sâmbătă, 29 iunie 2024

Dragostea nu este ceva ce faci. Iubirea este ceva ce ești.

 


Promite-ți să vorbești despre bunătate, frumusețe, dragoste fiecărei persoane pe care o întâlnești,
pentru a-ți face toți prietenii să simtă că există ceva mare în legătură cu ei,
Să te uiți la partea frumoasă a tuturor lucrurilor
și să lupți pentru ca optimismul tău să devină realitate. 

Fericirea nu este exuberantă sau zgomotoasă, ca plăcerea și veselia.
Este liniște, liniște, blândețe, este o stare interioară de satisfacție care începe cu iubirea de sine.
Dacă ești în căutarea unei comori, trebuie să o cauți în locurile cele mai puțin vizibile,
Nu-l căutați în cuvintele oamenilor, veți găsi doar vânt.
Căutați-o în adâncul sufletului celor care știu să vorbească doar cu tăceri.
 

Dragoste adevărată
Nu este nici fizic, nici romantic.
Dragoste adevărată
este acceptarea a tot ceea ce este,
A fost, va fi și nu va fi.
Cei mai fericiți oameni
nu sunt neapărat
cei care au tot ce este mai bun din toate,
Dar cei care fac tot posibilul
din ceea ce au.
Viața nu este o chestiune
despre cum să supraviețuiești furtunii,
Dar ca dansul în ploaie!

Țineți-vă de cei care v-au observat când erați invizibili.

Hristos a Inviat!


  NU ESTE AICI, CI S-A SCULAT.(Luca 24,6)

Dorul care te locuiește, după lume sau după Dumnezeu, acela te și stăpânește Sfântul Chiril Fileotul

 

Când dorul după Hristos nu biruiește în tine într-atât încât să fii nepătimitor în tot necazul tău pentru bucuria cea întru El, cunoaște că lumea trăiește în tine mai mult decât Hristos. Și când boala, sau lipsa, sau nimicirea trupului, sau frica de cei care-l vatămă pe el tulbură mintea ta de la bucuria nădejdii tale și de la grija cea curată după Dumnezeu, cunoaște că trupul trăiește în tine, și nu Domnul.

Să ne temem nu de boală, ci de păcatele pentru care vine boala, și de boala sufletului, nu a trupului. Căci dacă nimeni nu ar mai muri, răutatea ar rămâne nepedepsită. Boala este piedică trupului, iar nu sufletului, dacă tu nu voiești. Ologirea este piedică piciorului, iar nu voii libere. Ia pe fiecare dintre cele ce ți se întâmplă și vei afla că acestea sunt piedică pentru orice altceva, dar nu pentru sufletul tău. Dacă ne punem toată râvna și toată grija ca să scăpăm de moartea trupească, cu cât mai mult suntem datori să ne străduim să scăpăm de omorârea sufletească? Fiindcă nu este nici o piedică pentru cel care vrea să se mântuiască, decât numai nepurtarea de grijă și lenevirea sufletului. Căci fiind întrebat cineva: „Cât timp este bine ca un om să trăiască pe pământ?”, a răspuns: „Până ce va înțelege că a muri este mai bine decât a trăi”. „Și care dintre morți e cea mai rea?”, a zis: „Cea dusă dincolo de legi”. Preferă să mori, decât să trăiești în chip rușinos. E mai bine să mori, decât să-ți înnegrești sufletul prin neînfrânare. Vai celui care nu este mort păcatului, cu ajutorul lui Dumnezeu, că acela se va muta de la moartea cea vremelnică la cea veșnică. Și Iisus a zis către cel care I-a spus: „Îngăduie-mi să mă duc să îngrop pe tatăl meu”: „Lasă morții să-și îngroape morții lor”. Sunt două feluri de moarte. Căci este mort care este mort pentru că nu se mișcă și nu lucrează. Și este mort cel omorât cu sufletul pentru că nu urmează vieții harului. Nu moartea pierde sufletul, ci viața rea. Pentru aceea și prorocul zice: „Moartea păcătosului este rea”, fiindcă, la cei drepți, este o moarte care nu este rea prin fire, ci bună. Cei care mor împreună cu Hristos sunt în moarte bună și cei care au murit păcatului au murit cu moarte bună și mântuitoare. Iar moartea păcătoșilor este rea. Căci îi așteaptă pe ei osânda, precum și pe bogatul cel îmbrăcat în porfiră și vison, veselindu-se în toate zilele în chip strălucit.

Așadar, când dorul după Hristos nu biruiește în tine într-atât încât să fii nepătimitor în tot necazul tău pentru bucuria cea întru El, cunoaște că lumea trăiește în tine mai mult decât Hristos. Și când boala, sau lipsa, sau nimicirea trupului, sau frica de cei care-l vatămă pe el tulbură mintea ta de la bucuria nădejdii tale și de la grija cea curată după Dumnezeu, cunoaște că trupul trăiește în tine, și nu Domnul. Căci dorul care te biruiește și stăpânește întru tine, acela este care trăiește întru tine.

(extras din Viața Sfântului Chiril Fileotul*, traducere de Laura Enache, în pregătire pentru Editura Doxologia)

*călugăr trac de la anul 1100

 

Dorul dumnezeiesc biruiește orice durere

Sf. Porfirie Cavsocalivitul

Capătul virtuții este iubirea lui Dumnezeu, care este desăvârșită și absolută. Când sufletul nostru este mistuit de dorul dumnezeiesc, atunci buna-pătimire a trupului se veștejește.

Dumnezeiescul dor biruiește orice durere, și astfel orice durere se preface în iubire a lui Hristos. Iubiți-L pe Hristos și vă va iubi și El. Toate durerile vor trece, vor fi biruite, vor fi preschimbate. Atunci toate devin Hristos, toate devin Rai. Dar, ca să trăim în Rai, trebuie să murim, să murim pentru toate. Atunci vom trăi într-adevăr, vom trăi în Rai. Dacă nu murim omului celui vechi, nimic nu se face.

Cel ce iubește puțin, dă puțin; cel ce iubește mai mult, dă mai mult. Iar cel ce iubește foarte mult, ce are vrednic de dat? Se dă pe sine însuși!

Ne vorbește Părintele Porfirie, Ed. Bunavestire, Galați, 2003

Noi, creştinii, postim de dorul Mirelui Hristos

 

Perioada postului în care am intrat este una de intensă pregătire duhovnicească în vederea curăţirii sufletului prin pocăinţă sinceră, exprimată prin rugăciune, fapte bune şi abţinerea temporară de la mâncăruri de origine animală. Toată această pregătire are menirea de a ne ţine departe de păcat şi mai aproape de Dumnezeu, este o întărire a voinţei în conlucrare cu harul dumnezeiesc, o fortificare a sufletului care ne face mai puternici în faţa ispitelor. Aşadar, în post, chiar dacă slăbim trupeşte, ne întărim duhovniceşte.

Abţinerea de la mâncarea de dulce este un semn al libertăţii, al biruinţei voinţei asupra înclinărilor spre rău ale trupului, dar şi o jertfă pe care credinciosul o aduce lui Dumnezeu. Temeiuri despre post găsim atât în Sfânta Scriptură, cât şi în Sfânta Tradiţie. Prorocii Moise, Ilie, David, Ioan Botezătorul au practicat postul, Însuşi Mântuitorul Iisus Hristos a postit 40 de zile înainte de ieşirea Sa publică la propovăduire. După ce a postit şi a fost ispitit de diavol „...a început Iisus să propovăduiască şi să spună: Pocăiţi-vă, căci s-a apropiat Împărăţia cerurilor” (Matei 4, 17). Totodată, Hristos-Domnul ne arată în Predica de pe Munte care sunt condiţiile adevăratului post. „Când postiţi, nu fiţi trişti ca făţarnicii (...). Tu însă când posteşti, unge capul tău şi faţa ta o spală, ca să nu te arăţi oamenilor că posteşti, ci Tatălui tău, Care este în ascuns, şi Tatăl tău, Care vede în ascuns, îţi va răsplăti ţie” (Matei 6, 16-17).

O frumoasă sinteză a învăţăturilor despre post o găsim la Sfântul Vasile cel Mare, care zice: „Dacă lumea ar posti, nu s-ar mai face arme, n-ar mai fi războaie, tribunale şi închisori. Postul i-ar ajuta pe toţi să se înfrâneze, nu numai de la mâncare, ci să izgonească iubirea de arginţi, lăcomia şi orice vicleşug. Postul ne face asemenea îngerilor”. Sfântul Ioan Gură de Aur arată originea divină a postului în Rai, prin interzicerea dată de către Dumnezeu protopărinţilor noştri de a mânca din acel pom din mijlocul Edenului: „Dacă Adam şi Eva ar fi postit, dacă s-ar fi înfrânat, n-am mai fi avut nevoie de postul de acum. Ne-am îmbolnăvit prin neascultare şi trebuie să ne vindecăm prin ascultarea de Dumnezeu şi prin post (înfrânare)”.

Nu întâmplător Mântuitorul Iisus Hristos a început propovăduirea Evangheliei Sale prin îndemnul hotărâtor: „Pocăiţi-vă, căci s-a apropiat Împărăţia cerurilor”, deoarece numai în stare de pocăinţă sinceră (care trebuie înţeleasă nu ca simplă remuşcare pentru păcatele săvârşite, ci ca o reală convertire), omul se poate împărtăşi de lumina cea neapusă din Împărăţia lui Dumnezeu. Perioada Postului Mare este un timp prielnic pocăinţei intense, rugăciunii şi milosteniei, adică reorientării puterilor noastre sufleteşti spre cele cu adevărat folositoare şi nepieritoare. Atunci când ne referim la pocăinţă trebuie să ştim că aceasta este necesară omului întreaga sa viaţă. Pocăinţa/metanoia trebuie să îl însoţească pe om în toate zilele vieţii sale. Metanoia în limba greacă înseamnă schimbarea minţii, deci nu este vorba numai despre un simplu regret faţă de păcate, ci despre transformarea interioară a omului, a perspectivei sale de acţiune în lume ca dar al lui Dumnezeu.

Totodată, Postul Mare este un timp al mărturisirii păcatelor în cadrul Sfintei Taine a Spovedaniei. Sfântul Simeon Noul Teolog subliniază într-una din scrierile sale că omul primeşte harul dumnezeiesc numai după ce i se iartă păcatele în urma pocăinţei, a mărturisirii păcatelor şi a lacrimilor. Şi tot el precizează faptul că pocăinţa este o lucrare fără hotar. „De la pocăinţă ne vine spălarea întinăciunii faptelor ruşinoase. După ea primim împărtăşirea de Duhul Sfânt. Dar nu în chip simplu, ci după credinţa, simţirea şi smerenia celor ce s-au pocăit din tot sufletul. Însă numai după iertarea deplină a păcatelor de mai înainte, primită de la părintele care ne-a luat asupra sa. De aceea, bine este să ne pocăim în fiecare zi, pentru porunca ce s-a dat. Căci îndemnul «Pocăiţi-vă, căci s-a apropiat Împărăţia cerurilor» ne arată lucrarea aceasta ca fiind fără hotar” (Sfântul Simeon Noul Teolog, „Cele 225 de capete teologice şi practice”, în: Filocalia, Vol. 6).

Vorbind despre aspectele postului, ieromonahul Makarios Simonopetritul sublinia că acesta atrage restaurarea firii, el fiind începutul pocăinţei. Căderea primilor oameni a însemnat o ruptură a postului, de aceea, această acţiune şi perioadă de curăţire a sufletului prin pocăinţă şi cerere a harului dumnezeiesc, exprimată în mod curent prin abstinenţă şi rugăciune smerită, este o reîntoarcere a omului în Rai, postul adevărat fiind acela care ridică mintea spre contemplaţia cerească.

Astăzi, postul este cu atât mai necesar de practicat, cu cât răutatea şi păcatele s-au înmulţit peste tot. Însă, în lumea aceasta materialistă, postul parcă nu mai are trecere. Pentru adevăraţii creştini, Postul Mare este o călăuză, un timp sfânt al pocăinţei, al mărturisirii păcatelor, al iertării şi al unirii cu Hristos prin Sfânta Împărtăşanie. Totodată, Postul Sfintelor Paşti este o perioadă de pregătire pentru marea sărbătoare a Învierii Domnului, de aceea Părinţii Bisericii numesc Postul Mare ca fiind urcuş interior spre Înviere. Separat de rugăciune şi de Sfânta Euharistie, neînsoţit de fapte bune, postul devine o simplă dietă, care poate conduce adeseori la tensiune interioară şi dezechilibru. Având numai un scop trupesc, „postul” acesta nu are nimic de-a face cu postul creştin.

Dacă citim însă cu atenţie Sfintele Evanghelii vom vedea că ele ne oferă o învăţătură înaltă despre post pe care nu o întâlnim în iudaism, în islam sau la alte religii. Noi, creştinii, postim de dorul Mirelui Hristos. Postului creştin Însuşi Mântuitorul îi va da o semnificaţie eshatologică. „Atunci au venit la El ucenicii lui Ioan zicând: Pentru ce noi şi fariseii postim mult, iar ucenicii Tăi nu postesc? Şi Iisus le-a zis: Pot, oare, fiii nunţii să fie trişti cât încă mirele este cu ei? Dar vor veni zile când mirele va fi luat de la ei şi atunci vor posti” (Matei 9, 14-15). Aşadar, până la revenirea Mântuitorului Iisus Hristos întru slavă, adevăraţii creştini aşteaptă cu mult dor pe Mirele Care a fost luat de la ei. În tot acest timp de sfântă aşteptare, postul are rolul său precis, nu doar de înfrânare a trupului, ci el este mai curând semn al aşteptării eshatologice. Înţelegând aceste adevăruri şi noi vom îmbrăţişa cu multă bucurie postul pe care-l vom uni cu rugăciunea şi milostenia.

 

 

 

𝓣𝓻𝓪𝓷𝓼𝓯𝓸𝓻𝓶𝓪 𝓾𝓷 𝓵𝓾𝓬𝓻𝓾 𝓷𝓮𝓰𝓪𝓽𝓲𝓿 𝓲̂𝓷𝓽𝓻 - 𝓾𝓷 𝓻𝓮𝔃𝓾𝓵𝓽𝓪𝓽 𝓹𝓸𝔃𝓲𝓽𝓲𝓿


𝓣𝓻𝓪𝓷𝓼𝓯𝓸𝓻𝓶𝓪 𝓾𝓷 𝓵𝓾𝓬𝓻𝓾 𝓷𝓮𝓰𝓪𝓽𝓲𝓿 𝓲̂𝓷𝓽𝓻 - 𝓾𝓷 𝓻𝓮𝔃𝓾𝓵𝓽𝓪𝓽 𝓹𝓸𝔃𝓲𝓽𝓲𝓿

omul niciodată nu se îndreaptă


 "Niciodată să nu rănim, să nu jignim și să nu supărăm pe nimeni. Să nu îl facem pe celălalt să se simtă în ochii noștri lipsit, micșorat, inferior, pentru că astfel îi omorâm sufletul. Acest om se va răni, se va traumatiza și nu va putea să reușească în viață. Niciodată să nu accentuăm și să nu amintim celuilalt neputința sa, păcatul său, răutatea sa, problema sa. Ci să avem numai cuvinte de bine pentru el, însă nu laude naive.

Pentru că omul niciodată nu se îndreaptă prin umilire, prin înjosiri, prin observații, prin a-i arată greșelile permanent. Trebuie să fie sfânt ca să se îndrepte în acest fel. Dar, dacă ar fi fost sfânt, nu ar fi avut astfel de probleme, ca să aibă nevoie de observațiile tale. Însă, dacă este așa cum este, singurul lucru de care are nevoie este respectul tău total față de persoana lui, astfel încât să poată să se îndrepte la un moment dat, văzând pacea ta, blândețea ta, dragostea ta, îngăduință ta, răbdarea ta, bunătatea ta, dulceața ta...

Numai cine are aceste virtuți poate îndrepta pe aproapele. Însă, aceste lucruri cer noblețe sufletească și delicatețe. Dacă nu suntem atenți la cel de lângă noi, și nu suntem nobili sufletește și delicați, nu vom putea vreodată să ne numim fiii lui Dumnezeu. Și în cer să ne pună Domnul, noi nu vom putea viețui cu niciun om."

— Pr. Emilianos Simonopetritul

În fiecare zi noi suntem alți

 "Această afirmație, "în fiecare zi noi suntem alții", poate fi folosită ca un reper pentru dezvoltarea personală și auto-îmbunătățire. Iată câteva moduri în care o puteți aplica în viața de zi cu zi:

  1. Învățare continuă: Încercați să învățați ceva nou în fiecare zi. Acest lucru vă va ajuta să vă dezvoltați și să vă îmbunătățiți în mod constant.
  2. Reflectarea asupra experiențelor: Luați-vă timp la sfârșitul fiecărei zile pentru a reflecta asupra a ceea ce ați învățat și cum v-ați schimbat.
  3. Acceptarea schimbării: Înțelegeți că schimbarea este o parte naturală a vieții și că este normal să evoluați și să vă schimbați în timp.
  4. Setarea obiectivelor: Stabiliți-vă obiective mici pentru fiecare zi. Acestea vă vor ajuta să vă îmbunătățiți și să vă dezvoltați în mod constant.
  5. Practicați empatia: Încercați să înțelegeți și să respectați perspectivele altora, deoarece și ei se schimbă și evoluează în fiecare zi.
    Prin aplicarea acestei mentalități, puteți vedea fiecare zi ca o oportunitate de a deveni o versiune mai bună a dumneavoastră. "

Care este cel mai bun mod de a începe să faci o schimbare in lume?


 "Schimbarea lumii poate părea o sarcină copleșitoare, dar adevărul este că fiecare dintre noi poate contribui la aceasta în moduri mici și semnificative. Iată câteva sugestii despre cum puteți începe:

  1. Educație: Învățați cât mai mult posibil despre problemele care vă pasionează și împărtășiți aceste informații cu ceilalți. Educația este o unealtă puternică pentru schimbare.
  2. Voluntariat: Implicați-vă în comunitatea locală prin voluntariat. Acest lucru poate avea un impact direct și imediat asupra celor din jur.
  3. Sustenabilitate: Faceți alegeri de viață durabile. Acest lucru poate include reciclarea, reducerea consumului de energie sau alegerea de a cumpăra produse ecologice.
  4. Vot: Participați la procesul democratic prin vot. Alegeți liderii care reflectă valorile și obiectivele dvs.
  5. Donare: Dacă aveți posibilitatea, donați către cauzele care vă pasionează. Fiecare donație contează, indiferent cât de mică este.
  6. Gentilețe: Fiți amabili cu cei din jur. Un simplu act de bunătate poate avea un impact mare asupra zilei cuiva.
    Amintiți-vă, fiecare pas contează, indiferent cât de mic este. Schimbarea începe cu noi. "

"Seva de mesteacăn

 "Seva de mesteacăn este o băutură naturală și sănătoasă, iar conservarea ei poate fi o modalitate excelentă de a beneficia de proprietățile sale. Iată câteva informații relevante despre seva de mesteacăn și cum să o păstrezi în stare congelată:
Ce este seva de mesteacăn?
Seva de mesteacăn este un lichid incolor, asemănător apei, cu un gust dulceag și proaspăt.
Este extrasă din scoarța arborelui de mesteacăn și conține substanțe nutritive valoroase.
Beneficiile sevei de mesteacăn:
Minerale și vitamine: Seva de mesteacăn conține calciu, magneziu, zinc, mangan, fosfor, potasiu, acid folic, vitamina C, cupru, aminoacizi și polifenoli.
Hidratare: Datorită conținutului de magneziu și potasiu, este o sursă excelentă de electroliți.
Protejează pielea: Vitamina C din seva de mesteacăn protejează pielea de radiațiile ultraviolete, contribuind la prevenirea ridurilor și semnelor de îmbătrânire.
Cum să păstrezi seva de mesteacăn în stare congelată:
Congelare: Seva de mesteacăn poate fi congelată pentru a prelungi durata de păstrare." AI
PS: Un lucru extrem de important este modul colectoare, adică de timpul de staționare in punctul de colectare, si de sistemul de filtrare utilizat ulterior colectării. Experiența anilor trecuți mă ajută mult și in acest an voi putea creste durata de consum, si numai cu staționare in frigider, cu aproximativ 30%. La aceasta creștere a duratei de consum un rol important îl va avea metoda de filtrare, care, in acest an, se va face până la 0,24 microni !!!

Despre perfecțiunea răbdării:


 "Răbdarea este adesea considerată o virtute și poate fi văzută ca o formă de perfecțiune în sine. În multe culturi și tradiții, răbdarea este valorizată ca o calitate care reflectă înțelepciune, autocontrol și maturitate. Perfecțiunea răbdării poate fi înțeleasă în mai multe moduri:

  1. Răbdare în fața provocărilor: Acest lucru implică menținerea calmului și a compoziției chiar și atunci când ne confruntăm cu dificultăți sau obstacole. Aceasta este o formă de răbdare care ne permite să navigăm prin situații dificile fără a ne pierde speranța sau a ne lăsa copleșiți de emoții negative.
  2. Răbdare cu ceilalți: Aceasta implică înțelegerea și acceptarea faptului că fiecare persoană are propriul său ritm și că poate fi necesar să așteptăm ca ceilalți să se alinieze la ritmul nostru. Aceasta este o formă de răbdare care promovează armonia și înțelegerea în relațiile noastre cu ceilalți.
  3. Răbdare cu sine: Aceasta implică recunoașterea faptului că creșterea și dezvoltarea personală necesită timp. Aceasta este o formă de răbdare care ne permite să ne acceptăm imperfecțiunile și să lucrăm la îmbunătățirea noastră fără a ne grăbi sau a ne critica prea aspru.
    În concluzie, perfecțiunea răbdării poate fi văzută ca o abilitate de a naviga prin viață cu grație, înțelegere și autocontrol."

La mulți ani! tuturor celor ce poartă numele Sfinților Pentru și Pavel!


 

Sfintii Petru si Pavel - Apostolii iubirii Adevarului

Sfintii Petru si Pavel - Apostolii iubirii Adevarului  


„În vremea aceea, venind în părţile Cezareii lui Filip, a întrebat Iisus pe ucenicii Săi, zicând:

- Cine zic oamenii că sunt Eu, Fiul Omului?

Iar ei au răspuns Lui:

- Unii zic că eşti Ioan Botezătorul, alţii Ilie, iar alţii Ieremia sau unul dintre proroci!

Atunci Iisus le-a zis:

-Dar voi cine ziceţi că sunt Eu?

Şi răspunzând Simon Petru, a zis:

- Tu eşti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu celui viu!

Iar Iisus răspunzând, i-a zis:

-Fericit eşti tu Simone, fiul lui Iona, că nu trup şi sânge ţi-au descoperit ţie aceasta, ci Tatăl Meu, cel din ceruri.

Şi Eu îţi spun ţie că tu eşti Petru şi pe această piatră voi zidi Biserica Mea şi porţile iadului nu o vor birui!

Şi-ţi voi da ţie cheile împărăţiei cerurilor şi orice vei lega pe pământ, va fi legat şi în ceruri; şi orice vei dezlega pe pământ, va fi dezlegat şi în ceruri” - Evanghelia după Matei 16: 13-19

Sfinții Apostoli Petru și Pavel
sunt prăznuiți pe 29 iunie, martirizaţi la Roma, în anul 67 (d. Hr.) în timpul împăratului Nero, potrivit www.crestinortodox.ro. Din viața acestora aflăm că tot omul este chemat la mântuire. Uneori spunem despre cei cu studii ca nu pot gusta viața dumnezeiască, pentru că pun mai mult preț pe mintea lor și mai putin pe lucrarea lui Dumnezeu, dar e dovada înțelepciunii să luăm seama la Pavel, persoană foarte cultivată. Alteori grăim ca e greu pentru un om lipsit de studii să înteleagă tainele lui Dumnezeu. Aceste ganduri nu trebuie cultivate, privind exemplul lui Petru, un simplu pescar.

Sântul Apostol Petru, născut cu numele de Simon, a fost fratele Sfântului Apostol Andrei, originari din Betsaida (în Galileea Palestinei), fiind pescari de meserie. Numele de Petru îl primeste de la Hristos, atunci când i-a devenit ucenic. A vestit Evanghelia în Ţara Sfântă, în oraşele din Asia Mica şi a ajuns până la Roma. A fost răstignit pe cruce cu capul în jos (la cererea lui, spre a se deosebi de modul răstignirii lui Iisus Hristos), lângă fostul circ al lui Caligula, din afara zidurilor de atunci ale Romei.

Sfântul Apostol Pavel, născut cu numele de Saul, în oraşul Tars, capitala provinciei Cilicia (Asia Mică). Mântuitorul i-a schimbat numele în Pavel atunci când l-a chemat să fie Apostol al neamurilor. Sfântul Apostol Pavel a fost martirizat prin tăierea capului, întrucât era cetățean roman și avea dreptul la o moarte mai demnă, care să nu fie asemănătoare cu moartea sclavilor.

Așa au intrat Sfinții Apostoli Petru și Pavel în „Împărăția lui Dumnezeu”, unde așteaptă sufletele credincioșilor spre rasplata veșnică, existând credința că Sf. Petru ține cheile Raiului. În Împărăția Cerurilor poate ajunge orice om care a respectat legile nescrise ale Divinității, indiferent de naționalitatea sau religia în care s-a născut. De aceea, Biserica se roagă pentru „pacea lumii", a tuturor credincioșilor.

În Biserică, cei ce se dușmănesc sau sunt străini, pot deveni rude, mădulare ale aceluiași trup, având același Dumnezeu.

Să ne amintim de Pavel, care a fost și cetațean roman și a luptat împotriva lui Hristos până la convertirea sa, devinind frate al lui Petru în dragostea pentru Hristos.
În Biserică nu poti închide ochii atunci cand vezi că un frate întru credință este bolnav la trup sau împărtășește o învățătură diferită de cea a Bisericii.

Iar acest lucru ne descoperă Pavel, atunci când il ceartă pe Petru în Antiohia, pentru că refuza să stea la masă cu cei de alt neam decât cel iudeu, dar botezați în numele Sfintei Treimi.

Așadar, nu putem face compromisuri de credință și să acceptăm minciuna în locul adevarului.

Petru, care deși I-a urmat lui Hristos de la începutul propovăduirii Sale, s-a lepădat de Hristos de trei ori, după cum a proorocit Însuși Mântuitorul în grădina Ghetzimani. Să ne ferească Domnul să murim în lepădare fată de El, să murim în lepădare fată de omul cel vechi.

În Împărătia Cerurilor poate ajunge orice om, indiferent de naționalitatea sau religia în care s-a născut. De aceea Biserica se roaga pentru „pacea a toată lumea". În Biserică, cei ce se dușmănesc, cei ce iși sunt străini pot deveni rude, frați întru credința lui Htistos, așa cum Pavel, care a fost și cetățean roman și a luptat împotriva lui Hristos până la convertirea sa, și devine frate al lui Petru în dragostea pentru Hristos.

Faptul că Petru este răstignit cu capul în jos, iar lui Pavel i se taie capul, arată ca nu toți suntem chemați să murim în același chip. Unii trec la cele veșnice dupa o grea suferință, alții lipsiți de chinuri.

Important e să murim întru credința lui Hristos, nu îndepartat de ea. În acest sens, cei doi apostoli sunt reprezentați în iconografie ținând între ei Biserica intemeiată de Hristos.

Chipurile Sfintilor Apostoli Petru si Pavel sunt descrise astfel: Sfântul Petru, bătrân si cu barba rotundă, iar Sfântul Pavel plesuv, cu barba cenușie. E minunat ca se pastreaza distinctiile personale. Există, însă, icoane în care cei doi apostoli stau îmbrățișați. Să ne rugăm lui Dumnezeu pentru putere, să trăim viața lui Hristos ca pe propria noastră viață și întreaga lume să fie reprezentată într-o imensă îmbrățișare.

Există persoane care spun că doar monahii sunt foarte apropiați de Dumnezeu, dar trebuie să avem în vedere că tot omul se poate uni cu Dumnezeu.

*Rugăciunea este scara credinței către Dumnezeu și ferice de cel care știe să urce pe ea, pentru a primi iubirea divină!

Sa ne rugăm la Dumnezeu, să ne dea putere să trăim viata în credința lui Hristos ca să-i închinăm propria noastra viață și, astfel, întreaga lume sa fie reprezentată într-o mare îmbrațișare, a unicei credințe - Biserica - așa cum sunt reprezentați Sfinții Apostoli Petru și Pavel în iconografie .

Doamne ajută-ne!
Amin!

La mulți ani sărbătoriților cu numele Sfinților Apostoli Petru și Pavel!

"Frumoasă mi-e țara străbună..."


Ţara mea - Otilia Cazimir
trimise de DavidDavid.

Frumoasă mi-e ţara străveche,
Întinsă pe munţi şi pe văi,
Cu fete cu flori la ureche,
Cu mândri şi ageri flăcăi!.
https://www.versuri.ro/w/d527

Frumoasă mi-e ţara cea nouă,
Când râde cu râs tineresc,
Cum râde grădina când plouă
Şi florile când înfloresc.

 

Frumoasă mi-e ţara străveche,
Întinsă pe munţi şi pe văi,
Cu fete cu flori la ureche,
Cu mândri şi ageri flăcăi!
Frumoasă mi-e ţara cea nouă,
Când râde cu râs tineresc,
Cum râde grădina când plouă
Şi florile când înfloresc.
Otilia Cazimir
Ţara mea - Otilia Cazimir
trimise de DavidDavid.

Frumoasă mi-e ţara străveche,
Întinsă pe munţi şi pe văi,
Cu fete cu flori la ureche,
Cu mândri şi ageri flăcăi!.
https://www.versuri.ro/w/d527

Frumoasă mi-e ţara cea nouă,
Când râde cu râs tineresc,
Cum râde grădina când plouă
Şi florile când înfloresc.
Frumoasă mi-e ţara străveche,
Întinsă pe munţi şi pe văi,
Cu fete cu flori la ureche,
Cu mândri şi ageri flăcăi!.
https://www.versuri.ro/w/d527

Frumoasă mi-e ţara cea nouă,
Când râde cu râs tineresc,
Cum râde grădina când plouă
Şi florile când înfloresc.
Ţara mea - Otilia Cazimir
trimise de DavidDavid.

Frumoasă mi-e ţara străveche,
Întinsă pe munţi şi pe văi,
Cu fete cu flori la ureche,
Cu mândri şi ageri flăcăi!.
https://www.versuri.ro/w/d527

Frumoasă mi-e ţara cea nouă,
Când râde cu râs tineresc,
Cum râde grădina când plouă
Şi florile când înfloresc.
Ţara mea - Otilia Cazimir
trimise de DavidDavid.

Frumoasă mi-e ţara străveche,
Întinsă pe munţi şi pe văi,
Cu fete cu flori la ureche,
Cu mândri şi ageri flăcăi!.
https://www.versuri.ro/w/d527

Frumoasă mi-e ţara cea nouă,
Când râde cu râs tineresc,
Cum râde grădina când plouă
Şi florile când înfloresc.

Cel mai citit articol Formarea corpului haric https://viataeundans.blogspot.com/2023/06/formarea-cor