joi, 31 octombrie 2024

Frumusețea interioară nu se vede la prima vedere


 E o nouă zi ce vine cu o nouă provocare... Astăzi e despre frumusețe. De ce uităm să privim frumusețea interioară? Cât de mult ne interesează frumusețea sufletului? Aștept cu drag reacțiile voastre!Câteva strategii și tehnici pe care le putem încerca atunci când mintea ne-o ia razna și gândurile devin copleșitoare - cum să oprim tumultul gandurilor, ruminarea:

🔴 Să observăm și să ne conștientizăm gândurile. Să fim atenți la modul în care acestea apar și cum interacționează între ele. Să conștientizăm faptul că gândurile noastre nu reprezintă realitatea.

🟣 Să ne oprim și să ne concentram pe respirație. Inspirăm lent și profund pe nas, ținem aerul puțin și apoi expirăm încet pe gură. Repetăm acest exercițiu de câteva ori pentru a ne calma și a trăi doar în prezent. Putem să ne rugăm, focusându-ne pe respirație.

🟤 Să încercăm să privim situațiile problematice dintr-o perspectivă diferită. Să ne punem întrebări (de genul ce sfaturi am da cuiva aflat în situația noastră) și să căutăm soluții alternative. Acest lucru ne va ajuta să nu rămânem blocati și să ne canalizam energia către rezolvarea problemelor.

⚫ Exerciții fizice regulate sau dans, somn suficient și alimentație echilibrată - ne pot ajuta la menținerea unei stări de bine mintale și emoționale. De asemenea, să cautăm alte activități relaxante - citit, desenat, muzică. Să ne amintim ce ne aducea bucurie în copilărie/adolescență și să reluam acele activități.

🟠 Să amânăm îngrijorările - să stabilim un interval de timp specific pentru a reflecta asupra problemei pe care o avem, de exemplu 10-15 minute pe zi, la ora 7 seara. La acel moment ne permitem orice gând negativ, orice scenariu, dar până la acel moment fixat anume, amânăm.

🟢 Dacă gândurile devin prea copleșitoare sau persistă pe termen lung, putem lua în considerare consultarea unui specialist - psihoterapeut. Acesta ne poate ajuta să exploram și să înțelegem mai bine gândurile noastre și să dezvoltam strategii de gestionare adecvate.

👉 👉 Normalizarea gândirii, stoparea tumultului de gânduri, evitarea ruminării reprezintă un proces individual, poate fi dificil de gestionat și poate necesita timp, dar prin practică și adoptarea unor metode potrivite, mintea poate deveni mai liberă și mai liniștită.

Învață că dincolo de just si de greșit, bine si rău, se afla iubirea.

 "De fiecare data când imaginea ta exterioară se știrbește din pricina unei greșeli, te cutremuri, te pierzi si mori, simți că va veni din nou pedeapsa, respingerea de care are parte copilul rău.
Nu, nu există greșit si just.Toate sunt o cărare. Ceea ce este just te duce la greșeală și ceea ce e greșit, la ceea ce e just. Când pierzi, găsești și când mori, învii. Învață așadar că există Cineva Care nu te pedepsește pentru greșelile tale, Care te iubește nemăsurat și când ești în păcat, ratare, cădere. Care te ține în brațe atunci când nu poți să îți târăști picioarele. Învață că dincolo de just si de greșit, bine si rău, se afla iubirea."

Pr. Haralambos Papadopoulos


Cei care nu te pot rasplatii inapoi decat cu o binecuvantare



  ,, Judecata pentru Coroana de Spini pusa pe capul Creatorului este inevitabila pentru fiecare in parte . Balanta modului cum ne-am petrecut timpul aici va atarna atat de crunt si hotarator . Si nu va exista nimic neutru totul va fi ori Intuneric , ori LUMINA .'' ,, Atunci toata alergarea dupa Iluzia MATERIEI , a banilor si placerii de aici , se va risipi ca un fum lipsit de orice urma de valoare . Materia capata valoare doar cand este stransa si risipita pentru binele celui de langa tine , mai ales cei care nu te pot rasplatii inapoi decat cu o binecuvantare . ''

Barba Ogorului


 1. Spirit al grâului reprezentat de ultimele spice lăsate intenţionat nesecerate pe holdă pentru a rodi în anul viitor. Mănunchiul de spice legat la vârf cu fir roşu era cinstit cu sare şi o bucată de pâine aşezate pe pământ, la rădăcina plantelor (Câmpia Română, Moldova, Transilvania, Basarabia - zona Orheiului, Cetatea Albă)
2. Împletitură triunghiulară sau dreptunghiulară a spicelor de grâu făcută la începutul secerişului. Barba ogorului se păstrează la icoană ca ceva sfânt până la semănatul grâului, uneori până la seceratul recoltei viitoare.

ȘTIAȚI CĂ?
Grâul, aliment sacru, binecuvântat de Dumnezeu, din care se face «pâinea cea de toate zilele», colacii de nuntă, dar şi coliva şi colacii pentru sufletul celor adormiți, are o importanță primordială în viața țăranului român, el fiind sursă de viață. Tot din făină de grâu curat se fac şi colacii care se dau în dar colindătorilor, de Crăciun. De altfel, grâul este prezent şi în obiceiurile româneşti de Anul Nou, când se merge cu Plugul, Pluguşorul sau Semănatul. Apoi, din făina de grâu curat se fac pasca, dar şi prescurile, care sunt «însemnate» cu pristornicele sau păcetarele. Grâul însoțeşte omul în toate ritualurile de trecere: la naştere, în prima scăldătoare a copilului, se pune grâu, la nuntă, în semn de belşug, se aruncă boabe de grâu asupra tinerilor căsătoriți, iar la înmormântare, din boabele de grâu se face coliva ritualică.
În satul tradițional, la seceriş participa întreaga familie, iar când holdele erau întinse, se făcea clacă, cu secerători tocmiți. Ultimele spice de grâu fie erau lăsate pe câmp, nesecerate, pentru a asigura rod viitoarelor recolte , în acest caz ele se numeau „Barba Pământului”, „Barba lui Dumnezeu”, „Barba Ogorului”, „Barba Popii”. Spicele de grâu fie erau tăiate, strânse sub formă de mănunchi, snop sau împletite, purtând denumirea de „Buzdugan”, „Cruce”, „Cunună”.
Grâul a fost dintotdeauna considerat unul din cele mai importante elemente în istoria omenirii. Ţăranul român îl considera sacru, la fel ca toate produsele obţinute din grâu: pâinea, colacii, paştile, prescura.
Este cunoscut faptul că încă din cele mai vechi tmpuri, omul a asociat grâul cu Dumnezeu. Se considera că grâul este planta pe care Dumnezeu a gândit-o pentru om şi ca atare ea îl reprezenta pe EL. Chiar şi în epocile precreştine, pâinea era asociată cu divinitatea supremă în multe cazuri fiind simbolul acesteia.
Grâul, prezent în toate ciclurile vieţii ţăranului. În comunităţile tradiţionale omul era însoţit de grâu pe tot parcursul vieţii – de la leagăn la mormânt.
Grâul adus în casă după seceriş, se punea pe masă însoţit de versuri care subliniază tocmai rolul său de apărător împotriva relelor şi aducător de prosperitate. Grâul era prezent în viaţa pruncului încă înainte de naştere, pentru că femeia înărcinată purta boabe de grâu în sân pentru ca pruncul să fie puternic. La naştere grâul era nelipsit de pe masa ursitoarelor, care numai aşa puteau fi îmbunate pentru a ursi de bine noului născut. În leagănul pruncilor se puneau boabe de grâu cu credinţa că acestea îl vor face sănătos, muncitor şi bogat.
Acestea însă nu sunt singurele aspecte care marchează importanţa grâului în viaţa omului de la sat. Şi fetele de măritat foloseau grâul în anumite ritualuri pentru a-şi vedea ursitul, dar era folosit şi în ritualul nunţii, unde avea un rol deosebit. Spicul de grâu este nelipsit din steagul cetelor de chemători, iar tinerii căsătoriţi sunt primiţi în casa părintească atunci când se întorc de la biserică cu grâu, ca să fie la fel de puternici ca el şi mai ales urmaşi lor şi averea să sporească precum grâul. Dacă omul s-a născut cu grâul lângă el, şi în moarte grâul este cel care-l însoţeşte. Lumânarea mortului era aşezată într-un vas cu grâu, iar în sicriul bărbaţilor se punea grâu şi ţărână pentru a nu le fi dor de lucrul lăsat.

„Nu există loc mai bun în care să te regăsești decât să stai lângă o cascadă și să asculți muzica ei.” 👍


 

Tot ceea ce uram ne invata IUBIREA NECONDITIONATA.🥀


 LECTII DE VIATA!
♦️RABDAREA m-a invatat ca lucrurile bune au nevoie de timp sa se implineasca si sa se dezvolte incet cu stabilitate.🥀
♦️PACEA m-a invatat ca sa raman calm in timpul furtunilor vietii indiferent de haosul care ma inconjoara.🥀
♦️SPERANTA m-a invatat sa am rabdare, vremuri mai bune ma asteapta si ca va fi mereu acolo sa ma ghideze si sa ma ridice.🥀
♦️SMERENIA m-a invatat ca pot fi un om simplu, nu sunt superior nimanui si misiunea mea este sa iubesc si sa ajut oamenii.🥀
♦️INCREDEREA m-a invatat sa nu-mi ascund sau sa suprim darurile si talentele, si sa fac ceea ce ma face fericit.🥀
♦️LIBERTATEA m-a invatat sa nu permit nimanui sa ma controleze mental si fizic.🥀
♦️IUBIREA m-a invatat ca nu trebuie sa o caut in altii pentru ca ea se gaseste inlauntru meu.🥀
🟣VIATA M-A INVATA CA NIMIC NU E INTAMPLATOR!
♦️Tot ceea ce ne deranjeaza ne invata RABDAREA.🥀
♦️Tot ceea ce ne paraseste ne invata cum SA NE IUBIM.🥀
♦️Tot ceea ce ne supara ne invata IERTAREA si COMPASIUNEA.🥀
♦️Tot ceea ce are putere asupra noastra ne invata sa ne RECUPERAM PUTEREA.
♦️Tot ceea ce uram ne invata IUBIREA NECONDITIONATA.🥀
♦️Tot ceea ce ne sperie ne invata cum SA NE DEPASIM FRICILE.🥀
♦️Tot ceea ce nu putem controla ne invata cum sa dam drumul, si cum sa ne incredem in DIVINITATE/UNIVERS/CREATOR /DUMNEZEU.🥀
      
      SA NE GASIM ECHILIBRU PSIHIC SI EMOTIONAL , SA FIM IN PACE CU NOI INSINE, E CEA MAI MARE REALIZARE A NOASTRA CA FIINTE UMAN🙏❤️

"PURTAȚI SFÂNTA CRUCE ÎN CASE ȘI LA PIEPT, CA SĂ PUTEȚI LUPTA CU .....


 

Cineva a întrebat-o pe Sfânta Matrona a Moscovei:

De ce oamenii nu mai au putere să lupte pentru suflet și pentru credință?
Sfânta a spus:

Poporul e hipnotizat, nu știe ce e cu el…, o putere cumplită a intrat în acțiune… Această putere se află în aer, pătrunde peste tot… Înainte doar mlaștinile și pădurile de nepătruns erau locașurile acestei puteri, pentru că oamenii frecventau bisericile, purtau cruci la piept, în case erau apărați de icoane, de candele și sfeștanii. Dracii ocoleau astfel de case, însă acum, din cauza necredinței și a respingerii lui Dumnezeu, ei pătrund și în oameni.

Ing.chim.cercetător Ștefan Manea: Când apare cancerul? Când omul se ocupă de toată lumea, numai de sine nu!


 
De ce apare cancerul .Lucrez de o viață în domeniul suplimentelor alimentare pentru că am avut încă de când eram copil convingerea că dacă-i dai organismului vitaminele, mineralele, dar mai ales INFORMAȚIA subtilă pe care plantele o conțin, poți menține corpul într-o stare de sănătate bună, atât la nivelul fizicului cât și la nivelul psihicului.
Frumusețea și reușita acestui proces înseamnă o viață suficient de lungă ca să te poți bucura nu numai de copii și nepoți, ci și de strănepoți” – spune zâmbind cu bunătate una dintre cele mai marcante personalități ale medicinii naturiste din România, ing. chim. cercetător Ștefan Manea – în debutul unui interviu fabulos despre cauzele spirituale ale cancerului.
Cu răbdarea și cunoașterea sa ne-a descris cum deschidem singuri ușa unei boli cu care medicina modernă luptă pe toate fronturile: cancerul. În interviul de față ne ajută să conștientizăm în ce măsură modul în care reacționăm la evenimentele din viața noastră și felul în care ne desfășurăm relațiile ne afectează până la nivel de celulă.
Gândurile și emoțiile noastre creează boala
”De ce suntem de fapt, bolnavi? Pentru că nu cunoaștem legile conform cărora gândurile și emoțiile noastre ajung să se somatizeze și să creeze boala. Dacă vom stăpâni aceasta cunoaștere într-o zi, vom stăpâni genialitatea corpului nostru pe care Creatorul l-a dotat cu capacitatea de auto-vindecare.
Nu există nici cel mai mic disconfort al corpului fizic care să nu aibă un corespondent emoțional. O să vă dau câteva exemple în care ne recunoaștem cu toții: încălcarea cu voie sau fără voie a unor legi spirituale obiective care sunt cuprinse și în decalog, relațiile proaste pe care le-am continuat chiar dacă ne-au făcut rău, în care ne-am simțit judecați, abuzați, faptul că mințim încontinuu, atât pe ceilalți cât mai ales pe noi înșine sunt doar câteva exemple.”
Boala apare după ce ai trecut printr-o situație traumatizantă
”Am fost și sunt permanent întrebat de ce apare cancerul. Este o întrebare pe care mi-o pun mie însumi de foarte multă vreme. Din punct de vedere medical, pe scurt și pe înțelesul tuturor, cancerul apare când sistemul imunitar nu mai recunoaște celulele bolnave, nu le mai ucide așa cum face de obicei și le îngăduie să se răspândească în tot corpul.
Dar din punct de vedere spiritual, lucrurile trebuie înțelese în altă cheie și de acolo trebuie să începem să reparăm, bineînțeles lăsând ultimele cuceri ale științei medicale să facă ce știu ele mai bine pentru a repara din punct de vedere fizic mecanismul atât de delicat care este corpul omenesc.
Nici o clipă n-o să îndemn la a ignora soluțiile medicinii moderne în cazul în care ai o afecțiune serioasă, și cancerul este o astfel de boală, spun doar că trebuie să declanșezi un proces mai complex, la diferite niveluri.
Am ajuns la concluzia că, fără nici o îndoială, boala apare DUPĂ ce omul a trecut printr-o situație traumatizantă sau a perceput-o ca fiind traumatizantă. Atenție că aici este o nuanță extrem de subtilă care face o diferențe enormă între ceea ce se întâmplă de fapt și ceea ce percepem noi că ni se întâmplă.”
Celulele precanceroase există în corpul nostru tot timpul, la absolut orice oră
”Eu am convingerea că celulele precanceroase există în corpul nostru tot timpul, la absolut orice oră. Dar când omul este sănătos și mulțumit sistemul imunitar este ca un general care-și conduce ostașii spre victorie și mă refer la celulele killer care intervin și îndepărtează orice ”intrus”. În orice om este prezentă această dinamică.
Când este însă întrerupt acest ciclu?
Când un anumit eveniment din viața omului generează un declic, când omul nu are curajul să scoată la iveală sentimentele cele mai profunde. Emoțiile dureroase înăbușite și nerezolvate generează resentimente foarte intense, de o agresivitate uriașă, care pur și simplu ne blochează mecanismele de auto-apărare.”
Persoanele bolnave de cancer sunt pline de bunătate și iubire
”Am stat de vorbă cu reputați psihoterapeuți și din țară și de peste tot din lume care lucrează de ani de zile cu emoțiile și mentalul celor care au fost diagnosticați cu cancer și concluzia lor este unanimă: este straniu, dar, de cele mai multe ori bolnavii oncologici sunt persoane devotate, extraordinar de sensibile, pline de bunătate și iubire pentru toți cei apropiați, pentru rude, familie, prieteni. Sunt oameni pe care te poți baza la greu și care lasă totul deoparte dacă cineva le cere ajutorul.
Este straniu, nu, că această boală pare să-i atingă pe cei mai buni?
Pe mine unul această concluzie nu mă miră deloc și consider că este minunat să-i ajuți pe ceilalți cu o singură condiție: să faci acest lucru, dar nu cu prețul de a neglija pe tine însuți!
De ce?
Simplu! Pentru că în timp ce ești ocupat să satisfaci pe toată lumea, să faci viața altora mai ușoară, să preiei din sarcini și chiar din responsabilitatea lor, de fapt nu mai ai timp pentru propria persoană. În aceste condiții nevoile tale pur și siCand-omul-se-ocupa-de-toata-lumea-numai-de-sine-numplu dispar și apare un conflict interior groaznic, o ranchiună față de tot și toate și o ură ce nu mai pot fi controlate.
Dar de ce a te ocupa de alții în primul rând în loc să te ocupi de tine poate aduce o boală atât de serioasă precum cancerul? Ce lege – obiectivă, spirituală – se încalcă aici?
Este prima și cea mai importantă lege care i s-a dat omului: iubirea de sine!
Înainte de a-și iubi aproapele omul își este dator cu grijă și dragoste față de propria persoană. Când eu decid că ceilalți sunt mai importanți decât mine, când binele lor este totul iar eu nu valorez măcar cât să-mi port de grijă, de fapt îmi cedez identitatea și-mi ”cumpăr” iubirea și respectul celorlalți prin gesturi de bunătate repetate până la refuz. Auto-disprețul și disperarea îl cuprind pe omul care trăiește exclusiv pentru ceilalți, ceea ce declanșează un proces autodistructiv de proporții. Așa apare cancerul generalizat, pe care mulți îl duc pe picioare și-l descoperă atunci când este prea târziu.
Asta este pe scurt cauza spirituală a apariției cancerului, o boală care s-a dovedit adesea a fi cel mai mare dar pentru cei care au înțeles că trebuie să schimbe radical modul lor de a fi și de a face. Personal, cunosc oameni care n-au putut să accepte noua realitate și au preferat să-și încheie socotelile cu viața, în loc să-și acorde mai multă considerație de sine și pornind de aici să se schimbe din temelii. Dar trebuie să spun că știu și vindecări extraordinare, inexplicabile, care pur și simplu sunt de film, atât sunt de spectaculoase.
Medicina alopată are o parte majoră de contribuție la tratament și vindecare și este extraordinar că astăzi multe cancere pot fi prevenite și vindecate cu condiția de a fi diagnosticate la timp. În același timp este necesar ca omul să adopte obiceiuri și moduri noi de a face și de a înțelege lucrurile așa încât vindecarea să vină din toate părțile, cu deosebire din interior! ”

O pâine aruncată


 
"Brutarul o mustra mereu pe femeia sa că mergea la biserici și dădea la săraci și la colectele care se făceau.
Într-o zi, în timp ce scotea pâinile calde din cuptor și tot locul din jurul brutăriei se umpluse de mirosul plăcut de pâine proaspătă, la ușa brutăriei a venit un sărac și a spus:
– Șefule, toate pâinile acestea sunt ale tale?
– Ale cui să fie?
– Și nu le mănânci?
– Haide, pleacă de aici!
– Dă-mi și mie una că mi-e foame.
– Pleacă! ți-am spus. Lasă-mă în pace!
– Șefule!
– Pleci sau nu pleci?
– Șefule!… îl ruga săracul.
Dar nu a apucat să sfârșească, că brutarul a luat o pâine și a aruncat-o cu putere spre sărac, voind să-l lovească în cap.
Acela însă s-a plecat și pâinea a trecut razant deasupra capului său și a căzut.
Săracul s-a repezit la pâine, a luat-o, a ieșit și, retrăgându-se într-un colț, a mâncat-o pe furiș.
Toată ziua aceea brutarul a fost nervos din pricina acelui musafir nepoftit și a pâinii pierdute.
„Să îndrăznească să mai vină!”, își spunea el cu mânie în sinea sa, îl omor în bătaie.
În noaptea următoare, pe la orele două după miezul nopții, brutarul sare din somn înfricoșat și ud de transpirație, strigând:
– Femeie, scoală-te!
– Ce ai? Ce s-a întâmplat? l-a întrebat femeia lui înspăimântată.
– Scoală-te și adu-mi o cămașă să mă schimb și-ți voi spune ce am pățit!
Femeie, parcă am murit și s-au adunat în jurul meu mulți ingeri și demoni, certându-se între ei cine să ia sufletul meu.
Într-un cântar mare de trei ori blestemații puneau mereu faptele mele cele rele și balanța se îngreuia din ce în ce mai mult.
La un moment dat un înger bun a strigat:
„Pâinea! Aduceți pâinea cu care a săturat pe acel sărac flămând! Puneți-o în cealaltă parte a cumpenei!”
Atunci demonii au strigat:
„Pâinea nu a dat-o milostenie, ci a aruncat-o să-i spargă capul săracului”.
Și au răspuns îngerii:
„Dar s-a săturat cel flămând, și acela a mulțumit”.
Și să vezi, femeie, acea pâine a făcut de a schimbat talerele cântarului.
Talerul cu acea pâine s-a lăsat în jos și astfel m-am mântuit.
De aceea, de acum să dai și să nu te mai oprești.
Și eu voi da.
Și de ar mai veni pe la noi acel sărac!
În sfârșit brutarul a înțeles că, dacă dai, câștigi. Dar noi, oare, am înțeles?
Să credem cu fermitate că atunci când dăm, nu sărăcim, ci ne îmbogățim.
Să probăm prin fapte. Unii oameni au nevoie și așteaptă, fie și o bucățică de pâine...
Este un adevăr!
Sărăcia te poate urmări și pe tine și pe noi toți!"

Povestea celor patru martiri de la Niculițel


După ce au primit moarte martirică, pentru credința pe care o aveau în Hristos, trupurile lor au fost aşezate cu multă evlavie de către creştini într-o criptă, numită „martirion”, din actuala localitate Niculițel – Tulcea. Acolo se aflau şi alte moaşte de martiri, din timpul unor perse­cuţii mai vechi.

Deasupra criptei, creştinii primelor secole au zidit apoi o biserică din piatră, încăpătoare.

Cu timpul, războaiele și pustiirile popoare lor năvălitoare, au dus, la decăderea cetăţii Noviodunum, ca și a altor aşezări întărite şi basilici din Dobrogea.

Biserica din Noviodunum a fost şi ea pustiită de năvălitorii barbari, iar lăcaşul Sfinţilor Mucenici Zotic, Atal, Camasie şi Filip, a rămas multe veacuri în uitare, sub pardoseala acoperită de ruine, a altarului.

Cu voia lui Dumnezeu, moaştele lor sfinte au fost descoperite în vara anului 1971: în urma unor ploi abundente, apa abătută pe o uliţă lăturalnică din satul Niculiţel a scos la iveală cupola de piatră a criptei, tăinuită până atunci, aflată sub ruinele vechii biserici creştine.

În interiorul criptei se aflau moaştele celor patru Mucenici, sub înscrisurile: „Aici şi acolo sângele Martirilor”, şi a doua: „Martirii lui Hristos: Zotticos, Atalos, Camasis, Filippos”.

Tot acolo, în partea de jos a criptei, s-au descoperit, în două vase de ceramică, rămăşiţe de oseminte, amestecate cu ţărână, ale altor doi mucenici, cărora nu li se cunosc numele.

În cele ce urmează vă prezentăm câteva informații despre acești sfinți extrase din volumul Părintelui Mircea Păcurariu intitulat Sfinți daco-romani și români:

„În septembrie 1971 s-a făcut o descoperire de mare însemnătate, care pune și mai mult în lumină vechimea și vigoarea creștinismului daco-roman. Este vorba de o bazilică paleocreștină, având trei nave și o absidă semicirculară (altar), descoperită în comuna Niculițel din județul Tulcea, la vreo 10 km de vechea cetate romană Noviodunum.

„Valoarea acestei bazilici stă în cripta sa cu moaște de martiri (martirion), – de formă pătrată (3,70×3,40), construită din cărămidă cu mortar – așezată sub altar, în interiorul criptei s-a aflat o raclă din lemn, așezată pe pavimentul de piatră, în care erau moaștele a patru martiri, în interior, pe peretele din stânga intrării, a fost zgâriată în mortarul crud o inscripție în grecește: «Martirii lui Hristos»; iar pe peretele din dreapta apare din nou cuvântul «martiri», precum și numele lor: Zotikos, Attalos, Kamasis și Filippos.

„În anii următori, continuându-se cercetările arheologice, sub nivelul acestei cripte s-au mai descoperit resturi din trupurile altor martiri, ale căror nume nu se cunosc.

„Pe o lespede de calcar se află o inscripție, cu următorul cuprins: «Aici și acolo (se află) sângele martirilor». Arheologii și teologii care s-au ocupat cu aceste descoperiri de la Niculițel n-au putut stabili data și timpul pătimirii acestor șase martiri.

„Cei mai mulți consideră că au fost martirizați în localitatea învecinată Noviodunum (azi orașul Isaccea), fie în cursul persecuției lui Dioclețian, prin anii 303-304, fie în timpul împăratului Liciniu, care a luat mai multe măsuri împotriva creștinilor, în anii 319-324. Poate cei doi, necunoscuți, să fi pătimit și mai devreme.

„Martirologiul «siriac» pomenește pe mucenicul Filippos în ziua de 4 iunie, iar Martirologiul numit «ieronimian» îi menționează pe toți, la aceeași dată, adăugând și alte nume: Quirinus, Iulia, Saturninus, Galdunus, Ninnita, Fortunio și alți 25, ale căror nume sunt notate. S-ar putea ca între ei să fi fost și cei doi martiri necunoscuți descoperiți la Niculițel. Numele primilor trei martiri sunt orientale, cel de Filippos este biblic, iar celelalte sunt latine, deci ar fi niște localnici daco-romani.

„În a doua jumătate a secolului al IV-lea, pe locul în care au fost îngropați, s-a ridicat o bazilică, în scopul cinstirii lor în fiecare an. Probabil acest lăcaș de închinare paleocreștin – sau vreo mănăstire care se va fi ridicat mai târziu – a dat satului numele de Mănăstiriște, care este întâlnit în câteva izvoare medievale.

„Bazilica de la Niculițel prezintă o mare însemnătate pentru istoria Bisericii noastre, pentru că aici s-au păstrat singurele moaște de martiri din perioada paleocreștină descoperite pe teritoriul României.

„Astăzi, moaștele lor sunt așezate, spre cinstire, în biserica mănăstirii Cocoș, situată în apropiere”.

sursa  evenimentulistoric.ro

Sinaxar 10 Noiembrie

 

În această lună, în ziua a zecea, pomenirea Sfinţilor Apostoli din cei şaptezeci: Olimp, Rodion, Sosipatru, Erast şi Cvart.

Aceştia au fost din cei şaptezeci. Olimp şi Rodion, urmând Sfântului Apostol Petru, amândurora li s-au tăiat capetele, în cetatea Romei de către Neron. Iar Sosipatru, de care pomeneşte Sfântul Pavel în Epistola către Romani, fiind episcop la Iconiu, cu pace s-a savârşit. Şi poate fiecine sa afle ca Apostolul Pavel pomeneşte de dânsul în multe locuri în Epistolele sale. Asemenea şi Erast, de care pomeneşte în Epistolă fericitul Pavel, fiind iconom al Bisericii din Ierusalim şi apoi episcop al Paneadei, cu pace s-a săvârşit. Iar Cvart, fiind episcop al Beritului şi multe pătimind pentru dreapta credinţa şi pe mulţi elini spre Domnul întorcându-i, s-a săvârşit şi el cu pace.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului Mucenic Orest.

Acest sfânt a fost din cetatea Tiana, din ţara Capadociei, doctor cu meşteşugul. Deci mărturisind pe Hristos, a fost prins de Maximin guvernatorul, pe vremea împărăţiei lui Diocletian. Şi nesupunându-se a jertfi la idoli, ci mărturisind cu îndrăzneală pe Hristos Dumnezeu, a fost bătut cu toiege atât de rău, încât i se sparse pântecele de i se vedeau maţele. Deci l-a dus la capiştea idolilor, şi suflând el asupra idolilor, s-au făcut aceia ca praful. Apoi a fost închis în temniţă şi după şapte zile stând înaintea judecăţii lui Maximin, şi iarăşi fiind silit ca să jertfească, şi nesupunându-se, i-au pătruns gleznele cu piroane lungi. Şi legându-l cu lanţuri de un cal sălbatic, l-au gonit repede şi târându-l douăzeci şi patru de mile, afară din cetatea Tiana, şi-a dat sufletul.

Tot în această zi, pomenirea Cuviosului Părintelui nostru Teostirict, cel din Simvola.

Tot în această zi, pomenirea Cuviosului Parintelui nostru Nonnos, care a botezat pe Sfânta Pelaghia.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului sfinţitului Mucenic Mil episcopul, şi cu doi ucenici ai săi.

Acest Sfânt Părinte al nostru Mil s-a născut într-o cetate persană; şi după ce s-a botezat, a învăţat Sfintele Scripturi. Vrând el să ostăşească împăratului perşilor, după ce a ajuns în vârstă, a fost oprit de la acest gând de o înfricoşătoare vedenie de noapte şi de atunci petrecea în feciorie şi în nevoinţe, rugându-se lui Dumnezeu şi pentru sine şi pentru tot neamul său. Iar după câţiva ani, lăsându-şi cetatea, s-a făcut monah şi a locuit în locul în care proorocul Daniil a văzut vedeniile. Şi s-a învrednicit el a fi hirotonit episcop al preasfintei Biserici, prin mâna lui Ghenadie episcopul, care s-a făcut mărturisitor şi mucenic. Şi mult ostenindu-se acolo sfântul, mustra şi cu faptele şi cu cuvintele pe cei ce făceau călcări de lege; mai în urma bătut fiind de ei şi izgonit, după ce şi-a dat seama că ei rămân neîndreptaţi, mai înainte vestindu-le urgia ce avea să vină asupra lor de la Dumnezeu, s-a dus. Iar după ce au trecut trei luni de zile, mai-marii cetăţii aceleia din greşeala lor au căzut sub urgia împăratului.

Şi trimiţând împăratul ostaşi, împreună cu trei sute de elefanţi, au sfărâmat cetatea cu totul, iar pe locuitorii ei i-au omorât cu sabia. Atunci sfântul s-a dus la Ierusalim şi a aflat pe Amonie, ucenicul marelui Antonie, lângă care zăbovind doi ani, s-a întors iarăşi în Persia.

Ducându-se sfântul la eparhia sa, a zidit acolo o biserica, spre iertarea păcatelor poporului său celui nesupus, pe care împăratul îl pierduse cu amară moarte. Şi după ce a petrecut acolo multă vreme, s-a dus la cetatea Ctesifon, în care a aflat adunare de episcopi, şi, stând în mijlocul lor, a mustrat pe episcopul împotriva căruia se făcuse acel sinod. Iar episcopul acela umilea şi-şi bătea joc de sfântul mândrindu-se cu răspunsurile şi înţelepciunea sa. Iar sfântul i-a răspuns: "Fiindcă stai neîndreptat, trufindu-te împotriva arhiereilor Domnului meu pe care i-a adunat Duhul Sfânt, pentru aceasta te-a ajuns acum urgia lui Dumnezeu, Care iată te face acum pe jumătate uscat pentru mulţi ani, pentru ca prin pătimirea ta aceasta sa se înţelepţească şi să se îndrepteze ceilalţi". Şi, o, minune!, odată cu cuvântul sfântului a căzut fulger din cer şi l-a făcut pe acela jumătate uscat şi în aceasta stare a petrecut doisprezece ani întregi şi în urma s-a săvârşit.

Iar sfântul ieşind de acolo s-a dus la o altă cetate al cărei ocârmuitor pătimea de doi ani de o cumplită boală. Aflând el de venirea sfântului, a trimis la el şi l-a rugat sa meargă sa-l cerceteze ca pe un bolnav şi să-i dea binecuvântarea sa. Deci, fiindcă omul trimis stăruia către sfântul să meargă cu grăbire, sfântul a răspuns către dânsul aşa: "Du-te şi spune cu mare glas bolnavului ce te-a trimis: "Acestea îţi zice episcopul, întru numele lui Iisus Hristos, pe Care îl propovăduiesc eu prostul şi nevrednicul: Leapădă de la tine toată boala ce te supară, şi încingând mijlocul tău, vino umblând cu însăşi picioarele tale, ca să te văd". Iar trimisul întorcându-se, îndată ce a zis cuvintele acestea, o, minune!, s-a însănătoşit stăpânul său şi atât s-a întărit, încât n-a mai rămas în el vreo rămăşita sau semn de boală. Deci s-a sculat şi s-a dus la sfântul umblând cu picioarele sale şi aruncându-se la cinstitele picioare ale sfântului şi apucându-le cu amândouă mâinile, le săruta pe ele tăvălindu-se pe pământ. Şi mulţumind slăvea pe Dumnezeu, Cel ce l-a mărit pe el în acest chip. Aceasta preamărita minune a sfântului pe mulţi a adus la credinţa lui Hristos.

Acolo aflându-se sfântul, a alungat mulţi demoni din cei care pătimeau. Şi pe o femeie ce zăcea în pat şi era slăbănoaga de nouă ani, apucând-o de o mâna, a ridicat-o sănătoasa. Şi pe un om care cu nedreptate silnicea pe altul şi cu nebăgare în seama încredinţa nedreptatea prin jurământ, fiindcă defăima şi nu asculta cuvintele sfântului, l-a făcut prin rugăciunea sa ca să ia lepra lui Ghiezi peste tot trupul sau, spre îndreptarea şi a altora mulţi, încât din aceasta, mulţime nu putină din acel oraş a venit la sfântul şi a cerut ca să primească credinţa creştineasca. Şi alte încă multe minuni în feluri de locuri a făcut sfântul acesta, despre care răspândindu-se vestea, a ajuns la dregătorul Vasilisc. Fiind chemat sfântul şi stând el înaintea lui împreună cu doi ucenici ai săi, după ce a văzut credinţa lor cea în Hristos curată şi neclintită, multe pedepse şi chinuri le-a pricinuit lor neomenosul acela, care, aprinzându-se de mânie, a scos însuşi sabia şi a lovit pe sfântul în piept. Asemenea şi fratele lui Vasilisc în unire cu el a lovit şi acela pe sfântul în inima. Iar episcopul Domnului şi nevoitorul, viu încă fiind, a zis către ei: "Fiindcă voi amândoi v-aţi unit ca să mă omorâţi pe mine, nevinovatul, pentru aceasta mâine chiar în ceasul acesta se va vărsa sângele amândurora chiar de mâinile voastre, adică vă veţi ucide unul pe altul, şi maica voastră va rămânea fără fii". Şi aceasta zicând şi-a dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu. Iar pe cei doi ucenici ai sfântului suindu-i păgânul Vasilisc deasupra a doi munţi, acolo i-au ucis cu pietre.

A doua zi necredinciosul Vasilisc a ieşit împreună cu fratele său la vânat, fără să dea în vreun fel crezare prorociei sfântului, pe care o socotea ca o bârfire. Şi aflând un cerb singur ei, amândoi fraţii, au stat unul în dreptul celuilalt, adică, unul despre o parte de cerb şi celalalt de cealaltă, şi au slobozit amândoi suliţele ca să omoare cerbul. Iar ele purtându-se cu repeziciune s-au înfipt în inimile amândurora, şi aşa în chinuri şi-au lepădat sufletele, ucigându-se unul pe altul. Iar moaştele Sfântului Mil şi ale ucenicilor lui au fost îngropate de către creştini. Şi vieţuiesc ei pururea viaţa cea nesfârşită şi veşnică şi se roagă pentru noi către Domnul.

Tot în această zi, pomenirea Sfinţilor Mucenici Caliopie, Nir şi Orion.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

Pomenirea Sfinţilor Apostoli Olimpas, Erast, Cvart, Rodion, Sosipatru şi Terţius
Aceştia au fost din numărul celor șaptezeci de Sfinţi Apostoli mai mici. Ultimii trei mai sînt prăznuiţi după cum urmează: Sfîntul Apostol Rodion la 8 aprilie, Sfîntul Sosipatru la 28 aprilie, iar Sfîntul Terţius în treizeci de zile ale lunii octombrie.

Sfinţii Olimpas şi Rodion au fost ucenicii Sfîntului Apostol Petru, fiind martirizaţi împreună cu dînsul. Ei au fost decapitaţi la porunca lui Nero. Sfîntul Erast fusese iconomul Bisericii din Ierusalim, iar mai după aceea a fost ridicat Episcop al cetăţii Paneas, în Palestina. Sfîntul Cvart a fost Episcopul Beirutului.

El a luat suferinţe cumplite în toată viaţa lui, dar a şi adus pre mulţi la Hristos. Sfîntul Sosipatru a fost Episcop al cetăţii Iconium, iar Sfîntul Terţius a fost următorul episcop al aceleiaşi cetăţi. Ei cu toţii bine s-au războit întru duhovnicescul război al vieţii lor şi au primit ca nişte biruitori cununile cereşti ale veşnicei slave.

Pomenirea Sfîntului Mucenic Orest
El a fost din cetatea Tyanei din Cappadocia. El a fost creştin din naştere, iar cu îndeletnicirea, medic. El a fost schingiuit bestial de un anume eparh netrebnic, pe nume Maximus, în vremea împărăţiei lui Diocleţian. Sfătuindu-l cu obrăznicie Maximus pe Orest să se lepede de Hristos şi să se închine la idoli, Mucenicul a răspuns: De ai şti tu puterea Domnului meu Celui Răstignit, te-ai lepăda tu de necuraţii tăi idoli şi te-ai închina Lui. Pentru aceasta Orest a fost bătut cu sălbăticie, sfîşiat cu unghii de fier, sfîrtecat pe un grătar, ars cu fierul roşu, şi apoi aruncat în temniţă ca să piară acolo de răni şi de foame.

Tânărul Sfînt Mucenic Orest a petrecut în acea temniţă timp de şapte zile, fără îngrijire, fără hrană şi fără o picătură de apă. În ziua a opta el a fost scos din nou la priveliştea prezidată de necuratul Maximian. Acesta, cu faţa schimonosită de ură dementă, a proferat ameninţările unor mai cumplite chinuri asupra mucenicului. Sfîntul Orest a zis: Sînt gata să îndur orice chin, căci eu am săpat în inima mea Semnul Sfintei şi Biruitoarei Cruci. Guvernatorul l-a osîndit la moarte în chinuri bestiale.

Torţionarii i-au străpuns picioarele cu douăzeci de piroane şi, legîndu-l de coada unui cal, l-au tîrît pe drumuri cu spini şi bolovani pînă cînd Mucenicul şi-a dat Sfîntul lui suflet. La locul unde torţionarii au aruncat trupul sfîrtecat şi neînsufleţit al Mucenicului s-a arătat deodată un bărbat îmbrăcat în veşmînt strălucitor ca soarele, care a strîns rămăşiţele lui Orest şi le-a dus la un deal din apropiere de Tyana, unde le-a îngropat cu cinste. Acest Minunat Mucenic Orest i s-a înfăţişat în vedenie Sfîntului Dimitrie al Rostovului, căruia i-a arătat rănile sale.

Pomenirea Sfîntului Nonnus, Episcopul Heliopolisului
Acesta a fost un mare nevoitor de la Mînăstirea Tabenisioţilor, din Egipt. Din pricina marilor măsuri ale vieţuirii sale, el a fost ridicat Episcop al cetăţii Edessa, la anul 448.

După o vreme el a trecut pe scaunul episcopal al cetăţii Heliopolis, iar acolo a adus treizeci de mii de arabi la credinţa creştină. După moartea înaltpreasfinţitului Ibo, episcopul Edessei, Sfîntul Nonnus s-a reîntors la Edessa, ca arhipăstor. El a rămas episcop al Edessei pînă la fericita lui adormire, care s-a întîmplat la anul 471.

Acesta este Sfîntul care a scos pe desfrînata Pelaghia din iadul necuratei ei vieţuiri, curăţind-o cu învăţătura şi cu apele Sfîntului Botez. Atît de adîncă şi de puternică a fost pocăinţa acestei femei, încît prin plînsul şi jertfa celeilalte vremi a vieţii, Pelaghia a ajuns la măsurile cele mari ale sfinţeniei (vezi viaţa Sfintei la ziua de 8 octombrie).

Cîntare de laudă la Sfîntul Mucenic Orest
Tînărul Orest nu şi-a cruţat tinereţea,
Ci cu Hristos, îndrăzneţ, înaintea eparhului s-a lăudat.
El L-a preaslăvit fără frică pre Domnul Slavei,
Dumnezeul Cel Viu, Treimic, Unul şi Sfînt.
El a preaslăvit pre Fiul lui Dumnezeu, Mîntuitorul,
Pe-acela Care pentru omenire moarte pe Cruce a luat.
Torţinarii repezitu-s-au cu bice asupra lui Oreste,
Dar el i-a dispreţiuit pe ei, de-ai lor idoli rîzînd.
Ei l-au aruncat în foc pe viteazul Oreste,
Dar focul s-a răcorit de rouă Duhului Sfînt.
Ei picioarele lui le-au străpuns cu piroane,
Şi tot trupul lui în rană l-au prefăcut.
Dar Orest Mucenicul, întărit de Duhul,
Lui Dumnezeu s-a rugat şi I-a mulţumit Lui.
Orest I-a mulţumit lui Dumnezeu
Că l-a învrednicit de chinuri,
Că vrednic l-a socotit spre a fi fiul Lui.
O Sfinte Mucenice Oreste, Plăcutule al lui Dumnezeu,
Viteazule biruitor al lui Hristos!
Ajută-ne şi nouă pînă-n ultimul nostru ceas,
Şi cu rugăciunile tale aleargă-ne-n ajutor!
Ajută-ne să dobîndim sfîrşit bun vieţii noastre,
Şi-nvredniceşte-ne pre noi ca în Rai
Aproape de tine să stăm!

Cugetare
Tainicele şi nepătrunsele căi ale Domnului, precum şi dumnezeiasca Lui purtare de grijă s-au manifestat cu putere într-o minune de la Mînăstirea Dochiaru, în vremea Fericitului Neofit, nepotul (de frate sau soră) al Sfintului Eftimie. După adormirea Sfîntului Eftimie, Fericitul Neofit a început să zidească o Biserică nouă şi mai largă în cinstea Sfîntului Nicolae Făcătorul de Minuni, însă la un moment dat materialele isprăvindu-se, Fericitul Neofit s-a rugat cu căldură Iu Dumnezeu, iar Dumnezeu i-a ajutat lui în chip minunat.

În apropiere de Mînăstirea Dochiaru (din Sfîntul Munte Athos) se afla peninsula numită Longos, sau Sika. Fericitul Neofit avea un mic metoc pe această peninsulă, iar în apropiere de el se afla statuia în piatră a unui om, care purta următoarea inscripţie: Cel care mă va lovi peste cap va afla mult aur. Desigur, mulţi loviseră statuia peste cap, dar nu aflaseră nici un fel de aur.

S-a întîmplat însă că Fericitul Neofit l-a trimis la o ascultare pe Vasile, care era frate proaspăt în mînăstire. Văzînd statuia şi inscripţia de pe ea, fratele Vasile a privit cu mirare. Tocmai atunci a răsărit soarele, proiectînd prelung umbra statuiei către apus. Vasile a lovit capul umbrei cu o piatră, a săpat acolo, şi a aflat un ceainic mare de alamă plin cu monezi de aur scump. El a alergat într-un suflet la Părintele lui, Neofit, şi i-a povestit dintr-o suflare totul. Egumenul a chemat trei monahi îmbunătăţiţi şi le-a poruncit ca, urcîndu-se în micul caic al Mînăstirii, să îl însoţească pe fratele Vasile la locul cu pricina, şi să aducă de acolo comoara. Aceşti monahi au pornit, au încărcat preţioasa descoperire şi au plutit pe drumul de întoarcere.

Dar încă în plină mare aflîndu-se barca, diavolul i-a ispitit pe cei trei monahi, în pofida îmbunătăţirii lor, ca să fure aurul. De aceea ei, lăsîndu-se înşelaţi de diavolul, au legat un bolovan de gîtul fratelui Vasile şi l-au aruncat în mare. Dar ajungînd la fundul ei, Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil au venit ca fulgerul la el sub chipul unor tineri preafrumoşi, l-au luat şi l-au dus la Dochiaru, punîndu-l, aşa legat cum era, înaintea Uşilor Împărăteşti, pe cînd Biserica era încă încuiată. Dimineaţa, venind monahii şi descuind biserica, pentru începerea Sfintelor Slujbe, l-au aflat pe fratele Vasile legat înăuntru, înaintea Sfîntului Altar.

Întrebîndu-l Egumenul, fratele Vasile a povestit minunea. Apoi au sosit şi acei sărmani monahi şi văzîndu-l pe Fratele Vasile viu, au fost loviţi ca de trăsnet. Egumenul i-a pedepsit pe aceia cu asprime, a luat aurul, şi a săvîrşit zidirea Bisericii pe care o începuse. Dar el nu a mai închinat-o Hramului Sfîntului Ierarh Nicolae aşa cum plănuise, ci a închinat-o spre Prăznuirea Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavriil. De aceea se numeşte biserica veche a Mînăstirii Dochiaru cu numele Sfîntului Mare Ierarh Nicolae, iar cea nouă, cu numele Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavriil.

Luare aminte
Să luăm aminte la minunea Sfîntului Apostol Pavel, căruia vipera cea veninoasă nu a putut să îi facă nici un rău:
• La cum Sfîntul Pavel a strîns vreascuri şi le-a pus peste foc;
• La cum, din pricina căldurii, cea mai cumplită specie de viperă veninoasă a sărit din foc şi s-a prins de mîna lui;
• La cum el a scuturat mîna şi a aruncat vipera înapoi în foc, fără să i se întîmple nici un rău.

Predică despre adevărata Pace şi despre Făcătorul Păcii
Căci El este pacea noastră, El Care a făcut din cele două - una (Efeseni 2:14).

Între israeliţi şi neamuri se afla o prăpastie de netrecut, o prăpastie peste care nu se putea arunca nici un pod, şi care nu putea fi umplută cu nimic şi prin nimic.

Mîntuitorul Iisus Hristos Singur a avut puterea să desfiinţeze această prăpastie, după cum a şi făcut. Cele care se înstrăinaseră, El le-a adus aproape şi le-a unit. Prin ce mijloace a făcut El aceasta? Prin Preacurat Sîngele Lui. Prin Jertfa Lui, El a desfiinţat toate celelalte jertfe. Prin aceasta, El a răscumpărat întreaga zidire şi S-a adus pe Sine însuşi Jertfa în locul tuturor celorlalte jertfe aduse lui Dumnezeu, de către iudei, sau zeilor, de către păgîni. Iată Singura Jertfa Care de ajuns este şi pentru iudei şi pentru păgîni: Jertfa lui Hristos.

Mai mult, sîngele animalelor aduse ca jertfă făceau dezbinare între israeliţi şi păgîni: prin locurile unde se aduceau aceste jertfe, prin divinitatea cărora le erau aduse, prin felul animalelor care se jertfeau, prin felul în care erau acestea jertfite. Dar acum însuşi Preacuratul Sînge al lui Hristos înlocuieşte tot acest sînge, iar Sîngele Domnului Hristos face ca iudeii şi ne-iudeii să fie întreolaltă fraţi, îi face ca ei să fie chiar fraţi de sînge, precum noi, credincioşii creştini, sîntem fraţi de sînge: fraţi de Sîngele lui Hristos, Care ne-a mîntuit pre noi din blestem, şi prin Care noi acum ne hrănim. El a surpat peretele din mijloc al despărţiturii (Efeseni 2:14) care despărţea şi înstrăina, şi a unit mîinile şi inimile iudeilor cu ale ne-iudeilor. Şi prin ce mijloace a făcut El aceasta?

Prin Sfînt Trupul Lui. Adică, prin Sfînt Adevărul Lui cel viu, întrupat în Sine însuşi. Umbra Legii stătea drept adevăr pentru iudei, iar miturile şi fabulele stăteau drept adevăr pentru neamuri. Dar El a desfiinţat şi umbra şi fabulele şi a dat la iveală Adevărul viu al Trupului Lui Celui Viu, iar lumea a văzut şi s-a bucurat cu bucurie mare.

O Stăpîne Doamne Iisuse Hristoase, Cela Ce eşti Mîntuitorul nostru Cel Scump, uneşte întreolaltă inimile credincioşilor Tăi,

Căci numai Ţie se cuvine toată închinarea şi mulţumita în veci, Amin.

Retete naturiste pentru TOATA LUMEA


 

Acatistul Preacuviosului Arsenie Boca 28 Noiembrie / 11 decembrie

 

În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin
Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie!
Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindeni eşti şi toate le plineşti, Vistierul bunătăţilor şi Dătătorule de viaţă, vino şi Te sălăşluieşte întru noi şi ne curăţeşte de toată întinăciunea şi mântuieşte, Bunule, sufletele noastre.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieste-ne pe noi.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieste-ne pe noi.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieste-ne pe noi.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Preasfântă Treime, miluieşte-ne pe noi. Doamne, curăţeşte păcatele nostre, Stăpâne, iartă fărădelegile noastre; Sfinte, cercetează şi vindecă neputinţele noastre, pentru numele Tău.
Doamne miluieşte, Doamne miluieşte, Doamne miluieşte.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Tatăl nostru, Carele eşti în ceruri, sfinţească-se numele Tău, vie împărăţia Ta, facă-se voia Ta, precum în cer aşa şi pe pământ. Pâinea noastră cea spre fiinţă dă-ne-o nouă astăzi. Şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor nostri. Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel viclean. Ca a Ta este Împărăţia şi puterea şi slava, acum si pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul!

Pentru rugăciunile Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, ale Sfinţilor Părinţilor noştri şi ale tuturor Sfinţilor, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi. Amin.

Tropar glas al 8-lea
Întru tine, Părinte cu osârdie s-a mântuit cel după chip, căci luând Crucea ai urmat lui Hristos şi lucrând ai învăţat să nu se uite la trup căci este trecător, ci să poarte grijă de suflet de lucrul cel nemuritor. Pentru acestea şi cu îngerii împreună se bucură, Prea cuvioase Părinte Aresnie, duhul tău.

Condacul 1
Prea cuviosului Parintelui nostru şi a multora luminător şi îndreptător de suflete, veniţi fraţilor să-i aducem laude cu mulţumire şi să-i cântăm zicându-i:
Bucură-te Sfinte Prea Cuvioase Părinte Arsenie!

Icosul 1
Din părinţi binecredincioşi ai răsărit părinte şi ca un soare ai luminat şi multe suflete necăjite şi rătăcite le-ai îndreptat pe calea mântuirii pentru acestea toate noi îţi aducem laude zicând:
Bucură-te că Iosif şi Cristina s-au numit.
Bucură-te că maica ta Cristina soare şi lună a visat că are în pântece după ce te-ai zămislit.
Bucură-te căci cu adevărat soare pentru noi ai fost.
Bucură-te căci ca soarele şi luna în viaţă ai luminat.
Bucură-te al multora şi al nostru luminător.
Bucură-te că pentru noi şi pentru mulţi ai fost scump şi sfânt odor;
Bucură-te soare din munţii Apuseni apărut;
Bucură-te luceafăr apărut în mănăstirea Brâncoveanu;
Bucură-te că multe suflete ai adus la Domnul;
Bucură-te Sfinte Prea Cuvioase Părinte Arsenie!

Condacul al 2-lea
Din copilărie te-ai arătat odor luminat de Duhul Sfânt şi părinţii văzându-te copil ales te-au dat la școală mai înaltă ca să înveţi a cânta Aliluia!

Icosul al 2-lea
Terminând Teologia ai fost chemat la Mănăstirea Brâncoveanu de mitropolitul Nicolae Bălan şi fiind călugărit la Muntele Athos ai fost trimis undeva, şi într-o pădure Maicii Domnului te-ai rugat să te dea în seama unui povăţuitor înduhovnicit. Cu adevărat ai fost ascultat şi după cum numai odată pentru smerenie ai spus aceasta, iar noi îţi aducem laude zicând:
Bucură-te părinte că Maica Domnului te-a ascultat;
Bucură-te că Maica Domnului la tine a venit;
Bucură-te că Ea de mână te-a luat;
Bucură-te căci pe munte înalt de mână te-a dus
Bucură-te că te-a urcat până sus;
Bucură-te că acolo în grija sfântului (Serafim de Sarov) ce trăise pe pământ înainte cu două sute de ani te-a dat.
Bucură-te că apoi Maica Domnului s-a făcut nevăzută;
Bucură-te că muntele între două prăpăstii era
Bucură-te că mare dar ai primit;
Bucură-te că dar de protecţie ai luat;
Bucură-te că pe mulţi i-ai luminat;
Bucură-te Sfinte Prea Cuvioase Părinte Arsenie!

Condacul al 3-lea
Ai spus părinte că Domnului Iisus, în pădure mult te-ai rugat să-ţi trimită în cale un bun povăţuitor, dar n-ai fost ascultat, după un timp ţi-ai dat seama că el are o mamă bună care mijloceşte pentru noi şi cu lacrimi te-ai rugat ei şi atunci de mână te-a luat şi sfântului din vârful muntelui în grijă te-a dat, iar noi minunindu-ne de aşa mare dar îţi cântăm: Aliluia!

Icosul al 3-lea
După un an ai venit de la Muntele Athos la mănăstirea Brâncoveanu şi începând munca de duhovnic, înfricoşat te-ai arătat nouă şi multora care veneau la mărturisit, căci mai dinainte le ştiai faptele, iar noi de darul ce-l aveai îţi cântăm acestea:
Bucură-te ucenicul Maicii Sfinte;
Bucură-te că de la ea ai primit cinste;
Bucură-te că dar de la prooroci ai primit;
Bucură-te că multora pe nume le spuneai;
Bucură-te că faptele şi păcatele le descopereai;
Bucură-te că şi sfârşitul unei fete ai spus
Bucură-te că ea venise să te ispitească;
Bucură-te că i-ai spus să se pregătească ;
Bucură-te că moartea, după puţin timp s-a adus
Bucură-te că multă lume te-a lăudat;
Bucură-te, Sfinte Prea Cuvioase Părinte Arsenie!

Condacul al 4-lea
Făcându-te preot şi duhovnic şi începând lumea a mărturisi, şi doar pe unii a-i împărtăşi, povăţuindu-i să nu mai păcătuiască ci să cânte lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 4-lea
Mulţi dintre credincioşi s-au dat iarăşi la răutăţi după ce i-ai împărtăşit, iar tu părinte simţind cu duhul răutăţile lor, te-ai rugat lui Dumnezeu să-ţi descopere pricina pentru care nu se lasă de păcate, şi acestea ţi s-au arătat şi nouă ni le-ai spus pentru care te lăudăm:
Bucură-te, că în grădina mănăstirii stând în amiaza mare nor negru ai văzut pe munte;
Bucură-te, că în nor mare gălăgie ai auzit;
Bucură-te, căci cu mare atenţie ai privit;
Bucură-te, că norul în două s-a despărţit;
Bucură-te, că în mijlocul norului pe un scaun înfricoşat pe satana, în ceata drăcească l-ai văzut înfricoşat;
Bucură-te, că ai auzit că ordin dracilor, satana le-a dat;
Bucură-te, că vicleşugul lor l-ai auzit, adică să şoptească oamenilor că nu este Dumnezeu;
Bucură-te, că şi al doilea vicleşug al lor ai auzit, cum că nu ar fi rai şi nici altă viaţă;
Bucură-te, că şi al treilea vicleşug l-ai auzit, de-a lăsa oamenii pocăinţă pînă la batrâneţe;
Bucură-te, că prin această vedenie multe ai aflat;
Bucură-te, că acestea toate, oamenilor, în predică le-ai spus;
Bucură-te, Sfinte Prea Cuvioase Părinte Arsenie!

Condacul al 5-lea
Auzind multă lume de darul tău părinte, venea să-ţi audă cuvântul şi învăţături şi sfaturi de mântuire le dădeai, iar noi te lăudăm cântând: Aliluia!

Icosul al 5-lea
Pe aceia ce nu se potriveau în căsătorie îi opreai, celor ce li se fura, pe hoţi îi descopereai, când era secetă, ploaie de la Dumnezeu cereai pentru acestea toate îţi cântăm:
Bucură-te, că celor căsătoriţi de folos cuvinte le spuneai;
Bucură-te, că de la căsătorie nepotrivită opreai;
Bucură-te, că pe cei ce furau îi descopereai;
Bucură-te, că pe hoţi cu blândeţe îi dojeneai să întoarcă cele furate;
Bucură-te, că fiind secetă mare pe munte te-ai suit, rugându-te să plouă;
Bucură-te, căci cuvânt ai auzit de la Dumnezeu, ca să te rogi de oameni să-şi îndrepte viaţa;
Bucură-te, că ploaie mare a venit;
Bucură-te, că lumea s-a înveselit;
Bucură-te, că pe săraci i-ai miluit;
Bucură-te, că ai spus cele ce vor să fie;
Bucură-te, luminat propovăduitor;
Bucură-te, Sfinte Prea Cuvioase Părinte Arsenie!

Condacul al 6-lea
Cei ce voiau să se facă preoţi şi veneau la tine, le dădeai sfaturi şi poveţe, mirându-se şi cântând lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 6-lea
Fiind întrebat Prea Cuvioase Părinte de cei ce doreau să fie preoţi, cu ce pot dovedi la cei care nu îi cred că este Dumnedeu, le-ai spus foarte înţelept şi adevărat, că prin viaţă şi felul lor de trăire duhovnicească, pot dovedi că Dumnezeu există, pentru care noi ne minunăm şi cântăm acestea:
Bucură-te, dumnezeiesc în trup pământesc;
Bucură-te, că ai fost înger în trup;
Bucură-te, că numai la faţă dacă te priveam ne minunam;
Bucură-te, că viitorul multora le-ai spus;
Bucură-te, că pe mulţi i-ai îndemnat să urmeze pe Iisus;
Bucură-te, că pe mulţi, călugări i-ai făcut;
Bucură-te, că obşte de călugări ai strâns;
Bucură-te, că și obște de maici ai format;
Bucură-te, că prin multe încercări ai trecut;
Bucură-te, că ispite de tot felul ai răbdat;
Bucură-te, că și la închisoare și la munci grele ai fost pus;
Bucură-te, Sfinte Prea Cuvioase Părinte Arsenie!

Condacul al 7-lea
Ai voit părinte după cum ţi s-a arătat să faci chipul lui Hristos şi apucându-te de lucru ai auzit un glas: De acum să mă pictezi în sufletele oamenilor că să-mi cânte mie: Aliluia!

Icosul al 7-lea
Ai spus părinte căci cunoşteai pe faţă care se mântuiesc, că cei ce duc o viaţă de rugăciune, fiind tot timpul cu gândul la Dumnezeu, li se zugrăveşte în lumina ochilor chipul lui Hristos, şi tu părinte cu darul Duhului ce aveai, vedeai acestea, noi te lăudăm zicând:
Bucură-te, căci cunoşteai cele ascunse oamenilor
Bucură-te, că ştiai dacă se mântuiesc;
Bucură-te, că le spuneai ce să facă în viaţă;
Bucură-te, că tinerii veneau să-i povăţuieşti;
Bucură-te, că unii veneau să-i binecuvântezi;
Bucură-te, că pe morari de la lăcomie îi opreai;
Bucură-te, învăţător de cele sfinte;
Bucură-te, văzătorul al celor nevăzute;
Bucură-te, că acum în cer te odihneşti;
Bucură-te, Sfinte Prea Cuvioase Părinte Arsenie!

Condacul al 8-lea
Fiind război mare veneau la tine părinte, tinerii care să plece la război, ca să te rogi pentru ei, iar tu cunoşteai care scăpau cu viaţă şi noi ne minunăm cântându-ţi: Aliluia!

Icosul al 8-lea
Părinte, la cei ce ştiau că vor muri în război le dădeai mâna de o sărutau, iar celor care ştiau că rămân în viaţă nu le dădeai mîna, iar ei întristându-se te întrebau de ce lor nu le dai mâna, tu părinte le spuneai căci cu voi mă mai întâlnesc, iar cu aceia nu, pentru aceasta te lăudau zicând:
Bucură-te, văzător al voinţei lui Dumnezeu;
Bucură-te, văzătorul al celor viitoare;
Bucură-te, că ştiai sfârşitul vieţii lor;
Bucură-te, că noi mult ne minunăm;
Bucură-te, că pe Domnul, pentru tine îl lăudăm
Bucură-te, că acum în ceruri dănţuieşti;
Bucură-te, căci cu heruvimii acum slujeşti;
Bucură-te, Sfinte Prea Cuvioase Părinte Arsenie!

Condacul al 9-lea
Venită, părinte la mănăstire într-o zi de Rusalii, oastea Domnului şi o unitate militară, iar tu părinte ai zis: iată că s-a întâlnit oastea Domnului cu oastea ţării ca să cânte Lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 9-lea
Făcându-se utrenie în biserică, ai ieşit parinte cu cântăreţii şi cu toţi creştinii ca să săvârşeşti Sfânta Liturghie pe altarul din faţa mănăstirii şi fiind lângă tine cântăreţul care era îndoit cu credinţa, te-a văzut înconjurat de flăcări de foc care erau darul Sfântului Duh, atunci el s-a spăimântat şi a strigat, iar tu l-ai oprit să nu spună, că simţeai că te arde ceva, de aceia noi te lăudăm zicând:
Bucură-te, locaşul Duhului Sfânt;
Bucură-te, că în trup fiind pe pământ ai fost înconjurat de Duhul Sfânt;
Bucură-te, că prin acest Duh Sfânt ai proorocit;
Bucură-te, căci cu duhul pe oameni ai povăţuit;
Bucură-te, căci cu Duhul Sfânt, stâlp al bisericii ai fost;
Bucură-te, căci cu duhul ca o trâmbiţă ai răsunat;
Bucură-te, căci cu trâmbiţa duhului pe mulţi i-ai adunat;
Bucură-te, vioară care cântai cu duhul;
Bucură-te, că prin tine s-a veselit văzduhul;
Bucură-te, că turmă de oi cuvântătoare ai adunat;
Bucură-te, părinte de Duh Sfânt înţelepţit;
Bucură-te, Sfinte prea Cuvioase Părinte Arsenie!

Condacul al 10-lea
Venită părinte, în timpul unei Sfinte Liturghii o femeie să-ţi spună necazul ce îl avea, şi te tulbura cu nerăbdarea ei, tu părinte simţind din sfântul altar, ai oprit slujba şi ai strigat la ea să înceteze cu nerăbdarea, şi ai spus la toţi de ce a venit, pentru aceasta îţi cântăm: Aliluia!

Icosul al 10-lea
Ai spus că femeia a venit deoarece a pierdut… zeci de mii de lei, tu ai spus că acei bani i-a pierdut pentru că cele două fete ale ei trebuiau să-şi crească copii pe care n-au voit să-i nască şi i-au avortat, de aceea spor în casă nu vor mai avea, căci sufletele copiilor strigă răzbunare asupra părinţilor, iar noi ne minunăm de darul tău zicând:
Bucură-te, văzătorul păcatelor omeneşti;
Bucură-te, mustrătorul celor nelegiuiţi;
Bucură-te, îndreptătorul celor rătăciţi;
Bucură-te, luminătorul celor de rea credinţă;
Bucură-te, că ai descoperit cele ascunse;
Bucură-te, luminătorul multor depărtaţi de credinţă;
Bucură-te, alinătorul multora în suferinţă;
Bucură-te, păstorule al turmei lui Hristos;
Bucură-te, să ne fii şi nouă de folos;
Bucură-te, părinte cu chip luminos;
Bucură-te, Sfinte Prea Cuvioase Părinte Arsenie!

Condacul al 11-lea
Înzestrat ai fost cu multe daruri părinte, de la Dumnezeu, căci şi apă ca Moise ai făcut să izvorască din stâncă, cu preoţia ai fost încununat, cu darul proorociei, cu milostivire, blândeţe şi bun povăţuitor, de aceea noi te lăudăm cântând Lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 11-lea
Ai avut părinte, dar de a predica şi de a tâlcui Sfânta Evanghelie a lui Hristos, luminând multe suflete, aducându-le la calea mântuirii, pentru toate acestea laude îţi aducem noi zicând:
Bucură-te, predicator bun al lui Hristos;
Bucură-te, că multora ai fost folositor;
Bucură-te, că de la răutăţi pe mulţi i-ai oprit;
Bucură-te, că pe unii căsătoriţi, la naştere de copii i-ai îndemnat;
Bucură-te, că i-ai îndemnat să stăruiască în rugăciuni;
Bucură-te, că la milostenie i-ai povăţuit;
Bucură-te, că şi biserica le-ai spus să cerceteze;
Bucură-te, că la sărbători le-ai spus să nu lucreze;
Bucură-te, Sfinte Prea Cuvioase Părinte Arsenie!

Condacul al 12-lea
Minunat pictor ai fost de icoane şi de suflete, că biserică nespus de frumoasă ai pictat, unde multă lume merge să o vadă, iar de frumuseţea ei se minuneaza cântând: Aliluia!

Icosul al 12-lea
În satul Drăgănescu de lângă Bucureşti ai pictat biserica, căci cei ce o vizitează se miră de talentul cel ce l-ai avut, căci privind pe sfinţi se pare că sunt vii, de aceia, cu toţii ne minunăm şi te lăudăm, zicând:
Bucură-te, iscusit pictor de biserică;
Bucură-te, pictor foarte minunat;
Bucură-te, că şi în suflete pe Hristos ai pictat;
Bucură-te, căci glas de la Domnul ai avut ca să pictezi şi-n suflete;
Bucură-te, căci nouă şi multora pildă te-ai făcut;
Bucură-te, că ai primit veste că viaţa îţi este pe sfârşite;
Bucură-te, că ne-ai spus acestea mai înainte;
Bucură-te, că ziceai că mai ai trei calendare;
Bucură-te, că ne-ai dat pildă de răbdare;
Bucură-te, căci în ceasul morţii ai ştiut unde te duci;
Bucură-te, Sfinte Prea Cuvioase Părinte Arsenie!

Condacul al 13-lea
O, preaminunate părintele nostru Arsenie, primeşte aceste laude şi mulţumiri de la noi, nevrednicii fiii tăi, rugându-te să fii milostiv pentru noi înaintea Domnului Hristos, ca să ne învrednicească şi pe noi vieţii celei fericite şi împreună, cu tine să cântăm în veci: Aliluia! (de 3 ori).

Apoi se zice iarăşi:
Icos 1 
Din părinţi binecredincioşi ai răsărit părinte şi ca un soare ai luminat şi multe suflete necăjite şi rătăcite le-ai îndreptat pe calea mântuirii pentru acestea toate noi îţi aducem laude zicând:
Bucură-te că Iosif şi Cristina s-au numit.
Bucură-te că maica ta Cristina soare şi lună a visat că are în pântece după ce te-ai zămislit.
Bucură-te căci cu adevărat soare pentru noi ai fost.
Bucură-te căci ca soarele şi luna în viaţă ai luminat.
Bucură-te al multora şi al nostru luminător.
Bucură-te că pentru noi şi pentru mulţi ai fost scump şi sfânt odor;
Bucură-te soare din munţii Apuseni apărut;
Bucură-te luceafăr apărut în mănăstirea Brâncoveanu;
Bucură-te că multe suflete ai adus la Domnul;
Bucură-te Sfinte Prea Cuvioase Părinte Arsenie!

Condacul 1
Prea cuviosului Parintelui nostru şi a multora luminător şi îndreptător de suflete, veniţi fraţilor să-i aducem laude cu mulţumire şi să-i cântăm zicându-i:
Bucură-te Sfinte Prea Cuvioase Părinte Arsenie!

RUGĂCIUNE
Doamne Iisuse Hristoase primeşte ostenelile, slujbele şi sfintele rugăciuni ale robului Tău, părintele Arsenie, care mult s-a ostenit şi a slujit Ţie ca să-ţi câştige sufletele, întorcându-le de la viaţa şi faptele cele păcătoase ale lor (că şi de la moarte de câteva ori a surprins şi a scăpat o tânără în momentele când vroia să se sinucidă ) şi pildă de răbdare şi dragoste părintească ne-a dat. Te rugăm Stăpâne ajută-ne să slujim şi noi cu dragoste, în curăţie trupească şi sufletească, prin rugăciuni neîncetate să Te mărim, să Te binecuvântăm şi să urmăm sfaturile robului Tău, părintele nostru Arsenie pe care îl rugăm: Roagă-te Sfinte Prea Cuvioase Părinte Arsenie că şi noi în viaţa ce ne-o petrecem să împlinim poruncile Domnului şi sfaturile ce ni le-ai dat şi învăţăturile din multele şi minunatele predici pe care le-ai spus. Pomeneşte-ne acum din Împărăţia cerurilor unde te veseleşti cu toţi sfinţii şi cu Prea Sfânta Născătoare de Dumnezeu, care te-a încredinţat în muntele Athos sfântului ce trăise acolo cu 200 de ani în urmă şi cu tine să ne veselim în veci. Amin.

Acatistul Sfântului Apostol Andrei cel întâi chemat

 

În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin
Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie!
Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindeni eşti şi toate le plineşti, Vistierul bunătăţilor şi Dătătorule de viaţă, vino şi Te sălăşluieşte întru noi şi ne curăţeşte de toată întinăciunea şi mântuieşte, Bunule, sufletele noastre.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieste-ne pe noi.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieste-ne pe noi.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieste-ne pe noi.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Preasfântă Treime, miluieşte-ne pe noi. Doamne, curăţeşte păcatele nostre, Stăpâne, iartă fărădelegile noastre; Sfinte, cercetează şi vindecă neputinţele noastre, pentru numele Tău.
Doamne miluieşte, Doamne miluieşte, Doamne miluieşte.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Tatăl nostru, Carele eşti în ceruri, sfinţească-se numele Tău, vie împărăţia Ta, facă-se voia Ta, precum în cer aşa şi pe pământ. Pâinea noastră cea spre fiinţă dă-ne-o nouă astăzi. Şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor nostri. Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel viclean. Ca a Ta este Împărăţia şi puterea şi slava, acum si pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul!

Pentru rugăciunile Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, ale Sfinţilor Părinţilor noştri şi ale tuturor Sfinţilor, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi. Amin.

CONDACELE şi ICOASELE:

Condacul 1
Pe ucenicul cel întâi chemat şi următorul Patimilor lui Hristos, pe Andrei apostolul, fratele lui Petru, să-l lăudăm credincioşii, ca pe cel ce pe păgâni din înşelăciune i-a întors la botez. Pentru aceasta îi cântăm: Bucură-te, Sfinte Andreie, apostole!

Icosul 1
Sufletul meu cel tulburat de gânduri şi de cuvinte rele, curăţeşte-l cu dumnezeiescul tău dar, care s-a sălăşluit întru tine, propovăduitorul lui Hristos Andreie, ca, fiind curat, să izvorască cântare vrednică aşa:
Bucură-te, cel ce din pescar ai devenit apostol;
Bucură-te, că mai întâi ai avut pe Sfântul Ioan Botezătorul ca dascăl;
Bucură-te, că din ceata ucenicilor tu de Mântuitorul mai întâi ai fost chemat la darul apostolesc;
Bucură-te, că te-ai făcut cu multă credinţă ucenic al lui Hristos;
Bucură-te, că şi pe fratele tău Petru l-ai adus la Hristos;
Bucură-te, că împreună cu toţi apostolii ai urmat Domnului;
Bucură-te, că eşti dintre cei dintâi apostoli ai lui Hristos;
Bucură-te, că ai păstrat dragoste încuviinţată către Domnul;
Bucură-te, că pentru dragostea Lui, prin multe ţări L-ai propovăduit Dumnezeu dătător de viaţă;
Bucură-te, că propovăduind la păgâni credinţa cea în Iisus Hristos, multe scârbe ai răbdat;
Bucură-te, că ai fost bătut cu lemne şi cu pietre;
Bucură-te, că salbaticii aceia te muşcau şi cu dinţii;
Bucură-te, Sfinte Andreie, apostole!

Condacul al 2-lea
Cu cuvântul Evangheliei, Andreie prealăudate, din adâncul înşelăciunii ai vânat popoarele precum te-ai făgăduit Domnului Iisus Hristos, Cel ce te-a învăţat a vâna pe oameni la credinţa Lui. Pentru aceasta cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 2-lea
Cel ce eşti cetăţean de taină, însuţi văzătorule, şi ritor al cunoştinţei lui Hristos cel de negrăit, care ai luat de sus Duhul cel Sfânt, grăieşti în limbi şi împarţi darurile. Pentru aceasta lăudăm darul luat şi ţie-ţi cântăm acestea:
Bucură-te, primitorule al Duhului Sfânt în limbi de foc;
Bucură-te, că prin multe ţări ai mers din loc în loc;
Bucură-te, că fiind sfâşiat de păgâni, Domnul Iisus te-a făcut sănătos;
Bucură-te, că pe mulţi dintre cei mai buni creştini i-ai hirotonit episcopi şi preoţi;
Bucură-te, că prin oraşe şi sate umblând şi propovăduind, pe mulţi i-ai făcut creştini;
Bucură-te, că după mulţi ani de propovăduire, la sfârşit ai ajuns la mucenicie;
Bucură-te, că păgânii necredincioşi chinuindu-te pe cruce te-au pironit cu capul în jos;
Bucură-te, că dumnezeiescul tău suflet la cer s-a dus;
Bucură-te, că Domnul Hristos a pus scumpă cunună pe capul tau;
Bucură-te, că toate cetele cereşti pentru încununare cântări preafrumoase au cântat;
Bucură-te, că îngerii şi sfinţii cu bucurie în palatul tău osebit te-au aşezat;
Bucură-te, al Preasfintei Treimi smerit închinător;
Bucură-te, Sfinte Andreie, apostole!

Condacul al 3-lea
Alergat-ai cu sete la chemarea Mântuitorului Apostole Andrei şi de bunăvoie te-ai dat spre ascultarea învăţăturii Lui ca un cerb la izvoarele apelor şi tuturor le-ai propovăduit pe Dumnezeu adevărat; pentru aceasta cântăm: Aliuia!

Icosul al 3-lea
Mărgăritarul cel de mult preţ, cel ascuns în taina inimii tale, în lume l-ai pus înainte, Apostole Andrei; pe acela cu credinţă păgânii primindu-l, comoară l-au făcut. Pentru aceasta aducem ţie acestea:
Bucură-te, al Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu lăudător;
Bucură-te, cel împreună cu îngerii şi cu toţi sfinţii cântător;
Bucură-te, al nostru păzitor;
Bucură-te, al nostru mijlocitor înaintea preacinstitei Maicii lui Dumnezeu;
Bucură-te, al nostru rugător către Domnul Dumnezeu;
Bucură-te, al tainelor lui Hristos slujitor;
Bucură-te, temelia prea intemeiată a mărturisirii lui Hristos;
Bucură-te, că tu ai propovăduit credinţa cea dată de Domnul Iisus Hristos;
Bucură-te, luminătorul cereştii cunoştinţe;
Bucură-te, învăţătorul dreptei credinţe;
Bucură-te, prin care Domnul Hristos Se sălăşluieşte;
Bucură-te, prin care satana se nimiceşte;
Bucură-te, Sfinte Andreie, apostole!

Condacul al 4-lea
Ca o vestire Evanghelia în mâini luând, mult-lăudate Andreie, tot pământul ai îmbogăţit de dumnezeiască propovăduire. Pentru aceasta cinstim pomenirea ta, împreună cu chinurile tale, cântând lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 4-lea
Capiştele prefăcându-le în biserici lui Dumnezeu, preacinstite Apostole Andreie, ai sfinţit în ele pe fiii botezului pe care darul i-a înnoit prin apă şi prin Duh. Pentru aceasta cântăm ţie laudele acestea:
Bucură-te, al cântărilor îngereşti ascultător;
Bucură-te, că ai răstignit cele lumeşti şi întru tine vieţuieşte Iisus Hristos;
Bucură-te, prin care întunericul s-a risipit;
Bucură-te, prin care lumea s-a luminat;
Bucură-te, îndumnezeitule cu Dumnezeu unitule;
Bucură-te, cerule mai înalt decât cerul;
Bucură-te, că te-ai arătat părtaş al firii dumnezeieşti;
Bucură-te, că pe fiii oamenilor i-ai adus lui Dumnezeu;
Bucură-te, al bisericii de trebuinţă folositor;
Bucură-te, Sfinte Andreie, apostole!

Condacul al 5-lea
Cunoscut-ai aşezămintele firii, mărite Andreie, vrednicule de minune, şi părtaş pe fratele tău Petru l-ai primit grăind: „aflat-am pe Cel dorit!” şi i-ai arătat cunoştinţa Duhului. Pentru aceasta cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 5-lea
Cu mreaja cuvântului, dintru adâncul înşelăciunii, ai vânat peşti cuvântători, fericite Apostol Andrei, şi la masa lui Hristos, mâncare curată i-ai adus luminaţi; pentru aceasta iţi cântăm:
Bucură-te, Andreie, îndulcire a minţilor;
Bucură-te, dumnezeiască desfătare a oamenilor;
Bucură-te, prin care credinţa s-a lăţit;
Bucură-te, prin care rătăcirea s-a zădărnicit;
Bucură-te, că pentru Hristos pe toate cele lumeşti gunoaie le-ai socotit;
Bucură-te, că tuturor toate te-ai făcut, ca pe mulţi să-i mântuieşti;
Bucură-te, al înţelepciunii lui Dumnezeu vas mult-încăpător;
Bucură-te, al lui Hristos dulce cugetător;
Bucură-te, pentru cei orbi dumnezeiască alifie;
Bucură-te, pentru cei bolnavi minunată doctorie;
Bucură-te, adâncimea cuvintelor celor insuflate de Dumnezeu;
Bucură-te, noianul înţelegerilor celor înţelepte de Dumnezeu;
Bucură-te, Sfinte Andreie, apostole!

Condacul al-6-lea
Dumnezeiască punte, Atotfăcătorul şi de lumină strălucitorul Duh, întru tine, mărite apostole Andrei, sălăşluindu-se cu dumnezeiască cuviinţă în chipul limbii de foc, te-a arătat propovăduitor al celor de negrăit. Pentru aceasta cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al-6-lea
Lepădând mrejele cele pescăreşti şi luând crucea, ai urmat lui Hristos, Celui ce te-a chemat, şi mreaja Duhului aruncând, în loc de peşte, pe oameni ai vânat. Slavă Duhului ce ţi s-a dat ţie! Pentru aceasta aducem laudele acestea:
Bucură-te, al dumnezeieştii întrupări înalt tâlcuitor;
Bucură-te, carte de Dumnezeu închipuită, foarte folositoare minţii;
Bucură-te, comoară dumnezeiască a cereştilor comori;
Bucură-te, cel ce eşti învăţătura de trebuinţă celor învăţători;
Bucură-te, cel ce la împărţirea muncii de propovăduitori ai ales neamurile;
Bucură-te, că între cei neputincioşi minuni alese ai făcut;
Bucură-te, al umbrei legii surpător;
Bucură-te, al adevărului stâlp întăritor;
Bucură-te, cel ce în cuvinte preaînţelepte te-ai îmbogăţit;
Bucură-te, cel ce pe credincioşi cu răbdare i-ai mântuit;
Bucură-te, casă preacinstită a Sfintei Treimi;
Bucură-te, Biserică a fiilor duhovniceşti;
Bucură-te, Sfinte Andreie, apostole!

Condacul al-7-lea
Dobândit-ai pe Cel pe care L-ai dorit, fericite apostole Andrei. Iar acum în locaşurile cele nestricăcioase cu Dânsul locuind, seceri snopii ostenelilor tale după vrednicie; pentru aceasta cu cântări slăvim pe Dumnezeu, zicând: Aliluia!

Icosul al-7-lea
Iubit-ai pe Stăpânul şi după Dânsul ai mers pe urmele Lui, în viaţă bine povăţuit şi patimilor Lui fără înşelăciune, preacinstite Andreie, pană la moarte urmând; pentru aceasta îţi cântăm acestea:
Bucură-te, al cuvântării de Dumnezeu neapropiată înălţime;
Bucură-te, iconomia lui Dumnezeu necunoscută în adâncime;
Bucură-te, a Mângâietorului gură cinstită;
Bucură-te, gură de foc îngrădită;
Bucură-te, doborârea înţelepciunii celor înţelepti;
Bucură-te, lepădarea priceperii celor pricepuţi;
Bucură-te, împărăţia cerurilor cea de veselie primitorului;
Bucură-te, al tainelor lui Hristos vestitorule;
Bucură-te, privighetoarea cerului cea dulce grăitoare;
Bucură-te, limba de foc suflătoare care grăieşti cele dumnezeieşti;
Bucură-te, îndulcire a urechilor noastre;
Bucură-te, cel prin care Hristos mântuieşte sufletele noastre;
Bucură-te, Sfinte Andreie, apostole!

Condacul al-8-lea
Cu darul cel dat ţie de la Dumnezeu, întru-tot-lăudate Andrei, duhurile demonice cu cuvântul se izgonesc, bolile fug, mulţimea patimilor sufleteşti se îndepărtează de la cei bolnavi; pentru aceasta cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al-8-lea
Cel ce din Betsaida ai ieşit, pe noi ne chemi a prânzi prăznuirea ta, punându-ne-o nouă înainte astăzi; cu vitejiile luptelor tale şi cu sarea lui Hristos mintea noastră sărând-o, mâncărurile tale dulci s-au făcut nouă, adică: învăţăturile de sfaturi cereşti; pentru aceasta cântăm ţie unele ca acestea:
Bucură-te, lumina celor întunecaţi cu păgânătatea;
Bucură-te, calea cea adevărată a celor rătăciti;
Bucură-te, al luminilor lui Hristos văzător şi propovăduitor;
Bucură-te, al patimilor lui Hristos preaales mărturisitor;
Bucură-te, al minunilor Domnului bun lucrător;
Bucură-te, iconomia frumuseţii celei întâi închipuite;
Bucură-te, stăpânirea dogmelor lui Dumnezeu;
Bucură-te, al luminii celei gândite luminoasă descoperire;
Bucură-te, dreapta arătare a chinurilor ce aşteaptă pe cei păcătoşi;
Bucură-te, gura care vesteşti pe Hristos Dumnezeu;
Bucură-te, privitorule al priveliştilor lui Dumnezeu;
Bucură-te, cel ce auzi cele de oameni neauzite;
Bucură-te, Sfinte Andreie, apostole!

Condacul al-9-lea
Poruncindu-ţi-se a te sui la muntele Sionului cel înţelegător, Apostole Andreie, şi paharul mântuirii luând, bucurându-te l-ai băut, trecând prin moarte la viaţa cea dumnezeiască, unde este Hristos Dumnezeu, cântând: Aliluia!

Icosul al-9-lea
Focul Preasfântului Duh ce s-a coborât de sus peste tine, întru-tot-lăudate Apostole Andrei al lui Hristos, ţi-a poruncit ţie cu limbă nouă, cu care niciodată nu ai grăit, să vesteşti până la marginile lumii măririle Lui. Pentru aceasta aducem ţie laudele acestea:
Bucură-te, că tu ai binevestit patimile şi învierea lui Hristos;
Bucură-te, că tu singur lămureşti pogorarea în iad a dracilor;
Bucură-te, cel ce eşti plin de roadele Preasfântului Duh;
Bucură-te, de Darurile Lui îndestulătorule;
Bucură-te, prin care Sfânta Treime s-a propovăduit;
Bucură-te, prin care Unimea Treimii s-a slăvit;
Bucură-te, sănătate preaminunată împărţită credincioşilor;
Bucură-te, cel ce eşti rană de mult plâns demonilor;
Bucură-te, lumină mai strălucitoare decât soarele;
Bucură-te, povăţuitorul şi lumina orbilor;
Bucură-te, de lumină al tuturor făcător;
Bucură-te, al vrăjmaşilor puternic biruitor;
Bucură-te, Sfinte Andreie, apostole!

Condacul al 10-lea
Cine te-a învăţat a grăi aşa, Sfinte Apostole Andrei? Cine ţi-a luminat mintea ta ca să vezi limpede raza slavei celei neapropiate, care a strălucit lumina Adevărului în inimile noastre, fără numai Iisus Hristos Dumnezeu? Pentru aceasta cântăm Lui: Aliluia!

Icosul al 10-lea
Se spăimântează tot cugetul de propovăduirea ta, pe care ai trâmbiţat-o în tot pământul, tăinuitorule al lui Hristos şi văzătorule al celor de sus, cel ce eşti cinstit de Domnul între cei doisprezece apostoli; pentru aceasta cântăm ţie:
Bucură-te, rugătorule pentru noi către Domnul;
Bucură-te, că prin sfintele tale rugăciuni Domnul ne trimite milele Sale bogate;
Bucură-te, că prin ajutorul tău, tiranul satana se izgoneşte de la noi;
Bucură-te, că gândurile şi bolile cele rele le îndepărtezi de la noi;
Bucură-te, mărgăritarul cel luminos al lui Hristos;
Bucură-te, mângâierea sufletească a pământenilor celor necăjiţi;
Bucură-te, sănătatea trupească a oamenilor îmbolnaviţi;
Bucură-te, cârmaci preaminunat al celor ce înoată pe ape;
Bucură-te, împreună-călător cu cei ce călătoresc pe uscat;
Bucură-te, ajutorul celor ce te cheamă când zboară în aer;
Bucură-te, hrănitorul nostru al celor flămânzi de fapte bune;
Bucură-te, cel ce ajuţi rugăciunilor noastre spre mântuire;
Bucură-te, Sfinte Andreie, apostole!

Condacul al 11-lea
Cu suflarea cea de sus a Duhului, Dumnezeu mai înainte aprinzându-te cu râvnă de credinţă, ritor de Dumnezeu grăitor te-a arătat pe tine, mărite apostole Andrei, cel ce cânţi Mântuitorului tău: Aliluia!

Icosul al 11-lea
Cel de lumină purtător şi de veselie făcător, fericite Andrei apostole al lui Hristos, dumnezeiască pomenirea ta rază de tămăduire străluceşte nouă celor ce cântăm ţie unele ca acestea:
Bucură-te, stea mai luminoasă decât soarele;
Bucură-te, sfeşnic care străluceşti cu rază de aur;
Bucură-te, dătător de daruri al creştinilor dreptcredincioşi;
Bucură-te, al călugărilor celor mâhniţi ajutător în necazuri;
Bucură-te, cel ce eşti izgonitor înfricoşător al demonilor;
Bucură-te, frumuseţea cea prealuminată a Bisericii lui Hristos;
Bucură-te, cămară preacinstită cu bun miros a lui Hristos;
Bucură-te, podoaba cea preacinstită a apostolilor;
Bucură-te, luminătorul cel preamărit al mucenicilor;
Bucură-te, veselia cea de bucurie făcătoare a cuvioşilor;
Bucură-te, lauda cea fericită a tuturor sfinţilor;
Bucură-te, rugătorule, mijlocitorule şi folositorule al tuturor ortodocşilor;
Bucură-te, Sfinte Andreie, apostole!

Condacul al 12-lea
Ca un ucenic preaales al Celui ce s-a pironit de bună voie pe Cruce, Stăpânului tău până la moarte urmând, te-ai suit bucurându-te la înălţimea crucii, mergere făcându-ţi la ceruri, de trei ori fericite apostole Andrei. Pentru aceasta cântăm cântarea cea îngerească lui Dumnezeu, zicând: Aliluia!

Icosul al 12-lea
Mulţumim ţie, mărite apostole Andrei, noi neamurile cele de tine luminate şi de pe pământ la ceruri de tine ridicate, că de la slujirea vrăjmaşului depărtându-ne, ne-am făcut împreună-locuitori cu sfinţii îngeri şi părtaşi ai slavei Domnului. Pentru aceasta aducem ţie după vrednicie acestea:
Bucură-te, apostole Andrei, nume preascump şi dulce nouă dreptcredincioşilor;
Bucură-te, izgonitorul tuturor eresurilor;
Bucură-te, păzitorule cu dinadinsul al fecioriei;
Bucură-te, floarea cea preafrumoasă şi bine mirositoare a raiului;
Bucură-te, că rugăciunile tale sunt ca o scară, care ne urcă pe noi la ceruri;
Bucură-te, arma cea nebiruită a binecredinciosului popor;
Bucură-te, cel ce biruieşti în zile de razboi tabara potrivnicilor;
Bucură-te, cel ce ne dai nouă ploi potrivite;
Bucură-te, cel ce ne izbăveşti pe noi din tot felul de nevoi;
Bucură-te, cel ce aperi sfânt locaşul acesta de aprinderea focului;
Bucură-te, cel ce ne izbăveşti pe noi de viclesugul vrăjmaşului;
Bucură-te, cel ce la sfârşitul vieţii noastre ne ajuţi ca prin pocăinţă să ne mântuim;
Bucură-te, Sfinte Andreie, apostole!

Condacul al 13-lea
O, preaminunate Sfinte şi mărite apostole Andrei, cu plângere alergăm la sprijinul tău, ca să ne izbăveşti pe noi cu rugăciunile tale de chinul cel de veci, prealăudate, şi să ne învredniceşti de bucuria raiului; ca împreună cu tine să cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!  (de trei ori)

Apoi iarăşi se zice Icosul întâi
Sufletul meu cel tulburat de gânduri şi de cuvinte rele, curăţeşte-l cu dumnezeiescul tău dar, care s-a sălăşluit întru tine, propovăduitorul lui Hristos Andreie, ca, fiind curat, să izvorască cântare vrednică aşa:
Bucură-te, cel ce din pescar ai devenit apostol;
Bucură-te, că mai întâi ai avut pe Sfântul Ioan Botezătorul ca dascăl;
Bucură-te, că din ceata ucenicilor tu de Mântuitorul mai întâi ai fost chemat la darul apostolesc;
Bucură-te, că te-ai făcut cu multă credinţă ucenic al lui Hristos;
Bucură-te, că şi pe fratele tău Petru l-ai adus la Hristos;
Bucură-te, că împreună cu toţi apostolii ai urmat Domnului;
Bucură-te, că eşti dintre cei dintâi apostoli ai lui Hristos;
Bucură-te, că ai păstrat dragoste încuviinţată către Domnul;
Bucură-te, că pentru dragostea Lui, prin multe ţări L-ai propovăduit Dumnezeu dătător de viaţă;
Bucură-te, că propovăduind la păgâni credinţa cea în Iisus Hristos, multe scârbe ai răbdat;
Bucură-te, că ai fost bătut cu lemne şi cu pietre;
Bucură-te, că salbaticii aceia te muşcau şi cu dinţii;
Bucură-te, Sfinte Andreie, apostole!

Şi Condacul întâi 
Pe ucenicul cel întâi chemat şi următorul Patimilor lui Hristos, pe Andrei apostolul, fratele lui Petru, să-l lăudăm credincioşii, ca pe cel ce pe păgâni din înşelăciune i-a întors la botez. Pentru aceasta îi cântăm: Bucură-te, Sfinte Andreie, apostole!

După aceasta se zice această:

RUGĂCIUNE
Doamne Dumnezeul nostru, Tu, Cel ce ai zis şi s-a făcut făptura, nu întoarce dumnezeiasca Ta faţa de la noi cei păcătoşi, ca să nu vină asupră-ne mânia cea groaznică şi înfricoşătoare a durerilor, care este rodul păcatelor noastre pe care în toată ziua cu nesocotinţă în chip nenumărat le săvârşim. Noi suntem păcătoşi şi pătimaşi, netrebnici şi plini de răutate, iar Tu eşti izvorul vieţii şi al milostivirii; nu ne lăsa, Doamne; nu trece rugăciunea noastră a păcătoşilor, nici nu răsplăti nouă după nelegiuirile noastre, ci, pentru că nu suntem vrednici a câştiga prin sârguinţa cea de toate zilele milostivirea Ta, dăruieşte-ne-o Tu, Doamne, ca un preamilostiv. Pentru rugăciunile apostolului Tău Andrei, dăruieşte-ne nouă sănătate şi viaţă ferită de toată răutatea. Pentru pomenirea lui cea de azi ne întăreşte cu darul Tău cel stăpânitor, ca din adâncul inimilor noastre, cu bucurie să lăudăm prăznuirea lui, şi să slăvim preasfânt Numele Tău, în vecii vecilor. Amin.

 

Cel mai citit articol Formarea corpului haric https://viataeundans.blogspot.com/2023/06/formarea-cor