Sărbătorile sunt un bun prilej să încetinim puțin ritmul, să ne uităm înapoi cu claritate și înainte cu încredere.

 Crăciunul vine, de obicei, după un an plin. Cu multă muncă, cu multe decizii.

Suntem recunoscători pentru

Sărbătorile sunt un bun prilej să încetinim puțin ritmul, să ne uităm înapoi cu claritate și înainte cu încredere.

Bună Crăciunul vine, de obicei, după un an plin. Cu multă muncă, cu multe decizii, cu oameni întâlniți, cursuri parcurse, planuri făcute și refăcute. Pentru noi, a fost un an construit pas cu pas, alături de o comunitate care a ales să învețe, să se implice și să rămână curioasă. Suntem recunoscători pentru fiecare cursant, fiecare formator, fiecare mesaj primit și fiecare moment în care Kineto Didactica a fost parte din parcursul vostru profesional. Tot ce facem pornește de aici: din dorința de a susține o practică bine fundamentată, corectă și relevantă pentru realitatea din fizioterapie. Sărbătorile sunt un bun prilej să încetinim puțin ritmul, să ne uităm înapoi cu claritate și înainte cu încredere. Vă dorim zile liniștite, cu timp pentru voi, pentru cei dragi și pentru lucrurile care contează cu adevărat. Vă multumim pentru acest an! Sărbători cu bine și dorințele să vă fie împlinite!  Crăciun liniștit și un final de an așezat

Citate Seneca

 „Gândește-te cum să treci prin dificultăți: condițiile dificile pot fi atenuate, cele restrictive pot fi lărgite, iar cele grele pot fi mai ușoare pentru cei care știu cum să le suporte.”

„Toată activitatea ta să fie îndreptată către un anumit obiectiv, să aibă un scop anume.”

„Adesea, un om foarte bătrân nu are altă dovadă a vieții sale îndelungate decât vârsta sa.”

„Spunem că înțeleptului nu i se întâmplă nimic împotriva așteptărilor sale.”

„Crede-mă, e mai bine să înțelegi bilanțul propriei vieți decât al comerțului cu cereale.”

„Nu ni se dă o viață scurtă, ci o facem scurtă și nu suntem prost aprovizionați, ci o risipim.”

AL 13-LEA REN AL LUI MOȘ CRĂCIUN

 Seful renilor se uită lung la mine.
– Ți-ai pus coarne false?! se încruntă el.
Ceilalți unsprezece reni dau buluc în spatele lui și se zgâiesc la mine.
– Așa, și? mă încrunt la rândul meu. Vreau să vorbesc cu Moș Crăciun. Este acasă?
– Ce treabă are un măgar cu Moș Crăciun? rânjește renul-șef.
Ceilalți chicotesc.
– Vreau să trag la sania lui!
– Măgarii nu zboară! Vezi-ți de treabă!
Mă prefac că plec, apoi brusc o iau la fugă spre casa lui Moș Crăciun. Renii se reped după mine.
– Moș Crăciun! Moș Crăciun! zbier când ajung în dreptul ușii.
Ocolesc în goană casa, alergat de reni. Din fericire, ușa se deschide și Moș Crăciun iese în fața casei. Pun frână la timp, însă renul-șef se izbește de mine, urmat de restul renilor. Mă trezesc azvârlit în burta Moșului.
– Ce-i nebunia asta? strigă Moșu’, chinuindu-se să-și scoată barba dintre coarnele mele.
Îi zâmbesc cât pot de frumos. Renii vociferează în spatele meu.
– Liniște! se încruntă Moș Crăciun. Măgarule, ce-i cu tine? Și de ce ai o bentiță cu coarne pe cap.
Mă înclin respectuos.
– Bună ziua. Sunt Grig! Măgarul Grig. Aș vrea să zbor alături de ceilalți reni. Am toate calitățile: sunt puternic, curajos, suplu...
Ochii lui Moș Crăciun se fac tot mai mari. A uitat să-și închidă gura.
– Ăăă...
– Am străbătut 5723 de kilometri până aici...
– Ăăă...

După mai multe probe și antrenamente, am fost lăsat să trag sania în zbor, alături de ceilalți 12 reni, iar astăzi este ziua cea mare: Ajunul Nașterii Domnului. La noapte, vom duce daruri copiilor. În sfârșit, mi-am împlinit visul!
– Ho, ho, ho! strigă Moșu’ și noi o luăm la goană prin zăpadă cu sania doldora de cadouri.
Încetul cu încetul, ne ridicăm în văzduh.

Am pierdut socoteala satelor, târgurilor și orașelor în care am fost.
Sub noi văd câteva locuințe răzlețe. Moș Crăciun lasă darurile, mai puțin într-una dintre case, pe lângă care trecem în goană. Întorc capul spre el.
– În casa aceea nu sunt copii?
– Ba da, un băiețel și o fetiță, dar nu am ce să le las.
Văzând că mă uit la sacul lui plin cu jucării, îmi zice:
– Vor altceva, iar eu nu-i pot ajuta.
Sunt de-a dreptul uluit.
– Dar tu ești MOȘ CRĂCIUN!
– Grig, eu las doar cadouri copiilor, ca să amintesc oamenilor de darurile pe care magii le-au dat Mântuitorului atunci când S-a născut. Ceea ce vor ei mă depășește.
– Adică ce-și doresc?
– Asta nu pot să-ți spun. Păstrez secretul dorințelor copiilor.
Tac, dar gândul îmi zboară într-una la cei doi micuți care nu vor găsi nimic sub brad.
Ne întoarcem acasă la Moș Crăciun pentru a reumple sacii. Ceilalți reni se odihnesc în zăpadă, însă eu intru în casă.
– Măcar o jucărie să le ducem, insist.
– Nu vor jucării, nici dulciuri, nu am cum să trec peste dorința lor, ridică Moș Crăciun din umeri. De ce te uiți așa la mine?
Deschid gura, dar cuvintele mi se opresc în gât. Îi întorc spatele și ies.

Sania este iar gata de drum. Moș Crăciun ne cheamă pentru a ne înhăma. Mă bate încet pe grumaz.
– Bravo, te descurci foarte bine!
Vrea să-mi pună hamul, dar mă trag înapoi. Se uită nedumerit la mine.
– Iartă-mă, îi zic, dar nu pot să merg cu voi. Eu știu ce înseamnă să-ți dorești ceva foarte tare. Copiii aceia...
Renul-șef sare ca ars.
– Dacă Moș Crăciun nu-i poate ajuta, crezi că tu, un măgar, vei reuși?
– Măcar știu că am încercat, îi zic, lăsând capul în jos.
Mi-e greu să mă uit în ochii Moșului știind că l-am dezamăgit. Simt o atingere caldă pe bot. Este palma lui. Și-a scos mănușile.
– Poți zbura doar câteva ore, îmi zice, netezindu-mi părul. Iar anul viitor, dacă te întorci, nu vei mai zbura. Și nici anul următor... Niciodată...
Măgarii nu plâng, doar suspină. Îmi lipesc capul de umărul Moșului. Câteva fire din barba lui mirosind a caramele îmi gâdilă nările.
– Îți mulțumesc, îi spun la ureche și mă reped în văzduh, fără a privi înapoi.

A fost ușor să găsesc casa copiilor, însă, oricât mă zgâiesc pe ferestre, nu descopăr camera lor. Mi-e teamă să nu dau de părinți. Deodată, ceva scârție și aud o șoaptă în întunericul nopții.
– Moș Crăciun, tu ești?
Un băiețel și o fetiță stau desculți în pragul casei.
– Îmi pare rău, sunt doar eu, măgarul Grig.
– Ești drăguț. Eu sunt Cristina. Dani, spune-i și tu ceva!
– Eu... eu sunt D... Dani. Fratele ei mai... mai mare.
Nu-și poate lua ochii de la coarnele mele false. Uitasem să mi le scot.
– Îl așteptam pe Moșu’, se zgribulește Cristina. Intră, dar mergi încet să nu o trezești pe mama. Îi plac măgarii, dar nu chiar atât de mult încât să se bucure dacă te găsește în casă. Stai să aduc o lanternă!
Pășesc cât pot de încet.
– Am venit să vă întreb ceva, le zic după ce ajungem la ei în dormitor. Ce i-ați cerut lui Moș Crăciun? M-a trimis să vă ajut, dar nu putea să-mi spună care a fost dorința voastră.
– Ce bine! sare fericită Cristina în pat. L-am rugat să ni-l aducă acasă pe tata de Crăciun. Este la muncă într-o altă țară, iar anul ăsta nu a venit deloc la noi. Îl aduci acum?
Venise rândul meu să mă bâlbâi.
– Ăăă...

Zbor spre țara în care lucrează tatăl copiilor. Mi-au arătat doar o hartă și o fotografie cu un bărbat care îi ținea în brațe. Mă întreb dacă îl voi găsi la timp. Nu știu câte ore de zbor mai am la dispoziție. Ultimele ore de zbor din viața mea!
În fața mea se ridică un munte foarte înalt. Dincolo de el este țara pe care o caut.
Îmi iau avânt.
Cumva, îmi pare că nu mă mai urc. Dau tare din picioare, întind gâtul, însă, în loc să mă înalț, cobor. Încetul cu încetul.
Nuuuu!
Mă rostogolesc pe o stâncă, la câțiva pași de vârf. Sub mine este o prăpastie fără fund. Vântul îmi șuieră pe la urechi și mușcă din pielea mea. Nările mi s-au umplut cu ace de gheață.
Undeva, Moș Crăciun lasă daruri copiilor, însă un băiat și o fetiță nu-l vor primi pe al lor.
Mi-e atât de frig!
O stea alunecă pe cer. Îmi vine să râd. Totdeauna când vedeam o stea căzătoare îmi puneam dorința să zbor alături de reni.
Steaua asta este altfel. Se oprește din cădere și se face din ce în ce mai mare, de parcă ar veni spre mine. Strălucirea ei mă orbește.
În fața mea, învăluit în lumină, stă un tânăr foarte înalt. Are în mână un toiag lung și subțire iar pe spate două aripi imense
– Am murit, suspin eu.
– Nu ai murit. Eu sunt Arhanghelul Gavriil.
– Iar eu doar un măgar. Nici măcar ren sau cal. Un biet măgar. Cred că ai greșit. Nu pe mine mă cauți.
Gavriil întinde toiagul și desenează cu el pe cer. Văd o femeie foarte frumoasă cu un prunc în brațe. Stă într-un grajd, înconjurată de animale.
– Știi cine l-a încălzit pe Mântuitorul cu răsuflarea lui, împreună cu acele vaci și oi? mă întreabă îngerul. Nu era nici cal, nici ren. Uită-te bine. Pe el a călătorit Fecioara Maria până la Betleem.
– Un măgar..., suspin și închid ochii.
– Am venit să-ți îndeplinesc o dorință, îmi zice Gavriil.
Tresar și fac ochii mari.
– Moș Crăciun a zis că nu voi mai zbura, chiar dacă...
– Să-ți îndeplinesc dorința asta?
Sar în picioare și strig:
– Nu, nu, stai! Fă ca tatăl copiilor să ajungă acasă de Crăciun și să nu mai fie nevoit să plece de lângă ei.
Pentru o clipă mă văd pe stâncă, înghețat și înconjurat de vulturi. Unul din ei îmi smulge bentița cu coarne false de ren.
– Da, du-l pe tatăl copiilor acasă! zic hotărât. Eu măcar mi-am împlinit visul. Am zburat.

Nu știu ce caut pe o câmpie acoperită cu zăpadă. Mă doare capul și ceva îmi apasă spinarea.
– Hai, mai avem puțin, aud o voce de bărbat și două picioare mă lovesc ușor în burtă.
Iuțesc pasul. Și merg, merg, merg...
O casă se vede în depărtare. Bărbatul care este în spinarea mea mă îndeamnă să mă grăbesc.
Cristina și Dani aleargă spre noi prin nămeți.
– Tati, tati!
Nu visez!

Stau într-un colț al camerei și nu mă mai satur de bucuria copiilor și a părinților.
Dacă nu m-ar durea atât de tare capul! Îl simt atât de greu... Îl scutur și bentița îmi cade cu zgomot de podea, coarnele se sparg și o mulțime de pietre strălucitoare se împrăștie în cameră.
– Diamante, șoptește tatăl și toată lumea se uită la mine.
– Ăăă... Nu eu, îngerul, le zic, însă doar copiii mă pot înțelege.
Oamenii mari folosesc cuvinte pentru a vorbi. Nouă ne ajung gândurile.
Nu visas!
În fiecare an aștept cu nerăbdare noaptea în care Moș Crăciun împarte daruri.
– Grig! strigă el și trece vâjâind pe lângă mine cu sania lui trasă de 12 reni.
Dimineața, copii aleargă la mine cu un coș plin cu 13 morcovi, cadoul pe care mi-l lasă sub brad Moșu’ și renii lui.
Text și ilustrație de Veronica Iani

Ajunul este o zi de pregătire spirituală intensă

 

Pentru a avea belșug în viață, în Ajunul Crăciunului nu ar fi bine să mănânci până la lăsarea serii. (Numai seara, grâu fiert îndulcit cu miere, poame, covrigi sau turte de făină) Postul din această zi era văzut ca o formă de curățare sufletească.
Deschiderea Cerurilor: Se crede că în Ajunul Crăciunului cerurile se deschid, permițând ca minunile să se întâmple, dar numai pentru sufletele curate și credincioase.
Nu se spune „La mulți ani” în ajun, ci „Hristos Se Naște”, și se evită certurile și vorbele urâte pentru a nu atrage ghinionul.
Despre Mos Ajun se spune ca a fost baciul aflat in slujba lui Mos Craciun, stapanul staulului unde Maica Domnului l-a nascut pe lisus Hristos.
Ajunul este o zi de pregătire spirituală intensă, o ultimă zi de post, în care credincioșii se roagă, merg la biserică și se pregătesc pentru bucuria Nașterii Domnului.
Iisuse, prin Naşterea Ta, bucuria a venit la toată lumea, căci cu noi este Dumnezeu;
Iisuse, prin Naşterea Ta, raiul s-a deschis, satana s-a biruit şi noi ne-am mântuit;
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, Cel ce cu trupul în peşteră Te-ai născut, mântuieşte-ne!

Acolo se va da lupta cea mare.” - pr. Iustin Pârvu

 „Va veni vremea — și a venit — când creștinul nu va mai fi prigonit pentru că se roagă, ci pentru că refuză să se lepede. Nu vă amăgiți: nu vine apocalipsa cu tunet mare, ci cu liniște vicleană. Oamenii vor fi robiți fără lanțuri, controlați fără să știe și învățați să iubească confortul mai mult decât adevărul. Se va cere pace cu orice preț, dar prețul va fi sufletul. Se va cere ascultare oarbă, dar nu față de Dumnezeu, ci față de duhuri străine de Hristos. Atunci, cine va rămâne statornic va fi socotit nebun, extremist, periculos.

Să știți: nu tehnologia va pierde lumea, ci lepădarea de Dumnezeu. Nu semnul de pe mână este cel mai înfricoșător, ci semnul din inimă, când omul încetează să se mai teamă de păcat. Când nu te mai spovedești, când nu mai plângi pentru greșelile tale, când te obișnuiești cu răul — acolo începe sfârșitul. Bisericile pot rămâne în picioare, dar dacă se dărâmă conștiința, nu mai rămâne nimic.

Nu va fi vreme de jumătăți de măsură. Ori cu Hristos, ori fără El. Ori cruce, ori lepădare. Cine va vrea să-și păstreze viața cu orice preț o va pierde, iar cine va suferi pentru adevăr va fi scris în cer. Să nu vă fie frică de ce vor face oamenii cu trupul vostru; temeți-vă de clipa în care veți fi ispitiți să tăceți când trebuie să mărturisiți. Acolo se va da lupta cea mare.” - pr. Iustin Pârvu

Sfinții 10 Mucenici din Creta 23 Decembrie

 Rugându-se fiecare dintr-înșii, li se tăia sfântul și purtătorul de biruință cap, iar sufletele lor se înălțau cu bucurie către Hristos Dumnezeu.

Ținând Decie sceptrul împărăției Romei, a pus în insula Creta pe un ighemon, asemenea cu dânsul la nume și la obicei, căci se asemăna împăratului său cu asprimea, cu tirania și cu prigoana creștinilor. Acesta, sosind în insula Creta, a poruncit să caute spre a munci pe toți cei ce cred în Hristos. Deci, se aduceau la dânsul cei tari în credință, pe care, după multe ispitiri și munci, cu felurite morți îi pierdea. În acea vreme o ceată, în număr de zece bărbați aleși, a fost prinsă și adusă la cel ce-i căznea. Aceștia erau cu neamul din diferite cetăți: Teodul, Satornic, Evpor, Ghelasie și Evnichian erau din cetatea Gortiniei; Zotic din Hios, Pompie și Agatopul din Epinia, Vasilid din Chidonia și Evarest din Iracleea. Toți se sârguiau a merge către cetatea din cer.

Aceștia, stând înaintea muncitorului, au răspuns cu mult curaj și au arătat multă bărbăție. Pe ce cale a muceniciei n-au călătorit? Ce fel de muncă n-au biruit-o cu răbdarea! Bătuți fiind, munciți, târâți pe pământ, cu pietre uciși, batjocoriți, scuipați și tot felul de batjocuri răbdând treizeci de zile. Iar în douăzeci și trei ale lunii decembrie, pregătindu-se zi de judecată și șezând ighemonul în divan, s-au adus răbdătorii de chinuri la întrebarea cea mai de pe urmă, fiind plini de îndrăzneală și de suflet. Ighemonul se îndrăcea cu iuțimea și cu nebunia, sârguitor fiind spre a-i tortura, ca să-i omoare cumplit, însă aceștia erau gata a răbda până la suflarea din urmă.

Căutând ighemonul asupra lor cu fața mânioasă, a zis: „Care este nebunia voastră că nici nevoia, nici vremea nu v-au putut învăța pe voi a cunoaște ce este de folos?”. Apoi, ca și cum i-ar fi înfricoșat cu mânia, a zis: „Jertfiți zeilor iar de nu, eu mai mult nu voi zice vouă nimic, ci voi veți cunoaște cine este Decie, căruia nu voiți a vă supune”. La acestea au răspuns mucenicii: „Noi, o, ighemoane, și cu cuvântul și cu lucrul în vremea cea îndelungată bine v-am adeverit, că nici zeilor nu vom jertfi, nici poruncii voastre nu ne vom supune”. Iar ighemonul, tăind cuvântul lor a zis: „Dar nu țineți seamă nici de munci o, răilor?”.

Sfinții au răspuns: „Nicidecum nu ne temem de munci, ci încă îți mulțumim prea mult că ne-ai pregătit acest fel de ospăț duhovnicesc (muncile cele pentru Hristos) și l-ai pus înaintea noastră”. Ighemonul a zis: „Dar nu va fi așa, căci veți cunoaște cât este de mare puterea zeilor, pe care voi îi huliți fără rușine și nici nu vă rușinați de atâția bărbați preaînțelepți ce stau înainte, care cinstesc pe Die, cel mai întâi dintre zei, apoi pe Ira și pe Rea, cum și pe ceilalți. Căci acum atât de mult veți fi chinuiți cu munci, încât nu numai îndrăzneala voastră se va pierde, ci și alții se vor înfricoșa, care vor fi asemenea ca voi, neascultători, numai de se vor afla unii ca aceia”.

La aceasta iarăși au răspuns bărbații cei curajoși: „Pentru Die și pentru maica lui Rea, nimic să nu grăiești, ighemoane, căci nu vorbești către cei ce nu știu. Noi am auzit de la părinții noștri despre neamul lui, despre viața și năravurile lui și chiar de mormântul lui; de voiești, acum îl vom arăta ție. El s-a născut în Creta și era un desfrânat și necurat, încât este rușine a vorbi despre viața lui, iar, prin meșteșugul vrăjilor și al farmecelor, își schimba chipul cel adevărat într-altul pentru prea mare neînfrânare. Iar unii, de aceeași patimă fiind stăpâniți, au urmat vieții lui, pentru că ce este mai lesne decât aceasta, adică a urma răului, apoi au scornit că este zeu și, zidindu-i capiște, i-au adus jertfă și ceea ce le plăcea lor, aceea și zeului lor se socotea, că este bine primită. Și nu numai așa cugetau, ci astfel despre acel zeu, dar, vai, încă și cuviincios lucru socoteau a viețui cu neînfrânarea”.

Acestea grăind dumnezeiasca ceată, ighemonul se întărâtă, apoi se mânia și poporul, repezindu-se ca să apuce pe mucenici, pe care i-ar fi rupt cu mâinile de nu i-ar fi oprit Decie. Poruncind să fie tăcere, gândea ce fel de moarte mai cumplită să le dea. Apoi îndată, după porunca ighemonului, mâinile muncitorilor au răpit pe sfinți, spre a le da diferite chinuri, unora unele, iar altora altele. Însă cruzimea și mărimea durerilor erau pentru toți asemenea. Pentru că unii dintr-înșii erau spânzurați și cu unghii de fier strujiți, vinele li se rupeau și carnea le cădea la pământ, iar alții cu pietre și cu pari ascuțiți erau răniți pe coaste până la oase. Alții cu plumb fiind bătuți, li se dezlegau încheieturile, li se sfărâmau și se rupeau oasele, iar alții într-alt chip erau schingiuiți, încât nu poate urechea să audă de acele munci cumplite. Căci, precum celor ce sunt miloși le este nesuferit a privi la acelea, dar auzindu-le, numărându-le este și mai greu. Însă mucenicii, unele ca acestea primindu-le cu mare înlesnire, cu mulțumire, le răbdau cu bărbăție, încât păreau că se mâhnesc pentru lipsa unor munci mai mari.

Deci toți alergau la dânșii, ca spre un lucru nou și de mirare, adică și necredincioșii și credincioșii. Însă cei care păzeau credința în taină, alergau să se minuneze de bărbăția pătimitorilor și singuri să se întărească în credință, iar necredincioșii ca să-și bată joc de răbdarea sfinților și să se bucure de rănile lor, uitându-se la muncile cele cumplite. Drept aceea, nu numai că nici unul nu era mișcat spre milostivire, ci mai vârtos spre cruzime îndemnându-l și pe ighemon și pe muncitori. Astfel invitau aceștia pe ighemon, iar el poruncea și muncitorii săvârșeau ceea ce li se poruncea.

Apoi crainicul striga: „Cruțați-vă, supuneți-vă domnilor, jertfiți zeilor”. Iar mucenicii, în mijlocul atâtor dureri și munci, erau mai presus de toate, cu bărbăția și cu răbdarea, mai presus de popor și de crainic, de muncitori și de însuși ighemon. Și, mai înainte de toate, erau mai presus decât domnul lor, satana și decât toate puterile lui, pentru că toți într-o unire și într-un glas, strigau: „Creștini suntem, a lui Hristos jertfă, a lui Hristos junghiere și de-ar fi trebuință și de mii de ori să murim, vom muri cu osârdie”.

Dacă a văzut că toate muncile nu se bagă în seamă de sfinții mucenici, Decie, deznădăjduind, i-a condamnat la moarte. Deci sfinții erau duși spre ucidere de sabie, la un loc puțin mai departe de cetatea Alonium. Către acest loc grăbindu-se răbdătorii de chinuri au arătat un lucru nou; căci în toată alergarea muceniciei, fiind cu un suflet și cu un cuget, se grăbeau care dintr-înșii să ia primul cununa muceniciei. Dar această ceartă a potolit-o, Teodul, fiind unul din acea dumnezeiască ceată, zicând că acela va fi mai întâi dintre dânșii, care își va da capul sub sabie mai pe urmă decât toți, pentru că văzând tăierea celorlalți și moartea, nu se va înfricoșa și nici nu va arăta vreo mâhnire sau schimbare a feții. Atunci cu adevărat mai ales se va arăta minunat nevoitor și biruitor.

Plăcând tuturor acest cuvânt al lui Teodul, au adus mai întâi cântare lui Dumnezeu: Bine este cuvântat Domnul, Care nu ne-a dat spre vânarea dinților lor. Sufletul nostru ca o pasăre s-a izbăvit de cursa vânătorilor, și celelalte ale acestui psalm. Apoi venind la locul cel numit, a făcut fiecare din ei rugăciune, zicând: „Iartă, Doamne, pe robii Tăi și primește vărsarea sângelui nostru pentru noi, pentru rudeniile noastre și prieteni și pentru toată patria, ca să scape din întunericul necunoștinței și cu ochi curați să vadă bună credință, să Te cunoască pe Tine, Lumina cea adevărată, o! Împărate veșnic”. Astfel, rugându-se fiecare dintr-înșii, li se tăia sfântul și purtătorul de biruință cap, iar sufletele lor se înălțau cu bucurie către Hristos Dumnezeu.

După tăierea sfinților, ducându-se gealații, unii cunoscuți au rămas să adune trupurile lor și le-au îngropat cu cinste. Apoi, încetând goana și strălucind sfânta credință, fericitul Pavel, episcopul Romei celei noi, adică al cetății marelui Constantin, mergând în insula Creta, a aflat nestricate moaștele acelor sfinți, zece la număr și le-a adus cu mare cinste în împărăteasca cetate, spre apărarea ei și spre ajutorul tuturor celor ce le trebuiau ajutor. Cu ale căror rugăciuni să ne învrednicim și noi a fi părtași bunătăților cerești, pregătite lor cu darul și cu iubirea de oameni a Domnului nostru Iisus Hristos, Căruia cu Părintele și cu Sfântul Duh se cuvine cinstea și slava în veci. Amin!                                                                               Canon de rugăciune către Sfinţii 10 Mucenici din Creta

Troparul Sfinţilor 10 Mucenici din Creta

Glasul al 3-lea

Creta cea mult minunată să o cinstim, că a înflorit flori cin­stite, pe mărgăritarele lui Hristos, stâlpările mucenicilor. Că zece sunt la număr, ferici­ţii şi toată mulţimea demonilor au ruşinat. Pentru aceasta şi cununi au luat mucenicii lui Hristos, cei cu sufletul răbdător.

 

Cântarea 1

Glasul al 3-lea

Irmos: Să cântăm Domnului...

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Să cântăm Domnului, Cel Ce a unit pe sfinţii mu­cenici prin credinţa cea fără de prihană, i-a într-armat pe dân­şii într-o nădejde împotriva vrăjmaşului celui începător de rele şi i-a strâns pe ei toţi cu legătura dragostei.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Stelele cele nerătăcitoare ale Soarelui Celui Înţelegător, ca unele ce au luminat de la Ră­sărit, au mers înainte pe calea stelei lui Hristos, Celui Ce S-a născut, aducând luminată prăznuirea lor ca pe o sărbătoare înaintea Naşterii lui Hristos.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Magii cei din Persia au adus daruri lui Hristos, Celui Ce S-a născut în Betleem; iar purtă­torii de biruinţă aduc acum Celui Născut jertfă de înainteprăznuire sângiuirile ca smirnă, credinţa ca aur şi sufletele ca tămâie.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Cu credinţa Sfântului Teodul şi cu dragostea Mucenicului Zotic, unite cu Sfinţii cu Pompie şi Satornin, împreună s-au încununat şi Mucenicii Evpor, Agatopus, Ghelasie, Evarest şi Evnichian, şi cu ei Sfântul Vasilid cel împreună luptător.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh (a Preasfintei Treimi).

Fiinţa Cea mai presus de în­ţelegere şi Neîmpărţită, este Lăudată în Trei Ipostasuri ose­bite şi într-O Dumnezeire Nea­mestecată şi Nedespărţită. Că Aceasta este şi se numeşte Treime şi Unime, Neamestecată şi Nedespărţită.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

În Betleem Se naşte şi Edenul deschide Domnul, Care S-a născut din Fecioara, în chip de netâlcuit. Ieslea şi peştera se gătesc pentru Ziditorul. Magii îşi pregătesc darurile pentru Stăpânul Dumnezeu; şi steaua mai înainte propovăduieşte Lumina.

 

Cântarea a 3-a

Irmos: Întăritu-s-a inima mea...

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Dus-au până la capăt lup­ta lor vitejii purtători de biruinţă ai lui Hristos, biruind trufia prigonitorilor.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Luminătorii cei înţelepţi ai Bisericii, străfulgerând strălu­ciri cuvântătoare, luminează orbirea inimilor noastre.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Doamne, Cel Ce ai întărit pe Sfinţi a răbda fără frică dure­rile, izbăveşte de primejdii şi de nevoi pe cei ce Te laudă pe Tine.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh (a Preasfintei Treimi).

Cu Serafimii să lăudăm Preasfânta Trei­me, strigând neîncetat îm­preună cu îngerii: Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti Dumnezeule, Treime şi Unime.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Primind în pântecele tău pe Unul din Treime, Preacurată Născătoare de Dumnezeu, L-ai născut în chip de netâlcuit, pre­cum El Singur ştie.

Irmosul

Întăritu-s-a inima mea în­tru Domnul, înălţatu-s-a fruntea mea întru Dumnezeul meu, lărgitu-s-a gura mea împotriva vrăjmaşilor mei.

 

Cântarea a 4-a

Irmos: Auzit-am Glasul Tău...

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Sosit-a pomenirea muceni­cilor cea mai înainte de prăznuire, care arată mai dina­inte Sărbătoarea Naşterii Mân­tuitorului.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Pomenirea mucenicilor cea de peste an a arătat mai dinainte ajunul arătării Mântuitorului.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Aprinsu-s-a făclia cea cu zece lumini a purtătorilor de biru­inţe, mai înainte vestind steaua lui Hristos, Care S-a născut.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Mai curaţi decât aurul în cuptor s-au arătat Sfinţii în cupto­rul durerilor.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Maică Preacurată, Binecu­vântată Fecioară, păzeşte de toată nevoia pe cei ce te laudă pe tine.

 

Cântarea a 5-a

Irmos: Pacea Ta dă-ne-o nouă...

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Mucenicii cu lupta cinsti­tei lor mărturisiri, pro­povăduiesc în lume pe Hristos, Soarele Cel din Soare, Care ni S-a ivit nouă cu Trup, din Fecioară.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Mlădiţe ale Sfinţilor Tit şi ale lui Carp v-aţi arătat, mucenicilor, ca cei ce aţi odrăslit din sădirea Sfântului Pavel, aducând lui Hristos, de pe buzele voastre, roade de mărturisiri.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Slujitori ai păcii şi vrăjmaşi ai războinicilor, sfinţilor mu­cenici, cu rugăciunile voastre cereţi să ni se dea tuturor pace şi izbăvire de răutăţi.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Ca într-un război de noapte luptându-se Biserica lui Hristos, v-aţi arătat celor de pe pământ ca nişte luminători străluciţi, alungând noaptea necunoştinţei, cu lumina minunilor voastre.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Răsărit-a în Betleem Hristos, Lumina tuturor, din Maică Fecioară, Strălucind în lume Lumina; şi ca ziua Străluceşte credincioşilor, ca şi steaua, magilor.

 

Cântarea a 6-a

Irmos: Pe cei ce au ajuns...

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Magii Ţi-au adus Ţie da­ruri şi mucenicii sângiuirile, Celui Ce Te-ai născut pe pământ din Fecioară, în cetatea lui David; şi pătimind strigau: mântuieşte-ne Mân­tuitorule, precum ai mântuit pe Proorocul Iona din fiara mării.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Tirania vrăjmaşului învolburându-se ca o mare împotriva mărturisirii lui Hristos, pătimitorii au stat împotriva ei ca nişte limanuri liniştite, păstrându-şi credinţa ca pe o corabie.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Îndrăzneala Sfântului Teodul a făcut şi mai tare bărbăţia cea de o râvnă a vitejilor celor îm­preună cu el. Pentru aceasta şi strigau: mântuieşte Mântuito­rule, pe cei ce se închină Împărăţiei Tale.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

La Betleem s-a arătat o stea, povăţuind pe cei ce aduceau din Persia daruri lui Hristos, Celui Născut din Fecioară Maică. Acestuia se închină toată făptura şi ca pe Dumnezeu Îl laudă şi-L slăveşte.

Irmosul

Pe cei ce au ajuns la sfâr­şitul veacurilor, Iubitorule de oameni şi de întreitele valuri ale ispitelor sunt ameninţaţi să piară, să nu-i treci cu vederea pe cei ce strigă: mântuieşte-ne Mântuitorule, precum ai mântuit din fiara mării pe Proorocul Iona.

 

CONDAC

Glasul al 4-lea

Podobie: Arătatu-Te-ai astăzi...

Ca un Luceafăr a strălucit cinstita pătimire a mucenicilor, care mai înainte ne-a arătat, în chip luminat, pe Cel Născut în peşteră; pe Care Fecioara L-a născut fără de sămânţă.

 

Cântarea a 7-a

Irmos: Cei trei tineri în cuptor...

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Sosit-a pomenirea muceni­cilor, propovăduind ziua cea de Naştere a Mântuitorului; şi cu nevoinţele lor pentru noi începe Praznicul Împărătesc.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Neplecându-şi genunchii la idoli, mucenicii au fost ispitiţi cu focul chinurilor, strigând cu credinţă: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

În mijlocul locului de chinuri primejduindu-se mucenicii, purtătorii de cununi, laolaltă cu tinerii dănţuiesc, strigând: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Păstorii împreună cu filosofii privind steaua, teologhisesc pe pământ împreună cu Îngerii pe Cel Ce în chip de Netâlcuit S-a Născut din tine, Născătoare de Dumnezeu Marie, pentru a ne mântui pe noi.

 

Cântarea a 8-a

Irmos: Pe Cel Ce S-a pogorât în văpaie...

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Au stat împotriva limbilor de foc şi a morţii cei zece mucenici şi au smuls biruinţa împotriva păgânătăţii şi îm­părăţesc întru Împărăţia lui Hristos.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Aprigii ostaşi împodobitu-s-au cu răsplata cântărilor de biru­inţă, luând cu bărbăţie asupra lor într-armarea lui Hristos, îm­potriva celor nevăzuţi şi împo­triva stăpânitorului lumii.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Turnuri neclintite ale dreptei credinţe, alese limanuri pentru cei prinşi în furtună, rugaţi-vă neîncetat pentru toată zidirea, pentru creştini şi pentru pacea lumii.

Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.

Împreună ne închinăm Tată­lui şi Fiului şi Sfântului Duh, Unime în Treime; şi împreună cu Îngerii strigăm, din gurile noastre cele de lut: Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu, în Treime.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Născătoare de Dumnezeu, zămislind Dumnezeieşte din Sfântul Duh, ai născut, Întrupându-Se întreg din tine, pe Unul din Treime şi ai rămas Fecioară, precum ai fost mai înainte de naştere.

Să lăudăm, să binecuvântăm şi să ne în­chinăm Domnului cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.

Irmosul

Pe Cel Ce S-a pogorât în văpaie la tinerii evrei şi cu Putere Dumnezeiască S-a arătat, pe Domnul, preoţi binecuvântaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

 

Cântarea a 9-a

Irmos: Pe Tine, Izvorul Cel...

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Comorile cele înţelegă­toare ale Domnului, cele ce pe mulţi adună, care izvo­răsc arătările lui Hristos şi mulţimea minunilor lor, să fie lăudate astăzi.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Ajutătorii cei statornici ai credincioşilor, apărătorii Trei­mii şi turnurile cele neclintite ale credinţei, rugaţi-vă pentru noi, purtătorilor de biruinţă, ca să ne mântuim.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Ceata cea sfântă a muceni­cilor Tăi, se roagă pentru noi Ţie Sfântă Treime, să se dă­ruiască nouă pace în vecii ve­cilor. Amin!

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Betleemul deschide mai dina­inte Edenul şi Cel Ce vine din tine, Întrupându-Se mai presus de fire, înnoieşte cu totul peAdam. Pe Acesta roagă-L, Năs­cătoare de Dumnezeu, să ne mântuiască pe noi.

Irmosul

Pe Tine, Izvorul Cel Nemu­ritor, Care prin Sfinţi dai tămăduiri neamului omenesc, Te slăvim, Hristoase, că mântuieşti sufletele noastre.

 

SEDELNA

Glasul 1

Podobie: Mormântul Tău, Mântuitorule...

Ocrotitorii cei luminaţi şi cinstiţi ai Cretei, tare pătimind, au pus pe fugă, cu credinţă, pe şarpele, începătorul răutăţii şi după Lege au fost încununaţi. Prăznuind astăzi pomenirea lor vrednică de laudă, slăvim cu mare glas pe Domnul tuturor.