Amintiți-vă, cearta cu un idiot este ca....

 A te certa cu un idiot este ca și cum ai încerca să înveți un porc să cânte - este o pierdere de timp și doar enervează porcul. Această veche zicală deține mult adevăr atunci când vine vorba de a avea de-a face cu oameni care sunt nerezonabili, ilogici și nu doresc să asculte rațiunea.

Când te angajezi într-o ceartă cu un idiot, în esență te apleci la nivelul lui. Vă permiteți să fiți târâți într-un schimb inutil și frustrant, care va servi doar pentru a vă frustra și a vă pierde timpul. Idiotul nu vă va asculta punctele, nu va lua în considerare perspectiva dvs. și nu se va angaja într-o discuție rațională. În schimb, vor recurge la atacuri personale, insulte și alte tactici menite să deraieze conversația și să te facă să te simți mic.

Problema cu argumentarea cu un idiot este că au multă experiență în a fi nerezonabil. Ei și-au perfecționat abilitățile de a devia argumentele, de a răsuci faptele și de a manipula emoțiile în avantajul lor. Ei sunt experți în apăsarea butoanelor și intrarea sub piele. Ei știu cum să te facă să te îndoiești de tine, să-ți pui la îndoială credințele și să-ți ghicești propria inteligență. Pe scurt, ei sunt maeștri în a juca jocuri ale minții și a te face să simți că tu ești cel care greșește.

Deci, ce poți face când te confrunți cu un idiot care este hotărât să te tragă în jos la nivelul lor? Cel mai bun mod de acțiune este să pleci pur și simplu. Nu-ți pierde timpul și energia încercând să raționezi cu cineva care nu este interesat să asculte. Nu vă lăsați atrași într-o ceartă inutilă care va servi doar pentru a vă frustra și a vă face să vă simțiți învinși. În schimb, economisiți-vă energia pentru activități mai productive și înconjurați-vă cu oameni care sunt dispuși să se angajeze în discuții respectuoase și raționale.

Amintiți-vă, cearta cu un idiot este ca și cum v-ați lupta cu un porc - amândoi vă murdăriți, dar porcului îi place. Nu vă lăsați târâți în jos la nivelul lor. Stai deasupra luptei, păstrează-ți calmul și nu lăsa anticile lor să ajungă la tine. În cele din urmă, veți ieși învingător refuzând să vă angajați într-o bătălie a inteligenței cu cineva care este neînarmat.

Rămâi puternic!

 Ați observat vreodată că oamenii care îi rănesc pe alții cu cuvintele, acțiunile și chiar faptele lor, sunt într-adevăr oameni atât de slabi în interior. Dar de ce o fac? Ei o fac pentru a obține un sentiment de superioritate, dar cheia este să nu fie afectați. Este mai ușor de zis decât de făcut, atunci când durerea prin cuvintele lor, poate tăia atât de adânc. Persoana care încearcă să-ți provoace durerea se simte puternică în mintea ei doar atunci când pari rănit și slăbit de ea. Dar dacă rămâi puternic și nu pari afectat de ea, atunci mănâncă și mai mult în cealaltă persoană. Dacă puteți face față primului baraj de cuvinte, al doilea va fi mai ușor. Acesta este momentul în care persoana care încearcă să te rănească devine slabă și începe să arate cât de slab este cu adevărat un individ. Crăpăturile încep să înceapă în el, deoarece cuvintele lui nu te mai rănesc. Acesta este probabil cel mai slab semn al unei așa-numite persoane puternice atunci când trebuie să recurgă la astfel de lucruri pentru a se simți puternic. Inferioritatea lui îl face să recurgă la aceste metode grosolane pentru a se simți puternic. Rămâi puternic!

Postul Mare 5 mituri despre iertare

 

Comments

1. Contrar a ceea ce mulți au fost învățați să creadă, iertarea nu înseamnă uitare.

„Iartă și uită”, ni s-a spus de-a lungul anilor. Este o vorbă drăguță, dar foarte înșelătoare. De ce?

În primul rând, Dumnezeu nu uită, în ciuda a ceea ce credem că spune profetul Ieremia: „Căci eu le voi ierta nelegiuirile şi de păcatele lor nu-mi voi mai aduce aminte” (Ier 31, 34). Acest limbaj al profetului este o metaforă, o imagine a cuvântului, concepută pentru a sublinia hotărârea plină de har a lui Dumnezeu de a nu ne lega de păcatul nostru. El ne uită datoria și nu ne cere niciodată plata. Dacă Dumnezeu ar putea „uita” literal, ar submina adevărul atotștiinței sale. Dumnezeu a știut întotdeauna și va ști întotdeauna toate lucrurile, dar a promis că nu ne va folosi niciodată păcatul împotriva noastră.

În al doilea rând, „iartă și uită”, pur și simplu, este imposibil din punct de vedere psihologic. De îndată ce ne hotărâm să uităm ceva, putem fi siguri că, în majoritatea cazurilor, acesta este singurul lucru care va rămâne în fruntea gândirii noastre conștiente. Cu toții uităm lucruri, dar le facem neintenționat, de-a lungul timpului. Viața, experiența și bătrânețea acționează pentru a ne șterge anumite lucruri din memorie, dar acest lucru se întâmplă rar cu păcatele comise împotriva noastră și cu rănile pe care le-am suferit.

2. Iertarea cuiva nu înseamnă că nu mai simți durerea provocată de acesta.

În majoritatea cazurilor, singurul mod în care poți opri durerea este să nu mai simți, iar singurul mod în care poți să nu mai simți este să mori emoțional. Dar roboții fără pasiune nu pot să-l iubească cu adevărat pe Dumnezeu sau pe alții. Acesta poate fi principalul motiv pentru care oamenii sunt reticenți să ierte. Știu că nu pot înceta să simtă înțepătura păcatului împotriva lor și nu vor să fie nesinceri spunând că iartă, când adânc în interiorul lor știu că nu.

3. Iertarea cuiva care a păcătuit împotriva ta nu înseamnă că încetezi să-ți mai dorești dreptatea.

Fii sigur de acest lucru: căutarea dreptății nu este un lucru rău! Dacă ar fi fost, Dumnezeu însuși ar avea necazuri, pentru că ne spune Paul „Nu vă faceţi singuri dreptate, iubiţilor, ci lăsaţi loc mâniei [lui Dumnezeu], căci este scris: «A mea este răzbunarea, eu voi răsplăti, spune Domnul».” (Romani 12,19). A tânji după dreptate este în totalitate legitim, dar să ți-o faci singur nu este. Lasă-l pe Dumnezeu să se ocupe de infractor în felul său, la momentul potrivit. El este mult mai bun la asta decât noi.

Iertarea nu înseamnă că trebuie să ignori faptul că s-a săvârșit o greșeală sau să negi că a fost comis un păcat. Iertarea nu înseamnă să închizi ochii la atrocitatea morală și să te prefaci că nu te-a durut, sau că nu contează dacă persoana care a comis-o este sau nu chemată să dea socoteală pentru păcatul său. Iertarea înseamnă, pur și simplu, că hotărăști în inima ta să-l lași pe Dumnezeu să facă dreptate. El este judecătorul, nu tu.

Adesea refuzăm să-i iertăm pe ceilalți pentru că ne gândim, în mod eronat, că a face acest lucru înseamnă a le minimiza păcatul. „Și asta nu este corect! M-a rănit cu adevărat. Dacă iert, cine o să aibă grijă de mine și o să-mi vindece rănile?” Dumnezeu va face asta. Nu trebuie să ne lăsăm cumpărați niciodată de minciuna că a ierta înseamnă că păcatul este șters sau ignorat, sau că făptuitorul nu este tras la răspundere pentru acțiunile sale. Înseamnă pur și simplu că alegem în mod conștient să-l lăsăm pe Dumnezeu să fie cel care determină cursul adecvat al acțiunilor atunci când se ocupă în mod corect de cel vinovat.

4. Iertarea nu înseamnă că trebuie să-i ușurezi celuilalt modul în care să te rănească din nou.

S-ar putea să te rănească din nou. Este o decizie care îi aparține. Dar trebuie să stabilești limite pentru relația voastră. Faptul că stabilești niște reguli care te ajută să definești cum și în ce măsură interacționezi cu această persoană în viitor nu înseamnă că nu ai reușit să o ierți cu adevărat. Adevărata iubire nu ajută și nu susține niciodată păcatul altuia. Iertarea nu înseamnă că devii neputincios și pasiv în fața păcatului lor continuu.

5. Iertarea este rareori un singur moment.

Cel mai adesea este un proces pentru toată viața. Cu toate acestea, iertarea trebuie să înceapă undeva. Va exista, fără îndoială, un moment în care alegi hotărât să ierți. Poate fi extrem de emoțional și intens din punct de vedere spiritual și poate aduce o ușurare imediată – un sentiment de libertate. Dar asta nu înseamnă neapărat că nu va mai fi nevoie să o faci din nou. Este posibil să ai nevoie în fiecare zi să-ți reafirmi iertarea față de celălalt. De fiecare dată când vezi persoana respectivă, s-ar putea să fie nevoie să spui în sinea ta: „Amintește-ți că ai iertat!”.