sâmbătă, 6 mai 2023

Cumpătarea şi arta de a mânca

 

Sf. Paul a asemănat la un moment dat calea creştină cu o cursă pentru care atleţii se auto-disciplinează pentru a putea câştiga un premiu: „Nu ştiţi voi că cei care aleargă pe stadion, toţi aleargă, însă numai unul primeşte premiul? Alergaţi în aşa fel ca să-l câştigaţi. Orice atlet renunţă la toate” (1Corinteni 9,24-25). Într-adevăr, auto-disciplina este crucială atât pentru atlet cât şi pentru creştin, în special când vine vorba de mâncare. Aşa cum atleţii trebuie să aibă grijă de dieta lor şi să practice auto-controlul în a mânca, nici fiinţele umane nu pot mânca orice doresc, oricând doresc şi oricât de mult doresc, dacă este să aibă succes în viaţă.

După cum am discutat în ultima noastră reflecţie, cumpătarea este virtutea care moderează dorinţa noastră de plăcere, în special plăcerea ce ţine de mâncare, băutură şi relaţii sexuale. Cumpătarea moderează de asemenea suferinţa şi frustrarea pe care le putem experimenta atunci când trebuie să mergem înainte fără aceste plăceri, şi poftele noastre rămân nesatisfăcute. Fără cumpătare, tindem să devenim ţâfnoşi, furioşi sau duri cu ceilalţi dacă dorinţa noastră de plăcere nu a fost împlinită. Fără cumpătare, devenim sclavi ai poftelor noastre şi ne trezim cu uşurinţă distraşi de la binele pe care ar trebui să îl facem (este greu să te concentrezi pe o sarcină de serviciu când te gândeşti doar la prăjitura pe care ai văzut-o în vitrina cofetăriei). Lipsa de cumpătare ne face de asemenea egoişti, prin faptul că punem propria noastră dorinţă de plăcere deasupra binelui altora (nu mai sunt atât de atent la nevoile altora când nu mă pot gândi decât la a-mi umple stomacul sau la a-mi potoli setea).

Eu un gurmand lacom?!

Grigore cel Mare descria lăcomia ca fiind „un duşman din lăuntrul nostru” care trebuie să fie domolit înainte ca să poată fi purtate cu succes alte bătălii spirituale. El spunea: „Atâta timp cât stomacul nu este ţinut în frâu, toate virtuţile eşuează”. Lăcomia este o dorinţă dezordonată pentru mâncare şi băutură. Unii oameni care nu sunt supraponderali ar putea să se gândească că ei nu trebuie să se îngrijoreze pentru acest viciu. Cu toate acestea, oameni slăbuţi care nu mănâncă prea multă mâncare ar putea de fapt să fie mai lacomi decât cineva care este obez. Există multe alte căi, pe lângă a mânca prea mult, prin care cineva poate cădea în lăcomie. Sf. Toma de Aquino explică faptul că pentru a evita capcanele lăcomiei, trebuie să ne preocupe nu doar cât de mult mâncăm, ci şi ce, cum şi cât de des mâncăm.

Cât de mult mănânc. Există două întrebări pe care trebuie să ni le punem aici: În primul rând, mănânc cu prea multă lăcomie – mai mult decât porţia mea – astfel încât alţii de la masă sau de la evenimentul social să nu poată primi la fel de mult? Aşa cum ne aminteşte Cartea Ecclesiasticului: „Să nu-ţi întinzi mâna unde altul se va uita, ca să nu-ţi bagi mâna cu el în blid” (Ecclesiastic 31,16). În al doilea rând, mănânc mai mult decât am nevoie? Nu este greşit să ne astâmpărăm foamea până la un punct şi să ne hrănim adecvat. Dar sunt cu uşurinţă capabil să mă ridic de la masă înainte de a mă ghiftui? Adesea umplerea stomacului la capacitate maximă este un semn al ataşamentului meu prea mare faţă de mâncare şi este o altă formă de lăcomie.

Ce mănânc. Am tendinţa de a mânca doar mâncăruri scumpe, rafinate? Sunt un mâncător mofturos? Mănânc doar anumite mâncăruri sau mărci alimentare, sau doresc întotdeauna ca mâncărurile mele să fie preparate într-un anumit fel? Când mi se serveşte o mâncare ce nu intră în preferinţele mele („Nu este organică!”, „Este o mâncare ciudată pe care nu am gustat-o niciodată!”, „O, nu, prea multe legume!”), încerc să o mănânc cu dragă inimă şi să îmi exprim mulţumirea faţă de cei care au preparat-o, sau mă plâng de mâncarea care se serveşte la cantină sau acasă la masă? Chiar dacă nu spun nimic cu voce tare, mă plâng în sinea mea că nu este mâncarea care îmi place? Dacă răspunsul este „da” la oricare dintre aceste întrebări, acesta este probabil un semn al faptului că şi eu sunt prea ataşat de anumite tipuri de mâncare şi că viciul lăcomiei îmi stăpâneşte sufletul.

Desigur, unii oameni au nevoi dietetice speciale. Cineva cu probleme cu inima, de exemplu, trebuie să evite mâncărurile cu colesterol ridicat. Şi persoanele cu alergie anafilactică la alune trebuie uneori să îşi înştiinţeze gazdele despre aceasta. Dar când vine vorba de gusturile mele personale, sunt dispus să renunţ la mine în anumite ocazii pentru a-i lăsa pe alţii să ia ceea ce preferă sau pentru ca să le arăt respect celor care mă servesc? Să ne gândim la cum se simt alte persoane când percep atitudinea noastră mofturoasă. Când soţia noastră, părinţii noştri sau o gazdă pregătesc o masă pentru noi, dacă simt gusturile noastre „sofisticate”, se pot simţi jenaţi. Pot simţi stresul de a încerca să se adapteze la mofturile noastre. Capriciile noastre ar putea chiar să îi facă să se simtă prost pentru că ei nu au aceleaşi „standarde înalte” în privinţa mâncării ca şi noi.

Cum mănânc. Mănânc prea repede? Dintr-o perspectivă catolică, o masă este mai mult decât o ocazie de a ne astâmpăra foamea şi a ne hrăni trupurile. O masă este un timp de împărtăşire cu alţii şi de a purta conversaţii. Însă atunci când oamenii mănâncă prea repede, ei sunt atât de concentraţi pe a-şi umple stomacurile încât nu mai sunt prea atenţi la alte persoane. Ei nu se gândesc la nevoile celorlalţi aflaţi la masă. În loc să anticipeze cu bunăvoinţă faptul că ceilalţi ar putea dori mai mult vin, mai multă apă sau pâine, omul lacom este mult mai preocupat de a-şi pune în propria farfurie ceea ce doreşte. Şi unuia care este atât de concentrat să îşi umple gura îi este dificil să poarte conversaţii cu cei alături de care stă la masă. Cina pentru o astfel de persoană devine mai mult un timp pentru satisfacerea propriului apetit decât un cadru pentru comuniunea cu ceilalţi. În loc să trăiască un moment de împărtăşire în jurul mesei, aşa cum trebuie să facă fiinţele umane, unii oameni mănâncă asemenea animalelor, care doar întâmplător mănâncă din aceeaşi troacă, uitându-se doar la mâncare, umplându-şi gurile, şi fără a se privi vreodată în ochi unele cu altele.

În plus, când o persoană mănâncă prea repede, nici nu se bucură atât de mult de mâncarea în sine. Dumnezeu a pus plăcere în mâncarea bună; trebuie să ne mâncăm încet mâncarea pentru a ne putea cu adevărat bucura de ea! Persoana care mănâncă întotdeauna pe fugă nu este capabilă să se delecteze cu plăcerea unei mâncări bune.

Când mănânc. Îmi trebuie întotdeauna să mănânc atunci când simt senzaţia de foame? În familia noastră, copilaşii noştri au trecut fiecare printr-o perioadă dificilă în care trebuiau să înveţe să îşi exprime în mod adecvat dorinţa de a mânca sau a bea ceva. În acele luni de tranziţie, de îndată ce simţeau cea mai mică senzaţie de foame sau sete, obişnuiau să strige cu o voce suferindă de parcă se aflau în mijlocul unei crize majore: „Mi-e atât de foame!” sau „Suuuc! Suuuc!” Şi, desigur, se aşteptau ca foamea sau setea lor să fie satisfăcute imediat.

În mod similar, când pofta noastră de mâncare nu este ţinută sub control, ea devine asemenea unui copilaş înlăuntrul nostru care strigă: „Vreau ciocolată!” sau „Am nevoie imediată de o cafea!” sau „Îmi trebuie acum cartofi prăjiţi de la McDonald’s, chiar acum!” Şi asemenea unui puşti nedisciplinat, lăsăm apetitul nostru să ne controleze. Am putea să o ţinem tot dintr-o gustare în alta de-a lungul întregii zile, pentru că orice senzaţie de foame ar fi prea dureroasă. Sau am putea să începem să mâncăm înainte să se aşeze ceilalţi la masă. Sau ne-am trezi că tot luăm pauze spontane de 10 minute de la muncă, sau că dăm bani pe lucruri pe care nu le aveam în plan – toate acestea pentru a ne potoli acea voce continuă, imperativă a poftei noastre de mâncare.

Postul

A posti este un lucru necesar pentru a ne elibera voinţa de sclavia apetitului nostru. Aquino spunea că postul ţine în frâu poftele trupeşti. Abţinându-ne cu o anumită frecvenţă regulată de la mâncare şi băutură, îi dăm voinţei noastre ocazia de a practica spunerea lui „nu” în faţa foamei şi setei noastre. Ca rezultat, voinţa noastră devine mai puternică şi este mai greu să fim controlaţi de apetitul nostru sau să devenim frustraţi atunci el nu este satisfăcut imediat. Când refuzăm să cedăm în faţa poftei noastre de mâncare pentru lucruri mici precum ciocolata pe durata Postului Mare, sau carnea în zilele de vineri, dobândim un mai mare auto-control. Acesta este unul dintre motivele pentru care Biserica stabileşte anumite perioade precum Postul Mare şi vinerile ca zile speciale de penitenţă: pentru ca să avem ocazii regulate de a practica auto-controlul şi a creşte astfel în cumpătare.

Beţia şi abstinenţa de la alcool

În final, o notă despre beţie şi abstinenţa de la alcool. A bea alcool nu este în sine un lucru imoral, dar beţia este. Într-adevăr, beţia – a bea până la punctul în care uzul raţiunii noastre este întunecat şi ne pierdem controlul – este un păcat de moarte, potrivit lui Toma de Aquino. Sf. Paul enumeră beţia între păcatele care ne ţin departe de împărăţia lui Dumnezeu (1Corinteni 6,10; Galateni 5,21).

Aquino explică faptul că atunci când un om este conştient de faptul că a băut prea mult dar doreşte să se îmbete în loc să se oprească din băut, beţia lui este un păcat de moarte, deoarece „cu ştiinţă şi cu voinţă se lipseşte pe sine de uzul raţiunii cu ajutorul căreia poate să facă acte de virtute şi să evite păcatul, şi astfel păcătuieşte grav expunându-se riscului de a cădea în păcat” (Sf. Toma de Aquino, Summa Theologica II-II, Q. 150, Art. 2). După cum a spus odată în clasă un fost student: „Este deja destul de greu să încerci să fii un bun creştin atunci când eşti treaz!” Într-adevăr, trăirea virtuţilor este dificilă chiar şi atunci când ne este intact uzul raţiunii. A ne pune de bunăvoie într-o situaţie care împiedică uzul raţiunii noastre, aşa cum se întâmplă atunci când ne îmbătăm, compromite şi mai mult capacitatea noastră de a face binele şi a ne împotrivi păcatului.

"Nu le vorbi oamenilor despre Dumnezeu dacă nu vor să te asculte, trăiește așa ca să te întrebe." ~ Patriarhul Pavle al Serbiei~

 Înainte să gândești rău, gândește-te bine...🌸🌿

 

Dispoziție blândă, de primăvară!
  


Ce minunat ești Doamne și ce lucruri mărețe creezi prin faptura ta🙏🧡


 Într-o singură clipă se poate schimba totul... Așa că...iartă des, iubește cu toată inima, fă-ți timp pentru cei dragi... Nu știi niciodată ce se poate întâmpla mâine. Fii puternic astfel încât nimeni să nu te dărâme. Fii nobil astfel încât nimeni Infinit să nu te umilească. Fii tu însuți astfel încât nimeni să nu te uite!

 

 Unde cerul întâlnește pământul, unde regretele dispar, unde gândul e liber, acolo e conexiunea maximă cu natură, esență a creării. Da!!! Creație în creație, oglindă în care vezi totul și nimic! Mai minunat, cu pace și liniște!!!!

Rugăciune pentru bolnavi, către Sfântul Efrem cel Nou

 Sfinte Efrem, mare mucenice al lui Hristos, ascultă acum puţina noastră rugăciune pentru robii lui Dumnezeu (numele) care sunt încercaţi de boli, suferinţe şi de ispite.

Venim la tine ca la un doctor ceresc şi credem că vei primi cererea noastră şi vei uşura suferinţele lor.

Ai spus că ai leacuri pentru toate felurile de boli, şi de aceea nădăjduim că iubirea ta de oameni nu s-a împuţinat.

Cine poate spune mulţimea minunilor tale? Cine ştie câţi suferinzi au aflat izbăvire prin rugăciunile tale?

Ajută-i, Sfinte Efrem, ajută-i pe cei suferinzi! Roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru ei şi, dacă le este de folos să fie tămăduiţi degrabă, fă să se întâmple aceasta spre slava lui Dumnezeu.

Iar dacă le este mai de folos să ducă mai departe crucea suferinţei lor, ajută-i să rabde fără să cârtească, ca să primească luminoasa cunună a răbdării.

Sfinte Mare Mucenice Efrem, tu ai răbdat suferinţe de nespus, iar viaţa noastră este plină de desfătări.

Dar chiar dacă suntem păcătoşi şi întinaţi prin tot felul de patimi, îndrăznim a ne ruga ţie.

Căci nu pentru noi ne rugăm ţie, sfinte, ci pentru bolnavii aceştia pe care suferinţele i-au îngenunchiat.

Fii lor păzitor, povăţuitor, ocrotitor şi tămăduitor, ca să îţi mulţumească cu inimă smerită şi să Îl slăvească pe Dumnezeu care te-a acoperit cu harul Său, arătându-te mare făcător de minuni, în vecii vecilor. Amin.

„Doamne, mulţumescu-Ți Ţie, Doamne, că m-ai adus să stau de vorbă cu Tine, pe mine… omul cel mai păcătos!”.

 


Du-te în camera ta, în cămara ta, în inima ta și, întâi de toate, gândește-te bine cu Cine stai de vorbă și spune apoi cum te-nvăţ eu, om bătrân:
„Doamne, mulţumescu-Ți Ţie, Doamne, că m-ai adus să stau de vorbă cu Tine, pe mine… omul cel mai păcătos!”.

Și pe urmă stai și grăiește cu Dumnezeu. Că ce vrea El de la noi? Să scoatem dinlăuntrul nostru toate păcatele care ne-ntinează. La miezul nopţii – ori chiar la miezul zilei, că noi toată ziua păcătuim –, intră în cămara sufletului tău și stai de vorbă cu „Cel ce curăţește toate fărădelegile tale!”. Și zi atunci:

„Iartă-mă, Doamne, iartă-mă, că n-am știut că în faţa ochilor Tăi toate s-au petrecut! Iar eu nesimţitor eram și la Tine deloc nu mă gândeam!”.

Și fă așa zi de zi și învaţă să stai înaintea lui Dumnezeu, că așa te vei curăţi și te vei pregăti pentru judecata viitoare. Și tot așa îţi vei vedea treptat micimea ta și mulţimea păcatelor tale, dar și mărinimia lui Dumnezeu, Care "nu voiește moartea nici unui păcătos, ci să se întoarcă și să fie viu”!

Toate rugăciunile sunt frumoase – și bine este să citiţi și pe cele din Ceaslov, ori Psaltirea, sau Paraclisul Maicii Domnului –, dar, dacă vremea vă este puţină, staţi înaintea lui Dumnezeu cum v-am învăţat eu și grăiţi-I din preaplinul inimii voastre! Așa să faceţi și o să ajungeţi să-L simţiţi viu în inimă pe Dumnezeu! Și o să fiţi conștienţi că toate câte le faceţi, înaintea Lui le faceţi! Și iarăși să v-aduceţi aminte că atunci când rugăciunea voastră încetează, atunci începe păcatul! Chiar și încetarea rugăciunii e păcat, că Dumnezeu a spus: „Fiţi sfinţi!” –, și eu de sfinţi fără de rugăciune nu am auzit a fi! Iar apostolul Pavel spunea să ne rugăm neîncetat! Așadar, neîncetat, nu doar din când în când. În veacurile acelea nu erau nici preoţi, nici Biserici, nici călugări: era doar o comunitate de creștini într-o lume păgână. Lor le spunea Apostolul să se roage neîncetat și îndemnul este bun și pentru voi, cei care n-aveţi vreme de rugăciune, că nici cei din timpurile apostolice nu știau câtă vreme de rugăciune mai au, pentru că erau tot timpul sub prigoană. Faceți din viața voastră rugăciune și stați ca în fața Domnului neîncetat!

Se întâmplă câteodată ca oamenii credincioși să se scandalizeze din cauza celor rău-voitori sau celor necredincioși. Într-adevăr, dacă am arunca o privire în jurul nostru și dacă am judeca după logica noastră umană, am putea zice că Dumnezeu își împarte uneori darurile Sale într-un mod nedrept. Acolo unde ar trebui mai degrabă să dăruiască fericire, El nu rânduiește decât nefericire. Unde ar trebui să rânduiască bunăstare, El dă sărăcie, iar acolo unde ar trebui să fie prezentă sărăcia, El rânduiește bogăție. Atunci când așteptăm binecuvântarea Sa, El “ne răsplătește” cu o suferință, în timp ce pe alții îi menține într-o continuă stare de bine. Suntem tentați să spunem, utilizând o expresie modernă, că Dumnezeu face discriminări. Suntem scandalizați de acest lucru. De ce?
 
Pur și simplu fiindcă inima noastră este întoarsă spre toate aceste lucruri, se lipește de ele, ajunge să le iubească. Dar ar trebui să căutăm în altă parte soluția la această dramă. N-ar trebui să căutăm să suprimăm această aparentă discriminare de nedreptate aparentă. În noi înșine ar trebui să se producă schimbarea. Trebuie să ne înstrăinăm de ceea ce este omenesc, în tot cazul să ne întoarcem de la logica și gândirea umană comună, să ne îndepărtăm de dorința de posesie a tuturor acestor lucruri materiale. Trebuie să fim indiferenți față de toate acestea. Atunci când ne înstrăinăm de toate aceste lucruri, în acel moment Dumnezeu poate totul pentru noi, fiindcă doar Dumnezeu rămâne permanent cu noi. Acest lucru ne oferă o pace interioară adevărată. În caz contrar, dacă există în inima noastră vreun lucru care ne lipește de viața asta trecătoare și nu e orientat spre Veșnicie, nu vom înceta să fim dezorientați. 
 ,,Deoarece, cu adevărat, iubiții mei, oamenii voștri dragi care au plecat în Cer și au fost îndreptați, adică cei ce se află acum în Biserica biruitoare, socotiți că ei se gândesc la ogoarele pe care le-au avut aici pe pământ, la rudele, la femeia sau la copiii lor? Iubiții mei, ei sunt atât de ocupați acolo în Cer! Nu le rămâne vreme să se gândească la nimic altceva, la nimic altceva! Nu e loc pentru altceva! Și apoi cele pământești sunt atât de sărace... atât de sărace!

Ce-și va aminti soțul tău care a plecat? De tine? Și copilul tău, care a plecat din viața prezentă, de tine și vă aminti, de tine, mama, care plângi și te îndurerezi? Copilul tău, bărbatul tău, tatăl tău, mama ta și dacă, firește, sunt în Biserica biruitoare, acolo nu au timp pentru nimic altceva; ei se desfată necontenit de slava dumnezeiască".

Purtările copiilor sunt legate nemijlocit de starea părinţilor


 Ceea ce-i mântuieşte şi-i înrâureşte spre bine pe copii este viaţa din casă a părinţilor. Părinţii trebuie să se dăruiască iubirii lui Dumnezeu. Lângă copii trebuie să devină sfinţi prin blândeţe, prin răbdare, prin iubire. Să pună în fiecare zi un nou început al bunei rânduieli, o nouă însufleţire, înflăcărare şi iubire pentru copii. Iar bucuria ce le va veni şi sfinţenia care îi va cerceta vor revărsa har asupra copiilor. De obicei, pentru purtarea rea a copiilor greşesc părinţii.
 
Nu-i mântuiesc nici sfaturile, nici autoritatea, nici asprimea. Dacă părinţii nu se sfinţesc, dacă nu luptă, fac mari greşeli şi transmit răul pe care îl au înlăuntrul lor. Dacă părinţii nu trăiesc o viaţă sfântă, dacă nu vorbesc cu iubire, diavolul îi chinuieşte pe părinţi prin împotrivirile copiilor. Iubirea, unirea într-un suflet, buna înţelegere dintre părinţi este tot ceea ce trebuie pentru copii. Mare pază şi ocrotire.
 
Purtările copiilor sunt legate nemijlocit de starea părinţilor. Când copiii sunt răniţi de faptul că părinţii se poartă rău unul cu altul, îşi pierd puterile şi pornirea de a lucra spre a spori. Se plămădesc rău, iar casa sufletului lor se primejduieşte să se prăbuşească clipă de clipă.
 
(Ne vorbeşte părintele Porfirie – Viaţa şi cuvintele, Traducere din limba greacă de Ieromonah Evloghie Munteanu, Editura Egumeniţa, 2003, pp. 266-267)

 Să-ţi asculţi părinţii numai atunci când nu-ţi cer să faci ceva împotriva lui Dumnezeu.                                                                                                                                 SFÂNTUL IERARH IOAN GURĂ DE AUR, ARHIEPISCOPUL CONSTANTINOPOLULUI                                                                                                                    Fiule, să asculţi de părinţii care te-au născut. Pentru cele pe care ţi le-au oferit, cu nimic nu-i poţi răsplăti, nici să-i naşti, nici să trudeşti pentru ei, cum au făcut aceştia pentru tine. Şi când tatăl tău îl ceartă pe vreun frate de-al tău, tu trebuie să fii de partea tatălui.
Nu te mândri, fiule, cu tatăl tău cel bun şi virtuos. Bunătatea tatălui tău te va osândi pe tine, dacă te vei dovedi urmaş nevrednic. Mare lucru este să-ţi sprijini viaţa, dar şi mântuirea, pe lupta ta şi nu pe a altora. În viaţa de aici puţini sunt aceia care ne vor sprijini, iar în viaţa de dincolo nici unul. Cinstirile şi laudele de care se bucură părinţii noştri sunt şi ale noastre doar dacă îi imităm; altfel, nu numai că nu ne folosesc la nimic, dar se vor face şi pricină pentru care vom fi mai aspru pedepsiţi.
(Sfântul Ioan Gură de Aur, Problemele Vieții, traducere de Cristian Spătărelu și Daniela Filioreanu, Editura Egumenița, pp. 126-127)

AFIRMATII POZITIVE care activeaza INCREDEREA in noi insine

 

Afirmatiile pozitive:

– Targeteaza credintele subconstiente prin afirmatii scurte.

– Provoaca si submineaza credintele negative

– Inlocuiesc credintele negative cu afirmatii grijulii fata de noi insine.

 

100 de AFIRMATII POZITIVE pentru succes si increderea in noi insine

1. Imi amintesc mereu de victoriile mele si le celebrez.

2. Imi permit sa ma joc si sa ma bucur de viata.

3. In fiecare zi invat noi lucruri.

4. Gandesc lucruri pozitive despre mine.

5. Am increderea ca pot sa fac fata la orice.

6. Sunt un magnet pentru succes.

7. Vad noi oportunitati si le urmez.

8. A crede in mine e o alegere pe care o fac.

9. Sunt o persoana unica cu multe lucruri de oferit lumii.

10. Vad clar lucrurile pentru care trebuie sa fiu recunoscatoare/or.

11. Am o putere nelimitata.

12. Am o iubire de sine nesfarsita.

13. Am grija de mine.

14. Corpul meu se regenereaza in sanatate.

afirmatii pozitive, 100 de afirmatii pozitive, ce sunt afirmatiile pozitive

Foto: Myicahel Tamburini/ Pexels

15. Ii apreciez pe ceilalti oameni.

16. Sunt o/un maestra/u in domeniului meu de activitate.

17. Experimentez Iubirea oriunde merg.

18. Am o stima de sine de nezdruncinat.

19. Eliberez toata durrea din inima mea si din sufletul meu.

20. Merg la culcare in Pace si ma trezesc in Fericire.

21. Sunt foarte sanatoasa/s.

22. Invat repede.

23. Profit in mod eficient de timpul meu.

24. Imi onorez trupul.

25. Sunt foarte motivat/a si impartasesc aceasta motivatie cu ceilalti.

26. Sunt responsabil/a pentru tot ceea ce fac.

27. Schimb lucrurile pentru mai bine.

28. Sunt sanatoasa/s si plin de energie.

29. Schimb ceea ce imi e in putere sa schimb.

30. Traiesc in armonie cu Sinele meu superior.

31. Am infinite posibilitati.

afirmatii pozitive, ce sunt afirmatiile pozitive

Foto: Ryanniel Masucol/ Pexels

32. Traiesc viata in momentul prezent.

33. Sunt increzator/oare si curajos/oasa.

34. Cred in mine insumi/ insami si in abilitatie mele.

35. Pot sa indeplinesc orice imi propun.

36. Merit sa fiu un succes.

37. Imi setez mici teluri pe care le indeplinesc.

38. Pot. Sunt capabil/a si voi realiza.

39. Este atat de usor sa fiu eu insami.

40. Este atat de usor sa am incredere in viitor.

 afirmatii pozitive C-PTSD ce sunt afirmatiile pozitive meditatie psihologie cognitiv comportamentala strategii de supravietuire

Foto: Craig Adderley/ Pexels

41. Iubesc totul in legatura cu mine.

42. Ma iubesc si ma accept exact asa cum sunt.

43. Radiez autorespect.

44. Ma elberez de trecut cu usurinta.

45. Apreciez viata mea.

46. Am mereu grija de mine.

47. Sunt o persoana iubitoare si valoroasa.

48. Sunt entuziasmat/a si increzatr/oare in legatura cu viata.

49. Mintea mea puternica ma ghideaza spre prosperiate.

50. Ii tratez pe ceilalti cm miar placea sa fiu tratat.

51. Mintea mea e plina de ganduri pozitive si iubitoare.

 afirmatii pozitive C-PTSD ce sunt afirmatiile pozitive meditatie psihologie cognitiv comportamentala strategii de supravietuire

Foto: Galerie personala

52. Am incredere in mine si alegerile mele.

53. A-mi urma intuitia ma tine sanatos/oasa si in siguranta.

54. Sunt un/o prieten/a bun/a si ii ajut pe ceilalti cand au nevoie de mine.

55. Motivatia ma catapulteaza spre telurile mele.

56. Decid sa fiu prosper/a si independent/a financiar.

57. Ma eleiberez de nevoia de a primi aprobari de la ceilalti.

58. Sunt o persoana unica in lume.

59. Sunt un/o prieten/a bun/a si ii ajut pe ceilalti sa evolueze.

60. Azi voi face inca un pas spre visurile mele.

61. Lucruri minunate mi se intampla.

62. Lumea e un loc incantator si minunat unde sa traiesti.

63. Provocarile sunt oportunitati de a creste.

64. Ma eliberez de vina greselilor mele.

65. Inlocuiesc furia cu intelegerea si compasiunea.

66. Refuz sa ma predau.

67. Vad binele in orice situatie.

68. Am incedere in mine ca iau cele mai bune decizii.

 afirmatii pozitive C-PTSD ce sunt afirmatiile pozitive meditatie psihologie cognitiv comportamentala strategii de supravietuire

Foto: Pexels/ cottonbro

69. Am energie nelimitata.

70. Sunt o persoana uluitoare si inteligenta si asa ma vad si ceilalti.

71. Orice pas pe care il fac imi deschide tot mai multe oportunitati.

72. Am numai dragoste pentru cei care ma provoaca sa evoluez.

73. Ma accept total.

74. Sunt destinat/a pentru o viata completa si implinita.

75. Obtin mai mult prin intermediul gandurilor pozitive.

76. Sunt o persoana valoroasa.

77. Imi creez si vizualizez telurile.

78. Prin recunostinta, lumea mea se extinde.

79. Ofer recunstinta tuturor celor care ma sprijina.

80. Ma accept total si stiu ca merit tot ce e mai bun.

81. Azi voi avea o surpriza placuta.

82. Decid sa fiu o persoana prospera.

83. Dau tot ce e mai bun din mine in orice activitate.

84. Sunt increzator/oare ca va fi din ce in ce mai bine.

85. Universul ma sprijina.

 afirmatii pozitive C-PTSD ce sunt afirmatiile pozitive meditatie psihologie cognitiv comportamentala strategii de supravietuire

Foto: Galerie persoala

86. Ma accept total si stiu ca merit lucruri extraordinare.

87. Orice problema are o solutie.

88. Am mintea si abilitatea de a trece prin orice.

89. Ma consider un exemplu pentru ceilalti.

90. Am potentialul pentru o bogatie uriasa.

91. Imi permit sa am tot ce imi doresc.

92. Ii iert pe toti cei care imi datoreaza ceva.

93. Ma simt inspirat/a de visul meu in orice moment.

94. Am un potential uluitor si am sa il folosesc.

95. Traiesc intr-un depozit de energe pozitiva.

96. Zambetul meu ii incalzeste pe toti ceilalti.

97.Aleg sa ma focusez asupra a ceea ce am.

98. Sunt recunoscator/oare pentru toate bine-cuvantarile primite.

99. Am puterea de a-mi controla reactiile in fata provocarilor.

100. Ma deschid vietii.

Ce altceva este posibil? Cum devine si ai bine de atat?

Rugaciune catre Sfanta Mare Mucenita Irina

 

Cu umilinţa inimii şi cu evlavie venim noi, păcătoşii şi săracii, către tine, Sfântă slăvită fecioară şi Mare Muceniţă Irina, albina lui Hristos cea mult lucrătoare, care pe cuvintele Sfântului Duh, cele luminate şi mai dulci decât mierea şi fagurele, pe buzele tale le-ai purtat şi prin a lor dulceaţă şi lumină multe suflete ai îndulcit şi ai luminat; auzi-ne şi pe noi, nevrednicii, cei întristaţi şi apăsaţi de conştiinţa mulţimii păcatelor noastre, care, prin a noastră nesimţire şi lenevire, sporesc şi se întăresc, şi ca o rugină veche, prin obişnuinţă, cheltuiesc şi strică în toată vremea tăria şi frumuseţea sufletelor noastre. Şi de aceea, te rugăm pe tine, porumbiţa lui Hristos cea curată şi preablândă, care prin sfântă neprihănire ai zburat de pe pământ către acoperământul cerescului Vultur, nu ne uita pe noi cei nemernici şi cu totul neputincioşi, care ne zbatem, zăcând jos în această vale a plângerii şi a ispitirii, şi care îndrăznim a te pune pe tine mijlocitoare, sfântă fecioară, către Preabunul şi Preacuratul tău Mire, Hristos. Ia aminte la toţi cei care cu credinţă şi cu dragoste alergăm către tine la vreme de necaz şi de primejdii.
Ştim că tu ai mare îndrăzneală către Preabunul nostru Mântuitor, pentru a Cărui dragoste ţi-ai pus sufletul tău; de aceea credem fără de îndoire că la toată cererea spre folosul nostru vei fi ascultată de Preamilostivul Dumnezeu pe Care roagă-L să ne povăţuiască pe noi pe calea mântuirii şi să ne sprijinească cu darul Său la vreme de ispite şi de încercări şi să ne acopere cu a Sa milă de toate primejdiile văzuţilor şi nevăzuţilor vrăjmaşi.
Să ne trimită frica Sa în inimile noastre, că prin ea să vieţuim cu trezvie şi cu luare aminte, spre a scăpa de veşnicele munci şi a dobândi bucuria cea necuprinsă de minte şi fără de margini şi să slăvim împreună cu tine, Sfântă fecioară, pe Dumnezeul nostru, Cel închinat în Sfânta Treime, pe Tatăl, pe Fiul şi pe Duhul Sfânt, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!

Care este semnificația ciocnirii ouălelor?

 


Oul este asociat cu geneza, cu actul creației, iar oul de Paști îl simboliează pe Iisus în mormânt. Coaja oului semnifică piatra mormântului din care Iisus va ieși înviind. Ouăle vopsite pentru Paști ar trebui, de rigoare, să fie roșii, căci amintesc de sângele Domnului vărsat pentru noi. Ciocnirea ouălor semnifică deci deschiderea Sfântului Mormânt și Învierea, de aceea, prin tradiție, gestul ciocnirii ouălelor este însoțit de salutul pascal Hristos a Înviat!, respectiv Adevărat a Înviat!

Iertarea ! Iertati -ma!


 
Îţi cer iertare Doamne!
Iartă-mă că nu ştiu să mă rog ţie, de multe ori cer prea multe, în loc să-ţi mulţumesc în tot timpul, pentru tot ce am și pentru tot ce îmi dăruiești!
Iartă-mă pentru toate gândurile mele nechibzuite, pentru toate întrebările fără răspuns, pentru supărările fără sens, pentru dorinţe deşarte, pentru vorbe fără rost....Greşesc Doamne ,
iartă-mă, te iubesc sunt un păcătos/ă!..
Te iubesc, te cinstesc!
Iartă-mă Doamne!
Ajută-mă fie-ți milă, însoţeste-mă în tot locul!
Arată-mi Doamne , adevărul de minciună, ajută-mă să mă feresc de ispite și de rău!
Iartă-mă Doamne că am uitat că trupul meu este templu al Duhului Sfânt.
Iartă-mă Doamne pentru că au fost momente când am judecat fără să mă gândesc că nimeni nu cunoaşte judecăţile tale şi cât de departe suntem noi de ele!
Doamne, tu Eşti Mila şi Iubirea Infinită, Te rog, iartă-mă şi mă îmbracă cu nesfârşita Ta Iubire şi Lumină! Amin!
Iertarea este cea care ne ajută să trăim in prezent și nu în trecut.
Iertând ne eliberăm de povara propriei noastre suferințe pe care o purtăm uneori fără chiar să fim conștienți. Iertarea o stare în care ar trebui să trăim zi de zi și să ne amintim că :
,,Dacă iertați oamenilor greșelile lor, și Tatăl vostru cel ceresc vă va ierta greșelile voastre.” (Matei 6:14)
De cele mai multe ori, când vorbim de iertare ne gândim la iertarea acelor ce ne-au greșit sau la iertarea de care avem nevoie de la cei cărora le-am greșit cu gândul, cu vorba, cu fapta, cu intenție sau sau fără intenție.
Dar, la fel de important este să ne iertăm pe noi înșine!
( Părintele Arsenie Boca )
Iartă-ne pe toţi Dumnezeul nostru! Luminează-ne și dă-ne înțelepciune, ca să ne înţelegem să ne iubim, să fim buni creștini iertătatori și Milostivi!
🙏 Amin!


Cele mai mari sau cele mai grave pacate

Intreband, in momente, locuri si imprejurari diferite, patru dintre marii nostri parinti duhovnicesti (Parintii Arsenie Papacioc, Iustin Parvu, Ioan Iovan si Teofil Paraian), care sunt, in viziunea lor personala, cele mai mari sau cele mai grave pacate, pe care le savarsim, noi, oamenii, cu mici nuante sau deosebiri, mi-au raspuns astfel:
1. Ticalosia, josnicia sau viclenia de orice fel, adica, inclusiv, ipocrizia ori fatarnicia!
2. Mahnirea, supararea, dezamagirea si intristarea cuiva!
3. Oprirea sau diminuarea platii lucratorului ori, nedreptatirea cuiva, in orice mod!
4. Barfirea, clevetirea, vorbirea de rau, adica deprecierea sau deteriorarea imaginii sau reputatiei cuiva, in orice fel!
5. Luarea sau pomenirea numelui dumnezeiesc in desert precum si apararea, promovarea, impartasirea, sustinerea ori acceptarea oricarei erezii inclusiv (prin) negarea adevarurilor divine sau, de credinta!...
Sa stam cu frica, sa luam aminte, caci, sunt lucruri cu care, chiar, nu este de glumit!...
Altminteri, dupa fapta si rasplata!...
Ordinea in care le-am trecut nu are vreo relevanta ori semnificatie!...





Cel mai citit articol Formarea corpului haric https://viataeundans.blogspot.com/2023/06/formarea-cor