel Neînserat, purtând în braţe pe Cel Ce S-a unit cu Trup după Ipostas: pe Dreptul Adevăr. Pentru aceasta, pe tine toţi te mărim.
Cântarea a 6-a
Irmos: Înconjuratu-ne-a pe noi...
Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Moaştele mucenicilor din destul izvorăsc izvoare de tămăduiri, ca să luăm cu osârdie noi, credincioşii şi să fericim pe răbdătorii de chinuri, pe Lăudatul Serghie şi pe Sfântul Vah, pururea pomenitul.
Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Urând adunarea celor fărădelege şi surpând înşelăciunea lor, Sfinţii Mucenici Serghie şi Vah au mers cu statornicie pe Calea cea cerească şi au ajuns la Limanul cel lin al lui Hristos.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Se deschid, purtătorilor de chinuri mucenici, Uşile cele Cereşti, prin cinstita urmare a Patimii lui Hristos, Dumnezeului nostru, care li s-a dăruit şi care goneşte taberele demonilor.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Socotindu-te pe tine Maică a lui Dumnezeu Preacurată, cu adevărat, te propovăduim; că, netâlcuit, ai născut, Fecioară, pe Însuşi Fiul Cel fără de început, Care a Strălucit din Tatăl mai înainte de veci.
Irmosul
Înconjuratu-ne-a pe noi adâncul cel de dedesubt şi nu este mântuitor, socotitu-ne-am ca oile de junghiere, mântuieşte pe poporul Tău, Dumnezeul nostru; că Tu eşti celor neputincioşi Tărie şi Îndreptare.
CONDAC
Glasul al 2-lea
Podobie: Căutând cele de sus...
Mintea asupra vrăjmaşilor bărbăteşte v-aţi într-armat, surpând toată înşelăciunea lor; şi biruinţă de sus luând, mucenici prealăudaţi, cu un cuget strigaţi: bine şi frumos este a fi împreună cu Hristos.
Cântarea a 7-a
Irmosul
Pe tine Născătoare de Dumnezeu, Cuptor Înţelegător te cunoaştem credincioşii; că precum Cel Preaînalt a mântuit pe cei trei tineri şi pe mine tot omul în pântecele tău m-a înnoit, Dumnezeul părinţilor Cel Lăudat şi Preamărit.
Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Bucură-te, pereche mărită a purtătorilor de lupte. Bucură-te, că aţi biruit cu strălucire ameninţările tiranilor! Bucură-te, că aţi săvârşit călătoria cea fericită! Bucură-te, că staţi lămurit înaintea lui Dumnezeu, doime de Dumnezeu fericită!
Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Cu totul luminaţi umblând pe pământ, aţi întunecat ochii demonilor şi feţele prigonitorilor cu lumina harului şi cu strălucirile patimilor, lăudând pe Dumnezeu Cel Lăudat şi Preamărit.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Fiind locaşuri însufleţite ale lui Dumnezeu Celui Viu şi fiind vii, pătimitorilor, cu Puterea lui Dumnezeu întărindu-vă, aţi biruit tabăra vrăjmaşilor, preafericiţilor, lăudând cu cântări pe Hristos Cel Tare în războaie.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Preacurată, Tu te-ai făcut Biserică şi primind Preasfinţit Chivot, pe Făcătorul, pe Cel Neajuns cu mintea şi Necuprins cu înţelegerea şi L-ai Încăput în pântecele tău, pe Dumnezeul părinţilor Cel Lăudat şi Preamărit.
Cântarea a 8-a
Irmos: În cuptor tinerii lui Israel...
Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Cel Ce a răcorit odinioară cu rouă văpaia tinerilor, a întărit pe mucenicii care stăteau în nevoinţe şi cântau: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul; lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Înţelepţeşte s-au lepădat purtătorii de chinuri de amăgirile cele pierzătoare de suflet ale tiranilor, strigând şi cântând lui Hristos: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul; lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Tari păzitori ne-a pus nouă Hristos, pe Sfinţii Mari Mucenici Serghie şi pe Vah, pe cei cu adevărat purtători de cununi, care ne păzesc şi cântă: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul; lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Dumnezeu.
Îndreaptă-mi, Stăpâne Hristoase, calea virtuţii cu rugăciunile mucenicilor şi cu înlesnire mă învredniceşte să strig Ţie: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul; lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Fericimu-te pe tine, Adevărată Maica Dumnezeului nostru, aducându-ţi ţie, dimpreună cu Îngerul: Bucură-te, Preacurată şi fără prihană Stăpână! Că prin tine neîncetat toate lucrurile pe Domnul laudă şi-L preaînalţă întru toţi vecii.
Irmosul
Să lăudăm, să binecuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.
În cuptor, tinerii lui Israel, ca într-o topitoare, cu podoaba dreptei credinţe, mai curat decât aurul au strălucit, grăind: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul; lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a
Irmos: Chipul naşterii Tale...
Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Cu totul aţi câştigat pe Hristos, că toată lumea aţi părăsit-o pentru El; şi acum, mucenicilor, v-aţi sălăşluit în ceruri, văzând şi Cetele Puterilor celor de sus şi lumina bărbaţilor celor fericiţi.
Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Pereche preaaleasă, dă harul cel de sus şi iertare greşelilor celui ce-ţi aduce laudă cu dragoste, rugând pe Cel Însuşi Milostiv; către Care năzuind, aţi dispreţuit râvna celor pământeşti.
Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Cu Raza Dumnezeirii Celei în Trei Lumini, fiind luminaţi mucenicii cei nebiruiţi, s-au lepădat de necredinţa mulţimii de zei şi n-au ţinut seamă de frica de tirani şi acum se îndestulează de dulceaţa Raiului, cea fără de stricăciune.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Săvârşind călătoria cea bună şi nevoindu-vă a păzi dreapta credinţă, v-aţi învrednicit a câştiga Împărăţia cea Neclintită, prealăudaţilor mucenici şi aţi fost împodobiţi cu coroana frumuseţii şi cu bună cuviinţă.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
O, cât sunt de minunate minunile tale cele mai presus de minte! Că numai tu ai născut pe Dumnezeu Cuvântul, făcându-Se Om cu Trup mai presus de fire, Maică Fecioară; pe Cel Ce cu înţelepciune ţine toată lumea cu Dumnezeiasca voie şi o chiverniseşte şi o cuprinde pe ea.
Irmosul
Chipul Naşterii tale celei Preacurate, l-a arătat rugul cel ce ardea nears; şi acum te rugăm, ca să stingi cuptorul ispitelor cel sălbăticit asupra noastră, ca neîncetat să te mărim pe tine, Născătoare de Dumnezeu.
SEDELNA
Glasul al 8-lea
Podobie: Pe Înţelepciunea şi Cuvântul...
Veniţi, iubitorilor de mucenici, să cinstim florile cele înţelegătoare ale credinţei, mărgăritarele Domnului, pe Sfinţii pătimitori Serghie şi Vah; pe cei ce înşelăciunea vrăjmaşului cu vitejie au călcat şi toată puterea idolilor la pământ au surpat-o. Pentru aceea, ca nişte vrednici, luând cununile biruinţei de la Cer, dănţuiesc dimpreună cu îngerii; şi noi cu credinţă strigăm: rugaţi-vă lui Hristos Dumnezeu, iertare de greşeli să dăruiască celor ce prăznuiesc cu dragoste sfântă pomenirea voastră.
SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu
Glasul al 8-lea
Podobie: Pe Înţelepciunea şi Cuvântul...
Îmi aduc aminte de judecată şi mă tem, că am făcut lucruri vrednice de ruşine eu, smeritul, dar mă rog Născătoare de Dumnezeu, Prealăudată; mai înainte de a nu ajunge la porţile morţii întoarce-mă şi mă îndreptează către calea pocăinţei; pentru ca, închinându-mă cu mulţumire, să laud puterea ta cea nemăsurată şi Dumnezeiasca Sprijinire, Preasfântă Mireasă a lui Dumnezeu, roagă-te lui Hristos Dumnezeu, să-mi dăruiască curăţire de păcate şi mare milă.
SEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu
Glasul al 8-lea
Podobie: Pe Înţelepciunea şi Cuvântul...
Stând tu, Fecioară, lângă Cruce şi văzând pe Fiul tău şi Dumnezeu Răstignit, Preacurată, ridicându-ţi faţa şi udând-o cu lacrimi ziceai: O! Cum voi suferi acestea şi celelalte ocări, oţetul şi fierea, loviturile cu trestia, cu palma şi cu pumnii şi împungerea coastei, eu, care Te-am născut fără durere? Acum durerile Tale amărăsc sufletul meu, văzându-Ţi Patimile, Îndelung Răbdătorule, cele ce, voind, le-ai suferit.
