Inima este binecuvântată atunci când iubește, nu când este iubită. Ea se simte împlinită atunci când dăruiește, nu când primește daruri. Indiferent ce aspirație sau ce nevoie ai, sufletul tău va primi exact ce oferă. Asta înseamnă să iubești cu adevărat.

 Dumnezeu este mai mare
Mai mare decât boala ta, oricare ar fi ea.
Mai mare decât cea mai adâncă deznădejde a ta, oricum ar fi ea.
Mai mare decât cea mai mare grijă a ta, oricât ar fi ea.
Mai mare decât dușmanul tău cel mai cumplit, oricine ar fi el.
Mai mare decât cea mai grea problemă a ta, oricare ar fi ea.
Mai mare decât viața.
Mai mare decât moartea.
Dumnezeu este mai mare! Pur și simplu!

„Fericirea în Împărăția lui Dumnezeu va consta în faptul că toți se vor bucura de fiecare, sau fiecare de toți, întrucât în acești toți fiecare dă fiecăruia o bucurie deosebită. Dar și Dumnezeu se bucură, cum se bucură și persoana umană, de iubirea fiecăruia și să-i vadă pe toți cu bucuria înmulțită de iubirea cât mai multora. 
Valoarea fiecărei persoane umane stă în capacitatea ei de iubire, deci în iubirea ei care nu se reduce la iubirea alteia. O persoană nu poate fi înlocuită de alta în iubire.”

(D. Stăniloae, Chipul Evanghelic al lui Iisus Hristos)„Toate cele trei virtuţi - smerenia, iubirea, mila – sunt în fond virtuţi de zidire a comuniunii între oameni şi de unire cu Dumnezeu, sau virtuți unificatoare. 

Smerenia implică respect pentru alții şi le lasă loc lor şi Celui ce vrea să-i țină pe toți în unitatea iubirii cu Sine şi între ei. 

Iubirea e pornire pozitivă de îmbrățişare a Lui şi a celorlalți. 

Iar mila ridică exterior şi interior pe cel căzut la nivelul celui milos.

 Demonii, prin mândria, ura şi neîndurarea lor, nu voiesc să ştie decăt de ei. Ei nu recunosc măreața realitate de taină a lui Dumnezeu şi a celorlalți. Iar prin aceasta sunt închişi în întuneric. Trăiesc în fantasmagoria că ei sunt, în sărăcia de realitate redusă la ei înşişi, singurii existenți.

Iar cei posedaţi de ei ajung să considere toată realitatea ca iremediabil destrămată, absurdă, fantasmagorică. Căci cel ce nu vede taina altora nu o vede nici pe a sa. Totul se goleşte de adâncime, totul devine fără sens, absurd.”



(D. Stăniloae, notă la Filocalia VIII)

 

 Nașterea Domnului e despre Fecioara Maria, Iosif și Pruncul Iisus, nu

Ea include îngerii, păstorii sau magii din Betleem, nu și promoții la vodka Finlandia, reni ori zăpezile din Laponia. E important să rezistăm desacralizării tainelor sfinte și să recitim în familie textele sacre ale creștinismului: Biblia, înainte de toate. 

Multinaționale precum Starbucks au înlocuit formularea tradițională „Crăciun fericit” (Merry Christmas) cu expresii fade, lipsite de semnificație (Happy Holidays). Cine controlează limbajul public reușește să domine și mințile oamenilor. 

De aceea, milițienii corectitudinii politice s‐au năpustit asupra agențiilor guvernamentale și a corporațiilor din Occident cu restricții asupra simbolurilor creștine. 

Compania aeriană British Airways a cerut angajaților să nu‐și afișeze la piept cruciulița, pentru a nu ofensa sensibilitatea unor pasageri atei.

E timpul să revenim la esențial, dragi prieteni. Putem lăsa deoparte nostalgia pentru Moș Gerilă, dar și mitologiile consumerismului zaharisit.

Am face bine să ne întrebăm care este darul lui Dumnezeu pentru oameni? Cum se manifestă iubirea Creatorului pentru creatură? 

În ce fel devine un cadou impersonal (adică obiectul tranzacționat monetar, așadar dobândit printr-un schimb economic natural) un veritabil dar — o jertfă, o ofrandă?

Ce ne învață creștinismul? Că orice relație de iubire e mereu asimetrică, chiar și atunci când atinge reciprocitatea. 

Când ne oferim pe noi înșine, când ne dăruim cu tot ce suntem și cu tot ce avem (grecii îi spuneau „suflet”), abia atunci ieșim din simpla relație contractuală.

Și merită să descoperim iubirea dincolo de orice negoț.

Ceea ce simți la început este Harul lui Dumnezeu, care, atunci când vine, îl face pe om duhovnicesc. Și toate i se par bune și frumoase. Atunci iubește pe toată lumea, are trezvie, lacrimi, căldură sufletească. Când pleacă Harul pentru ca omul să fie încercat, atunci toate devin trupești și sufletul cade. Însă tu să nu-ți pierzi atunci voința, ci să strigi fără încetare rugăciunea, cu multă silință, cu durere multă: „Doamne Iisuse Hristoase, miluiește-mă”. Iarăși și iarăși, la nesfârșit. Și ca și când ai vedea cu mintea pe Hristos, să-I spui: „Mulțumesc, Hristoase al meu, pentru cele bune pe care mi le-ai dat, ca și pentru cele rele prin care trec. Slavă Ție, slavă Ție, Dumnezeul meu.” Și răbdând toate, iarăși va veni Harul, iarăși bucuria. După care iar ispita și întristarea, tulburarea și supărarea. Apoi iarăși lupta, biruința și mulțumirea.

Cuviosul Iosif Isihastul

Un cuvânt pentru fiecare zi a anului din înțelepciunea Cuviosului Iosif Isihastul

IUBIREA ESTE CHEIA

 "Îți doresc să te vindeci de lucrurile pe care nu le vorbești nimănui, de durerile pe care le înduri în tăcere, de lacrimile care îți curg pe față înainte de somn.
Îți doresc să te vindeci de frici și nesiguranțe, incertitudinile pe care viata ti le-a pus odata si cu care te confrunti in fiecare zi cand te dai jos din pat si mergi mai departe.
Îți doresc să te vindeci de acele dureri de inimă, răni și dezamăgiri, pe care le-ai redus la tăcere, pe care nu le-ai plâns niciodată, dar totuși le simți adânc în tine.
Îți doresc să te vindeci de trecutul care încă îți este alături pe cicatricile emoționale pe care le porți fără să te plângi.
Sa te vindeci de scuzele care nu ti-au fost date niciodata, de aprecierile pe care nu le-ai primit, de recunostinta care nu ti-a fost oferita, de toate momentele in care ai meritat sa primesti tot ce e mai bun si nu au venit la tine.
Să te vindeci de durerile pe care le-ai înghițit tăcut, aruncat înăuntru.
Sper să te vindeci de toate momentele în care ai spus că ești „bine” atunci când nu erai deloc.
Uneori ți-ai înghițit plânsul, supărarea, tristețea, dezamăgirea și ai zâmbit, ca lumea să nu-ți vadă durerea, sau ca zâmbetul tău să poată face pe cineva fericit.
Îți doresc să te vindeci de sacrificiile pe care deja a trebuit să le faci, de indiferența pe care ai primit-o, de poverile îndurate.
Fie ca tu să te vindeci de momentele în care te-ai simțit singur și ai crezut că nimeni nu ți-a văzut rănile sau nu ți-a recunoscut faptele.
Crede, viața vede, viața răsplătește, viața vindecă.
Vindecarea poate fi lentă, tăcută, uneori dificilă și nu vine singură. Dar apoi se întâmplă!
Vindecarea este un proces. La fel de multe îți provoacă răni pe care le porți în tăcere, altele ajută la vindecarea rănilor fără ca tu să observi.
Îți doresc să te vindeci: de tot ce spui, de tot ce nu vorbești și de tot ce ai nevoie!!!”
(Sursa: Laureano G Gonçalves)

   

„Într-o zi, un copil m-a întrebat:
- Inima rămâne mereu în același loc sau se mișcă din când în când?
- Nu, inima rămâne mereu în același loc, i-am răspuns. În stânga.
Și totuși, vei crește și atunci vei înțelege că inima trăiește în o mie de locuri diferite, fără a locui cu adevărat în niciun loc.
Îți urcă în gât când ești entuziasmat. Sau alunecă în stomac când îți este frică sau când ai o durere.
Există momente când își accelerează bătăile și pare că vrea să-ți iasă din piept.
Alteori, însă, ține locul creierului.
Pe măsură ce crești, vei învăța să îți iei inima și să o pui în alte mâini. Și, uneori, îți va reveni rănită.
Dar nu-ți face griji pentru asta. Va fi frumos oricum. Poate chiar mai frumos ca înainte.
Vei putea învăța din asta. Acest lucru, însă, îl vei înțelege abia după ceva timp.
Vor fi zile când vei crede că nu mai ai inimă. Că ai pierdut-o. Și te vei chinui să o cauți într-o amintire, într-un parfum, în privirea unui trecător, în buzunarele vechi ale unei haine ponosite...
Apoi, va mai fi o zi, o zi oarecum diferită, în care vei înțelege că nu toată lumea are o inimă.
Dar asta nu trebuie să oprească inima ta să simtă, să iubească, să strălucească și mai tare."

 

RUGACIUNE PENTRU SPORUL CASEI !!!

 

O! Preasfanta Fecioara de Dumnezeu Nascatoare, Preamilostiva Stapana, Imparateasa cerului si a pamantului, Bineranduitoarea a toata casa si familia crestineasca, Blagoslovenia celor ce se ostenesc, Bogatia necheltuita a celor nevoiasi, Hranitoarea tuturor orfanilor si vaduvelor si a tuturor oamenilor! Hranitoarea noastra, ceea ce ai nascut pe Hranitorul lumii, si sporitoare a granelor noastre, tu, Stapana, trimiti blagoslovenia ta de Maica cetatilor si satelor noastre, campurilor si tarinilor si fiecarei case ce are nadejde catre tine. Drept aceea cu evlavie si cu inima infranta te rugam cu smerenie: fii noua pacatosilor si nevrednicilor robilor tai, Iconoama inteleapta, bine oranduind viata noastra; iar toata obstea, toata casa si familia pazeste-o intru cucernicie si dreapta slavire, intru unire de cuget, ascultare si indestulare. Pe saraci si nevoiasi hraneste-i, batranetele sprijina-le, pe copii creste-i si pe toti intelepteste-i sa strige fara incetare catre Domnul: "Painea noastra cea spre fiinta da-ne-o noua astazi. Pazeste, Maica Preacurata, pe poporul Tau de toata nevoia, boala, foametea, pierzarea, grindina, focul, de toata intamplarea cea rea si toata neoranduiala.

Manastirii noastre (satului nostru), caselor si familiilor si oricarui suflecrestinesc si intregii noastre tari mijloceste pace si pare mila, ca sa Te slavim pe Tine, Preamilostiva noastra Hranitoare si Indestulatoare, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

 Odată cu sărbătorirea Nașterii Domnului, de Crăciun își serbează ziua și cei cu numele de Cristian, Cristina, Cristi, Cristiana, nume ce derivă de la Christos (Hristos) și de la creștin-creștinism.

Cuvântul "creștin" vine din limba latină populară, de la christianus, derivat de la Christos (Hristos), deoarece Iisus/Isus din Nazareth este considerat în religia creștină ca fiind Mesia și fiul lui Dumnezeu.

Cuvântul "Christos", în limba greacă Χριστός Christós, "cel uns", este traducerea din limba ebraică a cuvântului משיח Mașiah (arabă مَسيح Masīh).

Semnificatia numelui Stefan

 Superstiţii de Sfântul Ştefan

Tradiţia spune că în această zi, rugăciunile aduse în faţa icoanei Sfântului fac minuni pentru suferinzi. De Sfântul Ștefan se fac pomeniri pentru cei care au murit în împrejurări dramatice şi sunt interzise deplasările în zonele montane şi în locuri izolate care ne pun viaţa în pericol. În Muntenia, în unele sate se mai ţine cont de obiceiurile străbunilor.

În unele zone, se prepară Pâinicile lui Ştefan. Dintr-un aluat asemănător cu cel de cozonac, unse cu miere, se fac pâinici în forme rotunde. Aceste dulciuri, care amintesc de pietrele care l-au ucis pe Sfântul Ştefan, se sfinţesc la biserică în ziua praznicului şi se împart copiilor săraci.

De asemenea, de Sfântul Ştefan, se prepară şi se împart mucenici cu miere şi nucă, care amintesc de moartea lui muceniceascăFapte bune pentru sănătate
Pentru sporul casei şi pentru sănătatea rudelor suferinde, trebuie să-l cinstim pe Sfântul Mucenic Ştefan prin fapte bune, iar reconcilierile sunt binevenite în această zi. În ziua praznicului, este bine să evităm deplasările în zone montane şi în locuri izolate, care ne pun viaţa în primejdie. În tradiţie se mai spune că pentru sporul casei şi sănătatea rudelor bolnave sau păgubite este bine ca în 27 decembrie să dăruim icoana Sfântului Ştefan sau o candelă nouă, aprinsă.

“În semn de iubire, preţuire şi respect pentru Sfântul Ştefan, dar şi ca dovadă de iubire şi înţelegere, este bine să ne împăcăm cu persoanele cu care suntem certaţi”, spun preoţii.

Primul martir ucis cu pietre
Conform crestinortodox.ro, Sfântul Ştefan s-a arătat un apărător al credinţei adevărate cu privire la persoana lui Hristos, mărturisind că El este Fiul lui Dumnezeu, care S-a născut, a murit, a Înviat şi S-a Înălţat la ceruri pentru mântuirea noastra. A fost acuzat că a adus blasfemie lui Moise şi lui Dumnezeu. Atunci când Caiafa a întrebat dacă cele ce se mărturisesc despre El sunt adevărate, Sfântul Ţtefan a rostit o lungă cuvântare în care a arătat ca Iisus Hristos este Mesia, cel prezis de profeţi si că iudeii sunt vinovaţi pentru uciderea Lui. Furioşi, evreii au cerut uciderea lui cu pietre, în valea lui Iosafat.

Cununa muceniciei
Având în vedere că în vremea aceea cei care erau ucişi cu pietre nu puteau fi înmormântaţi în cavoul familiei, se presupune că trupul Sfântului Ştefan a fost pus în mormântul unui creştin. Moaştele sale au fost descoperite în anul 415, atunci când preotul Luchian din Kefar-Gamala a avut o viziune. Când i s-au descoperit moaştele, pe mormântul său a fost scris “chiliel”, care în limbă ebraică înseamnă “cunună”, pentru că el a luat, cel dintâi dintre creştini, cununa muceniciei. Numele este de origine grecească – Stephanos – şi înseamnă “coroană”, “ghirlandă”, “cunună”. La noi, numele de botez sunt Ştefan şi Ştefania sau Ştefana şi derivate ale acestora.

 Sfântul Ștefan, primul diacon și martir al Bisericii

Sfantul Stefan este praznuit pe 27 decembrie, in a treia zi dupa Nasterea Domnului. Parintele Nicolae Steinhardt, facand diferenta intre cele doua verbe vecine, dar nu identice, "a sedea" si "a sta", ne descopera de ce Sfantul Stefan este sarbatorit dupa Nasterea Domnului si Soborul Maicii Sale. "A sedea", spune parintele, inseamna in limba romana a se afla asezat pe ceva (un scaun, o banca, o lavita ... ), iar "a sta" inseamna a se tine in picioare, vertical. In textul de la Fapte, 55-56 se spune: "A vazut slava lui Dumnezeu si pe Iisus stand de-a dreapta lui Dumnezeu. Si a zis: Iata vad cerurile deschise si pe Fiul Omului stand de-a dreapta lui Dumnezeu". Observam ca in textul Noului Testament este prezent verbul a sta, adica a se afla in picioare, si nu a sedea. In iconografie, Hristos e mereu reprezentat sezand, de-a dreapta Tatalui, pe tronul Sau ceresc, iar in textele liturgice se face referire la Iisus sezand in slava, niciodata stand. Parintele Nicolae Steinhardt explica de ce s-a folosit verbul "a sta": "Pentru a primi jertfa primului mucenic al Sau, Domnul S-a ridicat in picioare. Din respect pentru Arhidiaconul Stefan si spre a-i aduce osebita cinstire". Din acest motiv, Sfintii Parinti au randuit ca Sfantul Stefan sa fie cinstit in a treia zi de Craciun.

Sfantul Stefan - primul diacon

Marindu-se numarul crestinilor dupa intemeierea Bisericii, a crescut si numarul cererilor pentru diverse slujiri ale apostolilor. Astfel, au fost alesi din cadrul comunitatii, sapte barbati "plini de Duh Sfant si de intelepciune" care sa slujeasca atat in cadrul slujbelor religioase cat si sa supravegheze buna oranduiala la mesele comune. Primul dintre acestia a fost Stefan, iar ceilalti sase sunt: Filip, Prohor, Nicanor, Timon, Parmena si Nicolae. Rolul lor in Biserica primara depasea cu mult rolul pe care il iau diaconii in zilele noastre. Ei predicau cuvantul Evangheliei, botezau si ajutau la desfasurarea cultului apartinand organelor de conducere ale Bisericii din Ierusalim.

Sfantul Stefan - primul martir

Sfantul Stefan s-a aratat un aparator al credintei adevarate cu privire la persoana lui Hristos, marturisind ca El este Fiul lui Dumnezeu, care S-a nascut, a murit, a inviat si S-a inaltat la ceruri pentru mantuirea noastra. A fost acuzat ca a adus blasfemie lui Moise si lui Dumnezeu. Atunci cand Caiafa a intrebat daca cele ce se marturisesc despre El sunt adevarate, Sfantul Stefan a rostit o lunga cuvantare in care a aratat ca Iisus Hristos este Mesia, cel prezis de profeti si ca iudeii sunt vinovati pentru uciderea Lui. Furiosi, evreii au cerut uciderea lui cu pietre. Dupa ce L-a vazut pe Mantuitorul Hristos in chip minunat in slava, stand de-a dreapta lui Dumnezeu, s-a rugat pentru sine si pentru cei care il omorau: "Doamne nu le socoti lor pacatul acesta" (Faptele Apostolilor VII, 59-60). Locul uciderii Sfantului Stefan a fost in valea lui Iosafat. Avand in vedere ca in vremea aceea cei care erau ucisi cu pietre nu puteau fi inmormantati in cavoul familiei, se presupune ca trupul Sfantului Stefan a fost pus in mormantul unui crestin. Moastele sale au fost descoperite in anul 415, atunci cand preotul Luchian din Kefar-Gamala a avut o intreita viziune. Cand i s-au descoperit moastele, pe mormantul sau scria "chiliel", care in limba ebraica inseamna "cununa", pentru ca intr-adevar el a luat, cel dintai dintre crestini, cununa muceniciei.

Semnificatia numelui Stefan

Numele este de origine greceasca - Stephanos - si inseamna "coroana", "ghirlanda", "cununa" (cu care erau incununati invingatorii). La noi, formele curente au fost si sunt Stefan si Stefan(i)a, diminutivate mai ales Fane, Fanel, Fanica, Fanita, Fana, Fanica, iar uneori - sub influenta straina - Fanny. Destul de des se folosesc si diminutivele Stefanel sau Stefanita, mai rar Stef(i). Mai recent a aparut si forma feminina Stefanela (ce pare sa fi prins mai bine decat vechea Stefanida - numele unei mucenite trecute in calendar).

 

 

Lecția de istorie urează cititorilor săi „La mulți ani” cu sănătate, fericire și pace!

LECȚIA DE ISTORIE – Anul Nou – Sărbătoarea Sfântului Vasile.

Anul Nou este ziua care marchează începerea următorului an calendaristic. Numai că nu a fost întotdeauna așa, deoarece până acum câteva sute de ani, în mai multe țări catolice ale Europei, Crăciunul era prima zi a anului, pe când la unele popoare din emisfera nordică, anul nou începea primăvara, la 1 martie. Stabilirea datei de 1 ianuarie ca prima zi din an a fost realizată de către Papa Inocențiu al XII-lea în anul 1691, el luând această decizie deoarece o mulțime dintre statele pe care le păstorea utilizau deja această dată. Se pare că Anul Nou a fost celebrat pentru prima dată în Babilon, acum circa 4000 de ani, de altfel în calendarul babilonian Noul An imediat după prima lună plină după Solstițiul de Iarnă, pe când în Egiptul Antic acest eveniment era sărbătorit în momentul in care Nilul ieșea din matcă, eveniment ce se petrecea pe la sfârșitul lui septembrie. Romanii sărbătoreau Anul Nou la început în luna martie, deși în anul 153 î.Hr., senatul Roman a declarat data de 1 ianuarie ca prima zi din calendar, cu timpul această zi fiind schimbată de foarte multe ori de către împărați. Astfel, celebrarea Anului Nou a dăinuit de-a lungul secolelor la date diferite, dar la începutul secolului al -XV-lea Biserica Catolică a interzis acest obicei pe motiv că avea elemente păgâne. Astfel, această sărbătoare a primei zi din Noul An avea să fie recunoscută oficial și de către biserică abia în anul1691, prin bula papala dată de către Papa Inochentie al XII-lea. Pe data de 1 ianuarie, creştinii îl sărbătoresc pe Sfântul Vasile cel Mare, unul dintre cei mai importanţi sfinţi ai Bisericii Ortodoxe. Trebuie amintit că Sfântul Vasile cel Mare a trăit în secolul al IV-lea şi provenea dintr-o familie creştină deosebită: sora, Macrina, şi fratele său, Grigore din Nyssa, au devenit, de asemenea, sfinţi. Sfântul Vasile a urmat şcoli în Cezareea, Bizanţ şi Atena, remarcându-se de tânăr prin profunde cunoştinţe în filosofie, astronomie, geometrie, medicină, scrierile sale punând bazele vieţii monahale sistematice, el însușii fiind considerat părintele monahismului oriental. În anul 364, a fost chemat în Cezareea de episcopul Eusebiu şi a fost hirotonit preot, aducându-şi o contribuţie importantă în lupta împotriva ereticilor arieni. Sfântul Vasile a murit în anul 379, când încă nu împlinise 50 de ani, iar la înmormântarea sa a participat o mulţime de creştini şi păgâni, dovadă a marii sale popularităţi. În tradiţia populară, în ziua Sfântului Vasile se fac petreceri şi chefuri, anumite legende spunând că el s-a rugat de Dumnezeu să-i dea o zi în care să se veselească, iar Domnul i-a dat cea dintâi zi, cea a Anului Nou. Fericit, Sfântul Vasile a luat un clopoţel şi i-a legat la toartă o crenguţă de busuioc şi s-a suit la Dumnezeu să-i ureze lucruri bune și de aceea, de Sfântul Vasile există obiceiul de a ura. De altfel, prima zi din an este considerată un moment propice pentru desfăşurarea practicilor magice, existând și o serie de superstiții în acest sens. Astfel, se spune că primul musafir care îţi intră în casă e bine să fie un bărbat și cum ţi-a fost musafirul din ziua de Sfântul Vasile, bogat ori sărac, aşa vei fi și tu, cu îndestulare ori lipsuri, tot anul. Pentru ca familiei să-i meargă bine tot anul şi să aibă spor, în popor există obiceiul ca fiecare membru al familiei să ia în mână o unealtă cu care se lucrează în timpul anului şi s-o mânuiască de trei ori, pentru spor la lucru în anul ce vine. Tot in ziua de Sfântul Vasile se zice că e bine să bei mult vin roșu, existând credinţa că atât vin cât va bea omul în aceasta zi, atât sânge va avea în obraz în timpul anului.

Plugusorul Romanesc

 

Aho, aho, copii si frati,
Stati putin si nu manati
Si cuvantul mi-ascultati:

Am plecat sa colindam
Pe la case sa uram,
Plugusorul romanesc
Obiceiul stramosesc.

Va uram cum se cuvine
Pentru anul care vine
Holde mari
Cu bobul des
Si pe creste
Si pe ses!

Cate mere în livezi
Atatea vite-n cirezi;
Cata apa in izvoare
Atata lapte-n sistare;

Sa ne fie-ndestulata
Casa toata!
Tara toata!
Ia mai manati, mai, flacai!
Si strigati cu totii, mai!
Hai, hai!

La multi ani! 

 Colinde - "Capra de Anul Nou"

Vine capra de la munte
Cu steluta alba-n frunte
Are-n coarne ramuri multe
Si mai mari si mai marunte!

Pe munte ca florile
Pasc ciobanii caprele.
Bine-i sade caprei mele
Cu hurmuz si cu margele
Frumoasa-I caprita mea
Cu covor si cu basma

Ta, ta, ta, caprita, ta
A trecut cerbul Carpatii
Ca sa joace la toti fratii
Cu covor impestritat
Cu luceferi instelat.

Pe campul cu floricele
Pe ape cu pietricele
Din copite scanteia
Cararile deschidea
Lumea-ntreaga bucura
Ta, ta, ta, caprita, ta.

Cu covor si cu basma
Pentru anul care vine
S-auzim numai de bine
La anul si la multi ani!

Vine capra de la munte
Cu stelute albe-n frunte.
Asta-i capra-adevarata.
Ta, ta, ta, caprita, ta!
Gazdele sa-ti dea paraua
Si sa-ti umple teschereaua!
Hai caprita sa jucam,
Ta, ta, ta, caprita, ta! Mai!

Cate sindrile pe casa, atatia galbeni pe masa!
Cate pene pe cocosi, atatia copii frumosi!
Cate flori sunt in livada, atatia galbeni in lada!
Cati carbuni sunt in cuptor, atatea vite-n obor!
Zi, mai! Da’ mai zi, mai!

Gazdele sa-ti dea paraua
Si sa-ti umple teschereaua!
Hai caprita sa plecam!
Ta, caprïta, ta!

SORCOVA

 SORCOVA este un obicei popular românesc, practicat pe 1 ianuarie. Sorcova era la început o mlădiță înmugurită de măr, vișin, zarzăr sau gutui care se punea în apă în noaptea Sfântului Andrei și până în ziua de Sfântul Vasile era înflorită. Cu ele se făceau urări prin atingerea pe umăr, cu sorcova, ritmic. Era obligatorie și se folosea urarea textuală de sănătate. Sorcova are, în virtuțile germinative ale ramurii înmugurite și înflorite, prin contactul fizic și prin recitarea versurilor, un efect magic, de fecunditate a gospodăriei, a persoanelor care sunt sorcovite (Agerpres)

Astăzi sorcova este confecționată dintr-un băț, în jurul căruia se împletesc flori de hârtie colorată. Materialele utilizate sunt o baghetă de aproximativ 30-40 de cm, beteală, panglică colorată, hârtie creponată, sârmă subțire, ață colorată, folie de staniol.

Bagheta se înfășoară în sârmă, apoi pe cadrul creat se prind alte bucăți de sârmă, modelate în tulpini. Fiecare sârmă este înfășurată în beteală de pom argintie. Hârtia creponată se împăturește în încercarea de a imita aspectul de floare, pentru a face pampoanele sorcovei. Pentru un pampon se pot folosi 2 — 3 flori, în diverse culori, legate direct cu sârmă. După ce au fost realizate, sunt fixate pe băț.

Numele de "sorcovă" vine de la cuvântul bulgar "surov" (verde fraged), aluzie la ramura abia îmbobocită, ruptă dintr-un arbore.

Ziua când copiii merg cu sorcova este dimineața de Anul Nou. Textul Sorcovei variază ușor în funcție de regiune.

Sorcova - varianta 1:
Sorcova, vesela,
Sa traiti, sa-mbatraniti,
Peste vara, primavara,
Ca un par, ca un mar,
Ca un fir de trandafir,
Tare ca piatra,
Iute ca sageata,
Tare ca fierul,
Iute ca otelul.
La anul si la multi ani!

Sorcova - varianta 2:
Sa traiti, sa traiti,
Intru multi ani fericiti
Si ca pomii sa-nfloriti
Si ca ei sa-mbatraniti
Si ca toamna cea bogata;
Fie casa-ndestulata.
Tot cu mesele intinse,
Cu facliile aprinse,
Sa petreceti impreuna,
Pana-n veci cu voie buna.

Sorcova - varianta 3:
Sorcova
Vesela,
Sa traiti
Sa-mbatraniti,
Ca un mar,
Ca un par,
Ca un fir
De trandafir.
Cate pietricele
Atatea mielusele;
Cati bolovani
Atatia carlani;
Cate cuie sunt pe casa,
Atatia galbeni pe masa.

Sorcova - varianta 4:
Cata sindrila pe casa,
Atatia galbeni pe masa;
Cat grau in ogor,
Atatea vite-n obor;
Cate paie-n batatura,
Atatia copii in patura;
Cat par intr-un cojoc,
Atatia copii la foc;
Cata frunza pe umbrar,
Atatia bani in buzunar!

Sorcova - varianta 5:
Sorcova, vesela,
Sa traiti, sa-mbatraaniti,
Ca un mar, ca un par
Ca un fir de trandafir.
Ca merii, ca perii,
In mijlocul verii;
Ca vita de vie
La Sfanta Marie
Tare ca piatra,
Iute ca sageata
Tare ca fierul
Iute ca otelul.
Vacile laptoase,
Oile lanoase,
Porcii unsurosi
Copii sanatosi
Cate cuie sunt pe casa
Atatia galbeni pe masa.
La anul si la multi ani!
Sa traiti sa ne dati bani.