Nașterea Domnului e despre Fecioara Maria, Iosif și Pruncul Iisus, nu

Ea include îngerii, păstorii sau magii din Betleem, nu și promoții la vodka Finlandia, reni ori zăpezile din Laponia. E important să rezistăm desacralizării tainelor sfinte și să recitim în familie textele sacre ale creștinismului: Biblia, înainte de toate. 

Multinaționale precum Starbucks au înlocuit formularea tradițională „Crăciun fericit” (Merry Christmas) cu expresii fade, lipsite de semnificație (Happy Holidays). Cine controlează limbajul public reușește să domine și mințile oamenilor. 

De aceea, milițienii corectitudinii politice s‐au năpustit asupra agențiilor guvernamentale și a corporațiilor din Occident cu restricții asupra simbolurilor creștine. 

Compania aeriană British Airways a cerut angajaților să nu‐și afișeze la piept cruciulița, pentru a nu ofensa sensibilitatea unor pasageri atei.

E timpul să revenim la esențial, dragi prieteni. Putem lăsa deoparte nostalgia pentru Moș Gerilă, dar și mitologiile consumerismului zaharisit.

Am face bine să ne întrebăm care este darul lui Dumnezeu pentru oameni? Cum se manifestă iubirea Creatorului pentru creatură? 

În ce fel devine un cadou impersonal (adică obiectul tranzacționat monetar, așadar dobândit printr-un schimb economic natural) un veritabil dar — o jertfă, o ofrandă?

Ce ne învață creștinismul? Că orice relație de iubire e mereu asimetrică, chiar și atunci când atinge reciprocitatea. 

Când ne oferim pe noi înșine, când ne dăruim cu tot ce suntem și cu tot ce avem (grecii îi spuneau „suflet”), abia atunci ieșim din simpla relație contractuală.

Și merită să descoperim iubirea dincolo de orice negoț.

Ceea ce simți la început este Harul lui Dumnezeu, care, atunci când vine, îl face pe om duhovnicesc. Și toate i se par bune și frumoase. Atunci iubește pe toată lumea, are trezvie, lacrimi, căldură sufletească. Când pleacă Harul pentru ca omul să fie încercat, atunci toate devin trupești și sufletul cade. Însă tu să nu-ți pierzi atunci voința, ci să strigi fără încetare rugăciunea, cu multă silință, cu durere multă: „Doamne Iisuse Hristoase, miluiește-mă”. Iarăși și iarăși, la nesfârșit. Și ca și când ai vedea cu mintea pe Hristos, să-I spui: „Mulțumesc, Hristoase al meu, pentru cele bune pe care mi le-ai dat, ca și pentru cele rele prin care trec. Slavă Ție, slavă Ție, Dumnezeul meu.” Și răbdând toate, iarăși va veni Harul, iarăși bucuria. După care iar ispita și întristarea, tulburarea și supărarea. Apoi iarăși lupta, biruința și mulțumirea.

Cuviosul Iosif Isihastul

Un cuvânt pentru fiecare zi a anului din înțelepciunea Cuviosului Iosif Isihastul