Nu poti confunda cu nimic aroma cu totul speciala, absolut unica, a scortisoarei… De mii de ani, acest condiment este utilizat in bucatarie, ca ingredient culinar, caci este usor de utilizat, precum si in aromaterapie. Are o multitudine de efecte benefice. De asemenea, un gust specific, foarte aromat, precum si calitatea de a fi un afrodiziac natural. Despre importanta scortisoarei ne putem da seama atunci cand aflam ca s-au dus chiar razboaie pentru acest condiment pretios, iar in unele locuri a fost folosita pe post de moneda de schimb! Iar stiinta moderna ii confirma calitatile nutritionale si terapeutice de exceptie.
Ce este, de fapt, scortisoara? Este scoarta mai multor specii de copaci din genul Cinnamomum, familia Lauraceae. Evident, ei sunt cultivati in primul rand pentru frunzele si scoarta lor, care sunt foarte aromate. Acesti arbori sunt originari din Asia de Sud-Est, mai exact din Ceylon. Sunt destul de mici, cresc sub forma de arbusti, sunt vesnic verzi si fac niste flori verzui-galbui, apoi niste fructe micute.
Unii considera ca doar soiul Cinnamomum verum (sau Cinnamomum zeylanicum) este cel care furnizeaza scortisoara veritabila, dar nu este adevarat – sunt zeci de specii de copaci. Cinnamomum verum, originar din Sri Lanka, este amintit in scrieri din China care dateaza din anii 2800 i.H. – chiar si astazi, e cunoscut aici sub numele de kwai (in limba cantoneza). Printre acesti copaci se numara, de asemenea, Cinnamomum aromaticum, care creste in sudul Chinei. Scoarta tuturor acestor copaci este decojita, apoi uscata si maruntita sub forma de pulbere sau pastrata sub forma unor role subtiri.
Numele botanic al scortisoarei, Cinnamomum, provine din cuvantul amomon, de origine ebraica si araba, care inseamna "condiment (planta) parfumat". In engleza, i se spune cinnamon, iar in italiana, canella, care vine de la cannone = "tun", datorita formei cilindrice a betelor de scortisoara. In Biblie, scortisoara este amintita de multe ori, in multe locuri: in Psalmi, in Proverbe, in Cartea lui Ezechiel si in Apocalipsa, sub numele său ebraic, kannamon. In acele vremuri, era la fel de valoroasa ca aurul si ca fildesul. Era privita ca ofranda potrivita pentru monarhi si pentru zei.
Vechii egipteni o apreciau inca din anii 2000 i.H., incluzand-o in ritualurile lor de imbalsamare. In secolul I, Plinius cel Batran scria ca 350 de grame de scortisoara au aceeasi valoare cu 5 kilograme de argint, deci gramul de scortisoara era de 15 ori mai pretios ca gramul de argint. In semn de regret si remuscare, dupa ce si-a ucis sotia, imparatul roman Nero a ordonat arderea proviziilor de scortisoara pe un an – deci a renuntat la ceva extrem de pretios, autopedepsindu-se.
Scortisoara era apreciata si pentru calitatile sale de a conserva carnea, gratie fenolilor continuti, care inhiba bacteriile responsabile de deteriorarea acesteia. In plus, aroma puternica a scortisoarei masca izul neplacut al carnii statute. Specialistii considera ca scortisoara a fost unul dintre primele condimente cu care s-a facut comert in lumea antica. Indonezienii o transportau in Africa de Est, de unde comerciantii locali o duceau in nord, pe piata romana. Arabii, la randul lor, o transportau in Egipt, de unde o cumparau venetienii, care aveau monopolul condimentelor in intreaga Europa.
La inceputul secolului al XVI-lea, portughezii au ajuns in Ceylon (Sri Lanka), care era cel mai mare producator de scortisoara in acea vreme. Au preluat controlul asupra regiunii si monopolul asupra acestui condiment pretios, pastrandu-l vreme de peste un secol. In secolul al XVII-lea, olandezii au preluat la randul lor insula Ceylon de la portughezi, inclusiv acest comert. Le-au impus localnicilor, saracii din casta Chalia, norme de productie ridicate. Dupa ce au aflat, mai tarziu, ca si pe coasta Indiei cresc acesti copaci, ei au facut tot ce au putut pentru a-si pastra monopolul asupra nepretuitului condiment, mituindu-l si amenintandu-l pe regele locului pana cand acesta i-a distrus in totalitate. In anul 1795, englezii au preluat Ceylonul de la francezi, care il ocupasera in urma victoriei asupra olandezilor in razboaiele Revolutiei Franceze.Unii considera ca doar soiul Cinnamomum verum (sau Cinnamomum zeylanicum) este cel care furnizeaza scortisoara veritabila, dar nu este adevarat – sunt zeci de specii de copaci. Cinnamomum verum, originar din Sri Lanka, este amintit in scrieri din China care dateaza din anii 2800 i.H. – chiar si astazi, e cunoscut aici sub numele de kwai (in limba cantoneza). Printre acesti copaci se numara, de asemenea, Cinnamomum aromaticum, care creste in sudul Chinei. Scoarta tuturor acestor copaci este decojita, apoi uscata si maruntita sub forma de pulbere sau pastrata sub forma unor role subtiri.
Numele botanic al scortisoarei, Cinnamomum, provine din cuvantul amomon, de origine ebraica si araba, care inseamna "condiment (planta) parfumat". In engleza, i se spune cinnamon, iar in italiana, canella, care vine de la cannone = "tun", datorita formei cilindrice a betelor de scortisoara. In Biblie, scortisoara este amintita de multe ori, in multe locuri: in Psalmi, in Proverbe, in Cartea lui Ezechiel si in Apocalipsa, sub numele său ebraic, kannamon. In acele vremuri, era la fel de valoroasa ca aurul si ca fildesul. Era privita ca ofranda potrivita pentru monarhi si pentru zei.
Vechii egipteni o apreciau inca din anii 2000 i.H., incluzand-o in ritualurile lor de imbalsamare. In secolul I, Plinius cel Batran scria ca 350 de grame de scortisoara au aceeasi valoare cu 5 kilograme de argint, deci gramul de scortisoara era de 15 ori mai pretios ca gramul de argint. In semn de regret si remuscare, dupa ce si-a ucis sotia, imparatul roman Nero a ordonat arderea proviziilor de scortisoara pe un an – deci a renuntat la ceva extrem de pretios, autopedepsindu-se.
Scortisoara era apreciata si pentru calitatile sale de a conserva carnea, gratie fenolilor continuti, care inhiba bacteriile responsabile de deteriorarea acesteia. In plus, aroma puternica a scortisoarei masca izul neplacut al carnii statute. Specialistii considera ca scortisoara a fost unul dintre primele condimente cu care s-a facut comert in lumea antica. Indonezienii o transportau in Africa de Est, de unde comerciantii locali o duceau in nord, pe piata romana. Arabii, la randul lor, o transportau in Egipt, de unde o cumparau venetienii, care aveau monopolul condimentelor in intreaga Europa.
Pana la urma, copacii care dau scortisoara au putut fi cultivati si in alte regiuni ale lumii, astfel ca monopolul nu a mai putut fi mentinut. In anul 1833, oamenii din mai multe regiuni au descoperit ca puteau cultiva copacii de scortisoara – Java, Sumatra, Borneo, Mauritius, Reunion si Guyana. Astazi, ei sunt cultivati si in America de Sud, vestul Indiei si alte zone cu clima tropicala.
Scortisoara este unul dintre cele mai benefice condimente de pe planeta noastra. Contine antioxidanti, in primul rand, mai exact polifenoli, acid fenolic si flavonoide. Din acest punct de vedere, al nivelului de antioxidanti, se plaseaza pe locul 1 din cele mai populare 26 de condimente si plante consumate in intreaga lume, intrecand usturoiul, cimbrul, rozmarinul si oregano. Si este pe locul 7 dintre toate alimentele, plantele si condimentele existente. Are o serie intreaga de beneficii pentru sanatate, chiar daca unele dintre ele nu sunt inca suficient confirmate prin studii clinice. Este antibacteriana, antimicrobiana, antifungica, antiinflamatoare si antidiabetica, creste imunitatea si protejeaza inima de posibile imbolnaviri. Substanta care da aroma specifica a scortisoarei se numește cumarina. Alte substante utile pentru sanatate sunt cinnamaldehida, acidul cinnamic si cinnamatul.
Doctorii din Evul Mediu foloseau acest condiment pentru a trata raceala, tusea, durerile in gat, bronsita si artrita. Astazi, este consumat, sub forma de pulbere, scoarta, ulei sau extract, ca supliment pentru probleme ale sistemului digestiv, pentru lipsa poftei de mancare si multe altele. Uleiul de scortisoara poate elimina unele infectii fungice. O singura lingurita de scortisoara luata zilnic poate avea efecte pozitive asupra nivelului de zaharuri din sange, digestiei, imunitatii etc. Reduce efectele alergiilor, scade durerea si crampele menstruale, precum si inflamatiile din corp. Iar dozele mai puternice sunt benefice in scaderea riscului de boli cardiovasculare, de diabet, cancer si boli neurodegenerative. Sustine functiile creierului si il ajuta sa lupte cu afectiuni neurologice, precum boala lui Parkinson sau boala lui Alzheimer. De asemenea, scortisoara suplineste o serie de nutrienti importanti pentru organismul nostru. E foarte bogat in fibre si in mangan, dar contine si alte minerale (potasiu, zinc si cupru), vitamine (mai ales vitamina K, dar si E si B6), precum si niacin.
Scortisoara este utilizata chiar si in domeniul cosmeticii! Sapunul exfoliant cu scortisoara de la Apidava contine ingrediente apicole, uleiuri vegetale, precum si plante si flori uscate. Acest sapun actioneaza ca un peeling natural, regenerand epiderma. Este ideal, de asemenea, pentru persoanele cu probleme ale tenului si in general pentru persoanele care doresc produse de ingrijire a pielii preparate din ingrediente naturale. Pe langa efectul antiinflamator pe care il are asupra pielii, scortisoara indeparteaza mirosurile neplacute ale mainilor (ceapa, usturoi, peşte). In plus, confera o placuta stare de relaxare. Exista, de asemenea, pasta de dinti cu scortisoara si guma de mestecat cu scortisoara, caci ea are si efect de diminuare a durerilor de dinti, precum si de distrugere a acelor bacterii din cavitatea orala care dau o respiratie cu miros neplacut, igienizand zona. Astazi, scortisoara este al doilea cel mai popular condiment in Statele Unite si in Europa, dupa piperul negru. Insa, deoarece scortisoara de Ceylon este foarte scumpa, cea din comert provine, de obicei, din alte regiuni ale lumii.
https://www.daciccool.ro/stil-de-viata/casa-si-gradina/9520-scortisoara-arome-tari-si-sanatate