La ce e bun Caragiale ?
Să știi când ești ridicol.

La ce e bun Nichita?
Să știi cum e când ești genial.

La ce e bun Bacovia?
Să știi c-au fost alții și mai triști ca tine.

La ce e bun George Călinescu?
Să înțelegi c-a fost o Românie normală, altădată.

La ce e bun Ion Barbu?
Să te lămureșți că există algoritmi și geometrie și în cuvinte. Nu doar în cartea de mate.

La ce e bun Newton?
Să începi să înțelegi că în Univers există legi pe care nu le poate încălca nimeni.

La ce e bun Pitagora?
Să nu te prostească ăia care-ți vând prima casă.

La ce e bun Arhimede?
Să înțelegi că și dintr-o baie și-o minte ascuțită poate ieși o idee care să rămână în istorie.

La ce e bun Carnot?
Să descoperi că oricât ți-ar cere ăia pe BMW, înăuntrul motorului se întâmplă cam același lucru ca în Logan.

La ce e bun Einstein?
Să te lămureșți că și dacă tu nu pricepi un lucru, asta nu înseamnă că lucrul ăla nu există. E un bun exercițiu de umilință intelectuală.

La ce e bun Nicolae Grigorescu?
La zugrăvirea, în culori, ca nimeni altul, a unei Românii adevărate, unice în lume....

La ce e bun Ion Creangă?
Sa te trezească la realitate, sa-ti aduca fericirea pe chip prin lucruri simple,dar profunde si totodata sa-ti amintească mereu ca oricât de mult ai creste, rămâi tot un copil!

La ce e bun Petre Țuțea?
Să întelegi că fără credință, de cele mai multe ori nu poti avea ce iti doresti. Să rămâi lucid într-o societate în derivă.

La ce e bun Slavici?
Sa ne facă sa înțelegem, că liniștea sufletească este mai importantă decât valorile materiale!

La ce e bun Beethoven? Să cânți Oda bucuriei și să fii fericit.

La ce bun George Enescu? Pentru că a transformat muzica populară românească într-o simfonie a universului.

Și, de fapt, la ce sunt bune toate acestea ?
Foarte simplu : ca atunci când simți nevoia să te bucuri de ceva și n-ai absolut nici un motiv personal, să te uiți în urmă și să înțelegi că toți oamenii aceștia mari de care ai învățat, care au scris, au descoperit și au dat ceva important omenirii, oamenii ăștia au ceva în comun cu tine.
Sunteți fii lui Dumnezeu. Oamenii sunt diferiți de animale printr-un lucru sublim, pe care de obicei oamenii, îl înțeleg la bătrânețe : e în stare să învețe fără nici un motiv lucruri care aparent nu-i folosesc la nimic, doar, pur și simplu pentru
A ÎNȚELEGE.
Altfel spus, cunoașterea e putere Dumnezeiască și ca aceasta, n-ai să găsești niciodată o putere mai mare în lumea aceasta !"
Cele mai bune sfaturi de la greci:
Nu-ți lăsa tigăile să   strălucească mai tare decât tine.
Nu lua curățenia casei atât de în serios ….
Șterge praful după caz, dar fă-ți timp să desenezi, sau să scrii o poezie, iubește părinții frații, bunicii și pe tot aproapele, gătește ce vrei, udă florile.
Mergi câââââât mai des în aer liber, ține legătura cu Dumnezeu prin rugăciune și fapte bune, urcă munții, joacă-te cu părinții, frații și surorile, ascultă muzică, citește cărți și bucură-te de viață…..
  Pe măsură ce ștergem praful, viața continuă, iar noi tot îmbătrânim, și îmbătrânim, și cum vom pleca cu toții de aici într-o zi….să știi că nimeni nu-și va aminti câte facturi ai plătit, nici de casa ta curată, nici  măcar cât praf ai  curățat, dar își vor aminti de : chipul tău frumos, energia ta explozivă și bucuria vieții este râsul tău cald, glumele pe care le-ai  făcut și clipele minunate pe care le-ai petrecut cu cei dragi ai familiei tale….
PS: când aflu autorul textului vi-l comunic

Interviu apărut în revista Credinţa Ortodoxă Anul XXI nr 12 (250), Decembrie 2017

Părintele Iulian Prodromitul despre preoții care încă pomenesc episcopul:
– Părinte, cei care am rămas în biserică şi facem ascultare suntem eretici?
– Nu, nu sunteţi eretici. Eretici sunt cei care au semnat acolo, în Creta.
– Păi, nepomenitorii susţin că ne facem părtaşi cu erezia celor care au semnat.
– Uite ce-i, frământările astea din biserică nu vor dura mult. Se va face ceva, de asta spun, grăbiţi-vă acum!
– Dacă se va face ceva, ne răsculăm cu toţii…
– Ascultă ce-ţi spun, se va face ceva în Biserică, de asta repet, grăbiţi-vă acum, că s-au arătat multe semne.

Interviul complet cu părintele Iulian Lazăr, Schitul Prodromu, Athos, 26 noiembrie 2017:

– Binecuvântaţi!
– Doamne ajută! Bine aţi venit. Luaţi loc!
– Am mai fost la Sfinţia Voastră acum trei ani.
– Da, aţi mai fost...
– Părinte, îngăduiţi să vă întreb ceva în legătură cu Sinodul din Creta. În urma lui s-a făcut mare dezbinare în popor. La noi, în Moldova, s-a ajuns că nu mai vorbesc fraţii între ei, îi consideră eretici pe cei care pomenesc ierarhul locului. Este bună atitudinea lor?
– Ce pot să-ţi spun eu? O fost un sinod viclean. Rugăciunea spune: "şi ne izbăveşte de cel viclean!" Că cel rău zâmbeşte şi te arde. Că am aflat că au venit eretici acolo şi s-au rugat împreună.
– Dar nu s-au rugat împreună. E adevărat că au fost prezenţi acolo...
– Uite ce-i, dacă protestantul, care n-are cruce, a stat în biserica ta, în timpul slujbei, înseamnă că s-au rugat împreună! Ba mai mult, au fost poftiţi acolo. Cine i-a invitat? Cel mai mare i-a invitat acolo.

– Da, au greşit. Însă atitudinea celor care au luat măsuri, după aceea, e drastică. S-a ajuns până acolo că unii preoţi, chiar ieromonahi cu nume recunoscut, au spus să nu mai fie îngropaţi morţii cu preot, dacă este pomenitor, ci doar cu Psalmul 118, să nu se mai împărtăşească, fiindcă nu mai este har în Biserică...
– Vin ruşi pe la mine, ca la un bătrân, şi ortodocşi din Basarabia şi mă întreabă: "Când va fi războiul cel mare? Acum sau mai târziu?" Astăzi nu mai sunt războaiele din Evul Mediu, acum sunt războaie că dacă apasă pe un buton se şterge o ţară de pe hartă. Păi, dacă ei ar afla o planetă cu viaţă pe ea, s-ar duce acolo şi ar arde pământul. Uite, ia Scriptura şi citeşte la 2 Petru, capitolul 3, versetul 10, aşa, deschide şi citeşte!
– Da, Părinte, citesc: "Iar ziua Domnului va veni ca un fur, când cerurile vor pieri cu vuiet mare, stihiile, arzând se vor desface, şi pământul şi lucrurile de pe el se vor mistui. Deci, dacă toate acestea se vor desfiinţa, câte de mult vi se cuvine vouă să umblaţi întru viaţă sfântă şi în cucernicie. Aşteptând şi grăbind venirea zilei Domnului, din pricina căreia cerurile, luând foc, se vor nimici, iar stihiile, aprinse, se vor topi! Dar noi aşteptăm, potrivit făgăduinţelor Lui, ceruri noi şi pământ nou, în care locuieşte dreptatea. Pentru aceea, iubiţilor, aşteptând acestea, sârguiţi-vă să fiţi aflaţi de El în pace, fără prihană şi fără vină. (……) Deci voi, iubiţilor, cunoscând acestea de mai înainte, păziţi-vă, ca nu cumva, lăsându-vă târâţi de rătăcirea celor fără de lege, să cădeţi din întărirea voastră".

– Acuma, te rog, citeşte 1 Petru, capitolul 4 cu versetul 12!
– Cum spuneţi Sfinţia Voastră. Iată citesc: "Iubiţilor, nu vă miraţi de focul aprins între voi spre ispitire, ca şi cum vi s-ar întâmpla ceva străin. Ci, întrucât sunteţi părtaşi la suferinţele lui Hristos, bucuraţi-vă, ca şi la arătarea slavei Lui să vă bucuraţi cu bucurie mare. De sunteţi ocărâţi pentru numele lui Hristos, fericiţi sunteţi, căci Duhul slavei şi al lui Dumnezeu Se odihneşte peste voi; de către unii El se huleşte, iar de voi se preaslăveşte. Nimeni dintre voi să nu sufere ca ucigaş, sau fur, sau făcător de rele, sau ca râvnitor de lucruri străine. Iar de suferă ca creştin, să nu se ruşineze, ci să preamărească pe Dumnezeu, pentru numele acesta. Căci vremea este ca să înceapă judecata de la casa lui Dumnezeu; şi dacă începe întâi de la noi, care va fi sfârşitul celor care nu ascultă de Evanghelia lui Dumnezeu.Şi dacă dreptul abia se mântuieşte, ce va fi cu cel necredincios şi păcătos?"

– Ei, acum ce-aţi mai vrea?
– Părinte, cei care s-au dat de partea părinţilor nepomenitori au ajuns la ură, scriu hule, adresează mesaje injurioase, de-a dreptul oribile, pe care preoţii în cauză nu le recunosc, dar ucenicii le făptuiesc în numele lor.
– Uite, astăzi dimineaţă a fost pe aici un preot şi i-am zis: "Grăbiţi-vă să vă pocăiţi, că se apropie ceva rău! Vin la mine grupuri de ruşi cu anumite proorocii şi eu îi cred, se apropie al treilea război mondial. Şi i-am spus preotului şi vă spun şi vouă, lăsaţi păcatele, să nu vă prindă moartea ca fulgerul. Spovediţi-vă şi împărtăşiţi-vă, pe unde puteţi şi cum puteţi! Fiţi pregătiţi că ne aşteaptă ceva! Dacă găsiţi Liturghie unde nu se pomeneşte, împărtăşiţi-vă acolo! Dacă nu, grăbiţi-vă acum!
– Da, însă au ajuns că nu-i mai pomenesc nici pe patriarhii vechi, adormiţi, pentru că sunt eretici, că nu-i valabilă preoţia lor...
– Aici s-a băgat satana. Vezi, la început nepomenirea a fost bună, a fost un adevăr. Dar, s-a băgat satana, ca să-i învârtă şi să le succească minţile. Da, acum ne întrebăm ce facem noi?

– Acum s-au sfătuit să-l facă pe unul dintre ei episcop.
– Vai de mine! Vai de mine! Să vă mai spun un cuvânt. Dintre cei care au semnat în Creta, de ce nu vine un mare sfânt ierarh, ca în Proloagele Bisericii, să spună poporului: "De astăzi nu pot să mai fiu episcopul vostru, fiindcă am săvârşit un păcat mare şi nu mai pot să fiu episcopul vostru". Poporul să-i ceară a rămâne. Iar el să le spună că se va aşeza culcat pe pragul bisericii şi toţi, la ieşire, să-l calce în picioare. În vechime aşa au făcut, l-au smerit, la cererea lui, şi astfel s-a pocăit. A venit glas de sus şi a spus: "Pentru smerenia ta, iertate sunt păcatele tale!" S-a arătat vreun ierarh în faţa lumii să spună: "Am greşit, iertaţi-mă!"?
– Dar nu aţi văzut că pe aceia care au refuzat să semneze i-au scos afară, anume că sunt forţaţi din motive politice, şi a semnat patriarhul în locul lor?
– Acesta-i un semn că vin vremuri apocaliptice. Sunt evenimente care n-au fost de când e lumea şi în America, şi în Grecia, şi în România, cum a fost la Timişoara. Îngăduie Dumnezeu să coboare din cer un sul negru şi să ia tot ce întâlneşte în cale. De acum să ne aşteptăm că vor veni peste noi şi mai grele decât acestea. De aici decurge cuvântul: Grăbiţi-vă, grăbiţi-vă şi vă curăţiţi de toate păcatele!

– Părinte, cei care am rămas în biserică şi facem ascultare suntem eretici?
– Nu, nu sunteţi eretici. Eretici sunt cei care au semnat acolo, în Creta.
– Păi, nepomenitorii susţin că ne facem părtaşi cu erezia celor care au semnat.
– Uite ce-i, frământările astea din biserică nu vor dura mult. Se va face ceva, de asta spun, grăbiţi-vă acum!
– Dacă se va face ceva, ne răsculăm cu toţii...
– Ascultă ce-ţi spun, se va face ceva în Biserică, de asta repet, grăbiţi-vă acum, că s-au arătat multe semne.

– Am ajuns de nu ne mai înţelegem fraţii între noi, pe motiv că avem păreri diferite.
– Ei, asta e dihonia din lume, vezi la Evanghelia după Luca 13 cu versetul 24, când cineva din mulţime îl întreabă pe Mântuitorul dacă sunt puţini cei ce se vor mântui, Domnul le răspunde: "Siliţi-vă să intraţi pe poarta cea strâmtă, că mulţi, zic vouă, vor căuta să intre şi nu vor putea". Am prins un cuvânt mare din Evanghelia de la Matei 5, 23-24: "Dacă îţi vei aduce darul tău la altar şi acolo îţi vei aduce aminte că fratele tău are ceva împotriva ta, lasă darul acolo, înaintea altarului, şi mergi întâi şi te împacă cu fratele tău şi apoi, venind, adu darul tău". Mulţi sunt care nu se împacă deloc cu fratele lor şi se duc şi se împărtăşesc, fără ca să se fi iertat înainte. De aceea şi spune, în continuare, în altă Evanghelie, că aceia care au primit Sfintele daruri fără iertare vor auzi: "Duceţi-vă de la faţa Mea, blestemaţilor, nu vă cunosc pe voi!". Dar dezbinările acestea, cine le-a adus oare?Şi dacă dreptul abia se mântuieşte, ce va fi cu cel necredincios şi păcătos?"

– Ei, acum ce-aţi mai vrea?
– Părinte, cei care s-au dat de partea părinţilor nepomenitori au ajuns la ură, scriu hule, adresează mesaje injurioase, de-a dreptul oribile, pe care preoţii în cauză nu le recunosc, dar ucenicii le făptuiesc în numele lor.
– Uite, astăzi dimineaţă a fost pe aici un preot şi i-am zis: "Grăbiţi-vă să vă pocăiţi, că se apropie ceva rău! Vin la mine grupuri de ruşi cu anumite proorocii şi eu îi cred, se apropie al treilea război mondial. Şi i-am spus preotului şi vă spun şi vouă, lăsaţi păcatele, să nu vă prindă moartea ca fulgerul. Spovediţi-vă şi împărtăşiţi-vă, pe unde puteţi şi cum puteţi! Fiţi pregătiţi că ne aşteaptă ceva! Dacă găsiţi Liturghie unde nu se pomeneşte, împărtăşiţi-vă acolo! Dacă nu, grăbiţi-vă acum!
– Da, însă au ajuns că nu-i mai pomenesc nici pe patriarhii vechi, adormiţi, pentru că sunt eretici, că nu-i valabilă preoţia lor...
– Aici s-a băgat satana. Vezi, la început nepomenirea a fost bună, a fost un adevăr. Dar, s-a băgat satana, ca să-i învârtă şi să le succească minţile. Da, acum ne întrebăm ce facem noi?

– Acum s-au sfătuit să-l facă pe unul dintre ei episcop.
– Vai de mine! Vai de mine! Să vă mai spun un cuvânt. Dintre cei care au semnat în Creta, de ce nu vine un mare sfânt ierarh, ca în Proloagele Bisericii, să spună poporului: "De astăzi nu pot să mai fiu episcopul vostru, fiindcă am săvârşit un păcat mare şi nu mai pot să fiu episcopul vostru". Poporul să-i ceară a rămâne. Iar el să le spună că se va aşeza culcat pe pragul bisericii şi toţi, la ieşire, să-l calce în picioare. În vechime aşa au făcut, l-au smerit, la cererea lui, şi astfel s-a pocăit. A venit glas de sus şi a spus: "Pentru smerenia ta, iertate sunt păcatele tale!" S-a arătat vreun ierarh în faţa lumii să spună: "Am greşit, iertaţi-mă!"?
– Dar nu aţi văzut că pe aceia care au refuzat să semneze i-au scos afară, anume că sunt forţaţi din motive politice, şi a semnat patriarhul în locul lor?
– Acesta-i un semn că vin vremuri apocaliptice. Sunt evenimente care n-au fost de când e lumea şi în America, şi în Grecia, şi în România, cum a fost la Timişoara. Îngăduie Dumnezeu să coboare din cer un sul negru şi să ia tot ce întâlneşte în cale. De acum să ne aşteptăm că vor veni peste noi şi mai grele decât acestea. De aici decurge cuvântul: Grăbiţi-vă, grăbiţi-vă şi vă curăţiţi de toate păcatele!

– Părinte, cei care am rămas în biserică şi facem ascultare suntem eretici?
– Nu, nu sunteţi eretici. Eretici sunt cei care au semnat acolo, în Creta.
– Păi, nepomenitorii susţin că ne facem părtaşi cu erezia celor care au semnat.
– Uite ce-i, frământările astea din biserică nu vor dura mult. Se va face ceva, de asta spun, grăbiţi-vă acum!
– Dacă se va face ceva, ne răsculăm cu toţii...
– Ascultă ce-ţi spun, se va face ceva în Biserică, de asta repet, grăbiţi-vă acum, că s-au arătat multe semne.

– Am ajuns de nu ne mai înţelegem fraţii între noi, pe motiv că avem păreri diferite.
– Ei, asta e dihonia din lume, vezi la Evanghelia după Luca 13 cu versetul 24, când cineva din mulţime îl întreabă pe Mântuitorul dacă sunt puţini cei ce se vor mântui, Domnul le răspunde: "Siliţi-vă să intraţi pe poarta cea strâmtă, că mulţi, zic vouă, vor căuta să intre şi nu vor putea". Am prins un cuvânt mare din Evanghelia de la Matei 5, 23-24: "Dacă îţi vei aduce darul tău la altar şi acolo îţi vei aduce aminte că fratele tău are ceva împotriva ta, lasă darul acolo, înaintea altarului, şi mergi întâi şi te împacă cu fratele tău şi apoi, venind, adu darul tău". Mulţi sunt care nu se împacă deloc cu fratele lor şi se duc şi se împărtăşesc, fără ca să se fi iertat înainte. De aceea şi spune, în continuare, în altă Evanghelie, că aceia care au primit Sfintele daruri fără iertare vor auzi: "Duceţi-vă de la faţa Mea, blestemaţilor, nu vă cunosc pe voi!". Dar dezbinările acestea, cine le-a adus oare?Şi dacă dreptul abia se mântuieşte, ce va fi cu cel necredincios şi păcătos?"

– Ei, acum ce-aţi mai vrea?
– Părinte, cei care s-au dat de partea părinţilor nepomenitori au ajuns la ură, scriu hule, adresează mesaje injurioase, de-a dreptul oribile, pe care preoţii în cauză nu le recunosc, dar ucenicii le făptuiesc în numele lor.
– Uite, astăzi dimineaţă a fost pe aici un preot şi i-am zis: "Grăbiţi-vă să vă pocăiţi, că se apropie ceva rău! Vin la mine grupuri de ruşi cu anumite proorocii şi eu îi cred, se apropie al treilea război mondial. Şi i-am spus preotului şi vă spun şi vouă, lăsaţi păcatele, să nu vă prindă moartea ca fulgerul. Spovediţi-vă şi împărtăşiţi-vă, pe unde puteţi şi cum puteţi! Fiţi pregătiţi că ne aşteaptă ceva! Dacă găsiţi Liturghie unde nu se pomeneşte, împărtăşiţi-vă acolo! Dacă nu, grăbiţi-vă acum!
– Da, însă au ajuns că nu-i mai pomenesc nici pe patriarhii vechi, adormiţi, pentru că sunt eretici, că nu-i valabilă preoţia lor...
– Aici s-a băgat satana. Vezi, la început nepomenirea a fost bună, a fost un adevăr. Dar, s-a băgat satana, ca să-i învârtă şi să le succească minţile. Da, acum ne întrebăm ce facem noi?

– Acum s-au sfătuit să-l facă pe unul dintre ei episcop.
– Vai de mine! Vai de mine! Să vă mai spun un cuvânt. Dintre cei care au semnat în Creta, de ce nu vine un mare sfânt ierarh, ca în Proloagele Bisericii, să spună poporului: "De astăzi nu pot să mai fiu episcopul vostru, fiindcă am săvârşit un păcat mare şi nu mai pot să fiu episcopul vostru". Poporul să-i ceară a rămâne. Iar el să le spună că se va aşeza culcat pe pragul bisericii şi toţi, la ieşire, să-l calce în picioare. În vechime aşa au făcut, l-au smerit, la cererea lui, şi astfel s-a pocăit. A venit glas de sus şi a spus: "Pentru smerenia ta, iertate sunt păcatele tale!" S-a arătat vreun ierarh în faţa lumii să spună: "Am greşit, iertaţi-mă!"?
– Dar nu aţi văzut că pe aceia care au refuzat să semneze i-au scos afară, anume că sunt forţaţi din motive politice, şi a semnat patriarhul în locul lor?
– Acesta-i un semn că vin vremuri apocaliptice. Sunt evenimente care n-au fost de când e lumea şi în America, şi în Grecia, şi în România, cum a fost la Timişoara. Îngăduie Dumnezeu să coboare din cer un sul negru şi să ia tot ce întâlneşte în cale. De acum să ne aşteptăm că vor veni peste noi şi mai grele decât acestea. De aici decurge cuvântul: Grăbiţi-vă, grăbiţi-vă şi vă curăţiţi de toate păcatele!

– Părinte, cei care am rămas în biserică şi facem ascultare suntem eretici?
– Nu, nu sunteţi eretici. Eretici sunt cei care au semnat acolo, în Creta.
– Păi, nepomenitorii susţin că ne facem părtaşi cu erezia celor care au semnat.
– Uite ce-i, frământările astea din biserică nu vor dura mult. Se va face ceva, de asta spun, grăbiţi-vă acum!
– Dacă se va face ceva, ne răsculăm cu toţii...
– Ascultă ce-ţi spun, se va face ceva în Biserică, de asta repet, grăbiţi-vă acum, că s-au arătat multe semne.

– Am ajuns de nu ne mai înţelegem fraţii între noi, pe motiv că avem păreri diferite.
– Ei, asta e dihonia din lume, vezi la Evanghelia după Luca 13 cu versetul 24, când cineva din mulţime îl întreabă pe Mântuitorul dacă sunt puţini cei ce se vor mântui, Domnul le răspunde: "Siliţi-vă să intraţi pe poarta cea strâmtă, că mulţi, zic vouă, vor căuta să intre şi nu vor putea". Am prins un cuvânt mare din Evanghelia de la Matei 5, 23-24: "Dacă îţi vei aduce darul tău la altar şi acolo îţi vei aduce aminte că fratele tău are ceva împotriva ta, lasă darul acolo, înaintea altarului, şi mergi întâi şi te împacă cu fratele tău şi apoi, venind, adu darul tău". Mulţi sunt care nu se împacă deloc cu fratele lor şi se duc şi se împărtăşesc, fără ca să se fi iertat înainte. De aceea şi spune, în continuare, în altă Evanghelie, că aceia care au primit Sfintele daruri fără iertare vor auzi: "Duceţi-vă de la faţa Mea, blestemaţilor, nu vă cunosc pe voi!". Dar dezbinările acestea, cine le-a adus oare?– Ştim, Sinodul din Creta şi cu ierarhii. Dar, vă dau un exemplu concret. Am fost la biserica nepomenitorilor zeloşi, acolo m-am întâlnit cu un teolog de frunte al lor are mi-a zis: "Eu astăzi m-am împărtăşit şi sunt sigur de mântuire. Dar tu nu eşti sigur de mântuire, că mergi la biserica ereticilor". Această siguranţă a lor pentru mântuire cum vi se pare?
– Asta este şfichiuire de la satana, toate frământările acestea vin de la satana, ca să tulbure lumea! Măi, vă spun, nu vă pripiţi cu ei, ci încet-încet se vor dumiri, va veni şi timpul să ne lămurim… Dar noi atât să ştim că a fost un sinod viclean şi a adus dezbinare în lume. Noi nu trebuie să ne dezbinăm, să ne ţinem credinţa, să ne grăbim la spovedanie şi la Sfânta Împărtăşanie. Vin mulţi preoţi din ţară pe aici şi eu le le spun, măi, uite ce, la proscomidie pomeneşte pe ierarhul nostru cel credincios, dacă poţi să mai bâjbâi pe acolo, pomeneşte, că nu ştii cum sunt văzuţi la Dumnezeu. Dar, vezi, dezbinarea a venit de la sinodul ăsta…

părintele Ghenadie
 

Doamne! Sa nu ma lasi!

 Doamne, da-Te jos de pe Cruce… vreau sa vorbim!
- Vorbeste-Mi, Eu te aud…

- Dar eu vreau sa plang pe umarul Tau…
- Plangi la picioarele Mele…

- Dar eu astept sa-mi stergi lacrimile… Tu niciodata nu mi le stergi…
- Lacrimile sunt date pentru a fi simtite, nu pentru a fi sterse…

- Stii uneori ma apuca un dor de Tine… si n-am cum sa-l sting… Ma usuc de dor si nu-l pot ogoi!
- E bine sa-ti fie dor. Ti se face dor doar de cei pe care ii iubesti…

- Stii, eu am obosit… viata e grea!
- Si Eu am obosit… oamenii sunt rai…

- Eu vreau sa fiu fericit…
- Fii! Eu ti-am spus care sunt Fericirile…

- Eu vreau sa fiu bun…
- Fii! Buni sunt cei care iubesc…

- Eu vreau sa iubesc!
- Iubeste! Iubesc cei care iarta!

- Eu vreau….
- Nu mai vrea…. Fii!

- Uneori Te departezi de mine… si eu Te caut!
- Ma departez ca sa-Mi simti lipsa… si sa Ma cauti…

- Uneori nu pot sa ma rog….
- Nu te ruga… Vorbeste-Mi!

- Dar Tu ma auzi…?
- Iti si raspund… Tu Ma auzi?

- Uneori nu stiu cine sunt...
- Esti cine te-am plamadit Eu sa fii…

- Uneori nu stiu ce vreau…
- Nu mai vrea… Daruieste..

- Uneori nu stiu unde merg..
- Opreste-te si stai… uita-te in jur!

- Tu ai un raspuns la toate..
- Tu ai intrebari despre toate…

- Stii… uneori e intuneric in sufletul meu…
- Aprinde o lumanare… sa se faca lumina…

- De ce stai numai in cer?
- Eu stau pe cruce … pe pamant… In cer îi astept numai pe cei ce se intorc acasa…

- Dar eu voi ajunge in cer?
- Mai intai trebuie sa stai pe cruce…

- Dar, cum?
- Smerindu-te…

- Dar cum?
- Zilele tale de la Mine sunt… Primeste-le asa cum iti sunt date… Si fa din ele bucurie si pentru tine, dar mai mult pentru altii!

- Dar unele zile sunt rele…
- Dar unele clipe sunt pline de fericire… si pentru acele clipe merita sa traiesti!

- Hai ridica-te… Trebuie sa te ridici…
- Azi nu… Se poate azi Nu!…

- Nu! Azi se poate numai DA!
- Dar maine va fi o zi mai buna…?

- Nu te intreba cum va fi maine…. nici daca va fi maine… Trebuie sa te ridici Azi!

- Bine… Dar sa nu ma lasi! Doamne! Sa nu ma lasi!
- Nu! Nici tu sa nu Ma lasi…

- Esti tot timpul cu mine…
- Da! Sunt tot timpul cu tine!

Amin!

Sfântul Iosif Isihastul | 3 septembrie

Tu crezi că glasul tău nu a ajuns numaidecât la sfinți, la Maica Domnului, la Hristos. Dar, înainte chiar de a striga tu, sfinții s-au şi repezit să-ți ajute, cunoscând că îi vei chema în ajutor şi vei cere apărarea lor cea de la Dumnezeu. Tu, însă, nevăzând dincolo de cele ce se văd şi necunoscând că Dumnezeu conduce lumea, vrei ca cererea ta să se împlinească de îndată, ca fulgerul. Nu este așa. Domnul cere de la tine răbdare. Vrea ca tu să arăți credința ta. Nu este suficientă rugăciunea pe care o spune cineva ca un papagal. Trebuie ca iubirea să fie împreună lucrătoare la cele ce conține rugăciunea şi apoi trebuie să înveți să aștepți. lată că s-a împlinit ceea ce ieri şi alaltăieri ai dorit. Dar tu ai fost păgubit pentru că nu ai avut răbdare să aștepți. Le-ai fi câştigat și pe unele și pe altele, și pe cele trecătoare, și pe cele cereşti.

PSALMUL 17
1. Iubi-te-voi, Doamnă Stăpână, şi Maică pururea Fecioară, Împărăteasa Cerului şi a pământului şi voi preaslăvi minunatul tău nume printre neamuri.
2. Mărturisiţi-vă Maicii Domnului, voi, care sunteţi cu inima zdrobită şi ea vă va întări împotriva tuturor vrăjmaşilor voştri.
3. Stăpână Maică pururea Fecioară, darul sânului tău este o lumină pentru noi şi din tine ne hrănim cu laptele îndulcirilor tale duhovniceşti, ori de câte ori flămânzim şi însetăm.
4. Cei ce sunteţi credincioşi, căutaţi şi slăviţi pe Stăpâna noastră, că ea este grabnică ajutătoare şi mijlocitoarea noastră la Dumnezeu.
5. Fii Scăparea noastră, Preabinecuvântată Maică a lui Hristos-Dumnezeu, căci tu eşti minunată întărire pentru credincioşi.
6. Slavă ţie, a tuturor credincioşilor grabnică ajutătoare!…
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh şi acum şi pururea şi în veci vecilor. Amin
PSALMUL 18
1. Cerurile spun slava lui Dumnezeu dar spun şi mărirea ta, pururea Fecioară Maria;
2. Cu zugrăvelile bunelor miresme ale harului tău, toate marginile pământului sunt înmiresmate!
3. Îndreptaţi-vă către ea cu suspinele voastre, voi, cei ce sunteţi înviforaţi de toate fărădelegile.
4. Voi, cei păcătoşi, alergaţi spre ajutorul Maicii Domnului şi ea vă va duce la limanul cel liniştit al milostivirii lui Dumnezeu.
5. Cu cântări de psalmi bateţi la uşa îndurărilor ei şi darul milostivirii ei se va pogorî ca ploaia peste voi.
6. Slăviţi-o, drepţilor în faţa Altarului lui Dumnezeu!
7. Lăudaţi-o, ceruri ale cerurilor şi tot pământul să fericească numele ei!
PSALMUL 19
1. Auzi-ne, Preasfântă Doamnă pururea Fecioară, în întristările noastre şi îndreaptă-ţi faţa ta de Mamă spre rugăciunile noastre!
2. Nu ne părăsi în înfricoşatul ceas al morţii, ci stai în faţa sufletului nostru, când va fi să se despartă de trup!
3. Trimite un înger de pace în întâmpinarea lui, ca să fie păzit fără primejdie de duhurile cele rele.
4. Arată-i sufletului pe Dreptul Judecător al veacurilor cu o faţă milostivă şi binevoitoare,
5. Ca, prin starea ta de faţă, să-i dea iertare şi să-l învrednicească de veşnica odihnă, cu aleşii lui Dumnezeu.
PSALMUL 20
1. Stăpână Doamnă, pururea Fecioară, cu puterea ta se vor veseli sufletele noastre şi cu dulceaţa numelui tău se vor mângâia inimile noastre.
2. De la Altarul Împăratului, să ne trimiţi întreita înţelepciune, ca să ne luminăm cu ea în tot adevărul.
3. Învredniceşte-ne să ne înfrânăm cu darul tău de la trupeştile patimi, iar lumina darului tău, să strălucească în inimile noastre.
4. Cât de dulci sunt cuvintele tale, Fecioară Preasfântă, celor ce te iubesc pe tine şi cât de înmiresmate sunt picăturile darului tău!
5. Slavă şi cinste îţi cântăm şi cu preacinstitul tău nume ne slăvim şi noi în veci.
6. Slavă ţie apărătoare, slavă ţie, a credincioşilor grabnică şi iute ajutătoare.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh şi acum şi pururea şi în veci vecilor. Amin
PSALMUL 21
1. Dumnezeule, Dumnezeul meu, preabinecuvântata pururea Fecioara Maria, să caute spre mine cu îndurările ei,
2. Ca să dobândesc mântuirea cea veşnică, cu binecuvântarea ei cea cerească.
3. Pentru aceasta, te chem pe tine, Stăpână şi Doamnă pururea Fecioară, ziua şi noaptea,
4. Ca să pătrundă până la tine rugăciunea mea şi tu, Stăpână, apleacă-ţi urechea ta spre ruga mea.
5. Pretutindeni mă caută duşmanii sufletului meu, dar dreapta ta cea puternică mă apără pe mine,
6. Şi sub umbra milostivirii tale am dobândit o prea dulce odihnă.
7. Slavă ţie, neadormita mea păzitoare!
PSALMUL 22
1. Domnul mă paşte şi tu, Născătoare de Dumnezeu, Îl rogi ca să-Şi întoarcă spre mine Faţa Sa cea dumnezeiască!
2. Slavă stării tale înainte-I ca o Maică milostivă!
3. Binecuvântată să fie privirea ta, pe care cu milostivire o îndrepţi spre păcătoşii care se căiesc!
4. Binecuvântată să fie strălucirea feţei tale celei sfinte,
5. Binecuvântat să fie Harul Sfântului tău chip,
6. Binecuvântată să fie mila cea grabnică a mâinilor tale.
7. Binecuvântat să fie Cel ce S-a hrănit cu laptele tău cel fecioresc!
8. Să te binecuvânteze Apostolii şi Proorocii lui Dumnezeu, Mucenicii, Mărturisitorii şi cinstitele Fecioare să-ţi cânte ţie!
PSALMUL 23
1. Al Domnului este pământul şi plinirea lui.
2. Tu, Stăpână, împreună împărăţeşti cu El în ceruri şi tu ne eşti un înger păzitor pe pământ!
3. E mai bine să se stingă soarele decât să ne lipsim noi de mijlocirea ta înaintea lui Dumnezeu!
4. Cu slavă şi cu frumuseţe te-ai îmbrăcat!
5. Îmbrăcămintea veşmintelor tale este mai scumpă decât orice comoară!
6. Strălucirea soarelui este pe capul tău şi lumina lunii sub picioarele tale!
7. Altarul tău este împodobit cu stele şi toate sufletele drepţilor cu nesaţiu te privesc o, prealuminată stea de dimineaţă!
8. Pomeneşte-ne pe noi, Doamnă Stăpână Fecioară, întru bunăvoinţa ta şi fă-ne vrednici să-ţi slăvim sfântul tău nume!
9. Slavă ţie, grabnică ajutătoare a tuturor creştinilor!
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh şi acum şi pururea şi în veci vecilor. Amin
DUPĂ CATISMA A TREIA
Sfinte Dumnezeule… PreaSfântă Treime… Tatăl nostru…
Zid nebiruit, temelie puternică, liman neînviforat, te-am dobândit pe tine, preabună Născătoare de Dumnezeu Fecioară! În adâncul patimilor fiind înviforaţi, spre limanul apărării tale alergăm noi păcătoşii şi smeriţii, trimite-ne pace şi mare milă!
Slavă…
Altar cu totul de aur al Împăratului şi Rai înflorit te-ai arătat, Preacurată Fecioară, căci pe Dumnezeu în sânul tău L-ai purtat, cu haruri dumnezeieşti ne înmiresmeşti pe noi. Pentru aceea, toţi te vestim ca pe ceea ce eşti cu adevărat Maica lui Dumnezeu, care ne dai nouă mare milă.
Şi acum…
Mângâierea celor scârbiţi, curăţirea celor ce greşesc, tu eşti, Maică pururea Fecioară şi Preasfântă Stăpână! Tu ai născut mântuirea neamului omenesc, tu te-ai făcut stâlp de tărie credincioşilor, te chemăm: roagă-L pe Hristos-Dumnezeu să ne dăruiască pace şi mare milă!
Apoi: Doamne miluieşte (de 40 de ori) şi rugăciunea:
Către apărarea ta şi ajutorul tău cel tare alerg acum, Preacurată Doamnă Fecioară Născătoare de Dumnezeu! Sunt cu totul spurcat, n-am păzit poruncile Fiului tău şi Dumnezeului meu, aşa încât nici nu îndrăznesc
să-mi ridic ochii la cer, căci mi-am rănit trupul meu cu multe răutăţi. Nici mâinile nu cutez să le ridic spre înălţime, căci sunt pline de răpire, nici gura n-o deschid la rugăciune, căci mi s-a lipit cu grăirea de rău. Suspine nu am, din pricina nesimţirii mele, inima mi-e îngreuiată de slava deşartă, sufletul mi l-am întunecat cu nemilostivirea. Trupul mi l-am slăbit cu trândăvirea, picioarele mi le-am poticnit de piatra iubirii de plăceri, urechile mi le-am deschis spre auzirea laudelor de puţină vreme. Faţa mea s-a umplut de neruşinare, mirosul urât al faptelor mele a intrat în nările mele şi fiind în întregime ca un pom neroditor sau ca o biserică pustie, toţi năzuiesc să mă dărâme, iar diavolul care îmi pradă sufletul şi care se cuibăreşte în inima mea, mă vede neîngrădit şi caută să-mi răpească puţina mea credinţă pe care o mai păstrez ca pe o avuţie şi, legându-mă ca pe un prizonier, cu legături de păcate, mă sileşte să-i fac voia lui! Dar ce voi face eu nu ştiu, fiind creat de Dumnezeu cu voie liberă, m-am robit mai mult cu propria mea voie demonului tuturor poftelor şi s-au înmulţit păcatele mele mai mult decât nisipul mărilor! Cum aş putea să-L rog pe Domnul şi Creatorul meu, sau cum aş putea să nădăjduiesc să fiu miluit? De bunăvoie m-am dedat spre întinarea trupului şi în fiecare ceas mă apropii de plăcerile păcătoase! Căci trupul mi l-am spurcat cu desfrânarea, limba mi-am întinat-o cu vorbe urâte şi ruşinoase, iar cele dinlăuntru ale mele le-am umplut de gânduri necurate şi mintea mea s-a plecat spre cele potrivnice legii lui Dumnezeu. De aceea tânjesc şi mă amărăsc şi mă întristez şi în fiecare ceas cad la îndurările tale, Doamnă Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, nu te mânia pe mine păcătosul, ca să nu se sfârşească zilele mele în deşert, ci caută, Stăpână, spre mine deznădăjduitul. Roagă-L pe Cel ce S-a născut din tine ca să nu am soarta păcătoşilor, căci tu eşti Maica lui Dumnezeu şi eu robul tău, întotdeauna nădăjduiesc spre tine! Pentru noi, robii Tăi, roagă-L pe Fiul tău şi Dumnezeul nostru, Căruia I se cuvine slava, dimpreună cu Tatăl şi cu Sfântul Duh acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!

SINGURATATEA

- Arhiepiscopul Iustinian Chira

„Nu va voi lasa singuri” – zice Domnul. Ce cuvânt mare si sfânt, mai ales în timpurile noastre, când nenumarati oameni se simt singuri, se plâng de singuratate; sunt în mijlocul multimii, dar se simt singuri; sunt printre prieteni multi, însa de multe ori se simt singuri. Un om care-l are pe Dumnezeu niciodata nu este singur. Singuratatea nu-l omoara ci, dimpotriva, îl face fericit. În singuratate el poate sa se simta într-o atmosfera mai potrivita, unde sa se gândeasca mai profund la Tatal nostru cel Ceresc, unde se poate ruga mai linistit, unde poate sa-si desfasoare gândurile, sa urce cu ele pâna la Dumnezeu. Toti Sfintii au iubit singuratatea si pustia; nu pentru ca au fugit de societate, ci pentru ca acolo se întâlneau cu Dumnezeu.

Arhiepiscopul Iustinian Chira, Cuvintele Parintelui - un ghid al frumusetii launtrice, Ed. Mega, Cluj-Napoca, 2009, p. 118-119.

 

༺꧁🔥꧂༻În măsura în care cunosti iubirea, devii iubire.

Nu judecaţi şi nu veţi fi judecaţi; nu osândiţi şi nu veţi fi osândiţi; iertaţi şi veţi fi iertaţi.Urmărește-ți visele, nu oamenii.Fericirea este diferită pentru fiecare persoană.Sunt lecții care dor, dar care te înalță.

Părerea altora nu te definește.Fiecare zi îți va aduce o nouă oportunitate. „A posti înseamnă a vorbi mai puţin, a munci mai atent, a ne iubi cu mai mare grijă, a fi mai atenţi la tot ceea ce Dumnezeu ne-a dăruit”