"Vindecă-te, .. nu din iubire, ci din golul pe care l-ai confundat cu iubirea."

Există ceva pe care multe femei îl poartă fără să-l numească:

Un fel de foame emoțională, o dorință profundă de a fi ales, de a fi văzut, de a fi în sfârșit "cel important" pentru cineva. Și când acea rană nu este recunoscută, ceea ce pare a fi dragoste... este doar un mod de a umple ceea ce lipsește înăuntru.

E ca și cum inima ți-ar fi rece de când erai copil și cauți o pătură oriunde, chiar dacă este murdară sau ruptă...

Dar când te vindeci, când te ocupi de acea răceală interioară, nu mai accepți orice haină.

Înveți să-ți împleti cu dragostea ta, cu respectul tău, prezența ta.

Vindecarea nu înseamnă să te împietrești...

Înseamnă să nu te mai dăruiești celor care nu știu cum să te susțină.

Înseamnă să pui capăt așteptării eterne pentru ca cineva din afară să vină și să-ți dea ceea ce tu însuți poți începe să construiești.

Și apoi, când vine iubirea – pentru că vine și vine bine când ești deja bine – acea iubire nu doare, nu cere dovezi, nu îți pedepsește independența.

Că iubirea este alegere, nu necesitate...

Este bucurie, nu anxietate

Dacă simți că e o manipulare constantă, distanțează-te. Fii ferm

Cand victimizarea este o forma de control. Există oameni care par mereu neajutorați, nedreptățiți, „mielușei” în fața vieții. De multe ori insa, în spatele acestei blândeți se ascunde un mecanism psihologic complex: victimizarea ca strategie de control emoțional. Pentru unii, rolul de victimă este modul de a obține atenție, protecție sau putere asupra celorlalți. Cum?... prin vinovăție. Prin slăbiciune afișată. Unii oameni par blânzi, fragili, mereu victime ale vieții. Se plâng constant, se simt nedreptățiți, iar suferința lor pare fără sfârșit. Dar, dincolo de aparențe, această victimizare continuă poate ascunde ceva mult mai subtil: nevoia de control emoțional. O parte dintre acești oameni nu caută vindecare, ci atenție, milă și putere. Ei folosesc suferința ca monedă de schimb. Te fac să te simți vinovat, responsabil pentru durerea lor, până ajungi să te îndoiești de tine. Victimizarea e o formă de manipulare pasivă: pare neputință, dar e o modalitate de a domina. Din punct de vedere psihologic, în spatele acestui tip de comportament se află adesea o stimă de sine fragilă, o teamă profundă de respingere și dificultatea de a-și asuma responsabilitatea personală. Joacă rolul victimei, dar în realitate pot fi agresori pasivi. Îți induc vinovăție: „Uite cât sufăr din cauza ta...” Îți subminează încrederea: te fac să te simți nedrept, crud sau insensibil. Când îi confrunți, te acuză că ești „rău” sau „fără inimă”. Pe termen lung, pot produce confuzie, vinovăție cronică, anxietate și epuizare emoțională în cei care se lasă prinși în jocul lor. Cum te protejezi de astfel de persoane: * Nu le oferi mereu validare automată („vai, săracu’…”). * Încurajează-i să găsească soluții („înțeleg că e greu, ce crezi că ai putea face?”). * Nu te lăsa prins în vinovăție — observă dacă victimizarea e repetitivă și disproporționată. * Pune limite clare și nu intra în rolul de salvator. Dacă simți că e o manipulare constantă, distanțează-te. Fii ferm