ROSTUL CITITULUI

 

- "Am citit o grămadă de cărți, însă în mare, pe majoritatea le-am uitat. Atunci, care e rostul cititului," fu intrebarea pe care un elev i-o adresă Maestrului său.

Maestrul nu-i oferi niciun răspuns.

După câteva zile, în timp ce se aflau în apropierea unui râu, Maestrul îi spuse tânărului învățăcel că îi e sete. Apoi îi arătă o strecuratoare veche și murdară, ce odihnea pe pământ și îi ceru să îi aducă puțină apă să bea.

- "Maestre, ce îmi cereți e lipsit de logică", protestă tânărul.

Maestrul însă nu-i oferi nicio explicație, văzându-și netulburat de meditația lui.

Înțelegând că nu avea sens să-și contrazică Maestrul, tânărul ucenic lua strecuratoarea și începu să execute absurda operațiune.

Și așa, tot scufunda strecuratoarea în apă și tot o umplea și de fiecare dată apa se scurgea prin orificiile strecuratorii.

Zeci de ori, sute de ori, a tot încercat, dar n-a fost chip ca apa să rămână în strecuratoare.

Într-un târziu, epuizat, se așeză lângă Maestru:

- "Mi-e peste putință să aduc apă cu strecuratoarea.

Iartă-mă, Maestre, mi-e imposibil; nu am reușit să trec această probă, am ratat, îmi pare rău!"

- "Nu, răspunse zâmbind Maestrul, nu ai ratat. Privește strecurătoarea: acum strălucește, e curată, zici că e nouă.

Apa care s-a scurs prin orificii a curățat-o."

"Vezi tu?" continuă Maestrul, "înainte de a citi o carte ești precum era strecurătoarea la început, iar cartea, precum apa din râu.

Nu are atât de mare importanță dacă nu poți păstra totul în memoria ta; importantă este apa pe care cărțile o lasă să curgă în tine; pentru că, fara urmă de îndoială, cărțile, cu ideile lor, cu emoțiile lor, cu sentimentele lor, cu cunoașterea lor, cu adevarul pe care îl găsești în paginile lor...curăță mintea ta și spiritul tău și te fac sa devii alt om: unul mai bun, renovat."

Acesta este rostul cititului .

Aceasta este arta lecturii.

Sfântul Isaac Sirul ne oferă 30 de îndemnuri ​despre bucuria smereniei:

 1)- Lasă-te răstignit şi nu răstigni.
⚜️  2) -Lasă-te nedreptăţit şi nu nedreptăţi.
⚜️ 3)- Lasă-te bârfit şi nu bârfi.
⚜️ 4) -Fii blând şi nu zelos şi rău.
⚜️ 5) -Veseleşte-te cu cei ce se veselesc şi plângi cu cei ce plâng. Căci acesta este semnul curăţiei.
⚜️ 6)-Fii bolnav cu cei bolnavi.
⚜️7) -Plângi cu cei păcătoşi.
⚜️8) -Bucură-te cu cei ce se pocăiesc.
⚜️ 9) -Fii prieten cu toţi oamenii, dar şi singur în cugetul tău.
⚜️10) -Fii părtaş la pătimirea tuturor, dar cu trupul tău fii departe de toate.
⚜️ 11)- Nu mustra pe cineva şi nu osândi nici chiar pe cei foarte răi în vieţuirea lor.
⚜️12)-Întinde haina ta peste cel ce a greşit şi acoperă-l.

⚜️13) -Şi dacă nu poţi lua asupra ta greşelile lui şi nu poţi primi certarea şi ruşinea în locul lui, rabdă-l măcar şi nu-l ruşina…

⚜️14)- De nu te linişteşti cu inima, linişteşte-te măcar cu limba.
⚜️15) -Şi dacă nu poţi pune rânduială în gânduri, pune rânduială măcar cu trupul tău.
⚜️16) -Şi de nu poţi lucra cu trupul tău, întristează-te măcar în cugetul tău.
⚜️17)- Şi de nu poţi sta la priveghere, priveghează măcar şezând pe patul tău sau chiar întins pe el.

⚜️18) -Şi de nu poţi posti două zile, posteşte măcar până seara.

⚜️19) -Şi de nu poţi până seara, păzeşte-te măcar să nu te saturi.
⚜️20) -De nu eşti curat în inima ta, fii curat măcar în trupul tău.
⚜️21)- De nu plângi în inima ta, imbracă-ţi cu jale măcar faţa ta.
⚜️22) -De nu poţi milui, vorbeşte măcar ca un păcătos.

⚜️ 23)-De nu eşti făcător de pace, fii măcar neiubitor de tulburare.
⚜️24) -De nu te poţi strădui, fă-te măcar în cuget netrândav.
⚜️25) -De nu eşti biruitor (asupra păcatelor), măcar să nu te mândreşti faţă de cei vinovaţi.
⚜️26)- De nu izbuteşti să închizi gura celui ce bârfeşte pe soţul tău, păzeşte-te măcar să nu te faci părtaş în aceasta cu el.

⚜️27) -De iubeşti blândeţea, rămâi în pace.
⚜️28) - Şi de te vei învrednici de pace, te vei bucura în toată vremea.

⚜️27) -Caută înţelepciunea şi nu aurul.
⚜️28)- Îmbracă-te în smerenie şi nu în mătase..
⚜️29) -Caută să dobândeşti pacea şi nu împărăţia…

⚜️30)-Iată, frate, îndemnul meu: mila să-ţi sporească în suflet până când vei simţi în inima ta aceeaşi milă pe care Domnul Iisus Hristos o are fata de tine. ✝️

(Sfântul Isaac Sirul – Cuvinte despre sfintele nevoinţe, Filocalia X)

Constantin Tănase, veselul artist sărac: „Ascundeți muștarul că vin actorii”

 

Constantin Tănase, considerat o figură legendară a teatrului de revistă românesc, actorul de comedie s-a născut la 5 iulie 1880 la Vaslui, într-o familie modestă, tatăl a fost laborant de farmacie, iar mama casnică. A fost un copil energic, vara alerga pe toate maidanele, înota în apa Vasluieţului şi prindea cu mâna peşti şi raci, iar iarna se dădea pe gheaţă, cu o singură patină, pe care o confecţionase chiar el. Din cauza nasului său lung copiii i-au spus „Năsăilă“, poreclă care îl va urma toată viața. Deși nu i-a plăcut cartea, a avut totuși două pasiuni: muzica și sportul. De ele s-a îndrăgostit încă din copilărie, mai ales de când mergea la spectacolele de teatru popular de la Grădina „Pîrjoala”, dar era nelipsit și de la concertele fanfarei militare care avea recitaluri în grădina publică din Vaslui. Chiar făcuse o trupă de teatru formată din copii, iar beciul și hambarul casei erau locurile unde puneau în scenă piese precum „Meșterul Manole”, „Căpitanul Valter Mărăcineanu” sau „Constantin Brâncoveanu”. Și când a fost în armată, în cadrul Regimentului 1 Geniu București, a organizat piese de teatru care aveau loc în sala de mese a regimentului.

După efectuarea stagiului militar a urmat cursurile Conservatorului de Artă Dramatică și a încercat să joace și în câteva trupe de teatru particulare, dar fără prea mare succes, astfel că la 40 de ani a luat viața în piept. A înfiinţat trupa de teatru de revistă „Cărăbuș”, chiar în centrul Bucureștiului, care promova un prototip de personaj apreciat de public, cetățeanul simplu, umilit și necăjit, mai mereu nedreptăţit de autorităţile statului, îmbrăcat în costum cu pătrățele, obligatoriu cu o crizantemă la butonieră și cu baston, şi devenit purtător de cuvânt al unor categorii sociale defavorizate. În trupa de la „Cărăbuş” s-au lansat figuri devenite legendare, precum Maria Tănase și Horia Șerbănescu, şi tot aici au fost aduse nume importante ale scenei internaţionale, un exemplu fiind dansatoarea de culoare Josephine Baker. Pe măsură ce situaţia sa financiară s-a îmbunătăţit, actorul a realizat numeroase acte caritabile, printre realizările la care a contribuit financiar aflându-se o biserică şi trei şcoli. S-a stins din viață la 29 august 1945 din cauza unei supradoze cu aspirine, în urma unei puternice infecţii faringiene. În epocă au existat zvonuri conform cărora actorul ar fi fost ucis din ordinul Armatei Roșii, din cauza cupletelor sale ironice la adresa soldaților ruși.

 

Constantin Tănase (n. 5 iulie 1880, Vaslui, Vaslui, România – d. 29 august 1945, București, România) a fost un actor român de scenă și de vodevil, celebru cupletist și o figură cheie în teatrul de revistă românesc.

Viața

S-a născut într-o familie modestă (tatăl, Ion Tănase, era laborant de farmacie), într-o casă țărănească din Vaslui, județul Vaslui. A fost un elev mediocru, cele mai mari note fiind la muzică și sport, iar primul contact cu teatrul l-a avut prin frecventarea spectacolelor de la Grădina "Pîrjoala", unde se juca teatru popular, cu actori precum Zaharia Burienescu si I.D. Ionescu. Acest lucru l-a inspirat în crearea unui grup de teatru de amatori împreuna cu prietenii, cu care juca scene din piesele Meșterul Manole, Căpitanul Valter Mărăcineanu sau Constantin Brâncoveanu, prima lor scenă fiind beciul casei. În timp, reprezentațiile s-au mutat în hambar și chiar în poiată.

Prima experiență profesională ca actor a fost în cadrul trupei de teatru de limba idiș condusă de Mordechai Segalescu: aveau nevoie de un actor pentru un spectacol in Vaslui și a fost ales tânărul Tănase, care era deja nelipsit de la repetiții. În 1896 termina gimnaziul și, în ciuda dorinței sale de a deveni actor, s-a înscris la liceul militar din Iași, unde a fost respins la examenul medical, singura probă unde nu-și făcuse griji, în favoarea unui fiu de colonel. Dezamăgit, s-a îndreptat către Brăila, unde a frecventat o scurtă perioadă liceul "Nicolae Bălcescu", la care însă a fost nevoit să renunțe după câteva săptămâni din lipsă de bani.

În Brăila s-a împrietenit cu învățătorul și scriitorul Ion Adam, care i-a oferit tânărului de 18 ani catedra sa din Cursești, Rahova, de vreme ce Adam urma să plece la cursuri în Belgia. S-a descurcat destul de bine ca învățător, însă a intrat în conflict cu directorul și câțiva profesori. Cu ajutorul lui Adam, a primit un alt post la Hârșoveni, Poenești, unde învățase poetul Alexandru Vlahuță. Tănase și-a dezvoltat repede propriul stil de predare, aducând muzica și gimnastica pe primul loc, lucru care a atras noi elevi către școală. Părinții elevilor au fost de asemenea implicați în activitățile școlare, prin excursii în aer liber, unde preda istorie și geografie. Ajuns foarte repede un personaj iubit în localitate, atrage însă antipatia notarului și câtorva avocați locali care nu îi apreciau metodele, astfel încât Tănase este în cele din urmă dat afară.

Ziua de 14 octombrie 1899 îl găsește în București, unde s-a înrolat voluntar la Regimentul 1 Geniu București. După efectuarea stagiului militar s-a înscris la cursurile Conservatorului de Artă Dramatică, de unde a absolvit în 1905. A început sa lucreze în teatru, și s-a căsătorit cu Virginia Niculescu în 1917.

In 1919 a pus bazele trupei de teatru Cărăbuș în București, împreună cu care urma să creeze o tradiție de teatru de cabaret/ revistă pe parcursul următorilor 20 de ani, tradiție prezentă și astăzi, mai ales la Teatrul de revistă „Constantin Tănase”, care funcționează încă la adresa fostului "Cărăbuș" pe Calea Victoriei, 33-35, în inima Bucureștiului.

În buna tradiție a marilor actori de comedie, a creat un tip de personaj, acela al cetățeanului simplu, umil și necăjit, mereu în contradicție cu birocrația aparatului de stat; personajul său, unic în costumul său clasic, cu pătrățele, crizantemă la butonieră și bastonaș, s-a făcut purtătorul de cuvânt al unei întregi categorii sociale, ceea ce-l va aduce de multe ori în atenția cenzurii.

Împreună cu "Cărăbuș" a făcut numeroase turnee prin țară, și cel puțin un turneu în Turcia. Tănase a jucat de asemenea și la Paris. O sursă menționează operele de caritate ale actorului – 3 școli primare și o biserică.

La "Cărăbuș", Tănase lansează carierele a numeroși artiști, mai ales Maria Tănase și Horia Șerbănescu.

A fost decorat la 28 ianuarie 1942 cu Ordinul „Coroana României” în gradul de Comandor.^[1]

Moartea

Constantin Tănase jucând în Visul lui Tănase (1932)

Tănase a murit în București pe 29 august 1945. Au existat zvonuri conform cărora actorul ar fi fost ucis de către Armata Roșie invadatoare. Potrivit acestei versiuni, Tănase încă mai juca în București, un an după sosirea rușilor, și a fost ucis din cauza satirei la adresa soldaților ruși care aveau obiceiul să "rechiziționeze" toate bunurile personale purtate la vedere, mai ales ceasuri, pe care le cereau spunând "Davai ceas". Tănase a compus un cuplet:

„Rău a fost cu «was ist das»
Da-i mai rău cu «davai ceas»
De la Nistru pân' la Don
Davai ceas, davai palton
Davai casă și moșie
Harașo, tovărășie!”

După mai multe reprezentații a fost arestat, amenințat cu moartea, și i s-a ordonat să nu mai joace piesa. Dar Tănase nu era omul ușor de intimidat. La următorul spectacol a apărut pe scenă într-un pardesiu imens, cu mâinile "bandajate" cu ceasuri de mâna. Spectatorii l-au aplaudat frenetic la apariție, deși actorul nu a scos nici un cuvânt. Apoi și-a deschis pardesiul, scoțând la iveală un imens ceas cu pendulă. Arătând către acesta, a spus doar: "El tic, eu tac, el tic, eu tac". Două zile mai târziu marele actor era mort.

Nepotul actorului, Tănase Radu Alexandru, a oferit o versiune:^[2] blocaj renal în urma unui tratament cu 20 de aspirine/zi, aplicat în urma unei infecții faringiene survenită datorită consumului unei halbe de bere rece într-o zi călduroasă de vară. Întrucât de puțină vreme se inventase penicilina, un apropiat s-a oferit sa îi procure antibioticul din Italia. Din păcate un membru al familiei a refuzat oferta, argumentând că maestrul Tănase avea un sistem de autoreglare al organismului foarte eficient. Ceea ce a urmat s-a dovedit fatal pentru marele actor, teatrul românesc pierzând prematur una dintre cele mai mari valori ale sale din toate timpurile.

A fost înmormântat în Cimitirul Bellu.^[3]

Opera

Teatrul lui Tănase era adesea politic și avangardist. Iată câteva versuri reprezentative dintr-un cântec:

„În țara asta, țara pâinii
Să aibă pâine chiar și câinii
Guvernul nostru ne obligă
S-avem o zi de mămăligă
Lor ce le pasă cum e traiul
Scumpiră trenul și tramvaiul
Scumpiră tot, la cataramă
Până și pâinea și tutunul
Și când înjuri pe șleau de mamă
Ei, cică, eu fac pe nebunul.”

„Teoria mea-i ușoară
Toată viața e o scară
Pe care, ca și la moară
Toți o urcă și-o coboară”

Și cu asta ce-am făcut?

„Ne-am trezit din hibernare
Și-am strigat cât am putut:
Sus cutare! Jos cutare!
Și cu asta ce-am făcut?

Am dorit, cu mic, cu mare,
Și-am luptat, cum am știut,
S-avem nouă guvernare,
Și cu asta ce-am făcut?

Ca mai bine să ne fie,
Ne-a crescut salariul brut,
Dar trăim în sărăcie,
Și cu asta ce-am făcut?

Ia corupția amploare,
Cum nicicând nu s-a văzut,
Scoatem totul la vânzare,
Și cu asta ce-am făcut?

Pentru-a căștiga o pâine,
Mulți o iau de la-nceput,
Rătăcesc prin țări străine,
Și cu asta ce-am făcut?

Traversăm ani grei cu crize,
Leul iar a decăzut,
Cresc întruna taxe-accize,
Și cu asta ce-am făcut?

Totul este ca-nainte,
De belele n-am trecut,
Se trag sforile, se minte,
Și cu asta ce-am făcut?

Se urzesc pe-ascuns vendete,
Cum nicicând nu s-a văzut,
Țara-i plină de vedete,
Și cu asta ce-am făcut?

Pleacă-ai noștri, vin ai noștri!
E sloganul cunoscut;
Iarăși am votat ca proștii,
Și cu asta ce-am făcut?”

Citate

"Sinceritatea este un pericol numai pentru ignoranți"

"Idealurile se aseamană cu stelele: nu poți ajunge la ele, în schimb te poți orienta".

Filmografie

• "Peripițiile călătoriei lui Rigadin de la Paris la București" (1924, film mut)
• "Visul lui Tănase" (1932)
• "Răbdare Tănase!" (1943)

Moștenire

Din momentul în care s-a mutat la București, singurele vizite făcute părinților au fost în timpul turneelor cu "Cărăbuș". Cu toate acestea, una dintre cele două case de cultură din Vaslui îi poartă astăzi numele, iar arhivele sale personale și multe dintre obiectele care i-au aparținut au fost donate de soția actorului către muzeul județean Vaslui. Începând cu anul 1970 la Vaslui are loc un festival de teatru de comedie sub conducerea lui Valentin Silvestru. Festivalul, acum și festival internațional de caricatură, atrage comedianți din toată țara începând cu anul 1980.

Lectura schimbă gândirea, înfățișarea, dar mai ales destinul.

O carte, o viață!

 

ULEIURI CARE ITI PROTEJEAZA TENUL DE SOARE

 Ulei de susan
Principala calitate a uleiului de susan este că absoarbe o parte din razele UV. Ceea ce-l face un ulei foarte bun pentru protecţia pielii (se găseşte şi printre ingredienţii cremelor cu protecţie solară).

Uleiul din seminţe de morcov
Este un ulei mai puţin folosit la noi, dar acest ulei este foarte bun pentru piele, mai ales dacă vorbim de protejarea ei. Conţine multă vitamina A şi are proprietăţi antiseptice şi antioxidante. Produsele cu ulei de seminţe de morcov au un factor de protecţie solară SPF 38-40.

Uleiul din germeni de grâu
Este un ulei bogat în vitamina E, vitamina K şi grupul de vitamine B. Uleiul din germeni de grâu acţionează ca antioxidant, combate radicalii liberi şi ajută la hidratarea pielii. De aceea, este indicat pentru protecţia pielii.

Uleiul de avocado
Este un ulei cu un conţinut bogat de vitamina A, B, C, D, E, K, dar şi acid folic, calciu, fier, magneziu, acizi graşi nesaturaţi şi antioxidanţi ce oferă pielii factor de protecţie solară. Însă, pentru că factorul de protecţie este unul mai mic este indicat să foloseşti acest ulei dacă pielea ta este mai închisă la culoare sau când eşti deja bronzată.