În aceastã lunã, ziua a douãzeci si noua, pomenirea preacuviosului pãrintelui nostru mãrturisitorul Casian Romanul.
Acest sfânt era din cetatea Romei si se trãgea din pãrinti luminati si vestiti. Încã de mic copil el a avut mare dragoste de învãtãturã si de vorbire. Cu râvna si cu ascutirea mintii sale a strãbãtut toatã învãtãtura elineascã, deprinzând în chip desãvârsit filozofia si astronomia, învãtând bine si dumnezeiasca Scripturã, cunoscând-o foarte îndeaproape si desãvârsit. Si vrând sã-si împodobeascã viata cu curãtia fecioriei, iesind din patria sa a intrat într-un schit si s-a fãcut monah, dându-se pe sine la toatã ascultarea. Deprinzându-se acolo cu tot felul de petrecere grea, si obisnuindu-se cu nevointele si pentru multa sa ascultare ajungând la desãvârsitã chibzuialã, s-a retras în sihãstrie si petrecând acolo multi ani si topindu-se pe sine în toatã smerenia, a trecut la mai multã ispitã si nevointã. Apoi, iesind din sihãstrie, a înconjurat toate mânãstirile Egiptului si ale Tebaidei si muntele Nitriei si al Asiei, Pontul si Capadocia si tot Rãsãritul, adunând de acolo vietile tuturor pãrintilor si petrecerile si nevointele lor, mai mult de cum adunã ceara pecetile inelelor. Si aceasta o adeveresc lucrãrile cele scrise de dânsul, care sunt pline de toatã iscusinta si întelepciunea si folosul. A mai scris si alte asemenea învãtãturi, pe care, dacã le va citi cineva cu socotealã, multã roadã va avea într-însele si mult folos va dobându; si va cunoaste dintr-însele si viata si obiceiurile scriitorului. Deci, astfel vietuind acest minunat om si asa petrecând, cãtre locasurile cele de dincolo s-a mutat.
Tot în aceastã zi, pomenirea preacuviosului pãrintelui nostru Gherman din Dobrogea, însotitorul sfântului Cassian Romanul.
Acest
sfînt si purtator de Dumnezeu Gherman s-a nascut pe la anul 368 în
nordul Dobrogei, din parinti straromâni, fiind din acelasi sat si
contemporan cu Sfîntul Ioan Casian. Localitatea Casimcea este
considerata vatra strabuna a acestor doi sfinti daco-romani de la gurile
Dunarii.
Parintii si stramosii lor erau crestini din primul secol, fiind botezati în numele Prea Sfintei Treimi poate chiar de Sfîntul Apostol Andrei si de ucenii lui, care au semanat cuvîntul Evangheliei lui Hristos în jurul Marii Negre si în Scitia Mica, adica Dobrogea de astazi.
Dupa ce a învatat carte în satul natal si pe lînga Episcopia Tomisului, împreuna cu fericitul Ioan Casian, cu care a fost prieten si împreuna-vietuitor pîna la moarte, s-a dus sa deprinda învatatura Sfintilor Parinti în partile Constantinopololului. Apoi, tot împreuna, au intrat în viata monahala, la una din manastirile din sudul Dobrogei, ce depindeau de vestita eparhie a Tomisului, unde straluceau mari ierarhi si purtatori de Dumnezeu, ca Sfintii Bretanion si Teotim.
Dorind o viata mai înalt duhovniceasca în Hristos, s-a dus împreuna cu fericitul Casian sa se închine Cuviosilor Parinti ce se nevoiau în Egipt, pe valea Nilului. Dupa ce au vizitat pe marii sihastri de acolo si au primit multe cuvinte de folos de la ei, s-au nevoit un timp în preajma marilor anahoreti egipteni, învatînd de la ei neîncetata rugaciune. Apoi s-au dus la Sfintele Locuri si s-au închinat la mormîntul datator de viata al Domnului nostru Iisus Hristos.
S-au nevoit apoi un timp în manastirile din Constantinopol, în preajma Sfîntului Ioan Gura de Aur, care i-a hirotonit pe amîndoi - Sfîntul Ioan Casian diacon, iar pe Cuviosul Gherman, preot. Aceasta era pe la anul 400.
În anul 403, cînd unii ierarhi si dregatori din Rasarit, îndemnati de împarateasa Eudoxia, s-au ridicat împotriva Sfîntului Ioan Gura de Aur cerînd sa-l depuna din treapta, atunci si Coviosul Gherman s-a aflat printre cei ce au luat apararea marelui ierarh.
Acest mare nevoitor era atît de cinstit de prietenul sau, Sfîntul Ioan Casian, încît îl numea, în cartea sa "Convorbiri cu Parintii din Pustie", "Sfîntul Parinte Gherman". El a contribuit mult la întarirea vietii monahale în Dobrogea, din Italia si din Galia.
Dupa o aspra si îndelungata nevointa duhovniceasca, ajungînd la masura sfinteniei, Cuviosul Parintele nostru Gherman a raposat la Roma, prin anii 405-415, dîndu-si sufletul cu pace în mîinile lui Hristos, plin de zile si de harul Duhului Sfînt. Pentru viata lui aleasa, Sfîntul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române l-a trecut în ceata Sfintilor Parinti, la 20-21 iunie 1992, cu data de praznuire la 29 februarie, iar cînd nu sînt ani bisecti, la 28 februarie.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.
Acatistul Sfântului Cuvios Ioan Casian
Rugăciuni care se citesc înainte de orice Acatist
Condacul 1
Pentru iubirea desăvârșită viața cea stricăcioasă lăsând, pe de-a-ntregul te-ai adus lui Hristos Cel dorit. Căci arvuna Duhului luând, ai întărit Biserica întru dragostea Preasfintei Treimi și chipul vieții monahicești ca o flacără l-ai răspândit să lumineze marginile lumii. Pentru aceasta te lăudăm pe tine și cu mulțumire cântăm: Bucură-te, Cuvioase Ioan Casian, mlădiță de mult preț a neamului românesc!
Icosul 1
Din
Dobrogea și neamul străromân moștenirea pământească ai luat, și
învățătură aleasă la școlile timpului dobândind te-ai aprins de dorirea
dumnezeiască. Drept aceea toate lăsând, ai urmat lui Hristos împreună cu
prietenul tău Gherman. Așa ai ajuns călugăr într-o mănăstire din
Betleem, știința duhovnicească în lucrarea vieții de obște deprinzând.
Pentru aceasta după cuviință îți strigăm:
Bucură-te, dorire după Hristos;
Bucură-te, cugetare învăpăiată de har;
Bucură-te, agonisire a aurului Scripturii;
Bucură-te, păzire a curăției inimii;
Bucură-te, însetare după lumina sfințeniei;
Bucură-te, închinătorule în duh și adevăr;
Bucură-te, nădejde a înfierii dumnezeiești;
Bucură-te, simțire a tainei peste fire;
Bucură-te, dragoste apostolică și rai al smereniei;
Bucură-te, minte mișcată de suflarea Duhului Sfânt;
Bucură-te, suflet și trup făcute cer nou și pământ nou;
Bucură-te, isihie, liturghisire neîncetată;
Bucură-te, Cuvioase Ioan Casian, mlădiță de mult preț a neamului românesc!
Condacul al 2-lea
Cu râvnă sfântă ai plecat împreună cu Gherman în sihăstriile Egiptului în căutarea sfinților pustnici. Și împărtășindu-vă de taina vieții lor ascunse cu Hristos în Dumnezeu, ați păzit cuvintele lor în inimă, cu bucurie cântând: Aliluia!
Icosul al 2-lea
Moștenire
sfântă ne-ai lăsat, Părinte Ioane, celor încercați de multe dureri,
lipsuri și ispite, în „Așezămintele” și „Convorbirile duhovnicești”. Așa
ne-ai învățat să murim păcatului, ca Domnul să ne fie lumina și viața
și bucuria veșnică. Pentru aceasta îți cântăm:
Bucură-te, pâine a smereniei și vin al iubirii de Dumnezeu;
Bucură-te, dar adus pe altarul cel mai presus de ceruri;
Bucură-te, zugrav iscusit al dragostei Sfintei Treimi;
Bucură-te, tâlcuitor al purtării de grijă dumnezeiești;
Bucură-te, călăuză de la iadul deznădejdii la raiul smereniei;
Bucură-te, chip luminat de prezența lui Hristos;
Bucură-te, carte vie în care se scriu cuvintele Duhului;
Bucură-te, memorie făcută pământ de rai;
Bucură-te, chivot al voii dumnezeiești;
Bucură-te, voire închinată la hotarul veșniciei;
Bucură-te, locaș însuflețit al vederii lui Dumnezeu;
Bucură-te, conștiință a chipului lui Dumnezeu;
Bucură-te, Cuvioase Ioan Casian, mlădiță de mult preț a neamului românesc!
Condacul al 3-lea
De la Avva Pafnutie ai învățat a face loc în vasul pământesc slavei Sfintei Treimi prin întreită renunțare: la bunurile și măririle lumești, la obiceiurile, patimile și atracțiile vechi ale trupului și sufletului și la toate cele trecătoare. Și astfel jertfă vie aducându-te, cântai cu bucurie: Aliluia!
Icosul al 3-lea
La
sfatul Avvei Iosif, șapte ani ai rămas în Egipt, împreună cu Gherman,
culegând de la sfinții nevoitori roadele Pomului vieții. Apoi ați ajuns
în pustia Sketică, unde cerul și pământul sărbătoreau pregustarea
întâlnirii celei de la hotarul veșniciei.
Bucură-te, brațe libere de griji și dobândiri trecătoare;
Bucură-te, brațe întinse pe crucea dragostei;
Bucură-te, brațe deschise spre a îmbrățișa necuprinsul;
Bucură-te, brațe ce cuprind lumea și o aduc lui Dumnezeu;
Bucură-te, vas al comorilor pustiei;
Bucură-te, vas al moștenirii sfinte;
Bucură-te, loc al păcii;
Bucură-te, icoană vie, vedere din locul lui Dumnezeu;
Bucură-te, trup purtat de suflet;
Bucură-te, suflet purtat de harul lui Dumnezeu;
Bucură-te, pământ urcat la cer;
Bucură-te, cer întrupat;
Bucură-te, Cuvioase Ioan Casian, mlădiță de mult preț a neamului românesc!
Condacul al 4-lea
Din pricina învinuirilor nedrepte la care erau supuși monahii din Egipt, ați părăsit locul pustniciei și ați plecat la Constantinopol, la Sfântul Ioan Gură de Aur. De la el ai primit harul slujirii diaconești și lângă el ai sporit în cuvânt și în har, în lucrare și în isihie. Iar după exilul lui ai ajuns la Roma împreună cu Gherman, spre a vesti pătimirile părintelui celui de Dumnezeu insuflat al Bisericii, împreună cu care în duh neîncetat cântați: Aliluia!
Icosul al 4-lea
Mare
a fost dragostea ta pentru dumnezeiescul Părinte, în mâinile Căruia
te-ai adus ca o prescură lui Hristos. Așa te-ai încredințat lui
Dumnezeu, învățând pătimirea de bunăvoie pentru dragostea Lui și iubirea
de vrăjmași, pentru care, minunându-ne, îți cântăm:
Bucură-te, primire a cuvântului din gura cea cu totul de aur;
Bucură-te, ucenic crescut prin har la măsura de fiu;
Bucură-te, fiu îmbrăcat în slava părintelui tău;
Bucură-te, fiu al lui Dumnezeu născut în Duhul;
Bucură-te, urmare a părintelui tău în adâncurile tainei dumnezeiești;
Bucură-te, urmare a lui în adâncurile suferinței;
Bucură-te, urmare a lui în slava învierii;
Bucură-te, creștere în Trupul lui Hristos la măsura desăvârșirii;
Bucură-te, rod al Liturghiei dumnezeiești;
Bucură-te, ascultare mișcată de nădejde, credință și iubire;
Bucură-te, deprindere a lucrării teandrice;
Bucură-te, conștiință mărturisitoare a peceții dumnezeiești;
Bucură-te, Cuvioase Ioan Casian, mlădiță de mult preț a neamului românesc!
Condacul al 5-lea
Harul liturghisirii preoțești l-ai îmbrăcat la Roma, după care ai revărsat în cuprinsul Galiei izvoarele vii și bogăția darurilor pustiei. Pe toate le-ai rânduit cu dreaptă socoteală după firea și puterea celor ce primeau, treptele nevoinței și contemplării săpând spre suirea neînșelată la măsura desăvârșirii. Iar cei ce luau de la tine cu credință leacurile duhovnicești și urmau căile vindecării de păcate cu mulțumire strigau: Aliluia!
Icosul al 5-lea
Plecând
din inima neamului și pământului românesc, drumul tău a unit ca o cruce
de taină Răsăritul și Apusul Bisericii dreptslăvitoare, spre slava
Sfintei Treimi. Așa pretutindeni ai împărțit cu bună pricepere comorile
pustniciei, întărind pe toți în conștiința menirii de taină a asemănării
dumnezeiești. Pentru aceasta îți strigăm:
Bucură-te, surpătorule al celor opt patimi de căpătâi;
Bucură-te, sfărâmare a zăvoarelor păcatului;
Bucură-te, privire ce spulberă negrele întunecimi;
Bucură-te, pajiște împodobită cu florile științei;
Bucură-te, minte văzătoare prin ocheanul inimii;
Bucură-te, inimă văzătoare prin lumina Duhului;
Bucură-te, rodire a Împărăției prin adâncă răbdare;
Bucură-te, dobândire a Duhului prin înfrânare;
Bucură-te, înălțare peste tulburările patimii prin umilință;
Bucură-te, dobândire a harului prin milostivire;
Bucură-te, priveghere întru cunoștința prezenței lui Hristos;
Bucură-te, tăcere lucrătoare a cuvântului dumnezeiesc;
Bucură-te, Cuvioase Ioan Casian, mlădiță de mult preț a neamului românesc!
Condacul al 6-lea
Mare este ajutorul tău, Sfinte, către noi, cei loviți de tot felul de ispite și necazuri, care te chemăm cu credință și urmăm călăuzirile tale de Dumnezeu insuflate. Și cu toate că suntem nevrednici, cu mijlocirile tale îndrăznim să întoarcem prin pocăință viața noastră spre Hristos, Răsăritul cel de Sus și Izvorul milostivirii, cântând împreună cu tine: Aliluia!
Icosul al 6-lea
Greu
este jugul lăcomiei ce înăbușă râvna dumnezeiască și se face pricină a
înclinărilor pătimașe, drept aceea ne-ai învățat, Părinte Ioane, a-l
schimba pe jugul cel ușor al curăției inimii prin stingerea îmboldirilor
aprinse ale trupului, mărturisirea conștiinței și umilința ce vine din
ascultare. Iar prin postul sufletului și trupului să arătăm dorul după
dumnezeiasca împărtășire în libertatea duhului, de care și noi însetând,
cântăm:
Bucură-te, cercetare a conștiinței ce smulgi spinii păcatului;
Bucură-te, răbdare și osteneală ce chemi mintea din cutreierul nestatornic;
Bucură-te, căință a inimii ce sfărâmi împietrirea sufletului;
Bucură-te, frică de Dumnezeu ce nu părăsești cuvântul dragostei Lui;
Bucură-te, rugăciune stăruitoare ce răzbați prin viforul ispitelor;
Bucură-te, hrănire din laptele Scripturii și mierea Tradiției sfinte;
Bucură-te, postire născătoare de cumpătare și înnoire a simțurilor;
Bucură-te, vedere a lumii în icoana iubirii dumnezeiești;
Bucură-te, feciorie lucrătoare a tainei Întrupării lui Dumnezeu;
Bucură-te, punere a nădejdii în milostivirea de Sus;
Bucură-te, închinare de sine primitoare a lucrării Sfintei Treimi;
Bucură-te, curățire a altarului lăuntric spre primirea Tainelor dumnezeiești;
Bucură-te, Cuvioase Ioan Casian, mlădiță de mult preț a neamului românesc!
Condacul al 7-lea
Urmând predania bătrânilor, ne-ai învățat atât curmarea mișcărilor demonice împotriva firii, cât și supunerea mișcărilor firești față de voia și lucrarea dumnezeiască mai presus de fire. Și îndemnai astfel să ne împlinim menirea, depășind cele ale firii în Trupul lui Hristos și în unirea cu Sfânta Treime, cântând împreună cu sfinții: Aliluia!
Icosul al 7-lea
Ai
vădit, Părinte Ioane, lucrarea duhurilor răutății ce însoțesc cele opt
patimi de căpătâi: duhul lăcomiei, duhul desfrânării, duhul iubirii de
argint, duhul mâniei, duhul tristeții, duhul neliniștii, duhul slavei
deșarte și duhul trufiei. Și curățind rănile patimilor, ai pus peste ele
balsamul virtuților și legătura dragostei, ca să aflăm vindecare și
mângâierea desăvârșirii, cu bucurie cântând:
Bucură-te, păzire a inimii de răsărirea gândurilor răutății;
Bucură-te, gătire prin înfrânare a locașului slavei;
Bucură-te, feciorie, taina nașterii duhovnicești;
Bucură-te, trup și suflet făcute icoană a sălășluirii dumnezeiești;
Bucură-te, sfințire a omului întreg după voia Sfintei Treimi;
Bucură-te, nimicire a idolilor gândiți și simțiți înaintea chipului lui Dumnezeu;
Bucură-te, dezlipire cu duhul de agonisiri și sălășluire în hotarul veșniciei;
Bucură-te, blândețe și răbdare întru nădejde, pământ al rodirii sfinte;
Bucură-te, lepădare a întristării lumii pentru întristarea după Dumnezeu;
Bucură-te, întristare zămislită din pocăință și dorirea desăvârșirii;
Bucură-te, isihie, rod al credinței lucrătoare prin iubire;
Bucură-te, micșorare de sine pentru arătarea slavei lui Dumnezeu;
Bucură-te, surpare prin smerenie a înălțărilor trufiei;
Bucură-te, Cuvioase Ioan Casian, mlădiță de mult preț a neamului românesc!
Condacul al 8-lea
Ai înființat la Marsilia, Cuvioase Ioan, două mănăstiri de obște, una de bărbați și una de femei, răsădind cu duhovnicească pricepere tradiția monahală a părinților din Egipt în specificul locului și firii locuitorilor din Galia. Pe acestea trecându-le prin inima ta de Părinte și firea neamului românesc, s-a arătat unicul chip al Împărăției într-o nouă icoană a cântării neîncetate de: Aliluia!
Icosul al 8-lea
La
rugămintea Sfântului Castor ai alcătuit, Părinte, „Așezămintele
Cenobitice”, arătând că măsura desăvârșirii stă în împlinirea poruncii
dumnezeiești cu dreaptă socoteală și după putere, chiar dacă mijloacele
nu sunt aceleași. Așa ai arătat că pogorămintele referitoare la
orânduirea vieții creștine nu înseamnă o schimbare a țintei, nici a
treptelor de atins, ci o împropriere a tradiției Bisericii în diferite
caractere unite în aceeași icoană a comuniunii în Duhul Sfânt.
Bucură-te, iconar fidel erminiilor sfinte;
Bucură-te, zugrav al aceluiași chip într-o nouă icoană;
Bucură-te, înzestrare a Galiei cu armătură duhovnicească;
Bucură-te, cuvânt purtător al apei duhovnicești a pustiei;
Bucură-te, începător al monahismului din Apus;
Bucură-te, vistierie a comorilor Răsăritului;
Bucură-te, purtător al Căii, Adevărului și Vieții;
Bucură-te, cuvântător de Dumnezeu din plinătatea harului;
Bucură-te, lucrător al curățirii dumnezeiești;
Bucură-te, zugrav al contemplării dumnezeiești;
Bucură-te, liturghisitor al unirii dumnezeiești;
Bucură-te, candelă nestinsă la icoana Întrupării;
Bucură-te, Cuvioase Ioan Casian, mlădiță de mult preț a neamului românesc!
Condacul al 9-lea
Mare taină e libertatea omului dată în însăși pecetea chipului divin, desăvârșită în dialogul dragostei și împreună-lucrarea cu Dumnezeu. Iar viața veșnică este însăși părtășia la iubirea Sfintei Treimi, în bucuria veșnică și pacea cântării: Aliluia!
Icosul al 9-lea
Râvnei
Sfinților Capadocieni și a Sfântului Ioan Gură de Aur ai urmat ridicând
cuvântul împotriva celor ce susțineau o separare adâncă între firea
omenească și harul divin. Așa ai arătat că, deși tot darul desăvârșit și
tot harul vin de la Dumnezeu, libertatea omului zidit după chipul Lui
este chemată să răspundă și să conlucreze cu harul pentru a produce în
suflet roadele virtuților și a se împlini în împărtășirea dumnezeiască.
Bucură-te, urmaș adevărat al Sfinților Apostoli;
Bucură-te, ferire de învrăjbire cu smerenie evanghelică;
Bucură-te, depărtare cu duhul de tulburare și certuri;
Bucură-te, primire a harului pe măsura credinței;
Bucură-te, învățătură întemeiată pe cuvântul lui Dumnezeu;
Bucură-te, împreună-lucrător cu Hristos;
Bucură-te, statornicie în dreapta credință;
Bucură-te, pace nesurpată și blândețe moștenitoare a raiului;
Bucură-te, mărturisire a vieții ca dialog și participare;
Bucură-te, învățător al nevoinței duhovnicești;
Bucură-te, laudă a milostivirii dumnezeiești;
Bucură-te, zugrăvire a chipului omului după erminia Sfinților Părinți;
Bucură-te, liturghisire a darului și primire a harului lui Dumnezeu;
Bucură-te, Cuvioase Ioan Casian, mlădiță de mult preț a neamului românesc!
Condacul al 10-lea
Stâlp al Bisericii te-ai arătat, Părinte Ioane, când la cererea viitorului papă Leon cel Mare al Romei ai alcătuit o ultimă scriere: „Despre Întruparea Domnului”, împotriva lui Nestorie, punând o piatră de temelie pentru Sinodul al III-lea Ecumenic din Efes, ținut cu un an mai târziu. Pentru aceasta ca pe un dumnezeiesc părinte și alăută a dogmelor insuflate te cinstim, și împreună cu tine cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 10-lea
Pe
Maica Domnului ai mărturisit-o Născătoare de Dumnezeu, iar pe Hristos
Dumnezeu adevărat și om adevărat. Așa ai arătat că îndumnezeirea nu este
o simplă imitare săvârșită de om ca după un model exterior, ci rodul
lucrării divine împărtășite în taina dragostei. Pentru aceasta îți
strigăm:
Bucură-te, alăută a tainei Treimii;
Bucură-te, piatră a mărturisirii Întrupării;
Bucură-te, piatră la temelia Bisericii;
Bucură-te, laudă a nașterii dumnezeiești din Fecioară;
Bucură-te, cinstitor al măririi Născătoarei de Dumnezeu;
Bucură-te, conglăsuitor cu Apostolii;
Bucură-te, râu al teologhisirii insuflate;
Bucură-te, călăuzitorule pe calea mântuirii;
Bucură-te, apărătorule al dreptei credințe;
Bucură-te, purtătorule de Dumnezeu și grabnic ajutătorule;
Bucură-te, văzătorule de Dumnezeu și degrab luminătorule;
Bucură-te, iubitorule de Dumnezeu și de oameni;
Bucură-te, Cuvioase Ioan Casian, mlădiță de mult preț a neamului românesc!
Condacul al 11-lea
Până la capăt ai rămas statornic în dreapta credință a Bisericii, păzind nesecat izvorul isihiei dumnezeiești, Cuvioase Ioan Casian, drept pentru care încă în viață fiind ai fost cinstit ca sfânt și după mutarea ta izvoare de har ai revărsat spre mângâierea celor ce cântă: Aliluia!
Icosul al 11-lea
Cum
vom putea lăuda după vrednicie minunile tale, Părinte Ioane, că nu ne
lași în grelele încercări la care suntem supuși și ca pe o gură de rai
ne-ai lăsat sfintele tale moaște, spre mărturia vieții nestricăcioase
întru slava Sfintei Treimi. Fii dar grabnic sprijinitor și tămăduitor al
celor ce aleargă la tine și cu credință cântă:
Bucură-te, chip împlinit în asemănarea dumnezeiască;
Bucură-te, rod al pomului Vieții;
Bucură-te, prescură liturghisită de Hristos a neamului românesc;
Bucură-te, purtător al crucii de moștenire a acestui pământ;
Bucură-te, purtător al crucii omenirii suferinde;
Bucură-te, izvor al tămăduirii;
Bucură-te, părinte ce naști în fii duhul mântuirii;
Bucură-te, inimă de părinte, îmbrățișare peste fire;
Bucură-te, inimă de fiu în care bate dumnezeiasca iubire;
Bucură-te, grijă părintească față de toți cei necăjiți;
Bucură-te, ieșire în căutarea celor rătăciți;
Bucură-te, întâmpinare a fiilor risipitori;
Bucură-te, Cuvioase Ioan Casian, mlădiță de mult preț a neamului românesc!
Condacul al 12-lea
Cu adevărat vă cinstim, Cuvioase Ioane și Cuvioase Gherman, împreună cu primul vostru dascăl și învățător, Sfântul Ierarh Teotim I al Tomisului, ca pe o icoană a Sfintei Treimi zugrăvită în vetrele sihăstrești ale Dobrogei. Căci moștenirea acestui neam și pământ o ați urcat la cer și luminători lumii v-ați arătat, unind sfințenia vieții, cultura aleasă și teologia insuflată în taina cântării: Aliluia!
Icosul al 12-lea
În
multe stânci și peșteri, văi și sate, locuri de închinare și sfinte
locașuri a răsunat numele tău, Cuvioase Ioane, pecetluind în frumusețea
peisajului legătura veșnică de iubire pe care o ai cu acest pământ și
neam. Drept aceea după cuviință te cinstim și cu mulțumire îți cântăm:
Bucură-te, singurătate cu Dumnezeu ce îmbrățișezi lumea;
Bucură-te, dăruire de sine nevoinței isihaste;
Bucură-te, luminătorule al pustiei;
Bucură-te, rugăciune pentru lumea deznădăjduită;
Bucură-te, semănătorule al chipului Împărăției;
Bucură-te, vistier al comorilor pustiei;
Bucură-te, făclie nestinsă în sfeșnicul Bisericii;
Bucură-te, grabnic ajutător al celor deznădăjduiți;
Bucură-te, mângâietorule al celor întristați;
Bucură-te, iscusit grădinar al inimilor;
Bucură-te, surpător al curselor diavolești;
Bucură-te, îndemnător spre cele mai presus de fire;
Bucură-te, libertate transfigurată prin iubire;
Bucură-te, Cuvioase Ioan Casian, mlădiță de mult preț a neamului românesc!
Condacul al 13-lea
O, Cuvioase Părinte Ioan Casian, nu ne lăsa pe noi, păcătoșii, care în neputințe și patimi cumplite ne zbatem, și nu îndrăznim a căuta la fața lui Dumnezeu din cauza fărădelegilor și împietririi ce ne apasă, revarsă spre noi cu harul ce ți s-a dat milostivirea dumnezeiască spre tămăduire, luminare și înmulțirea dragostei întru slava Preasfintei Treimi, ca să cântăm cu mulțumire: Aliluia! (Acest condac se zice de trei ori.)
Apoi se zice iarăși Icosul 1: Din Dobrogea și neamul străromân…, Condacul 1: Pentru iubirea desăvârșită…,
Icosul 1
Din
Dobrogea și neamul străromân moștenirea pământească ai luat, și
învățătură aleasă la școlile timpului dobândind te-ai aprins de dorirea
dumnezeiască. Drept aceea toate lăsând, ai urmat lui Hristos împreună cu
prietenul tău Gherman. Așa ai ajuns călugăr într-o mănăstire din
Betleem, știința duhovnicească în lucrarea vieții de obște deprinzând.
Pentru aceasta după cuviință îți strigăm:
Bucură-te, dorire după Hristos;
Bucură-te, cugetare învăpăiată de har;
Bucură-te, agonisire a aurului Scripturii;
Bucură-te, păzire a curăției inimii;
Bucură-te, însetare după lumina sfințeniei;
Bucură-te, închinătorule în duh și adevăr;
Bucură-te, nădejde a înfierii dumnezeiești;
Bucură-te, simțire a tainei peste fire;
Bucură-te, dragoste apostolică și rai al smereniei;
Bucură-te, minte mișcată de suflarea Duhului Sfânt;
Bucură-te, suflet și trup făcute cer nou și pământ nou;
Bucură-te, isihie, liturghisire neîncetată;
Bucură-te, Cuvioase Ioan Casian, mlădiță de mult preț a neamului românesc!
Condacul 1
Pentru iubirea desăvârșită viața cea stricăcioasă lăsând, pe de-a-ntregul te-ai adus lui Hristos Cel dorit. Căci arvuna Duhului luând, ai întărit Biserica întru dragostea Preasfintei Treimi și chipul vieții monahicești ca o flacără l-ai răspândit să lumineze marginile lumii. Pentru aceasta te lăudăm pe tine și cu mulțumire cântăm: Bucură-te, Cuvioase Ioan Casian, mlădiță de mult preț a neamului românesc!
și se face otpustul.
Canon de rugăciune către Sfântul Cuvios Ioan Casian
Troparul Sfântului Cuvios Ioan Casian, glasul al 8-lea
Întru tine, părinte, cu osârdie s-a mântuit cel după chip; că, luând crucea, ai urmat lui Hristos; şi lucrând, ai învăţat să nu se uite la trup, căci este trecător; ci, să poarte grijă de suflet, de lucrul cel nemuritor. Pentru aceasta şi cu îngerii împreună se bucură, Preacuvioase Părinte Ioan, duhul tău.
Cântarea 1
Glasul al 2-lea
Irmos: Întru adânc a aşternut...
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ioan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Încununându-ţi viaţa cu Dumnezeieşti fapte bune, Cuvioase Ioan Casian, ai purces către Dumnezeu, Căruia te rugăm să ceri izbăvire de greşeli, pentru noi, cei ce lăudăm cu credinţă sfântă mutarea ta.
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ioan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Cu aplecarea cea în tot chipul către Dumnezeu, te-ai ferit de bolile cele tulburătoare, vrednicule de sfinţenie şi te-ai făcut lumină, îndumnezeindu-te prin împărtăşirea cu cele fără de materie. Pentru aceasta te cinstim şi prăznuim sfântă pomenirea ta.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Făcutu-te-ai doctor sufletelor, Fericite Ioan Casian, îndreptând prin har, cu Dumnezeieştile tale învăţături, cugetele sihaştrilor şi arătându-le calea cea mai bună, care duce la Viaţa Cea Veşnică, purtătorule de Dumnezeu, preafericite.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Mai presus de toată făptura văzută şi nevăzută, te-ai arătat, Preacurată; că ai născut pe Ziditorul, precum a binevoit a Se Întrupa în pântecele Tău. Pe Acela roagă-L, cu îndrăzneală, să mântuiască sufletele noastre.
Cântarea a 3-a
Irmos: Înflorit-a pustiul...
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ioan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Hristos, Lumina celor din întuneric, te-a arătat pe tine, prealăudate, stea întru înălţime luminătoare Bisericii, podoabă sihaştrilor, preaînţeleptule părinte.
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ioan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Urmând Celui Ce a primit Crucea şi a mântuit lumea, Preamărite Ioan Casian, te-ai răstignit lumii şi patimilor, biruind vicleniile demonilor.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Umplându-ţi-se inima de înţelepciune, preaînţeleptule, ai izvorât adânc de învăţătură, prin Duhul Sfânt adăpând cetele sihaştrilor.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Tămăduieşte, te rog Preacurată, prin Dumnezeieştile tale mijlociri, sufletul meu, care s-a bolnăvit de patimile şi de năvălirile de tot felul ale demonilor celor vrăjmaşi.
Irmosul
Înflorit-a pustiul ca şi crinul, Doamne, Biserica din păgâni, cea stearpă, prin venirea Ta, întru care s-a întărit inima mea.
Cântarea a 4-a
Irmos: Venit-ai din Fecioară...
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ioan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Prin nevoinţele tale supunând săltările trupului, cuvioase, ai descoperit cu sfinţitele tale învăţături toate vicleniile şi cursele înşelătorului.
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ioan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
De bunăvoie mort făcându-te pentru lume, ai primit drept moştenire Viaţa Cea Viitoare; şi ai scris carte spre povăţuirea şi desăvârşirea călugărilor, pururea pomenite Ioan Casian.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Sălăşluitu-s-a harul Duhului în sufletul tău, preafericite; şi te-ai arătat mai presus de toate simţirile trupului şi de cursele înşelătorului foarte cunoscător.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
În chip de negrăit ai născut pe Cel mai presus de vreme, făcându-Se sub vreme, Care a luminat pe cuvioşii cei ce au biruit prin credinţă şi a smerit pe şarpele, începătorul răutăţii, Preacurată Fecioară.
Cântarea a 5-a
Irmos: Mijlocitor Te-ai făcut...
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ioan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Răpitu-te-ai, purtat fiind de faptele tale cele bune, de Dumnezeu insuflate; şi te-ai odihnit, bucurându-te, în Locaşurile cele Cereşti, culegând răsplătirile potrivite cu ostenelile tale.
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ioan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Cu neprihănit cuget văzând, ca printr-o oglindă, Frumuseţea lui Hristos, ai stat nemişcat ziua şi noaptea, primind de acolo arătările cele Dumnezeieşti, pururea pomenite.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Adăpându-te din izvoarele lacrimilor, purtătorule de Dumnezeu părinte, ca un pom cu cunună înaltă, ai adus roade faptele cele bune care veselesc Dumnezeieşte cugetele tuturor.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Răsărind din tine Viaţa Cea mai presus de cuget, Fecioară, a ucis pe vrăjmaşul, cel ce ne-a omorât pe noi toţi; şi ai dat Viaţă lumii, care neîncetat te laudă pe tine.
Cântarea a 6-a
Irmos: De adâncul greşelilor...
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ioan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Pe calea cea strâmtă ai umblat, părinte şi prin cuvintele tale ai arătat-o pe ea tuturor; pe care cei ce umblă cu binele, intră întru Desfătarea Raiului.
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ioan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Viaţa ta a fost cuvioasă şi sfârşitul fericit şi cinstit, părintele nostru Ioan Casian, împreună grăitorule cu Sfinţii îngeri.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Somnul leneviei l-ai lepădat şi priveghind în cugetări adânci la cele Dumnezeieşti şi în fapte, ai vieţuit pe pământ îngereşte, de Dumnezeu purtătorule, fericite.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Ca pe o Desăvârşită, ca pe o Preafrumoasă dorindu-te Iisus, Făcătorul Frumuseţii, S-a născut din tine cu Trup, Preacurată; şi m-a îndumnezeit pe mine, din milostivirea S-a cea nemăsurată.
Irmosul
De adâncul greşelilor fiind înconjurat chem adâncul milostivirii Tale cel neurmat; din stricăciune, Dumnezeule, scoate-mă.
CONDAC, glasul 3-lea.
Făcându-te cuvios, te-ai dat lui Dumnezeu şi luminându-te cu faptele cele bune, Mărite Ioan Casian, ca un soare ai strălucit, cu lumina învăţăturilor tale celor Dumnezeieşti, luminând inimile credincioşilor celor ce pururea te cinstesc. Pentru aceasta cu dinadinsul, roagă-te lui Hristos Dumnezeu, pentru cei ce te laudă pe tine, cu dragoste fierbinte.
Cântarea a 7-a
Irmos: Porunca cea protivnică...
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ioan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Îndumnezeit fiind cu totul prin plecările cele prealuminate, luminător neapus te-ai arătat, de Dumnezeu înţelepţitule. Pentru aceasta ai fulgerat cuvântul cel mântuitor, care luminează înţelegerile noastre, ale tuturor celor ce te lăudăm pe tine.
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ioan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Limba ta ca o trestie întingându-se în cerneală, a scris arătat Legea cea mântuitoare şi a pus-o izvod, cu care se îndreptează toate adunările călugărilor, pururea bucurându-se, preafericite.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Înţelegeri mântuitoare şi graiuri care gonesc din inimă necunoştinţa, din destul ai izvorât, cuvioase părinte, de Dumnezeu înţelepţitule. Pentru aceasta cu credinţă cinstindu-te, săvârşim preasfântă pomenirea ta.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Făcutu-te-ai Cămară a Dumnezeieştii Slave şi Scaun în chip de foc, pe care S-a odihnit Cuvântul, Întrupându-Se din bunătatea Sa cea desăvârşită. Pe Acela roagă-L, Preacurată, să se milostivească şi să ne miluiască pe noi.
Cântarea a 8-a
Irmos: Pe Dumnezeu, Cel Ce S-a pogorât...
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ioan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Strălucind ca o stea cu cuvântul şi cu fapta, Părinte Ioan Casian, ai luminat toate marginile pământului; dând la o parte negura necunoştinţei şi îndemnând totdeauna a cânta: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ioan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Murind, ai apus ca un soare, preafericite, lăsând în urma ta, ca nişte raze de lumină neapuse, cuvintele tale care luminează sufletele noastre, ale celor ce săvârşim cu credinţă sfânta pomenirea ta, preafericite părinte, purtătorule de Dumnezeu.
Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.
Dezlegat fiind acolo de trup, preafericite, te desfătezi nespus de Frumuseţile Cele Duhovniceşti şi te-ai făcut vrednic să priveşti ceea ce Oştile îngerilor privesc, cântând: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Arătatu-te-ai mai Desfătată decât Ccerurile, Fecioară, că în chip de nespus ai încăput pe Cel Neîncăput şi în chip de negrăit ai născut pe Cel îndoit cu firile, dar având, cum se cuvine lui Dumnezeu un Singur Ipostas.
Irmosul
Să lăudăm, bine să cuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.
Pe Dumnezeu, Cel Ce S-a pogorât în cuptorul cel cu foc, la tinerii iudei şi văpaia întru răcoreală a prefăcut-o, ca pe Domnul lăudaţi-L lucrurile şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a
Irmos: Fiul Părintelui...
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ioan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Tărie s-a dat ţie de la Dumnezeu ca să pierzi căpeteniile stăpânitorului lumii; pentru aceea făcând cu adevărat vitejie mare, părinte, de Dumnezeu purtătorule, te-ai numărat cu Cetele cuvioşilor, bucurându-te.
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ioan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Ca un trandafir cu mireasmă plăcută, Sfinte Pteacuvioase Părinte Ioan Casian, cuvintele de Dumnezeu insuflate ale Dumnezeieştii tale limbi ne răspândesc nouă bun miros. Că tu te-ai făcut miros plăcut lui Dumnezeu, Celui Ce S-a Întrupat pentru noi, din mila cea nemăsurată, preacinstite, purtătorule de Dumnezeu.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Să săltăm, oamenilor, dănţuind duhovniceşte, veselindu-ne acum întru pomenirea Sfântului Ioan Casian; să cântăm lui Dumnezeu cu laudă, Celui Ce este Minunat întru sfinţi şi sfinţeşte pe cei ce-L cinstesc pe Dânsul cu credinţă.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Înnoit-ai firea strămoşului, care era stricată, născând mai presus de fire pe Ziditorul a toată firea şi Fecioară rămânând; pe Care văzându-L odinioară spânzurat pe Cruce, te văitai, Preasfântă Maică Fecioară.
Irmosul
Fiul Părintelui Celui fără de început, Dumnezeu şi Domnul, Întrupându-Se din Fecioară, S-a arătat nouă, ca să lumineze pe cele întunecate şi să adune pe cele risipite. Pentru aceasta pe Născătoarea de Dumnezeu cea Prealăudată să o mărim.
SEDELNA, glasul al 4-lea. Podobie: Cel Ce Te-ai Înălţat...
Ajungând la cuvioşie, te-ai dăruit lui Dumnezeu şi luminat fiind cu felurite bunătăţi, fericite Ioan Casian, ai strălucit ca soarele, luminând neîncetat cu Lumina Dumnezeieştilor tale învăţături inimile tuturor celor ce te cinstesc. Roagă-te neîncetat lui Hristos, pentru cei ce cu dragoste fierbinte te laudă pe tine.
SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 4-lea. Podobie: Cel Ce Te-ai Înălţat...
Către Născătoarea de Dumnezeu, acum cu osârdie să alergăm noi păcătoşii şi smeriţii şi cu pocăinţă să cădem, strigând din adâncul sufletului: Stăpână milostiveşte-te spre noi; sârguieşte că pierim de mulţimea păcatelor, nu întoarce pe robii tăi deşerţi; că numai pe tine Ajutătoare te avem.
SEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 4-lea. Podobie: Cel Ce Te-ai Înălţat...
Pe Tine, Cel Ce Te-ai născut din Tatăl Cel fără de început, văzându-Te pe Cruce spânzurat, Ceea ce Te-a născut fără de durere, Hristoase, a strigat: vai mie, Preaiubite Iisuse! Cum ai fost Răstignit de bună voie acum, Fiule, de cei fărădelege, Cel Ce eşti Slăvit de îngeri, ca un Dumnezeu? Te laud pe Tine, Îndelung Răbdătorule.
