Îmi amintesc definițiile orgoliului, așa cum ne sunt prezentate în Budism.

Primul nivel al orgoliului - să te crezi mai bun ca altul

Al doilea nivel al orgoliului - să te crezi mai bun ca mulți alții

Al treilea nivel al orgoliului - să te crezi mai bun ca toți

Al patrulea nivel al orgoliului - să te crezi mai rău decât altul

Al cincilea nivel al orgoliului - să te crezi mai rău decât mulți alții

Al șaselea nivel al orgoliului - să te crezi mai rău decât toți

Al șaptelea, cel mai înal nivel al orgoliului - să te crezi cineva

Ce înseamnă aceste definiții?

Cu cât există mai puțină iubire care, pentru orice om, înseamnă sprijin, protecție, scop și fericire, cu atât este mai mare nevoia lui de a se sprijini și pe altceva.

Și el încearcă să obțină fericire, armonie, bazându-se pe propriul lui „eu” uman, pe propriile dorințe și instincte.

Instinctele îți cer să supraviețuiești. Și pentru aceasta este nevoie să învingi pe cineva, să-l lași în urmă, să-l dai la o parte, să ieși în față

Și, în momentul în care un om uită de iubire, dorința lui de a călca pe altul în picioare, de a-l prejudicia, de a se pune deasupra unui alt om devine din ce în ce mai puternică. Iar apoi sentimentul de superioritate se transformă, în mod inevitabil, în sentimentul de inferioritate proprie.

O extremă va trece mereu în alta

Și, atâta timp cât omul își va pune propriul „eu” pe primul loc, adică propria viață și propriile instincte, el nu va putea să-și învingă propria agresivitate și depresie. El se va supăra, va invidia, se va mâhni, va urî, va disprețui, va cădea în deznădejde.

VIAȚA ÎNTRE MULȚUMIRE, NEMULȚUMIRE ȘI O PRIVIRE

De mult, a venit la un călugăr, un om tare necăjit şi l-a întrebat:

- Ce este rău cu mine? De ce nu îmi găsesc liniştea? De ce nu sunt mulţumit de viaţa mea?

Bătrânul călugăr a luat atunci o sticlă şi, după ce a umplut-o pe jumătate cu apă, a pus-o în faţa omului şi l-a întrebat:

- Cum e această sticlă?

- Este pe jumătate goală!

- Vezi, i-a mai spus călugărul, eu o văd pe jumătate plină!

În viaţă, trebuie să vezi partea frumoasă a lucrurilor. Nu este greu, mai ales că în toate există ceva frumos; Dacă vom şti să privim natura, vom vedea frumuseţe şi bogăţie. Dacă vom şti să-l privim pe om, în adâncul lui, vom vedea bunătate şi dragoste. Privind astfel viaţa şi oamenii, devenim noi înşine mai frumoşi, mai bogaţi şi mai buni.

"Fii totdeauna cu Dumnezeu, dacă vrei ca Dumnezeu să fie totdeauna cu tine!" (Sfântul Ioan Gură de Aur )

PRIVIȚI OAMENII! Undeva, în fiecare, este Dumnezeu care ne întinde mâna pentru a regăsi drumul spre ACASĂ!

Despre bunăstarea inimii

Despre bunăstarea inimii

A avea bunăstare nu este despre a avea bani și bogăție. Este despre a avea... bună intenție! Instaurarea acesteia în inimă duce, ca o consecință firească, la bogăție interioară și, implicit, la atragerea bunăstării materiale. Așadar, bogăția interioară nu este despre a avea, ci despre un anumit fel de a fi. Totodată, bunăstarea materială nu este despre a acumula, ci despre modul în care te mulțumești cu ce dobândești.

Este înțelept să consideri că, atunci când acumulezi virtuți, merite și binecuvântări, construiești și întreții fundația pentru adevărata bunăstare. Când intenția este direcționată doar spre a acumula bani, aceștia nu vor veni. Însă atunci când, în inima ta, buna intenție se extinde continuu către tot ce ne înconjoară, acționând în beneficiul celorlalți, rezultatul se va manifesta și asupra ta. Atunci banii te vor urma pentru că ei sunt o formă de energie. Iar aspectul acestei energii este decis de tine, deoarece, după principiul qi-ul urmează intenția, energia bună a banilor va fi atrasă de buna intenție din inima ta.

De aici, înțelegem cât de important este să ai o gândire pozitivă. Pentru aceasta este foarte important să ai grijă de gândul prezent, să-i observi calitatea și să-l schimbi atunci când îți afectează starea inimii. Să ai grijă de gândul prezent înseamnă să-l plantezi în buna intenție care locuiește permanent în inima ta.