Să nu crezi ceea ce ai auzit.

 Să nu crezi ceea ce ai auzit.
Să nu crezi în tradiție pentru că e transmisă peste generații.
Să nu crezi în nimic despre care s-a vorbit de multe ori.
Să nu crezi deoarece afirmațiile scrise vin de la vreun înțelept bătrân.
Să nu crezi în ipoteze.
Să nu crezi în autoritate sau în învățători sau în bătrâni.
Ci numai după o cercetare și o observație atente, dacă e în acord cu rațiunea și va fi spre beneficiul tuturor, atunci acceptă și trăiește în concordanță.

Canon de rugaciune catre Dumnezeu in amintirea marelui cutremur din Constantinopol (26 octombrie)

 

In anul 740, în timpul domniei împăratului Leon Isaurul, Constantinopolul a fost zguduit de un cutremur foarte lung şi înfricoşator. Poporul a socotit că aceasta este pedeapsa lui Dumnezeu pentru păcatele lor, şi s-a rugat cu lacrimi la Icoana Preasfintei Născătoare de Dumnezeu din Vlaherne (https://acoperamantulmaiciidomnului.wordpress.com/2021/04/16/acatistul-icoanei-maicii-domnului-din-vlaherne-2-iulie-asezarea-vesmantului-nascatoarei-de-dumnezeu-in-vlaherne-7-iulie-si-in-sambata-a-cincea-din-postul-mare-sambata-imnului-acatist/) şi la Sfantul Dimitrie (https://acoperamantulmaiciidomnului.wordpress.com/2021/05/13/acatistul-sfantului-mare-mucenic-dimitrie-izvoratorul-de-mir-26-octombrie/), pînă cînd, prin mila lui Dumnezeu, a încetat cumplitul cutremur.

Cutremurul din 740 a fost într-adevăr „grozav și teribil” – multe clădiri, temple, o parte a zidului teodosian și unele dintre turnurile sale au fost distruse, multi oameni au murit. Dar contemporanii au perceput evenimentul ca o manifestare a puterii lui Dumnezeu și un semn al sfârșitului iminent al domniei împăratului iclonoclast Leo al III-lea Isaurianul, persecutorul altarelor ortodoxe. Împăratul a murit la câteva luni după cutremur. În memoria cutremurului, a fost întocmit un canon de rugaciune.

Canon de rugaciune catre Dumnezeu in amintirea marelui cutremur din Constantinopol

Traducere din limba rusa

Tropr, glasul al 8-lea

Te-ai uitat spre pământ și l-ai făcut să se clatine, izbăvește-ne de teribila amenințare a cutremurului, Hristos Dumnezeul nostru și trimite-ne milele tale bogate prin rugăciunile Maicii Domnului și ne mântuiește.

Condac, glasul al 6-lea

Izbăvește-ne pe toți de cutremurul greu, și de rănile insuportabile din cauza păcatelor noastre Doamne; miluiește, Dumnezeule, poporul tău ortodox pe care l-ai salvat cu sângele Tău, și nu pierde cetatea Ta in cutremur teribil, pentru că nu am cautat catre alt Dumnezeu decât spre Tine, Doame, noi Te cinstim și Te chemăm sa ne spui: „Eu sunt cu voi și nimeni împotriva voastra”.

Cântarea 1.

Irmos: În timp ce Israelul umbla pe uscat, persecutorul faraonul era înecat, iar noi inaltam cântarea victoriei lui Dumnezeu strigând:

Stih: Slava Tie, Dumnezeul nostru, Slava Tie!

Mânia Ta este înspăimântătoare, dar din ea ne-ai izbăvit, Doamne, caci Tu auzi toate rugaciunile noastre iar noi Iti suntem recunoscători.

Stih: Slava Tie, Dumnezeul nostru, Slava Tie!

Bucură-te de îndreptarea noastră veșnică, Doamne, caci sufletul nostru e ca o frunză vibrând la poruncile Tale cu credinta, Doamne.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Elibereaza-ne pe toți de moarte și nu ne da, Doamne, să pierim din moștenirea Ta, intareste-ne cu răbdarea Ta caci mulți sunt cei care s-au mâniat asupra noastra.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Strig către Tine, Născătoare de Dumnezeu, spre mila Ta cea mare față de oraș și de oameni, arată-ne indurare caci suntem pacatosi si ranile pacatelor noastre ne pedepsesc.  

Cântarea 3.

Irmos: Nu este sfânt așa cum ești Tu Doamne Dumnezeul meu, Cel ce ridici capul credincioșilor Tăi, Dumnezeule, și ne intaresti pe stânca mărturisirii Tale.

Stih: Slava Tie, Dumnezeul nostru, Slava Tie!

Pământul este zdrobit, suntem pacatosi și mânia Ta se stârnește împotriva noastră, Doamne, dar miluiește, Doamne, pe robii Tăi.

Stih: Slava Tie, Dumnezeul nostru, Slava Tie!

Cutremură, Doamne, pământul, si alunga duhurile raului, pedepsindu-le,  și schimba slăbiciunea noastră in putere, fiind intariti de Harul Tau Divin.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Moartea este amară, durerea grea și rănile insuportabile. Să fugim, fraților, de păcat, și vom plăcea Dumnezeului pocăinței.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Ne rugam tie, Preasfanta Fecioară Maria, sa te rogi cu sârguință Unuia care este Bun, Cuvântul atotputernic, sa ne scape cutremur și de mânia Sa.

Sedelna, voce 4.

Nu i-ai ingaduit pe cei care au păcătuit împotriva Ta, dar, după ce le-ai poruncit, i-ai îndreptat cu milă; cu mania Ta Divina ai zguduit pământul, dar Tu Esti îndelung răbdător si pentru dragostea Ta nu ii ranesti niciodată pe milostivii Tăi slujitori. Cu teamă Te laudăm noi cei care cerem Harul Tau.

Cântarea 4.

Irmos: Hristos este puterea mea, Dumnezeu și Domnul, Biserica cinstită îl cântă pe Dumnezeu, strigând si sarbatorind pe Domnul.

Stih: Slava Tie, Dumnezeul nostru, Slava Tie!

Legănându-se, Doamne, pământul, ne-a cuprins frica cea adevărată Doamne, apara-ne de uneltirile vrajmasului.

Stih: Slava Tie, Dumnezeul nostru, Slava Tie!

Prin Vointa Ta Divină tremură și se îngrozesc inimile celor vii de pe pământ, Doamne; Slăbește valurile mâniei Tale, Doamne.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Niciunul dintre cei care au în minte frica Ta, nu este înspăimântat de cutremurarea întregului pământ, caci Tu ca unul care Esti Milostiv, ne ocrotesti prin mila Ta.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Esti Templul sfânt in care s-a zamislit Dumnezeul Hristos, Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu Doamnă; ridicam mâinile noastre in rugăciune catre Tine: vezi răutatea noastră și da-ne ajutor.

Cântarea 5.

Irmos: Prin lumina Ta, Dumnezeule, potolesti durerile sufletului cu dragoste, mă rog Tie, Cuvântul Dumnezeu adevărat, scoate-ma din întunericul plânsului păcătos.

Stih: Slava Tie, Dumnezeul nostru, Slava Tie!

Și tu, inimă, te-ai clătinat acum, văzând porunca divină, și ai strigat: Miluiește-ți poporul Tău, Doamne, și pune-ți mâna Ta cea dreaptă binecuvântandu-ma.

Stih: Slava Tie, Dumnezeul nostru, Slava Tie!

Oamenii și orașul au primit jertfa sângelui Tău, Iisuse, Cel care nu ne trădezi spre pierzanie; chiar daca pacatele noastre ne duc la piere înfricoșătoare, ne rugam Ție.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Aduna-ne pe cărările Tale, Doamne, caci i-ai invins pe cei răi care au încălcat poruncile Tale; Tu esti milostiv și generos față de noi, lucrul Mainilor Tale.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Acum a sosit timpul pentru ajutor, Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu, roaga-te către Fiul Tău și Domnul sa ierte păcatul adăpostit in noi și sa ne elibereze de mânia Lui fulgeratoare.

Cântarea 6.

Irmos: Marea vieții este tulburata în zadar de furtuna; alergam la lăcașul Tău liniștit si strigăm Tie: da-ne viata vesnica, Mult milostive Doamne.

Stih: Slava Tie, Dumnezeul nostru, Slava Tie!

Nu am, Doamne, îndrăzneala de a mă ruga Tie, nici smerenie sa imi ridic ochii spre înălțimea Ta, dar ma rog îngerilor Tăi aleși sa ma izbaveasca de furia Ta.

Stih: Slava Tie, Dumnezeul nostru, Slava Tie!

Astăzi, prin cunoștință, Doamne, m-am bucurat de mantuirea Ta și nu te-am acoperit în niciun fel sub pământ cu păcatele mele; Tie Doamne Iti multumesc.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Vei cutremura de temelie pământul, ca să ne smerim, dar oamenii buni care au frica Ta vor fi salvati.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Sfânta Mireasă a lui Dumnezeu, fa pentru noi rugăciunile Tale de Mamă, inlatura supararea lui Dumnezeu împotriva noastră, ne rugăm către Tine.

Condac, glasul al 6-lea

Elibereaza-ne de jugul greu al pacatelor noastre, Doamne, caci durerile ne-au inconjurat din pricina faradelegilor. Miluiește, Doamne, poporul tău ortodox, caci pentru noi Ti-ai jertfit sângele, și nu trimite sa ne distruga grindina, cutremurul si potopul, caci Tu Esti Dumnezeu bun si indurator, si noi te chemam sa auzim de la Tine: “Eu sunt cu voi si nimeni impotriva voastra”.

Cântarea 7.

Irmos: Tinerii evreieşti, cu îndrăzneală au călcat în picioare văpaia cuptorului si focul în rouă l-au schimbat, cântând: Bine eşti cuvântat, Doamne Dumnezeule, în veci.

Stih: Slava Tie, Dumnezeul nostru, Slava Tie!

Domnul este îndelung răbdător, căci nu si-a inspaimantat slujitorii cu cutremure înfricoșătoare ale pământului, ci doar i-a speriat ca sa caute să se întoarca din cenușă și să aiba viata vesnica cu El.

Stih: Slava Tie, Dumnezeul nostru, Slava Tie!

Să plângem din inimă și să vărsăm lacrimi pentru că Domnul este milostiv, sa ne rugam la Hristos sa nu ne zdrobeasca pe toți pentru înmulțirea păcatelor noatre.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Vai, să Il chemăm și să ridicăm rugaciuni la Dumnezeu Cel Preaînalt și să nu mai facem lucruri rele: iată, puterile ceresti sunt suparate si se zbuciuma tot pământul.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Uită-te, Preacurată, și mântuiește-i pe toți cei care Îți cântă, potoleste mânia lui Dumnezeu și de marea și cumplita furie a mustrării Lui ne pazeste, caci L-am suparat cu mulțimea păcatelor noastre.

Cântarea 8.

Irmos: Flacăra Harului s-a revărsat si jertfă sfântă s-a facut prin Hristos, Dumnezeul nostru. Tot ce doreste El se implineste. Te laudam, indelug Rabdatorule.

Stih: Slava Tie, Dumnezeul nostru, Slava Tie!

Spre mânia Ta cea dreaptă, Iubitorule de oameni, suntem dati din senin, nu lasa disperarea sa ne cuprinda caci ne înfricoșoseaza privirea Ta.

Stih: Slava Tie, Dumnezeul nostru, Slava Tie!

Să ne întindem mâinile cu credința și să ne uităm la singurul Stăpân care Ii poate mântui pe cei puternici, strigând: Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, fa ca mânia Ta sa se întorca de la noi.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Îngeri, Mucenici, Profeti și Apostoli, Sfinți, Ierarhi, si toate Puterile Ceresti se roaga Tie, Stapane: Miluiește-i pe oamenii tăi umili.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu, tu esti generoasă, ne cunosti slăbiciunea și firea cazuta, amărăciunea și gemetele, grăbește-te sa alungi mânia lui Dumnezeu caci Tu ne privesti prin mila Ta.

Cântarea 9

Irmos: Este imposibil ca un om să-L vadă pe Dumnezeu, îngerii nu îndrăznesc să-L privească; Catre Tine, O, Preafericitule Doamne, Cuvântul  întrupat, ne rugăm.

Stih: Slava Tie, Dumnezeul nostru, Slava Tie!

Iată, am păcătuit cu toții și pământul este îngrozit si chinuit caci ne pedepsesti, Iubitorul omenirii; Sa ne rugam cu pocainta si să avem grijă de mântuirea noastră.

Stih: Slava Tie, Dumnezeul nostru, Slava Tie!

Îți mulțumim Ție, Doamne, ca desi suntem nepocaiți ne arati mila din multa Ta bunătate, caci Tu esti iubitor de oameni si mare este dragostea Ta pentru noi.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Salvează-i pe slujitorii si pe orașul Tău care se roaga Tie de sabie si robie, Hristoase al nostru, caci Tu ne dai căderea și bucuria, durerea și amărăciunea fiecăruia.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Pământul strigă, gemând: de ce mă pangariti voi ce rai si pacatosi? Dar Domnul este cruțător, El ne salveaza. Preasfanta Maica Domnului, îndreapta mania lui Dumnezeu ducandu-ne la pocăință.

Cu rugaciunile Maicii Domnului sa ne mântuim de toata groaza si sa ne învrednicim de vesnicile bunatati, în Hristos Iisus Domnul nostru, a Caruia este slava si stapânirea în vecii vecilor, Amin.

Sinaxar 26 Ianuarie

 În această lună, în ziua a douăzeci şi şasea, pomenirea cuviosului nostru părinte Xenofont, a soţiei sale Maria şi a fiilor lor Arcadie şi Ioan.

Cuviosul Xenofont era din Constantinopol, om bogat pe dinafară, iar pe dinăuntru plin de cucernicie. Deci, şi-a trimis pe cei doi fii ai săi la Beirut în Fenicia, pentru deprinderea de bune obiceiuri şi pentru învăţătura de carte. Dar aflând că s-a nimicit corabia în care călătoreau fiii săi, a purces cu soţia să-i caute. Şi i-a găsit la Ierusalim, îmbrăcaţi în haine monahiceşti. Atunci s-a călugărit şi el cu soţia lui; şi atât au sporit în fapte bune încât s-au învrednicit a face şi minuni. Fiind plăcuţi până la sfârşit lui Dumnezeu, s-au mutat în locaşurile cereşti.

Tot în această zi, pomenirea cutremurului celui mare.

Acest cutremur s-a întâmplat la sfârşitul împărăţiei lui Teodosie cel Mic, fiul lui Arcadie şi al Eudoxiei, într-o zi de duminică, la două ceasuri din zi. Şi au căzut zidurile cetăţii şi multe case s-au surpat, mai ales de la intrarea Troadisienilor până la Poarta de Aramă cea cu patru uşi. Cutremurul a ţinut trei luni. Iar împăratul, făcând litanie cu tot soborul, zicea cu lacrimi: "Izbăveşte-ne, Doamne, de urgia Ta cea dreaptă, şi şterge păcatele noastre, prin pocăinţă, căci ai clătinat pământul şi l-ai cutremurat, pentru păcatele noastre, că să Te preaslăvim pe Tine, Bunule şi de oameni Iubitorule, Dumnezeul nostru".

Tot în această zi, pomenirea cuviosului nostru părinte Simeon, numit cel bătrân.

Acesta, iubind din copilărie viaţa paşnică, s-a sălăşluit într-o crăpătură mică de stâncă, unde se hrănea numai cu buruieni. Deci, având dorinţă dumnezeiască, s-a dus la muntele Sinai. Şi intrând în peştera în care s-a ascuns odinioară Moise, a căzut cu faţa în jos şi a zăbovit aşa, şapte zile, în rugăciune, cu lacrimi, fără hrană, până a auzit glas dumnezeiesc poruncindu-i să se scoale şi să mănânce trei mere ce erau puse înaintea lui. Deci, sculându-se şi aflând merele, le-a mâncat cu osârdie. Apoi, coborându-se din munte şi zidind două mănăstiri, viaţa lui cea plină de osteneli a luat sfârşit, mai înainte săvârşind minuni mărite, spre slava lui Dumnezeu.

Tot în această zi, pomenirea sfinţilor mucenici Anania preotul, Petru temnicerul şi alţi şapte ostaşi care au fost cu dânşii.

Aceştia au trăit pe vremea împăratului Diocleţian şi a lui Maxim, ocârmuitorul Feniciei. La acesta fiind adus preotul Anania, a mărturisit pe Hristos şi a batjocorit pe idoli. Pentru aceasta a fost bătut cu toiege şi ars pe spate cu frigări înroşite, apoi a fost uns cu oţet şi cu saramură, pe părţile arse. Prin rugăciunea lui, el a zguduit templul idolilor şi idolii căzând, s-au zdrobit. Fiind închis, s-a împărtăşit de hrană dumnezeiască şi a adus la credinţa în Hristos pe păzitorul închisorii împreună cu şapte ostaşi paznici. Toţi aceştia, din porunca dregătorului, au fost chinuiţi cu tot felul de chinuri, iar mai târziu au fost înecaţi în mare, izbăvindu-se astfel de chinurile cele cumplite.

Tot în această zi, pomenirea cuviosului Amona, care în pace s-a săvârşit.

Tot în această zi, pomenirea cuviosului Gavriil, care în pace s-a săvârşit.

Tot în această zi, pomenirea a doi mucenici din Frigia, care s-au săvârşit, fiind bătuţi.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.Luna ianuarie in 26 zile: Pomenirea Preacuviosului Parintelui nostru Xenofont, a sotiei lui Maria si a fiilor lor Arcadie si Ioan (sec.VI)

    Acest preacuvios Xenofont era din Constantinopol, mare dregator al imparatiei si bogat in averile cele din afara. Dar era si mai bogat in avutiile cele dinlauntru, adica, in dreapta credinta si in milostenie la saraci. Sotia lui, Maria, ii urma intru toate, cautand sa placa lui Dumnezeu. Si aveau doi fii, Ioan si Arcadie. Voind ei ca fii lor sa le fie mostenitori, nu numai ai averilor, ci si ai vietii lor intelepte si placute lui Dumnezeu, au trimis la scoli pe amandoi feciorii, la cetatea Berit, din Fenicia, cetate vestita, in acea vreme, pentru invatatura bunelor deprinderi si pentru inalta ei scoala de intelepciune elineasca.

    Si, plutind cei doi fii spre Fenicia, s-a starnit deodata o groaznica furtuna pe mare si s-a sfaramat corabia cu dansii, incat nu se putea sti de a mai scapat cineva cu viata. Deci, de aceasta instiintandu-se, au purces si Xenofont, cu sotia sa, si s-au dus, ca sa-si caute feciorii. Si mult s-au minunat indureratii parinti, afland, dupa indelungata cautare, printre calugarii din Ierusalim, pe cei doi feciori ai lor. Ca, drept multumita pentru dumnezeiasca lor izbavire din valuri, cei doi feciori intrasera in manastire si se facusera calugari.

    Si multe lacrimi de bucurie au picurat, din ochii tuturor celor patru, parinti si feciori, din aceasta neasteptata regasire.

    Deci, mult fericindu-si feciorii, s-au facut monahi si Xenofont si sotia sa Maria si, mergand fiecare la manastirea sa, atata au sporit in bunatatile sufletului, si ei si fiii lor, incat s-au invrednicit ca si lucruri minunate a lucrat Dumnezeu printr-insii. Cu ale lor sfinte rugaciuni, Doamne miluieste-ne si ne mantuieste pe noi ! Amin.
 

Sinaxar 25 Ianuarie

 În această lună, în ziua a douăzeci şi cincea, pomenirea sfântului nostru părinte Grigorie, cuvântătorul de Dumnezeu (Teologul), arhiepiscopul Constantinopolului.

Marele Grigorie, cuvântătorul de Dumnezeu, a trăit pe vremea împărăţiei lui Valens şi a lui Teodosie cel Mare. Patria lui pământească a fost Capadochia Secunda, iar patria cerească, Ierusalimul cel de sus. Părinţii lui erau de neam bun şi drepţi: Grigorie şi Nona, care mai înainte, din lipsă de cunoştinţă se închinau idolilor. După ce au născut pe marele Grigorie, părinţii lui au fost renăscuţi, primind Botezul prin apă şi prin Duh, şi tatăl sfântului a ajuns îndrumător adevărat şi arhiereu al cetăţii Nazianz. Grigorie a străbătut toată învăţătura ştiinţei ca nimeni altul, ascultând pe cei mai vestiţi dascăli ai timpului său, în Cezareea şi Atena. Filozofii din Atena au căutat să-l oprească la ei, ca dascăl de filozofie, dar Grigorie, care singur spune că el împreună cu sfântul Vasile nu cunoşteau decât două căi în Atena: a şcolii şi a bisericii, nu s-a amăgit de slava păgână a filozofiei, ci s-a întors la tatăl său Grigorie, care era episcop bătrân în Nazianz. A vieţuit câţiva ani în pustiu, frământând în mintea lui întrebările cele mari ale învăţăturii creştine, sufleteşte îmbrăcat în strălucirea ortodoxă. A fost preot în Nazianz, a îmbrăcat în strălucire ortodoxă amvonul bisericuţei Sfânta Anastasia din Constantinopol, pe când ereticii arieni erau puternici în cetate. A ajuns patriarh şi întâistătător al soborului al doilea de la Constantinopol, din anul 381. Dar când era pe culmea faimei lumeşti, Grigorie, care iubea liniştea şi gândirea la cele înalte, a părăsit cetatea şi scaunul patriarhal şi s-a aşezat în satul Arianz din Capadochia, unde mai apoi, în linişte, a trecut către Domnul. Vestite sunt scrierile lui, mai ales cele cinci cuvântări teologice, în care lămureşte taina cea adâncă a Sfintei Treimi.

Mişcătoare sunt cuvintele la îngroparea lui Vasile cel Mare, a tatălui său Grigorie, a fratelui său Chesarie, a surorii sale Gorgonia. A scris multe scrieri; a scris versuri şi a întocmit Filocalia împreună cu sfântul Vasile. Pentru gândirea lui adâncă, biserica l-a numit cuvântător de Dumnezeu. Şi era sfântul Grigorie, cuvântătorul de Dumnezeu, la stat, om de mijloc; cu faţa galbenă, dar veselă; cu nările late, cu sprâncenele drepte; căutătura blândă, cu ochiul drept mai mâhnit căci avea un semn de lovitură pe pleoapă. Barba lui nu era lungă, dar destul de deasă şi cam galbenă pe margine; cu părul alb, pleşuv. Moaştele lui au fost aduse din Nazianzul Capadociei, în biserica Sfinţilor Apostoli, de iubitorul de Hristos şi preacucernicul împărat Constantin Porfirogenetul.

Tot în această zi, pomenirea cuviosului nostru părinte Publie.

Publie se trăgea dintr-un neam de sfetnici din cetatea Zevgma, de lângă râul Eufrat. Împărţind săracilor toată averea părintească s-a retras în munţi, unde şi-a săpat o peşteră mică, în care trăia. Dar vestea despre el ducându-se pretutindeni, mulţi au venit la el ca să ia parte la nevoinţele lui sihăstreşti. Iar el, poruncindu-le să-şi facă chilii mici, îi cerceta deseori, ca nu cumva să aibă în chiliile lor lucruri netrebuincioase. Căci şi pâinea le-o cumpănea cu cântarul şi de găsea la unul mai multă, îl numea rob al pântecelui şi iubitor de saţiul trupului. Iar de găsea că vreunul deosebea făina de tărâţe, îi zicea că se face părtaş al desfătării sibaritice. Şi noaptea, fără de veste, mergând pe la uşa fiecăruia, dacă îl afla făcându-şi rugăciunea, se depărta tăcând; dar de simţea pe vreunul dormind, lovea cu mâna în uşă şi-l mustra cu cuvântul. Prin această cercetare deasă a lui a crescut mulţi ucenici, cărora le-a întipărit în suflet toate virtuţile sale. Aşa a fost Teotehn şi Aftoniu, care şi-au luat asupra lor apărarea şi îngrijirea fraţilor, după săvârşirea cu pace a cuviosului Publie.

Tot în această zi, pomenirea părintelui nostru Maris.

Acest sfânt părinte al nostru Maris, când se afla în lume era tânăr şi frumos; avea glas minunat şi împodobea sărbătorile domneşti şi ale sfinţilor cu dulcile lui cântări. Dar de cursele dulceţilor lumeşti se ferea şi iubea pe Dumnezeu şi poruncile Lui, păzindu-şi trupul curat şi sufletul neîntinat. Lepădându-se de cele lumeşti, s-a dus într-un sat numit Omir şi acolo făcându-şi o chilioară s-a închis într-însa şi a trăit în ea treizeci şi şapte de ani. Chilioara primea umezeală de la un munte vecin. Umezeala îl vătăma, dar el n-a vrut să schimbe locuinţa până la sfârşitul vieţii. Iubea simplitatea, îi era silă de obiceiurile cele felurite şi înşelătoare. A trăit nouăzeci de ani, întrebuinţând haina din păr de capră şi se hrănea cu pâine şi cu puţină sare. Dorind de multă vreme să vadă aducându-i-se dumnezeiască Jertfă, un preot a întrebuinţat mâinile diaconilor în loc de altar şi înaintea cuviosului a sfinţit Jertfa cea mântuitoare; iar cuviosul umplându-se de toată dulceaţa i se părea că vede cerul însuşi. Şi aşa bine vieţuind şi la ceruri luându-şi zborul, se veseleşte împreună cu toţi sfinţii în locaşurile lui Dumnezeu.

Tot în această zi, pomenirea sfintei muceniţe Medula împreună cu însoţitoarele ei, care în foc s-au săvârşit.

Tot în această zi, pomenirea cuviosului Apollos (Apolo), care în pace s-a săvârşit, despre care se face pomenire şi în Patericul egiptean.

Tot în această zi, pomenirea cuviosului nostru părinte Castin, episcopul Bizanţului.

Tot în această zi, pomenirea cuviosului nostru părinte Dimitrie Schevofilaxul.

Tot în această zi, pomenirea sfântului nou mucenic Auxentie, care a mărturisit în Constantinopol la anul 1720 şi care prin sabie şi-a găsit sfârşitul.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

Luna ianuarie in 25 zile:Pomenirea celui intre Sfinti, Parintelui nostru Grigorie, de Dumnezeu Cuvantatorul, arhiepiscopul Constantinopolului

    Marele Grigorie, Cuvantatorul de Dumnezeu, a trait pe vremea imparatiei lui Valens (364-378) si Teodosie cel Mare (379-395) si s-a nascut in cetatea Nazianz din Capadochia, catre anul 328. Se tragea din parinti de bun neam si drepti, Grigorie si Nona, tatal sau, macar ca de curand era venit la credinta, fiind, pentru vredniciile sale, episcop de Nazianz.

    Ajuns la masura varstei si placandu-i sa invete, SfantuI Grigorie a strabatut, ca nimeni altul, tot mestesugul invataturii, umbland la scolile cele mai de seama din vremea sa: la Cesareea Capadochiei, unde s-a imprietenit cu Sfantul Vasilie, la Cezareea Palestinei, la Alexandria si la Atena, scoala cea mai inalta de atunci, unde a si fost rugat sa ramana ca dascal.

    S-a intors, insa, si s-a facut dascal in Capadochia, langa tatal sau, batran, care l-a sfintit, fara voia lui, preot. Voind insa tatal sau sa-l sfinteasca episcop, in locul sau, Sfantul Grigorie a fugit in pustie, langa Sfantul Vasilie, prietenul sau, de unde peste o vreme, s-a intors totusi, chemat in ajutor de tatal sau, ajuns, acum, la neputinta. A fost sfintit episcop, mai tarziu, de Sfantul Vasilie, pentru cetatea Sasima, tot fara voia lui.

    Era un cuvantator innascut. Iubea viata duhovniceasca, poezia crestina si teologia pe intelesul oamenilor.

    Iar cand Biserica cea mare din Constantinopol era amenintata de ratacire, cand dreapta credinta era primejduita de inselatoarea invatatura a lui Arie, Sfantul Grigorie a fost chemat de putinii dreptcredinciosi din cetate, ca sa le fie pastor, si el a primit. Sfantul Grigorie a adunat pe credinciosi intr-o bisericuta marginasa, deschisa chiar in casa uneia din rudele sale, bisericuta pe care el, a numit-o biserica Invierii. Aici a rostit el cele cinci cuvantari teologice vestite, care i-au adus faima de mare cuvantator al lui Dumnezeu. Ca ele talmaceau, pe inteles omenesc, dreapta invatatura despre Sfanta Treime. Si pe multi i-a intors la dreapta credinta.

    Fericitul Grigorie a fost, o vreme, si patriarh al marii cetati a Constantinopolului, iar la cel de al doilea Sinod ecumenic, ce s-a tinut, la anul 381, in Constantinopol, pe vremea binecredinciosului imparat Teodosie, Sfantul Grigorie a adus multe dovezi contra gresitelor invataturi, ce tulburau atunci Biserica. Din cauza unor neintelegeri, in scurta vreme, Sfantul a parasit, insa scaunul patriarhicesc si s-a retras in singuratate, unde pana la sfarsitul vietii sale, multe scrieri si poeme de viata duhovniceasca, de teologie pe inteles si de poezie crestina a lasat Bisericii.

    In teologia lui, Biserica Rasaritului si-a vazut talmacita propria ei teologie despre taina Sfintei Treimi si, iata de ce, ea il cinsteste pe Sfantul Grigorie, ca pe teologul ei cel mai de seama.

    Si asa, traindu-si credinta si talmacind pe Dumnezeu si tainele Lui oamenilor, Sfantul Grigorie s-a mutat la Domnul, la 25 ianuarie, in anul 389.

 
 

Intru aceasta zi, pomenirea Sfantului Episcop Bretanion al Tomisului (Vetranion)
La 25 ianuarie Biserica sarbatorea pe Sfantul Bretanion (Bretanion, Vetranion), stralucit episcop din secolul al IV-lea.

    Despre viata si activitatea acestuia au ramas destul de putine stiri. Se stie insa sigur ca el pastorea Biserica tomitana si a intregii provincii Scitia (Dobrogea), in vremea cand pe tronul imperial al Constantinopolului se afla imparatul Valens. Venit in partile Dunarii de Jos cu prilejul unor razboaie purtate cu barbarii goti, acesta a poposit in anul 369 la Tomis, unde a fost intampinat de ierarhul tomitan in catedrala orasului. Intalnirea aceasta, relatata de istoricii bisericesti Sozomen si Teodoret al Cyrului, este momentul sigur al intrarii episcopiei Tomisului in istorie.

    Evenimentui mai prilejuieste constatarea ca Biserica tomitana era condusa de ierarhi destoinici, aparatori ai credintei ortodoxe formulate la primul Sinod Ecumenic de la Niceea (325).

    Istoricii de mai sus relateaza ca Valens, care era un aprig sustinator al ereziei ariene, a venit la Tomis si, intrand in catedrala orasului, a incercat sa-l determine pe Episcopul Bretanion sa imbratiseze credinta ratacita: "Si era acolo popor mult, aproape tot orasul, fiindca voia sa-l vada pe imparat, banuind ca se va intampla si ceva deosebit. Insa Bretanion, plin de credinta, si-a aprins cugetul cu ravna (dumnezeiasca) si a discutat cu mult curaj in fata stapanitorului, aparand dogmele Sinodului de la Niceea, asemanandu-se dumnezeiescului David, care a zis: "Grait-am intru marturiile Tale inaintea imparatilor si nu m-am rusinat" (Psalmi 118,46). Dupa aceea l-a parasit pe imparat mergand in alta biserica, iar poporul l-a urmat". Istoricul Sozomen da si amanuntul ca Valens, "parasit acolo, a suportat cu greu aceasta infruntare si prinzandu-l pe Bretanion a poruncit sa fie trimis in exil, dar nu dupa mult timp l-a readus la locul sau." Motivul restabilirii episcopului in drepturile sale a fost, dupa Sozomen, teama imparatului de o revolta a poporului, fiindca stia ca "locuitorii tinutului sunt viteji din fire si prin pozitia locurilor necesari lumii romane, fiind asezati ca un zid in fata presiunii barbarilor".

    Din cele relatate de acest istoric bizantin, deducem ca Bretanion trebuie sa fi fost de mai multa vreme in fruntea episcopiei Tomisului, fiindca poporul se simtea legat de el incat n-a ezitat sa-l paraseasca pe imparat si sa mearga cu episcopul in alta biserica. Comportarea aceasta a crestinilor este cu atat mai semnificativa cu cat trebuie sa ne imaginam ca vizitele imparatesti in orasele de granita, cum erau si cele din Scitia, nu reprezentau evenimente curente in viata de atunci a imperiului, si, pe de alta parte, ca imparatii dispuneau de puteri discretionare in deciderea pedepsei lor impotriva celor care li se opuneau. In confruntarea dintre ierarhul tomitan si Valens, constatam, deci, ca primul a iesit biruitor fata de cel de al doilea. Istoricul citat isi incheie relatarea cu urmatoarele consideratii: "In acest chip, Bretanion s-a aratat mat puternic decat zelul stapanitorului; era de altfel un barbat destoinic si renumit prin virtutea vietii sale, dupa cum marturisesc chiar scitii (locuitorii Scitiei) insisi". Teodoret al Cyrului aminteste si el ca Bretanion stralucea prin tot felul de virtuti si ca pastorea ca arhiereu peste cetatile intregii Scitii".

    Curajul si virtutile care-i impodobeau viata l-au impus in fata poporului in asa masura, incat nici chiar imparatul bizantin n-a putut sa-l persecute prea mult timp. Bretanion a fost foarte iubit si respectat de credinciosii sai, el numarandu-se printre acei pastori sufletesti despre care Sozomen spune ca "daca se intampla ca Bisericile sa fie bine conduse de oameni indrazneti, poporul nu-si schimba credinta de mai inainte".

    Desigur, istoricul bizantin se refera aici la statornicia in vechea credinta niceeana (ortodoxa).

    Alte stiri despre viata si activitatea Sfantului ierarh tomitan le dobandim din evenimentele legate de mucenicia Sfantului Sava de la Buzau si de trimiterea moastelor sale in Capadocia, la cererea Marelui Vasile.

    Unii invatati considera ca actul martiric al Sfantului Sava a fost scris de Bretanion sau de oamenii din imediata lui apropiere si ca Sfantul Vasile i se adreseaza episcopului tomitan in legatura cu aceasta si cu primirea moastelor in Capadocia, in scrisorile sale numarul 164 si 165. Din citirea atenta a actului martiric al Sfantului Sava reiese insa ca redactarea lui s-a facut "pe pamant roman", unde fusesera aduse moastele din ordinul guvematorului Iunius Soranus de dincolo de Dunare, "din tara barbara". Acelasi guvernator, care era capadocian de neam, trebuie sa fi dispus si redactarea actului martiric, fapt care a fost realizat de Episcopul Bretanion sau de oamenii din jurul sau. De altfel, limba in care e compus documentul este o greaca literara, care cu greu putem admite ca se vorbea in mediu etnic atat de amestecat din stanga Dunarii, unde predomina latina si gotica. Aceasta limba era insa la ea acasa la Tomis, cetate de veche traditie greaca. In afara de aceasta, autorul actului martiric se dovedeste un om de aleasa formate teologica si cu profunde cunostinte ale Sfintei Scripturi, elemente care ne duc cu gandul la Tomis, centru teologic atat de important in aceasta vreme.

    Exista insa in Scrisoarea nr. 165 a Sfantului Vasile cel Mare cateva amanunte care, credem, constitute dovezi clare in favoarea adresarii ei lui Bretanion; totodata din aceasta se poate deduce participarea directa a episcopului tomitan la trimiterea moastelor in Capadocia.

    Marele ierarh capadocian il considera pe adresantul scrisorii "un cetatean al patriei sale, care intocmai ca o creanga inflorita din radacina nobila a umplut cu fructele Duhului o tara indepartata". Aceasta "tara indepartata" nu putea fi decat Scitia, deoarece el se afla in inima imperiului si nu parea nimanui - oriunde s-ar fi gasit - atat de inaccesibil. De altfel, in partea de inceput a scrisorii, Sfantul Vasile se plange "de marea departare" dintre el si adresant, care ii impiedica intalnirea personala si "impartasirea reciproca a darurilor duhovnicesti".

    Destinatarul scrisorii este considerat mai departe "mladita cu care patria mama se poate mandri pe drept" si motivul aratat pentru aceasta este faptul ca "a reusit in luptele pentru credinta, aratandu-se o buna mostenire a parintilor. Se pune acum intrebarea: cine a biruit in luptele pentru credinta ? Nu Bretanion, care l-a infruntat pe imparatul Valens, aparand dogmele de la Niceea ? Sfantul Vasilie scrie imediat mai departe: "Dar care este realitatea ta cea mai noua ? Ai redat patriei sale un martir, care lucra atat de stralucit in tara barbara cu tine, oferind ca un gradinar iscusit, ca rasplata primele fructe acelora care i-au dat lui samanta".

    Martirul trimis in patrie este Sfantul Sava, iar "tara barbara" nu poate fi decat Gotia, adica nord-estul Munteniei si sudul Moldovei.

    Se surprind astfel doua momente in Scrisoarea nr. 165 a Sfantului Vasilie. Primul este lauda pe care marele Parinte capadocian o aduce destinalarului pentru lupta in apararea credintei ortodoxe; al doilea este multumirea pentru trimiterea martirului in tara sa natala. Cine putea fi acesta mai bine decat Bretanion ? Lui i s-ar potrivi si epitetul de "pios", pe care il foloseste Sfantul Vasilie in scrisoarea sa pentru adresant. La toate acestea s-ar putea adauga faptul ca marele ierarh isi incheie textul scrisorii cu cuvintele: "Te rog, aminteste-ti de rugaciunile tale si de noi, cei care te iubim, rugandu-te cu osardie Domnului pentru sufletele noastre, ca sa fim vrednici sa slujim lui Dumnezeu, pe calea poruncilor Lui, pe care ni le-a dat spre mantuirea noastra".

    Dupa sosirea moastelor Sfantului Sava in Capadocia, a actului martiric si a unei scrisori insotitoare, Sfantul Vasilie se adreseaza din nou cu o scrisoare de multumire: este Scrisoarea nr. 164 prin care multumeste expeditorului care i-a scris cu cea mai frumoasa dragoste, "dintr-o tara indepartata" (aceeasi expresie ca mai sus, in Scrisoarea nr. 165) si totodata i-a trimis pe un martir "din tara barbara, de dincolo de Dunare".

    Credem ca cel mai indicat in expedierea scrisorii si a moastelor a fost Episcopul Bretanion al Tomisului, vecin cu "tara barbara". Putem oare concepe ca in evenimentele legate de Sfntul Sava si in care a fost implicat direct guvernatorul provinciei, Iunius Soranus, si el capadocian de neam, Bretanion se va fi tinut departe de ele ? Nu isi aveau ambele personalitati sediul in acelasi oras ? Nu erau asemenea lucruri, in primul rand, de competenta ierarhului ? Se putea dezinteresa Bretanion de activitatea misionarilor din stanga Dunarii, mai ales cand acestia erau in majoritate originari din Capadocia ? De altfel, un argument in plus in favoarea identificarii adresantului Scrisorilor nr. 164 si 165 ale Sfantului Vasile cu Bretanion este amanuntul, dat de ilustrul arhiepiscop, ca scrisoarea primita de el cuprindea stiri despre Eutihie, misionar si martir capadocian in mediul gotic. Nu erau gotii vecini cu eparhia lui Bretanion ?

    In sfirsit, un ultim element cuprins in Scrisoarea 164 a Sfantului Vasilie care sugereaza redactarea actului martiric de catre Bretanion, sau de catre cei apropiati lui, este faptul ca marele Parinte afla despre furia barbarilor, despre feluritele chinuri la care sunt supusi mucenicii, despre statornicia lor in toate incercarile din scrisoarea pe care el o numeste "raportul tau". Este sigur ca acest document contine stiri importante despre activitatea misionara la Dunarea de Jos si despre suferintele celor care o implineau. Nimeni nu cunostea mai bine aceste realitati ca episcopal Tomisului.

    In lumina acestor consideratii putem afirma ca Bretanion a fost in stnnsa legatura cu Sfantul Vasilie cel Mare, ca a purtat cu el o corespondenta si ca Scrisorile nr. 164 si 165 i-au fost adresate de marele Parinte. Activitatea misionara la Dunare, de care Sfantul Vasilie se interesa, iar Bretanion era direct implicat in ea, i-a apropiat. In plus, amandoi erau capadocieni si aparatori ai Ortodoxiei, asa cum fusese stabilita la primul Sinod Ecumenic de la Niceea. Obiectivele comune si afinitatile sufletesti i-au legat intr-o stransa colaborare si prietenie. Bretanion ne apare astfel nu numai ca primul episcop tomitean atestat sigur in documentar, ci si cel dintai care a facut o legatura a Bisericii noastre cu unul dintre cei mai mari Parinti ai crestinatatii.

    Sfantul Vasilie lauda sfintenia, evlavia si darurile duhovnicesti ale lui Bretanion. Din pacate nu s-au pastrat scrisorile de raspuns ale acestuia, ca sa apreciem pregatirea teologica si toate darurile sufletesti ale ierarhului tomitan. Nu cunoastem nici alte aspecte ale activitatii sale, practice ori spirituale. Este sigur insa ca ele l-au impus in fata poporului, ca "viata sa stralucea prin tot felul de virtuti" si aceasta l-a ajutat sa infrunte tot felul de pericole. Impodobit cu atatea calitati, plin de credinta si neinfricat pastor duhovnicesc, Bretanion a condus Biserica Tomisului pana aproape de anul 381, cand a inchis ochii in ziua de 25 ianuarie, parasind astfel viata pamanteasca pentru cununa vietii vesnice, pe care a binemeritat-o. Credinciosii eparhiei l-au pastrat in amintirea si dragostea lor, sarbatorindu-l in fiecare an cu mare evlavie. Iar urmasul sau, tot un ierarh destoinic (poate unul dintre ucenicii sai), a mers la Constantinopol la cel de-al doilea Sinod Ecumenic, ca sa apere, ca si el, dreapta credinta a Bisericii in Duhul Sfant.
 

 
 

Intru aceasta zi, cuvant al Sfantului Grigorie, papa al Romei, despre primirea de straini.

    Un oarecare om bogat slujea cu mare osardie, impreuna cu toata casa lui, oaspetilor, ca, in fiecare zi, aducea straini la masa sa. Si intr-o zi, a venit un strain, impreuna cu multi altii, si l-a dus si pe acesta la masa sa. Insa, cand a vrut, dupa obiceiul smereniei sale, sa-i toarne apa pe mainile lui si s-a intors sa ia ibricul cu apa, indata nu l-a mai vazut pe acela, pe ale carui maini voia sa toarne apa. Si facandu-se lucrul acesta, se mira omul singur intru sine. Dar in noaptea aceea, i-a zis lui Domnul, in vis: "In celelalle zile M-ai primit, adica, prin fratii mei mai mici, iar in ziua de ieri, pe Mine insumi M-ai primit. Deci, la judecata cea viitoare, se va zice tie: Cele ce ati facut unuia din acesti mai mici ai Mei, acelea Mie le-ati facut." Iata, dar, mai inainte de judecata, ca Domnul arata ca, atunci cand este primit prin fratii Lui mai mici, atunci ne scocoteste pe noi ca pe cei ce-L primesc pe El insusi. Si noi, dar, sa nu ne lenevim spre primirea de straini. Socotiti, fratilor, cat de mare este lucrul primirii de straini. La mesele voastre, pe Hristos primiti-L, ca si voi sa fiti primiti de El la ospatul cel vesnic. Dati, acum, strainului Hristos, la primirea de straini, ca si El, pe voi, la ziua Judecatii, nu ca pe niste straini sa va stie, ci ca pe cei apropiati ai Sai, in Imparatia Sa sa va primeasca.
 

Intru aceasta zi, cuvant al aceluiasi Sfant Grigorie, despre moartea dreptilor.

    Ne spunea noua Sfantul Grigorie : "A fost, zicea, un oarecare rob, pe care multi din voi, impreuna cu mine, il stiu si era sarac in viata lumii acesteia, iar cu faptele bune era bogat. Pe acesta il cuprinsese o boala grea si lunga, incat nu putea niciodata sa se scoale de pe patul sau, nici sa stea, nici sa se intoarca pe alta parte, nici nu putea sa-si duca mainile sale la gura. Insa maica lui si fratii ii erau lui de slujba, si cele ce-i dadeau lui crestinii, pentru Dumnezeu, pe acelea toate, cu mainile maicii sale si ale fratilor lui le impartea la saraci. Carte nu invatase, dar isi cumparase carti si cei ce-l cercetau, pentru Dumnezeu, aceia ii citeau si el, ascultandu-i, se mangaia in boala sa si lauda pe Dumnezeu in toate ceasurile si vremile.

    Iar cand i s-a apropiat lui ceasul, ca sa se duca din viata aceasta, in vremea mutarii sale, a inceput a canta si a slavi pe Dumnezeu; inca si pe cei ce veneau atunci la dansul, ii indemna sa cante impreuna cu dansul. Iar o data, dupa ce au inceput sa cante cu el, a strigat zicand : "Taceti, taceti, au nu auziti cat de mari laude graiesc in ceruri ?" Si intru acel ceas, acel sfant suflet s-a luat din trup de ingeri. Si toti s-au umplut de buna mireasma din trupul lui si au cunoscut toti ca primit este la ceruri sufletul lui.

    Deci, aceasta va rog eu pe voi, fratilor, sa cunoasteti ce vom lua, la Judecata cea infricosatoare, noi, daca vom slabi in fapte bune, de vreme ce acest sarac, fara de maini, a putut sa implineasca poruncile Domnului. Au nu ne va arata atunci Domnul, impotriva noastra, pe Apostoli, care au adus multimi de credinciosi in Imparatie, impreuna cu dansii ? Au nu ne va arata noua impotriva pe Mucenicii, care si-au varsat sangele lor pentru dansul ? Iar noi ce vom zice atunci, cand pe acest rob, de care am vorbit, il vom vedea mantuit ? Drept aceea, acestea le graiesc, indemnandu-va pe voi ca sa faceti fapte bune, ca sa fim si noi partasi mostenirii acestora si Imparatiei cerurilor sa ne invrednicim, intru Hristos Iisus, Domnul nostru."
 

 

Intru aceasta zi, cuvant din Everghitinos, despre faptul ca se cuvine pururea a ne aduce aminte de moarte si de judecata.

    Trei lucruri sunt, pe care cu anevoie le castiga omul si acestea pazesc toate faptele bune: plangerea, a plange pentru pacatele sale si a avea inaintea ochilor moartea sa. Ca cel ce gandeste in toate zilele si zice intru sine: "Numai astazi mai am a fi in lume," niciodata nu va gresi inaintea lui Dumnezeu. Iar cel ce asteapta a trai multa vreme, cu multe pacate se va acoperi. Celui ce se gateste a da seama inaintea lui Dumnezeu pentru toate lucrurile sale, Dumnezeu se ingrijeste a-i curati toata calea lui de pacat. Iar cel ce defaima si zice : "Cine stie cand voi ajunge acolo," acelea locuieste in rautati. Mai inainte de a face orice lucru, in fiecare zi, adu-ti aminte unde esti, si unde ai a merge, cand vei iesi din trup. Si, sa nu te lenevesti de sufletul tau nici o zi; ia aminte la tine, ca de-a pururea sa pomenesti si sa ai inaintea ochilor moartea si vesnicile munci si pe cei ce acolo se muncesc si se chinuiesc si, ca pe unul dintre acei pe tine sa te socotesti, mai vartos decat ca pe unul dintre cei vii. Vai noua ca, vrand a ne muta de pe pamatul in care pacatuim, ne facem griji indelungate pentru lucruri pamantesti si stricacioase. Si, in vremea neiertatei noastre duceri de aicea, nu ne invrednicim a aduna nici un lucru. Vai noua, ca vom suferi intrebare, la infricosatorul Judecator, pentru toata fapta cea din viata pamanteasca si pentru tot cuvantul desert si pentru toate relele ammtiri si necurate si pentru toate aducerile aminte ale sufletului. Si, iata, ca niste nevinovati, in toata vremea vietii noastre suntem, fara de grija de sufletele noastre. Pentru aceasta ne asteapta pe noi, acolo, focul cel nestins al gheenei si intunericul cel mai dinafara si viermele cel neadormit si plangerea si scrasnirea dintilor si vesnica rusine, inaintea a toata zidirea, cea de sus si cea de jos. Vai noua, ca acele si intepaturile mustelor, ale trantorilor si ale albinelor nu le rabdam, iar de balaurul care ne musca in fiecare zi, care, ca intr-o sorbitura, ne inghite pe noi, si care ne strapunge peste tot cu boldurile veninoase ale mortii, de loc nu ne ingrijim si nici sa fugim de dansu, nu voim. Si, atunci, cum, oare, vom putea suferi infricosatele si nesfarsitele munci ?

    Dumnezeului nostru slava, acum si pururea si in vecii vecilor ! Amin.
 

 

Acatistul Sfântului Sfințit Mucenic Mochie, preotul lui Dumnezeu din Macedonia (11 mai)

mai31

Troparul Sfântului Sfinţit Mucenic Mochie, glasul al 4-lea:

Şi părtaş obiceiurilor şi următor scaunelor apostolilor fiind, lucrare ai aflat, de Dumnezeu insuflate, spre suirea privirii la cele înalte. Pentru aceasta, cuvântul adevărului drept învăţând şi cu credinţa răbdând până la sânge Sfinţite Mucenice Mochie, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.

Condacul 1

Preot ales al Sfintei Biserici a lui Dumnezeu, I-ai slujit cu credință Domnului Hristos făcând cinste veșmintelor preoțești, Sfinte Mochie. Cel ce acum Îi aduci prinoase de tămâie și rugăciuni lui Dumnezeu din fața Sfintei Sfintelor din Ceruri, roagă-te și pentru noi care te cinstim: Bucură-te, Sfințite Mucenic Mochie, biruitorul diavolilor și izbăvitor de săbiile vrăjitorilor!

Icosul 1

Lepădându-te de trup te-ai asemănat Îngerilor, Sfinte Mochie, primind durerile chinuirilor ca mângâieri ale sufletului și te-ai îmbrăcat cu aripile mucenicești urmându-I Domnului Hristos în pătimiri. Te chemăm și noi cei lipsiți de vrednicie, dar nădăjduind în bunătatea facerilor tale de minuni:

Bucură-te, rob desăvârșit în slujirea lui Dumnezeu;

Bucură-te, vas curat al harului;

Bucură-te, crinul cel albit de sânguirile trupului;

Bucură-te, mac înroșit de pătimiri;

Bucură-te, salvatorul celor ispitiți;

Bucură-te, cel ce rușinezi vrăjitorii și fermecătorii;

Bucură-te, Sfințite Mucenic Mochie, biruitorul diavolilor și izbăvitor de săbiile vrăjitorilor!

Condacul 2

Ai trăit pe vremea împărăției lui Dioclețian, Sfinte Mucenic, și pretutindeni era prigoană împotriva creștinilor căci slujitorii împăratului pământesc nu se închinau lui Dumnezeu: Aliluia!

Reclame

Raportează această reclamăConfidențialitate

Icosul 2

Erai înaintat în vârstă când prigoana a ajuns și în părțile Macedoniei, Sfinte Mochie, iar tu nu te-ai oprit din a-I sluji lui Dumnezeu din Sfântul Altar al Bisericii, întărind credincioșii să nu se teamă de păgâni.

Bucură-te, cel ce ne sprijini și pe noi în rugăciune;

Bucură-te, propovăduitor cu glas puternic;

Bucură-te, că erai iubitor de slujbe sfinte;

Bucură-te, că adunai popor mult la Sfânta Liturghie;

Bucură-te, că botezai și creștinai în numele lui Hristos Dumnezeu;

Bucură-te, că erai iubit de popor pentru sfințenia ta;

Bucură-te, Sfințite Mucenic Mochie, biruitorul diavolilor și izbăvitor de săbiile vrăjitorilor!

Condacul 3

Dumnezeu te-a înzestrat cu darul facerii de minuni și erai cunoscut în toată cetatea Amfipoli pentru puterea rugăciunii, fiind chemat de credincioși să le dai dezlegare de boli, de neputințe, de nașteri grele, tămăduind prin facerea semnului Sfintei Cruci spre slava lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 3

Punând în tine Dumnezeu harul vindecător și având inima plină de Hristos, nu ai putut îndura spurcatul praznic al necuratului și păgânescului zei Dionis, care era zeul dezmățului, al morții și al nebuniei, și aprinzându-te de râvnă după Dreptatea lui Dumnezeu te-ai dus la locul jertfei idolești.

Bucură-te, că mult sufereau creștinii de prigoană;

Bucură-te, că păgânii furau copii lor spre a-i jerfi diavolului Dionis;

Bucură-te, că făceau mare vărsare de sânge;

Bucură-te, că nebunia îi cuprinsese pe cei necredincioși;

Bucură-te, că pe tine te-a ales Dumnezeu să pui capăt acestei nebunii;

Bucură-te, că ai primit menirea aceasta ca din Mâinile lui Hristos;

Bucură-te, Sfințite Mucenic Mochie, biruitorul diavolilor și izbăvitor de săbiile vrăjitorilor!

Condacul 4

Alergând la locul jerfirii idolești, ai stat în mijlocul poporului și le-ai zis: ” Până când veți rătăci în întunericul îndrăcirii de idoli, umblând nebunește? Până când nu înțelegeți pierzarea voastră și nu vă îngrețoșați de înșelăciunea voastră cea diavolească? Întoarceți-vă și cunoașteți pe Stăpânul Dumnezeu, Cel arătat prin Unul născut Fiul Lui, Domnul nostru Iisus Hristos, Care cu lumina adevărului a luminat întunecimea neștiinței”: Aliluia!

Icosul 4

Aceasta ai făcut mai multe zile, Sfinte Mucenice Mochie, mustrându-i pe păgâni pentru rătăcirea închinării la idoli și propovăduindu-L pe Hristos adevăratul Dumnezeu, iar noi te cinstim:

Bucură-te, că unii erau foarte orbiți de nebunie;

Bucură-te, că își continuau jertfele lor idolești;

Bucură-te, că Dumnezeu însă a lucrat în inimile multora;

Bucură-te, că mulțime de popor s-a întors spre El;

Bucură-te, că prin răbdare ai câștigat sufletele lor;

Bucură-te, că ai stins nebunia din mințile celor aleși de Dumnezeu;

Bucură-te, Sfințite Mucenic Mochie, biruitorul diavolilor și izbăvitor de săbiile vrăjitorilor!

Condacul 5

Necredinicoșii te-au clevetit la Laodichie antipatul venit din cetatea Apolonia, care el însuși se închina la zeul Dionis, spunându-i că mulți au ascultat de sfinte cuvintele tale și s-a întors de la slujirea idolilor iar acesta s-a umplut de mânie căci nu vroia nici el a-L primi pe Hristos ca Unicul Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 5

Poruncind să te prindă, Sfinte Mochie, te-au adus la judecată unde te-au întrebat cine ești și de ce abați norodul de la închinarea zeilor, dar tu le-ai răspuns cu credință iar noi te lăudăm:

Bucură-te, că i-ai spus antipatului mai întâi să-și adune gândurile rătăcite;

Bucură-te, că mintea pierdută nu poate înțelege Adevărul;

Bucură-te, că i-ai spus că zeii la care se închină sunt diavoli muți și surzi;

Bucură-te, că păgânii erau întunecați în gândire;

Bucură-te, că te-au pus să jerfești zeilor;

Bucură-te, că ai ales a muri pentru Hristos;

Bucură-te, Sfințite Mucenic Mochie, biruitorul diavolilor și izbăvitor de săbiile vrăjitorilor!

Condacul 6

S-a înfierbântat antipatul de la mânie și a poruncit să fii spânzurat și să îți strujească trupul până la oase de la cap până la picioare, dar au ostenit muncitorii tăi fiindcă Dumnezeu te întărea în chinuri și nu slăbeai din pricina durerilor: Aliluia!

Reclame

Raportează această reclamăConfidențialitate

Icosul 6

Hristos îți luase suferința cărnii, Sfinte Mochie, și ai stat puternic din nou la judecată, iar Laodichie a pregătit un foc mare de șase coți cu care să te înfricoșeze, iar tu te-ai învoit cu el să intri în capiștea lui Dionis prefăcându-te că vrei să jerfești idolului.

Bucură-te, că te-ai însemnat cu semnul Sfintei Cruci;

Bucură-te, că aceasta este arma lui Hristos asupra diavolului;

Bucură-te, că ai făcut rugăciune adâncă;

Bucură-te, că L-ai chemat pe Dumnezeu în ajutor;

Bucură-te, că ai vrut ca cei înșelați să iasă din nebunia minții lor;

Bucură-te, că ai cerut să se gonească prin Lumina lui Hristos întunericul rătăcirii idolești;

Bucură-te, Sfințite Mucenic Mochie, biruitorul diavolilor și izbăvitor de săbiile vrăjitorilor!

Condacul 7

Astfel rugându-te, Sfinte Mucenic, ai strigat cu mare glas către idolul Dionis: ”Netrebnicule și deșertule, mutule și nesimțitorule Dionise, ție îți poruncesc, în numele cel mare și preaslăvit al Hristosului meu, Cel ce locuiește întru cei de sus, să cazi din întărirea ta și să te întinzi pe pământ, ca să se arate la toți neputința ta”: Aliluia!

Icosul 7

De îndată s-a cutremurat pământul și capiștea iar idolul de piatră s-a sfărâmat cu mare zgomot risipindu-se ca praful, iar toți cei de față au fugit afară înfricoșați și mirându-se de minunea ce se făcuse.

Bucură-te, că mulți păgâni au crezut în Dumnezeu în ceasul acela;

Bucură-te, că i-ai arătat lui Laodichie înșelăciunea diavolească;

Bucură-te, că aceasta afundă oamenii în moarte;

Bucură-te, că antipatul s-a mâhnit foarte tare;

Bucură-te, că praful ruinelor l-au orbit și mai tare;

Bucură-te, că a poruncit să te arunce în cuptorul încins;

Bucură-te, Sfințite Mucenic Mochie, biruitorul diavolilor și izbăvitor de săbiile vrăjitorilor!

Condacul 8

Fiind aruncat în foc ai stat în mijlocul văpăii ca într-o grădină preafrumoasă și cântai binecuvântând pe Dumnezeu, Sfinte minunat, căci se vedeau cu tine stând trei bărbați cântând dintre care unul din ei era luminos la față mai ceva ca soarele și strălucirea Lui covârșea lumina focului: Aliluia!

Icosul 8

Mulțumind pentru cinstea pe care Dumnezeu ți-o făcuse, Sfinte Mochie, văzându-L pe Domnul Hristos aievea și stând în cuptor pe rouă ca cei trei tineri odinioară în Babilon, te-ai rugat ca văpaia focului să se reverse asupra antipatulu ca Dumnezeu să își arate mânia Lui cea nesuferită și să-l piardă cu iuțimea Lui ca toți să știe că El este Unul Adevăratul Dumnezeu:

Bucură-te, că Dumnezeu ți-a împlinit rugăciunea;

Bucură-te, că flacăra l-a cuprins de îndată pe Laodichie;

Bucură-te, că a ars până la cenușă împreună cu alți zece soldați;

Bucură-te, că n-a mai rămas nimic din ei;

Bucură-te, că poporul s-a speriat și au fugit toți;

Bucură-te, că ai ieșit întreg și nevătămat din cuptor;

Bucură-te, Sfințite Mucenic Mochie, biruitorul diavolilor și izbăvitor de săbiile vrăjitorilor!

Condacul 9

După o minune mare ca aceasta, conducătorul cetății Talasie te-a prins și te-a închis în temniță, iar după 20 de zile a venit în cetate alt antipat pe nume Maxim care te-a scos din nou la judecată iar tu sfinte Mochie erai întărit de Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 9

A încercat și Maxim să te facă să jertfești zeului Apolon căci idolul Dionis pierise cu sunet, dar ai rămas credincios lui Hristos iar noi te cinstim:

Bucură-te, că te-au legat de două roți spre muncire;

Bucură-te, că vroiau să îți sfarâme încheieturile;

Bucură-te, că te-ai rugat la Dumnezeu, Cel ce întărește mintea de gândurile necurate;

Bucură-te, că roțile s-au sfărâmat pe loc;

Bucură-te, că dezlegându-te, te-ai arătat sănătos;

Bucură-te, că nimic nu ți-a putut face diavolul;

Bucură-te, Sfințite Mucenic Mochie, biruitorul diavolilor și izbăvitor de săbiile vrăjitorilor!

Condacul 10

Fiind aruncat pentru a treia oară în temniță, după trei zile te-au scos păgânii în priveliște și te-au dat fiarelor să te mănânce, slobozind asupra ta doi lei ce răcneau de foame, însă te-ai adâncit în rugăciune și Dumnezeu din nou a făcut minuni: Aliluia!

Reclame

Raportează această reclamăConfidențialitate

Icosul 10

Imediat ce leii s-au apropiat, cunoscând prin simțire prezența harului lui Dumnezeu în tine s-au așezat cuminți la picioarele tale și ți le lingeau ca și când le-ar fi sărutat, iar poporul văzând acestea strigau să se elibereze dreptul acesta pe care Dumnezeu îl iubește și fiarele îl cunosc.

Bucură-te, că Maxim nu a vrut aceasta;

Bucură-te, că se temea de mânia poporul lui ca să te omoare;

Bucură-te, că după opt zile de temniță, te-a trimis în Tracia spre pieire;

Bucură-te, că ai călători drum lung;

Bucură-te, că pe cale cântai Psalmi lui Dumnezeu;

Bucură-te, că ai primit răgazul călătoriei ca timp de rugăciune;

Bucură-te, Sfințite Mucenic Mochie, biruitorul diavolilor și izbăvitor de săbiile vrăjitorilor!

Condacul 11

Când ai ajuns la locul de tăiere ți-ai ridicat ochii spre Cer, Sfinte Mochie, și ai zis: „Bine ești cuvântat, Doamne, Cel ce ai zidit veacurile și aduci la săvârșire nevoințele sfinților, primește în pace sufletul meu!”: Aliluia!

Icosul 11

Atunci s-a auzit glas din cer, zicându-ți: „Bucură-te, Mochie, nevoitorule cel bun, care arătat ai biruit puterea muncitorului! Vino și te sălășluiește împreună cu părinții în împărăția cerească. Te-ai ostenit în lume, odihnește-te și te veselește în Cer”:

Bucură-te, că ți-ai dat sufletul în Brațele lui Hristos;

Bucură-te, că ai ajuns la odihna binemeritată;

Bucură-te, că ai avut curajul nebun al celor iubitori de Dumnezeu;

Bucură-te, că ai învins vicleniile demonilor;

Bucură-te, că te-ai sfințit încă din viața pământească;

Bucură-te, că ai avut sfârșit mucenicesc, urmându-L pe Hristos în pătimiri;

Bucură-te, Sfințite Mucenic Mochie, biruitorul diavolilor și izbăvitor de săbiile vrăjitorilor!

Condacul 12

Binecredinciosul Împărat Constantin, Sfântul cel întocmai cu Apostolii, ți-a făcut praznic în fiecare an în ziua muceniciei tale, Sfinte Mochie, zidind o biserică în numele tău unde a pus cinstitele tale moaște și în ziua pomenirii tale a făcut înnoirea cetății pe care a numit-o cu numele său, Constantinopol, spre slava lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 12

Ne rugăm și noi ție, Sfinte Mucenice Mochie, și prăznuind cu mare cinste amintirea ta credem că vei mijloci pentru noi darurile Domnului nostru Iisus Hristos, Care primește rugăciunile tale:

Bucură-te, cel ce stingi văpaia înșelăciunii;

Bucură-te, cel ce alungi nebunia ;

Bucură-te, că prin tine hipnoza se risipește;

Bucură-te, că distrugi cuiburile diavolești;

Bucură-te, că pui pe fugă vrăjitorii și fermecătorii;

Bucură-te, că dezlegi blesteme grele;

Bucură-te, Sfințite Mucenic Mochie, biruitorul diavolilor și izbăvitor de săbiile vrăjitorilor!

Condacul 13

Sfinte Sfințite Mucenice Mochie, preotul lui Dumnezeu, te rugăm să ne înarmezi cu pavăza credinței, spulberă taberele necredincioșilor, curăță-ne mintea de nebunia înșelătoare și izbăvește-ne de primejdii ca să te lăudăm veșnic: Aliluia! (Acest Condac se spune de 3 ori).

Icosul 1

Lepădându-te de trup te-ai asemănat Îngerilor, Sfinte Mochie, primind durerile chinuirilor ca mângâieri ale sufletului și te-ai îmbrăcat cu aripile mucenicești urmându-I Domnului Hristos în pătimiri. Te chemăm și noi cei lipsiți de vrednicie, dar nădăjduind în bunătatea facerilor tale de minuni:

Bucură-te, rob desăvârșit în slujirea lui Dumnezeu;

Bucură-te, vas curat al harului;

Bucură-te, crinul cel albit de sânguirile trupului;

Bucură-te, mac înroșit de pătimiri;

Bucură-te, salvatorul celor ispitiți;

Bucură-te, cel ce rușinezi vrăjitorii și fermecătorii;

Bucură-te, Sfințite Mucenic Mochie, biruitorul diavolilor și izbăvitor de săbiile vrăjitorilor!

Condacul 1

Preot ales al Sfintei Biserici a lui Dumnezeu, I-ai slujit cu credință Domnului Hristos făcând cinste veșmintelor preoțești, Sfinte Mochie. Cel ce acum Îi aduci prinoase de tămâie și rugăciuni lui Dumnezeu din fața Sfintei Sfintelor din Ceruri, roagă-te și pentru noi care te cinstim: Bucură-te, Sfințite Mucenic Mochie, biruitorul diavolilor și izbăvitor de săbiile vrăjitorilor!

Reclame

Raportează această reclamăConfidențialitate

Rugăciune:

Preabinecuvântat Sfinte Mochie cel Sfințit, cel ce ai trecut peste adâncul muceniciei și ai ieșit la limanul cel deschis al câmpiilor luminoase ale Raiului, prin voința necurmată ai dobândit cununa Sfinților și acum asculți din Cer aceste rugăciuni.

Caută spre noi, rugătorii tăi, și apără-ne de vrăjmașii diavoli, fă zid de apărare al minții noastre, dezleagă sufletul de toate uneltirile diavolești, desfă inima spre a primi curgerea harului dumnezeiesc, vindecă-ne trupul rănit de săbiile vrăjitorești și nu ne lăsa să ne pierdem ci du-ne curați la mântuire, ca să ne bucurăm cu tine veșnic de slava Sfintei Treimi, a Tatălui, a Fiului și a Sfântului Duh acum și în vecii vecilor. Amin.

Cuvine-se, cu adevărat, să te fericim pe tine, Născătoare de Dumnezeu, cea pururea fericită și preanevinovată și Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce ești mai cinstită decât Heruvimii și mai mărită, fără de asemănare, decât Serafimii, care, fără stricăciune, pe Dumnezeu Cuvântul ai născut, pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim.

Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, pentru rugăciunile PreaCuratei Maicii Tale și ale tuturor Sfinţilor, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi! Amin!

 

Acatistul Sfântului Cuvios Macedonie, preotul din Fenicia (Siria)  – secolul V, Izbăvitor de lăcomia pântecelui și de patima înfrânării peste măsură (24 Ianuarie)

iul.15

Condacul 1

Celui smerit și blând precum Mântuitorul, preotului care a umplut munții Siriei cu har și minuni, Sfântului Cuvios Macedonie ne rugăm, căci el a trăit șaptezeci de ani în pustie dar printre oameni, luptându-se cu diavolul și rușinând ispitele vrăjitorești, și din Înaltul Cerului aude acum de la noi aceste rugăciuni: Bucură-te, Sfinte Părinte Macedonie, cel ce biruiești patima mâncării fără saț și învingi legiunile diavolești!

Icosul 1

Precum Îngerii se închină veșnic lui Dumnezeu, făcându-I voia în toate și mărindu-L neîncetat, așa și tu, Sfinte Macedonie, te-ai arătat înger prin purtare și Ostaș al Domnului Savaot prin luptă, și ducând la bun sfârșit răsuflarea pământească ai urcat pe aripile Duhului Sfânt în Cetatea fericirilor, unde primești aceste laude:

Bucură-te, comoară a pustiului sirian;

Bucură-te, lumină în întunericul deșertului;

Bucură-te, felinar în negura munților sălbatici;

Bucură-te, fulger ce străpungi intențiile vrăjitorești;

Bucură-te, trăsnet al Cerului în clipe de încercare, arătând adevărul;

Bucură-te, stingând mărturiile mincinoase;

Bucură-te, războinic aprig în lupta cu demonii;

Bucură-te, Sfinte Părinte Macedonie, cel ce biruiești patima mâncării fără saț și învingi legiunile diavolești!

Condacul 2

Te-ai nevoit în liniștea munților din Fenicia, adică Siria de azi, și nimeni nu îți cunoaște tinerețea sau de unde ai venit, Sfinte, ci doar viețuirea cea dreaptă ca slujitor al Domnului pe care toată viața L-ai iubit: Aliluia!

Reclame

Raportează această reclamăConfidențialitate

Icosul 2

Te știau toți, Sfinte Macedonie, ca un pustnic ce duceai lupta duhovnicească în vârfurile munților, fără a te statornici pe unul anume, ci petreceai ba pe unul, ba pe altul, mutându-te nu din trândăvie din pricina locului ci fugind de mulțimea celor ce alergau la tine din toate părțile și te cinsteau așa:

Bucură-te, că așa ai petrecut 45 de ani;

Bucură-te, că nu locuiai nici în cort, nici în colibă;

Bucură-te, că dormeai într-o groapă adâncă;

Bucură-te, că oamenii te-au poreclit: ”Sfântul Puț”;

Bucură-te, că mai târziu ai primit a ți se construi o colibă;

Bucură-te, că erai cunoscut ca mare făcător de minuni;

Bucură-te, Sfinte Părinte Macedonie, cel ce biruiești patima mâncării fără saț și învingi legiunile diavolești!

Condacul 3

Te hrăneai numai cu orz decojit pe care îl înmuiai un pic în apă și dădeai tuturor pildă de înfrânare în hrănire, învățând totodată la smerita cugetare, ca fiecare să își rânduiască osteneala după puteri ca nu cumva slăbind la rugăciune să Îl supere pe Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 3

Odată, mama Sfântului Teodoret care a lăsat în scris viața ta, Sfinte Macedonie, se primejduia să moară fiindcă se înfrâna prea mult de la bucate, fiind bolnavă și zicând că hrana aceea îi face rău, dar tu, Sfinte Părinte, ai sfătuit-o ca în neputințe să primească mâncarea ca pe o doctorie cerească, iar ea, făcându-se mai apoi bine, cu mulțumiri te-a strigat:

Bucură-te, înțelept monah;

Bucură-te, cel slăvit prin simplitate și nevinovăție;

Bucură-te, cel vrednic de pomenire, curat la inimă precum pruncii;

Bucură-te, că erai necunoscător de carte;

Bucură-te, că aveai cunoaștere Duhului Sfânt;

Bucură-te, că și preoția ai primit-o fără să cunoști ce se face în Sfântul Altar;

Bucură-te, Sfinte Părinte Macedonie, cel ce biruiești patima mâncării fără saț și învingi legiunile diavolești!

Condacul 4

O oarecare căpetenie de oaste, iubitoare de vânătoare, s-a suit în munte să vâneze, însoțit fiind de oaste multă și câini, și văzându-te de departe s-a apropiat de tine, Sfinte, iar tu i-ai spus, spre mirarea lui cea mare: ”Şi eu vânez pe Dumnezeul meu, şi doresc să îl prind, şi poftesc să îl văd, şi nu mă voi lăsa de această bună vânătoare”, căci erai deja văpaie de foc ceresc, glăsuind din har și sfințenie: Aliluia!

Icosul 4

Trecând puțină vreme au adus la tine pe o femeie ce căzuse în patima ghiftuirii peste măsură, căci aceea mânca peste treizeci de găini în fiecare zi, cheltuindu-și toată averea pe această nebunească faptă, și rudele cu lacrimi s-au îndestulat de mila ta:

Bucură-te, că ai făcut semnul Sfinte Cruci asupra apei;

Bucură-te, că i-ai dat femeii să bea;

Bucură-te, că ea de îndată a simțit o ușurare în pântece;

Bucură-te, că lucrarea diavolească pierise cu sunet;

Bucură-te, că ai dezlegat-o de puterea necuratului;

Bucură-te, că apoi a mâncat puțin, atât cât îi era spre folos;

Bucură-te, Sfinte Părinte Macedonie, cel ce biruiești patima mâncării fără saț și învingi legiunile diavolești!

Condacul 5

Tatăl unei fecioare a alergat la tine, Sfinte, căci fiica lui fusese cuprinsă fără de veste de lucrarea diavolească, iar tu ai poruncit diavolului să iasă din ea grabnic, iar acesta a spus că nu din voia lui o chinuise pe fată ci fiind silit de oarecare vrăji, spunând și numele vrăjitorului care era îndrăgostit de fată: Aliluia!

Icosul 5

Auzind acestea, părintele fetei a mers la mai marele dregătorilor, învinduindu-l pe cel arătat de drac și povestind toată întâmplarea, dar vrăjitorul se apăra că este învinuit pe nedrept. Atunci, tatăl fetei a rugat judecătorul să te caute pe tine, Sfinte Macedonie, și ajungând alaiul de judecată în munți la locul unde te aflai, s-au mirat și te-au lăudat așa:

Reclame

Raportează această reclamăConfidențialitate

Bucură-te, că l-ai chemat pe diavol ca martor;

Bucură-te, că aceste a șezut înaintea tuturor;

Bucură-te, că i-ai poruncit să lase obișnuitele-i minciuni;

Bucură-te, că necuratul a spus tot adevărul;

Bucură-te, că a dat în vileag toate vrăjile și oamenii prin care vrăjitorul lucra;

Bucură-te, că adevărul curat a ieșit la iveală;

Bucură-te, Sfinte Părinte Macedonie, cel ce biruiești patima mâncării fără saț și învingi legiunile diavolești!

Condacul 6

Ai salvat astfel cetatea de la uneltirile vrăjitorești căci vrăjitorul acela făcuse mult rău, folosind o slujnică pentru a duce băutură și mâncare vrăjită și otrăvită la cei pe care îi dușmănea, arzându-i unuia casa, făcându-i stricăciuni în avut altuia și furând sporul și bunăstarea, și fiind dat în vileag lucrătorul satanei a fost alungat departe de cetate iar tu ai legat diavolul să nu mai vatăme pe nimeni, spre bucuria celor mânuiți: Aliluia!

Icosul 6

O femeie pe nume Astrion, ce era dintr-un neam ales și foarte înstărit, și-a ieșit din minți și nu mai recunoștea pe nimeni dintre casnici și se primejduia să moară fiindcă nu mai voia să mănânce și nici să bea. Multă vreme s-a chinuit așa, până când soțul ei a alergat la tine, Sfinte Părinte, și te-au rugat să o vindeci prin harul lui Dumnezeu:

Bucură-te, că tu ai făcut rugăciune fierbinte;

Bucură-te, că ai cerut mai apoi să ți se aducă apă;

Bucură-te, că ai făcut peste ea semnul Sfintei Cruci;

Bucură-te, că ai alungat soborul de doctori, care ziceau că mai rău îi va face apa rece;

Bucură-te, că i-ai dat femeii să bea;

Bucură-te, că ea s-a vindecat, rămânând sănătoasă la minte;

Bucură-te, Sfinte Părinte Macedonie, cel ce biruiești patima mâncării fără saț și învingi legiunile diavolești!

Condacul 7

Pe când petreceai în munte, un păstor care își căuta oile pierdute a ajuns în locul unde te aflai, Sfinte Cuvioase. Și fiind noapte adâncă și zăpadă mare, a văzut un rug aprins și în jurul lui doi bărbați preacinstiți, luminoși și îmbrăcați în haine albe care ațâțau un foc spre a te încălzi pe tine, iar păstorul minunându-se de o asemenea vedere, a strigat spre Dumnezeu care își încălzește Sfinții în ger: Aliluia!

Icosul 7

Venind la tine cu îngrijorare  o căpetenie de oaste ce strălucea cu evlavia, ți-a spus că așteaptă de ceva vreme să îi ajungă două corăbii cu provizii pe cale mării și nu avea nici o veste despre ele, iar noi ne rugăm cu inima plecată așa:

Bucură-te, că Dumnezeu îți arăta toate lucrurile ascunse;

Bucură-te, că tu ai cercetat cu duhul văzduhul;

Bucură-te, că din Înaltul Cerului ai văzut adevărul,

Bucură-te, că i-ai spus căpeteniei soarta corăbiilor;

Bucură-te, că una se prăpădise, iar cealaltă va ajunge a doua zi nevătămată;

Bucură-te, că ai dezvăluit adevărul întocmai;

Bucură-te, Sfinte Părinte Macedonie, cel ce biruiești patima mâncării fără saț și învingi legiunile diavolești!

Condacul 8

Părinții Sfântului Teodoret aveau 13 ani de însoțire legiuită dar mama acestuia era stearpă, oprită fiind să aibă rodul pântecelui, iar lucru acesta la aducea mare întristare căci erau credincioși și trăiau în curăție și evlavie: Aliluia!

Icosul 8

Le-ai făgăduit, Sfinte Părinte, că te vei ruga pentru ei ca să dobândească de la Dumnezeu un fiu binecuvântat, dar trecând trei ani fără ca făgăduința ta să se împlinească, tatăl îndurerat te-a cercetat din nou iar tu i-ai cerut ca soția lui să meargă la el, iar ei i-ai promis că va naște un băiat dar pe care trebuie să îl afierosească lui Dumnezeu

Bucură-te, că mama nu a vrut să facă promisiunea afierosirii:

Bucură-te, că în anul următor a zămislit în pântece;

Bucură-te, că în luna a șaptea, pruncul se primejduia să se piardă;

Bucură-te, că te-a chemat degrabă, iar Dumnezeu ți-a arătat noaptea pricina suferinței ei;

Bucură-te, că i-ai spus să făgăduiască copilul lui Dumnezeu;

Bucură-te, că mama atunci l-a afierosit Cerului, așa cum era scris;

Bucură-te, că primejdia lepădării a trecut, născând un prunc sănătos;

Bucură-te, Sfinte Părinte Macedonie, cel ce biruiești patima mâncării fără saț și învingi legiunile diavolești!

Condacul 9

Altă dată, fiind tulburată cetatea Antiohiei de un demon răufăcător care a adus nebunie locuitorilor care se purtau nebunește cu chipurile împărătești, au venit mai marii între căpeteniile de oaste cu hotărâre de osândă împotriva cetății, căci împăratul nu avea milă de suferințele celor cu mintea tulburată de diavoli: Aliluia!

Reclame

Raportează această reclamăConfidențialitate

Icosul 9

Auzind tu acestea, Sfinte Macedonie, ai coborât de îndată din munte și ai oprit alaiul spunându-i împăratului: ”Uşor şi lesne este pentru noi să făurim la loc cele făcute din aramă; dar ţie, împărate, cu neputinţă îţi este să readuci la viaţă trupurile junghiate – şi ce zic trupuri? Că nici un fir de păr nu poţi să faci la loc”:

Bucură-te, că vorbeai de la Duhul Sfânt;

Bucură-te, că erai plin de îndrăzneala Harului;

Bucură-te, că ai oprit vărsarea de sânge;

Bucură-te, că făcând rugăciuni, demonii tulburării minții au fugit;

Bucură-te, că locuitorii cetății și-au recăpătat sănătatea mintală;

Bucură-te, că ai dezlegat blestemul nebuniei;

Bucură-te, Sfinte Părinte Macedonie, cel ce biruiești patima mâncării fără saț și învingi legiunile diavolești!

Condacul 10

Deși erai un bărbat lipsit de învățătură, crescut ca un țăran și viețuind pe crestele munților, aveai toată cunoașterea duhovnicească a celor sfințiți, căci dreptul ca un leu îndrăznește și lui toate Dumnezeu i le arată aievea: Aliluia!

Icosul 10

De binecuvântarea și învățătura ta mulți s-au îndestulat ca dintr-un izvor cu apă rece în zile de arșiță duhovnicească și multe nopți ai petrecut rugându-te pentru a se naște prunci din pântece oprite la rodire, cerând Mila lui Dumnezeu pentru lacrimile celor neroditori, pentru care te slăvim așa:

Bucură-te, că ne înveți să nu primim mișcările rele ale sufletului;

Bucură-te, că ne ajuți să dorim doar cele spre mântuire;

Bucură-te, că dezlegi neputința zămislirii de prunci;

Bucură-te, că dai răbdare în așteptarea făgăduințelor cerești;

Bucură-te, că ne arăți cele plăcute Domnului;

Bucură-te, că împlinești toate la vremea rânduită de Sus;

Bucură-te, Sfinte Părinte Macedonie, cel ce biruiești patima mâncării fără saț și învingi legiunile diavolești!

Condacul 11

Sfârșindu-te din viață după 70 de ani de slujire întru Poruncile lui Dumnezeu, ai primit cinstea cuvenită căci toți locuitorii și străinii dimpreună cu cei aflați în mari dregătorii ți-au făcut cuvenita înmormântare cea după obicei, iar faima ta, Sfinte Părinte, a rămas nestinsă și nici trecerea vremii nu poate nimici amintirea ta: Aliluia!

Icosul 11

Primind cununa Sfinților Cuvioși în Ceruri, pogoară spre noi o fărâmă de har, Sfinte Macedonie, ca să ne îndestulăm de mana binecuvântărilor tale, strigându-te așa:

Bucură-te, cel ce oprești gura de la îmbuibare;

Bucură-te, cel ce stăpânești fiara ce chinuie stomacul;

Bucură-te, cel ce dezlegi poftele necuviincioase;

Bucură-te, cel ce desfaci de minte gândul de a mânca;

Bucură-te, cel ce deschizi dorul de hrana cerească – rugăciunea;

Bucură-te, alungând demonii patimilor trupești;

Bucură-te, că ești mare ajutător celor ce vor să țină post;

Bucură-te, Sfinte Părinte Macedonie, cel ce biruiești patima mâncării fără saț și învingi legiunile diavolești!

Condacul 12

Ne dai cugetare înțeleaptă în toate, Sfinte Cuvioase, căci rugăciunile tale îmblânzesc Mânia Stăpânului ce se pornește cu dreptate împotriva noastră, a celor ce suntem slabi și cădem, și ne sprijini în a pune început bun și trainic pe calea mântuirii: Aliluia!

Icosul 12

Cel ce ai fost înveșmântat cu darul facerii de minuni cu care ai înveselit viețile atâtor credincioși, nu ne lăsa pradă ispitelor nici pe noi rugătorii tăi ci auzi aceste cuvinte spuse cu credință:

Bucură-te, tămăduitor al nebuniei aduse de diavol,

Bucură-te, cel ce arăți adevărul clar și curat;

Bucură-te, cel ce dezvălui identitatea vrăjitorilor;

Bucură-te, puternic exorcist;

Bucură-te, vindecător al pântecelor legate de blesteme și de toată lucrătura diavolească;

Bucură-te, salvatorul celor chinuiți de magie;

Bucură-te, Sfinte Părinte Macedonie, cel ce biruiești patima mâncării fără saț și învingi legiunile diavolești!

Condacul 13

Celui minunat între Sfinții Cuvioși, Părintelui nostru Macedonie îi aducem aceste laude, și îl rugăm să ne vindece de lăcomia pântecelui și de patima înfrânării peste măsură, dezlegându-ne de toate uneltirile diavolești și legând demonii în pustie cu puterea Harului lui Dumnezeu pe Care Îl slăvim: Aliluia! (Acest Condac se spune de 3 ori).

Reclame

Raportează această reclamăConfidențialitate

Icosul 1

Precum Îngerii se închină veșnic lui Dumnezeu, făcându-I voia în toate și mărindu-L neîncetat, așa și tu, Sfinte Macedonie, te-ai arătat înger prin purtare și Ostaș al Domnului Savaot prin luptă, și ducând la bun sfârșit răsuflarea pământească ai urcat pe aripile Duhului Sfânt în Cetatea fericirilor, unde primești aceste laude:

Bucură-te, comoară a pustiului sirian;

Bucură-te, lumină în întunericul deșertului;

Bucură-te, felinar în negura munților sălbatici;

Bucură-te, fulger ce străpungi intențiile vrăjitorești;

Bucură-te, trăsnet al Cerului în clipe de încercare, arătând adevărul;

Bucură-te, stingând mărturiile mincinoase;

Bucură-te, războinic aprig în lupta cu demonii;

Bucură-te, Sfinte Părinte Macedonie, cel ce biruiești patima mâncării fără saț și învingi legiunile diavolești!

Condacul 1

Celui smerit și blând precum Mântuitorul, preotului care a umplut munții Siriei cu har și minuni, Sfântului Cuvios Macedonie ne rugăm, căci el a trăit șaptezeci de ani în pustie dar printre oameni, luptându-se cu diavolul și rușinând ispitele vrăjitorești, și din Înaltul Cerului aude acum de la noi aceste rugăciuni: Bucură-te, Sfinte Părinte Macedonie, cel ce biruiești patima mâncării fără saț și învingi legiunile diavolești!

Rugăciune:

Sfinte Cuvioase Macedonie, Preot al Feniciei, pustnicul cel dintre oameni, caută cu îngăduință spre noi robii tăi care îți aducem aceste umile cinstiri și cu mantia ta acoperă-ne de toată vraja, blestemul, magia și fermecătura, să fim eliberați de ispitele diavolești.

Arată-ne adevărul, scoate la iveală identitatea celor ce ne rănesc trupește și sufletește prin vrăjitorie, oprește-i să nu mai poată face rău nimănui, alungă-i din viața noastră și izbăvește-ne de orice atacuri demonice.

Vindecă-ne mintea de alunecările spre nebunie, să percepem realitate așa cum este, să avem discernământ în toate, să judecăm limpede și fără a primi gândurile vătămătoare ale celor ce ne vor răul. Oprește poftele stomacului, să mâncăm cuviincios, atât cât este de folos trupului dar și inimii spre rugăciune, ajută-ne să postim fără a cădea în slăbiciune, dezleagă pântecele spre rodire și fii prietenul nostru de nădejde, mijlocind la Dumnezeu să ne ierte păcatele și să ne primească în Raiul Lui cel mult dorit, acum și în vecii vecilor. Amin.

Cuvine-se cu adevărat să te fericim pe tine, Născătoare de Dumnezeu, cea pururea fericită şi prea nevinovată şi Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce eşti mai cinstită decât Heruvimii şi mai slăvită, fără de asemănare, decât Serafimii, care, fără stricăciune, pe Dumnezeu Cuvântul ai născut, pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim.

Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Tale și ale tuturor Sfinţilor, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi! Amin!