Sunt oameni pe care atunci când..

 Sunt oameni care citesc în interiorul tău chiar și atunci când nu ai scris o singură pagină suflete străvechi care îți cunosc profunzimea chiar și atunci când rămâi la suprafață că liniștea ta este vizibilă pentru ochii lor .
Te gândești la soare și te invită să privești asfințitul ceea ce îți întunecă puțin sufletul și te întreabă imediat ce pot face că tu sa fii fericit.

Că este mai ușor să te înșeli pe tine însuți decât pe ei, oameni care sunt înaintea inimii tale, care-ți cunosc atât de bine aspectul încât au un ochi pentru tine chiar și atunci când privesc în altă parte

Ca daca vrei sa stai putin mai adanc ei stau in abis cu tine, ca pana la urma chiar daca cazi la pamant nu e rau

Sunt oameni pe care atunci când îi întâlnești te întâlnești și pe tine însuți.

Lasă-te....

 Lasă-te ales doar de cei care te acceptă așa cum ești, în ciuda mărilor agitate pe care le porți în tine și a lunilor strâmbe ale cerului tău.

Lasă-te ales de cine te-ar alege oricum chiar și printre o mie de alternative, si de cei care nu ar schimba nimic la voi, nici măcar cel mai mic defect.

Lasă-te ales de cineva care, în loc să încerce să-ți vindece nebunia, pur și simplu se îndrăgostește de ea.

Lasă-te ales de cei care au același aer furtunos al tău între priviri și inimă, de cei care au ochi care știu să vadă dincolo, de cei care îți demonstrează sinceritatea binelui reciproc.

Lasa-te ales de cei care stiu sa ramana chiar si atunci cand totul este cel mai greu, de cei care stiu sa stea aproape de tine fara a fi prea aproape de tine, de cei care stiu sa te ajute sa reusesti chiar si singur.

Lăsați-vă ales de cei care vă suflă fiecare asfixiere, de cei care vă transformă lacrimile în oceane de uimire nouă, de cei care vă transformă clipele în clipe de infinit de neuitat.

,,Bucățica de pâinică" (anafura)

 

Mamaia mea mergea la câmp și muncea de dimineață până seara. Mă lua cu ea să miros florile de pe camp si să-mi arate gandacii de Colorado, (,, dragii de ei ”) care ne mâncau cartofii. La amiază ne aciuiam sub umbra unui copac (,,dragul de el” ) și mâncam mămăligă cu chisăliță. Imi plăcea cand moțăia să-i miros pielea . ”Lasă-mă acum, că sunt asudată ”…îmi spunea. Dar mie tocmai asta îmi plăcea … când era transpirată pielea bunicii mirosea a pământ reavăn, a ploi calde, a fir de iarba verde …mirosea a pădure și-a lemn tăiat cu toporul pentru iarna cea lungă, a flori de camp si-a fân proaspăt cosit, intr-un cuvant mirosea a tot satul cu rânduielile lui ! Mai era totuși un miros, cel mai puternic dintre toate, pe care nu știam cu ce sa-l aseamăn că încă nu-mi trecuse bunica prin fața ochilor nici un lucru care să miroase la fel. Abia mai târziu, când m-a dus prima oară la biserică m-am dumirit. Bunica mi-a dat o bucățică mică de pâinică și mi-a zis: Mănânc-o! Eu am dat s-o miros așa cum făceam cu toate bucățelele pe care le duceam la gură. ” N-o mai mirosi mi-a zis bunica. E pâinica lui Dumnezeu, draga de ea, mănânc-o fără grijă ”.Am luat-o în gură și-n timp ce –o mestecam am șiut a ce mai mirosea trupul bunicii cand muncea la câmp…a anafură .

Seara cand mă dobora somnul de parca luptasem pe front, cum spunea bunica, o auzeam cum se ruga incetisor pentru toti copiii si nepoții ei, nu uita pe niciunul, toți erau aduși în fața lui Dumnezeu cu rănile lor iar rugaciunea caldă a bunicii îi oblojea pe fiiecare cum știa ea mai bine. Surâdeam in somn cand imi auzeam numele si cand bunica se ruga sa-mi dea Dumneeu mai multă poftă de mancare ca sunt numai piele si os…Apoi, cand încheia rugaciunea, bunica își făcea semnul crucii si îmi făcea și mie așa adormită cum eram….abia de atunci adormeam busteam căci simțind mâna bunicii la frunte si la burtica stiam că bunica a impăcat cerul cu pămantul, răsaritul cu apusul și că nici o stihie n-ar îndrazni să se mai apropie de mine…eram nepoata bunicii rugătoare !

La scurt timp, tata mi-a dat vestea că bunica a murit …și am rămas ganditoare…cum se va mai descurca lumea fără bunica mea? Cum va reusi lumea sa mai functioneze fără randuiala ei precisă? Că doar tot mersul lumii era dictat de bătăile ei sigure de inimă…ele dădeau ritmul lumii și al satului în care trăia…Ce ciudat, mi-am zis sărutând pentru ultima dată fruntea îmbrobodită cu batic a bunicii, ce ciudat! Chiar și adormită bunica tot mai mirosea a flori de câmp, a pământ reavăn și a anafură… O sa-mi fie dor de tine, mamaie! am strigat printre lacrimi , aruncând un bulgăre de țărână peste sicriul ei…Unde o să mai găsesc eu miros ca al tău???...Unde, Doamne???...Unde? Ecoul acestei intrebări mi-a răsunat mult timp in urechi… până cand s-a estompat prin încâlcitele și neînțelesele cărări ale adolescenței.

Anii au trecut, eu am pășit cu pași mari în viață uitând de întrebările fără răspuns dar niciodată de bunica. Si într-o zi , când eram suficient de zdrobită ca să mă mai impotrivesc, m-am apropiat spășită și învinsă de ușa bisericii. Am stat cu greu până la sfârșitul slujbei, apoi, la fel ca toți credincioșii din biserică, m-am apropiat de mana preotului care împărțea anafură. Am luat bucățică de pâinică și înainte de-a o duce la gură mi-am amintit clar de ziua în care am luat-o pentru prima dată în biserica din satul bunicii ” N-o mai mirosi, e pâinica lui Dumnezeu…mănânc-o fără grijă”. Am dus-o la gură dar înainte de asta, am mirosit-o adânc , adânc, de mai multe ori…și ciudat, pâinica mirosea a bunica…adică a flori de câmp, a pământ reavăn și a fân proaspăt cosit!!

De atunci, merg in fiecare duminică la liturghie și sărut zâmbitoare mâna preotului ce-mi dă bucățica de pâinică ce are puterea să unească cerul cu pamantu, răsăritul cu apusul iar pe cei vii cu eternul din inima lor.

Acatistul Sfântului Arhanghel Rafail

 

Sfantul Arhanghel Rafail, pazitorul cununiilor

Sfantul Arhanghel Rafail

Sfantul Arhanghel Rafail este un inger din ceata arhanghelilor (a opta ceata ingereasca). El este cinstit mai ales ca vindecator al celor bolnavi, calauzitor tainic al celor ce calatoresc si ocrotitor al celor casatoriti, care traieste in frica de Dumnezeu. El este sarbatorit de Biserica Ortodoxa, impreuna cu Sfintii Arhangheli Mihail si Gavriil, in ziua de 8 noiembrie.

In limba ebraica, numele sau, compus din cuvintele "Rafa" si "El", inseamna "Domnul Vindecatorul" sau "Dumnezeu este Cel care vindeca". Pe langa "Cartea lui Tobit", in care acest arhanghel indeplineste un rol principal, el mai este amintit si in scrierea apocrifa "Cartea lui Enoh", precum si in traditia islamica."O, arhanghel cu intreit dar, care ranile ni le vindeci, care pasii ni-i indrepti, care cununiile ni le pazesti, cerceteaza-ne la vremea nevoilor noastre, ca pe Tobit cel tare in credinta tamaduindu-ne, ca pe Tobie cel cu buna nadejde calauzindu-ne, ca pe Sara cea curata in iubire dezlegandu-ne, si cere pentru noi de la Mantuitorul Hristos iertarea pacatelor noastre si cetatenia Ierusalimului ceresc, unde, laolalta cu ingerii si cu sfintii, sa ne invrednicim a canta: Aliluia!"

Sfantul Arhanghel Rafail, pazitorul cununiilor

Mareste imaginea.

Sfantul Arhanghel Rafail

Sfantul Arhanghel Rafail este un inger din ceata arhanghelilor (a opta ceata ingereasca). El este cinstit mai ales ca vindecator al celor bolnavi, calauzitor tainic al celor ce calatoresc si ocrotitor al celor casatoriti, care traieste in frica de Dumnezeu. El este sarbatorit de Biserica Ortodoxa, impreuna cu Sfintii Arhangheli Mihail si Gavriil, in ziua de 8 noiembrie.

In limba ebraica, numele sau, compus din cuvintele "Rafa" si "El", inseamna "Domnul Vindecatorul" sau "Dumnezeu este Cel care vindeca". Pe langa "Cartea lui Tobit", in care acest arhanghel indeplineste un rol principal, el mai este amintit si in scrierea apocrifa "Cartea lui Enoh", precum si in traditia islamica.

"O, arhanghel cu intreit dar, care ranile ni le vindeci, care pasii ni-i indrepti, care cununiile ni le pazesti, cerceteaza-ne la vremea nevoilor noastre, ca pe Tobit cel tare in credinta tamaduindu-ne, ca pe Tobie cel cu buna nadejde calauzindu-ne, ca pe Sara cea curata in iubire dezlegandu-ne, si cere pentru noi de la Mantuitorul Hristos iertarea pacatelor noastre si cetatenia Ierusalimului ceresc, unde, laolalta cu ingerii si cu sfintii, sa ne invrednicim a canta: Aliluia!"

Sfantul Arhanghel Rafail

Arhanghelul Rafail este amintit in "Cartea lui Tobit", din Vechiul Testament, unde este prezentat ca si ocrotitor si indrumator intelept al dreptului Tobie, in drumul sau spre casa lui Raguel, pentru a lua de sotie pe Sara. Cand se descopera pe sine lui Tobie, acest arhanghel spune: "Eu sunt Rafail, unul din cei sapte Sfinti Ingeri, care ridica rugaciunile sfintilor si le inalta inaintea slavei Celui Sfant" (Tobit 12, 15).

Sfanta Scriptura da marturie de necontestat despre faptul ca dumnezeiestile puteri ceresti comunica neincetat cu lumea oamenilor. Sfanta Scriptura si Sfanta Traditie ne descopera care sunt numele celor sapte Sfinti Arhangheli, capetenii ale puterilor ceresti, dupa cum urmeaza: Mihail, Gavriil, Rafail, Uriil, Salatiil, Iegudiil si Varahiil.

In iconografie, Sfantul Rafail este infatisat tinandu-l pe Tobie de mana si indrumandu-l pe cale, in timp ce Tobie tine in mana pestele cel pescuit in raul Tigru. Adesea, arhanghelul tine in mana un vas medical din alabastru sau o cadelnita, ca semn al tamaduirilor daruite de Dumnezeu celor credinciosi.

"Tainice Voievod al ingerescului Sobor, mai marele tamaduitorilor, calauzitorul celor pribegi si paznicul cununiilor, Sfinte Arhanghele Rafail, ca unuia ce intru mare cinste te afli, in randuiala cetelor celor de sus, din prea putinul vredniciei noastre, cu nadajduitorul glas al credintei celei dreptmaritoare, cantare de lauda iti aducem tie, zicand: Bucura-te, Rafaile, spaima lui Asmodeu, a toate vindecatorule!"

Arhanghelul Rafail, in "Cartea lui Tobit"

"Cartea lui Tobit", scrisa pe la inceputul secolului al II-lea i.Hr, prezinta istoria a doua familii, a lui Tobit si a lui Raguel, ambele deportate in Asiria. In robie fiind, cele doua familii se straduiau sa respecte Legea lui Dumnezeu, chiar daca aveau de rabdat multe greutati.

Tobit era orb si suferea pentru ca nu mai putea savarsi toate acele fapte bune cu care era obisnuit, familia sa la saracie, iar sfarsitul ii era aproape. La randul sau, Raguel suferea pentru fiica lui, Sara, care nu se putea casatori, caci toti cei sapte miri care venisera, pe rand, in casa lui, au murit mai inainte de a fi savarsita Nunta.

Fiind auzita rugaciunea amandurora, inaintea slavei lui Dumnezeu, citim: "Si atunci, Rafail a fost trimis sa-i vindece pe amandoi: sa ridice albeata lui Tobit, ca sa vada cu ochii sai lumina lui Dumnezeu, si sa dea pe Sara, fiica lui Raguel, de sotie lui Tobie, fiul lui Tobit, legand pe Asmodeu, duhul cel rau, caci Tobie era menit s-o mosteneasca" (Tobit 3, 17).

La un moment dat, aducandu-si aminte de niste bani, dati spre pastrare unei rude, care locuia in Raghesul Mediei, batranul Tobit l-a trimis pe fiul sau, anume Tobie, spre a-i lua inapoi. Fiind tanar si neincercat, Tobie si-a ales drept insotitor de drum un barbat credincios, numit Azaria, care era, de fapt, arhanghelul Rafail. Pe tot parcursul calatoriei, Tobie a ascultat intocmai sfaturile celui pe care il credea om de rand.

Pe drum spre Raghesul Mediei, cei doi calatori au oprit in casa lui Raguel, iar arhanghelul Rafail, in chipul lui Azaria, i-a spus lui Tobie sa o ia de sotie pe fiica lui Raguel, anume Sara. Desi era cunoscut faptul ca Sara nu se putea casatori, caci toti cei sapte miri care venisera pana atunci, pe rand, in casa lui Raguel, au fost omorati de un duh necurat, mai inainte de a fi savarsita Nunta, tanarul Tobie a ascultat de sfatul arhanghelului si s-a incredintat pe sine in purtarea de grija a lui Dumnezeu.

Toti cei sapte miri fusesera ucisi de Asmodeu, adica de demonul curviei, care ii si stapanea. Moartea lor arata puterea ucigatoare a acestei patimi. La randul ei, dimpotriva, Sara reprezinta curatenia feciorelnica, precum ea insasi marturiseste, inaintea lui Dumnezeu, zicand: "Tu stii, Doamne, ca sunt curata, ca nici un barbat nu s-a atins de mine si ca nu mi-am necinstit numele, nici numele tatalui meu, in pamantul robiei mele" (Tobit 3, 14-15).

Sfatul ingerului, catre Tobie, a fost acesta: "Cand va trebui sa te apropii de ea, ridicati-va amandoi si sa strigati catre milostivul Dumnezeu, si El va va mantui si va va milui. Nu te teme, caci ea este menita din veac pentru tine si tu o vei mantui, si ea va merge cu tine, si stiu ca vei avea de la ea copii." Si ascultand Tobie acestea, a iubit-o si sufletul lui s-a lipit de ea foarte" (Tobit 6, 18-19).

Tobie a luat-o pe Sara, a intrat in camera de nunta si, la indemnul ingerului, a afumat camera si s-au rugat impreuna. Acest gest tainic trimite spre curatia feciorelnica a celor doi si spre rugaciunea lor, care se inalta catre Dumnezeu, precum citim:

"Cand au ramas numai amandoi in camera, Tobie s-a sculat din pat si a zis: "Scoala, soro, sa ne rugam ca sa ne miluiasca Domnul!"Si a inceput Tobie a zice: "Binecuvantat esti Tu, Dumnezeul parintilor nostri, si binecuvantat este numele Tau cel sfant si slavit intru toti vecii! Sa Te binecuvanteze pe Tine cerurile si toate fapturile Tale! Tu ai facut pe Adam si Tu ai facut pe Eva, femeia lui, pentru a-i fi ajutor si sprijin, si din ei s-a nascut neamul omenesc. Tu ai zis: "Nu este bine sa fie omul singur; sa-i facem un ajutor asemenea lui." Si acum, Doamne, nu placerea o caut, luand pe sora mea, ci o fac cu inima curata. Binevoieste deci a avea mila de ea si de mine si a ne duce impreuna pana la batranete!" Si a zis si ea cu el: "Amin!" Apoi, au dormit amandoi linistiti, in noaptea aceea" (Tobit 8, 4-9).

Simtind curatia celor doi miri, precum si rugaciunea acestora, demonul cel rau al desfranarii, anume Asmodeu, "a fugit în părţile de sus ale Egiptului, iar îngerul l-a legat" (Tobit 8, 3). Leacul impotriva desfranarii este curatia feciorelnica, pe care o pot avea si cei casatoriti. Trairea dupa voia lui Dumnezeu, pastrand randuiala firii, nu afecteaza curatia mirilor.

Prin mijlocirea Sfantului Arhanghel Rafail, in chipul unui oarecare Azaria, batranul Raguel isi vede fata casatorita, Sara capata un sot credincios, Tobie isi ia pentru sine o femeie cu frica de Dumnezeu, iar Tobit isi recapata vederea.

Cand batranul Tobit a vrut sa-l rasplateasca pe Azaria, pentru osteneala, acesta și-a aratat adevarata sa infațișare, zicand: "Eu sunt Rafail, unul din cei sapte Sfinti Ingeri, care ridica rugaciunile sfintilor si le inalta inaintea slavei Celui Sfant. Nu va temeti! Pace veti avea! Binecuvantati pe Dumnezeu in veac! Caci eu n-am venit de voia mea, ci dupa voia Dumnezeului nostru, de aceea sa-L si binecuvantati in veac" (12, 15-18).

"Iubirea se trece prin foc, dar ramane nemistuita; in trup se pogoara, dar in inalt vesniceste; pe Cruce se spanzura, dar sta mortii biruitoare. Iar noi chipul lui Dumnezeu in cugetul inimii purtandu-L, asemanarea cu El in iubire ne-o lucram. De aceea, Celui ce este Iubire si dupa Care toate se cer, ne cerem si noi, in suflet si-n trup deopotriva, cu ingerii si cu sfintii duhovniceste cantand: Aliluia!" (Acatistul Sfantului Arhanghel Rafail. Condacul 10).

De este preot, zice: Binecuvântat este Dumnezeul nostru totdeauna, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin, iar de este diacon, monah sau mirean, zice: Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi.

Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție!

Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea ești și pe toate le împlinești; Vistierul bunătăților și Dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi și ne curățește pe noi de toată întinăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi (de trei ori).

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doamne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vindecă neputințele noastre, pentru numele Tău.

Doamne, miluiește (de trei ori), Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Tatăl nostru, Care ești în ceruri, sfințească-se numele Tău, vie împărăția Ta, facă-se voia Ta, precum în cer, așa și pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi, și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel rău.

Preotul: Că a Ta este împărăția, puterea și slava, a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor.

Cântărețul: Amin. Doamne, miluiește (de 12 ori). Și troparele:

Miluiește-ne pe noi, Doamne, miluiește-ne pe noi, că nepricepându-ne de nici un răspuns, această rugăciune aducem ție, ca unui Stăpân, noi, păcătoșii robii Tăi, miluiește-ne pe noi.

Slavă...

Doamne, miluiește-ne pe noi, că întru Tine am nădăjduit; nu Te mânia pe noi foarte, nici pomeni fărădelegile noastre, ci caută și acum ca un Milostiv și ne izbăvește pe noi de vrăjmașii noștri; că Tu ești Dumnezeul nostru și noi suntem poporul Tău; toți lucrul mâinilor Tale și numele Tău chemăm.

Și acum..., al Născătoarei de Dumnezeu:

Ușa milostivirii deschide-o nouă, binecuvântată Născătoare de Dumnezeu Fecioară, ca să nu pierim cei ce nădăjduim întru tine, ci să ne mântuim prin tine din nevoi, că tu ești mântuirea neamului creștinesc.

Apoi:

Cred întru unul Dumnezeu, Tatăl Atotțiitorul, Făcătorul cerului și al pământului, văzutelor tuturor și nevăzutelor.

Și întru unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Născut, Care din Tatăl S-a născut mai înainte de toți vecii; Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, iar nu fă-cut, Cel de o ființă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut;

Care pentru noi, oamenii, și pentru a noastră mântuire, S-a pogorât din ceruri și S-a întrupat de la Duhul Sfânt și din Maria Fecioara și S-a făcut om;

Și S-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponțiu Pilat și a pătimit și S-a îngropat;

Și a înviat a treia zi, după Scripturi.

Și S-a înălțat la ceruri și șade de-a dreapta Tatălui;

Și iarăși va să vină cu slavă, să judece viii și morții, a Cărui împărăție nu va avea sfârșit.

Și întru Duhul Sfânt, Domnul de viață Făcătorul, Care din Tatăl purcede, Cel ce împreună cu Tatăl și cu Fiul este închinat și slăvit, Care a grăit prin proroci.

Întru una, sfântă, sobornicească și apostolească Biserică;

Mărturisesc un Botez întru iertarea păcatelor;

Aștept învierea morților.

Și viața veacului ce va să fie. Amin.

Doamne, miluiește (de 12 ori).

Apoi:

Psalmul 142

Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru credincioșia Ta, auzi-mă, întru dreptatea Ta. Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vii nu-i drept înaintea Ta. Vrăjmașul prigonește sufletul meu și viața mea o calcă în picioare; făcutu-m-a să locuiesc în întuneric ca morții cei din veacuri. Mâhnit e duhul în mine și inima mea încremenită înlăuntrul meu. Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult; cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele mâinilor Tale m-am gândit. Întins-am către Tine mâinile mele, sufletul meu ca un pământ însetoșat. Degrab auzi-mă, Doamne, că a slăbit duhul meu. Nu-ți întoarce fața Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor ce se coboară în mormânt. Fă să aud dimineața mila Ta, că la Tine mi-e nădejdea. Arată-mi calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu. Scapă-mă de vrăjmașii mei, că la Tine alerg, Doamne. Învață-mă să fac voia Ta, că Tu ești Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun să mă povățuiască la pământul dreptății. Pentru numele Tău, Doamne, dăruiește-mi viață. Întru dreptatea Ta scoate din necaz sufletul meu. Fă bunătate de stârpește pe vrăjmașii mei și pierde pe toți cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău.

Slavă..., și acum..., Aliluia (de trei ori).

(Troparul)

Doamne, miluiește (de trei ori).

Apoi:

Psalmul 50

Miluiește-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta, și după mulțimea îndurărilor Tale, șterge fărădelegea mea. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea și de păcatul meu mă curățește. Că fărădelegea mea eu o cunosc și păcatul meu înaintea mea este pururea. Ție unuia am greșit și rău înaintea Ta am făcut, așa încât drept ești Tu întru cuvintele Tale și biruitor când vei judeca Tu. Că iată, întru fărădelegi m-am zămislit și în păcate m-a născut maica mea. Că iată, adevărul ai iubit; cele nearătate și cele ascunse ale înțelepciunii Tale mi-ai arătat mie. Stropi-mă-vei cu isop, și mă voi curăți; spăla-mă-vei, și mai vârtos decât zăpada mă voi albi. Auzului meu vei da bucurie și veselie; bucura-se-vor oasele mele cele smerite. Întoarce fața Ta de la păcatele mele și toate fărădelegile mele șterge-le. Inimă curată zidește întru mine, Dumnezeule, și duh drept înnoiește întru cele dinlăuntru ale mele. Nu mă lepăda de la fața Ta și Duhul Tău cel Sfânt nu-L lua de la mine. Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale și cu duh stăpânitor mă întărește. Învăța-voi pe cei fără de lege căile Tale și cei necredincioși la Tine se vor întoarce. Izbăvește-mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta. Doamne, buzele mele vei deschide și gura mea va vesti lauda Ta. Că de ai fi voit jertfă, Ți-aș fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi. Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit, inima înfrântă și smerită Dumnezeu nu o va urgisi. Fă bine, Doamne, întru bună-voirea Ta, Sionului, și să se zidească zidurile Ierusalimului. Atunci vei binevoi jertfa dreptății, prinosul și arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tău viței.

(Apoi, urmează Condacele și Icoasele)

Condac 1

Tainice Voievod al îngerescului Sobor, mai-marele tămăduitorilor, călăuzitorul celor pribegi și paznicul cununiilor, Sfinte Arhanghele Rafail, ca unuia care întru mare cinste te afli în rânduiala cetelor celor de sus, din preapuținul vredniciei noastre, cu nădăjduitorul glas al credinței celei dreptmăritoare cântare de laudă ți-aducem ție, zicând: Bucură-te, Rafaile, spaima lui Asmodeu, a toate vindecătorule!

Icos 1

Numărându-te între cei șapte sfinți îngeri care poartă rugăciunile lumii dinaintea Celui Preaînalt și voia dumnezeieștii mile plinind-o fără de preget, tu zorești, Rafaile, să dai ajutor celor năpăstuiți. Drept care și noi, nevrednicii, cunoscând împuternicirea lucrării tale, ca pe o lumină în noaptea scârbelor noastre te chemăm și glas înălțând, pe tine te fericim cu o cântare ca aceasta:
Bucură-te, aproapele luminii celei neînserate;
Bucură-te, purtătorul rugăciunilor la cer;
Bucură-te, brațul dumnezeieștii mile;
Bucură-te, cel de care demonii se tem;
Bucură-te, dezlegătorul legăturilor necurate;
Bucură-te, dreptate care nu mai ostenești;
Bucură-te, Rafaile, spaima lui Asmodeu, a toate vindecătorule!

Condac 2

Vai nouă, că suntem lesne cârtitori și în vălmășagul necazurilor vieții, în loc să zicem ca Iov: „Domnul a dat, Domnul a luat; fie Numele Domnului binecuvântat!”, noi cu gândul, cu vorba și cu fapta ne smintim! De aceea, ferice de cei care se învrednicesc să urmeze pilda drepților, care cu răbdarea se încing și care către cele de sus întorcându-se cu glas de smerenie glăsuiesc: Aliluia!

Icos 2

Oarecând, strigând dreptul Tobit cel cu ochii încețoșați și cu sufletul adânc întristat: „Doamne, adu-Ți aminte de mine!”, Dumnezeu te-a trimis pe tine, cerescule vindecător, să-l cercetezi în mâhnirea care-l cuprinsese și să ridici albeața de pe ochii lui. Iar noi, astăzi, ca și Tobit odinioară, nădejdea toată ne-o punem întru Domnul și pe tine te rugăm, du la El rugăciunile noastre și adu dar izbăvitor celor care cu credință îți grăiesc ție unele ca acestea:
Bucură-te, cel cu bun nume întru cei de sus;
Bucură-te, netrup înțelegător celor trupești;
Bucură-te, cuminecarea pământului cu cerul;
Bucură-te, cel în leac neîntrecut;
Bucură-te, alinătorul rănilor firii;
Bucură-te, care toată lipsa o plinești;
Bucură-te, Rafaile, spaima lui Asmodeu, a toate vindecătorule!

Condac 3

Cu Avraam ne-ai învățat, Înalt Preamilostivule Doamne, că mult poate rugăciunea cea stăruitoare a dreptului. Pentru aceasta și noi, însetând după dreptate, chiar dacă n-am atins măsura părinților din vechime și pe poteca îngustă a sfințeniei umblăm cu pas șovăitor, rugămu-ne Ție ca să ne luminezi și să ne întărești, și vrednici să ne faci a cânta fără de osândă: Aliluia!

Icos 3

Bunul Tobit, cel care dreptatea Domnului o păzea peste toate smintelile lui Israel și morții cei la răspântii lepădați după rânduială îi îngropa, înfruntând amenințarea păgânei stăpâniri, s-a pomenit precum Iov încercat; ci zbătându-se el în orbire, ba fiind luat în râs și de Ana, femeia lui, n-a lipsit a se ruga cu umilă stăruință. Drept care Domnul, auzind rugăciunea lui cea binecredincioasă, Arhanghel izbăvitor i-a trimis, tăinuit în chip omenesc, căruia și noi se cuvine cu un glas și cu o inimă a-i cânta:
Bucură-te, cel de mai dinainte de stele;
Bucură-te, stăruitorule întru bunătatea dintâi;
Bucură-te, înveșmântatule în multă strălucire;
Bucură-te, floarea dumnezeiescului alai;
Bucură-te, scară a sfințeniei rugătoare;
Bucură-te, punte între pământ și cer;
Bucură-te, Rafaile, spaima lui Asmodeu, a toate vindecătorule!

Condac 4

„Credința este chezășia celor nădăjduite, vădirea celor nevăzute”, după cum Apostolul ne învață. Și de vom avea credință cât un bob de muștar, zice Domnul, munții îi vom muta din loc și copaci vom sădi în mare. Ci noi, râvnitori cu duhul întru credință, dar slabi din pricina cărnii, cu tatăl demonizatului să zicem: „Cred, Doamne; ajută necredinței mele”, iar Celui de trei ori Sfânt cu îngerii să-I cântăm: Aliluia!

Icos 4

Văzând bătrânul Tobit, cel tare în credință, câtă milă a făcut Dumnezeu cu el și cu toată casa lui, s-a bucurat cu bucurie mare și n-a întârziat să aducă Domnului cântare de laudă, zicând: „Binecuvântat este Dumnezeu Cel veșnic Viu și binecuvântată este Împărăția Lui… Bucură-Te și Te veselește de fiii celor drepți, căci aceia se vor aduna și vor binecuvânta pe Domnul drepților”. Dimpreună cu care și noi să ne învrednicim a ne face Domnului slavoslovitori, iar solului Său, cel cu blândețe tămăduitor și îndreptător a toată strâmbătatea, neîntârziat să-i grăim unele ca acestea:
Bucură-te, călcătorule peste luceferi;
Bucură-te, vâlvătaie a rugului celui nemistuit;
Bucură-te, sol purtător de dreptate;
Bucură-te, izvod al smereniei lucrătoare;
Bucură-te, prin care firea se primenește;
Bucură-te, prin care soroacele se vor vădi;
Bucură-te, Rafaile, spaima lui Asmodeu, a toate vindecătorule!

Condac 5

Ca pe niște fii risipitori ne ispitesc cărările lumii și dulcețile ei cele deșarte, iar de mulțimea curselor și rătăcirilor n-avem îndestulă putere și pricepere de unii singuri să ne ferim, fiind noi de păcate slăbănogiți. Ci iată că Dumnezeu Cel în Treime închinat, Cârmuitorul întregii făpturi, călăuze îngerești fără de preget ne-a rânduit nouă, celor care nu prididim a striga: Aliluia!

Icos 5

Pornind la drum Tobie, cel necopt de ani, ca să facă voia părintelui său după trup și să aducă înapoi argintul văzut al lumeștilor osteneli, Dumnezeu iarăși te-a trimis pe tine, călăuzitorule întru dreptate, ca să-i stai lui alături în toată nevoia și să-l înveți pe el să descopere și să prețuiască aurul cel nevăzut al darurilor dumnezeiești, față de care pălesc toate bogățiile lumii. Deci și noi, nedesăvârșiți ca Tobie, dar străduindu-ne asemenea lui întru curăția inimii, călăuză luminătoare rugămu-ne să te avem și vrednici să fim a cânta cu rost de bucurie:
Bucură-te, vistiernicul duhovniceștilor comori;
Bucură-te, pecetea îndurărilor de sus;
Bucură-te, ocrotitorul bătrâneților celor neputincioase;
Bucură-te, îndrumătorul tinereților celor neștiutoare;
Bucură-te, întru care cărările se adună;
Bucură-te, întru care zările se smeresc;
Bucură-te, Rafaile, spaima lui Asmodeu, a toate vindecătorule!

Condac 6

Ferice de cel care îndrăzneşte întru Domnul, Piatra Cea din capul unghiului, de care toată teama izbindu-se se surpă, precum şi porţile iadului s-au surpat cândva! Urmând, dară, Biruitorului lumii, datu-ni-s-a ca lumea să o biruim şi noi în numele Lui şi, dezlegaţi de toate legăturile vrăjmaşului ca de nişte funii ale fricii celei puţin credincioase, întru slobozia duhului să putem striga: Aliluia!

Icos 6

Îngerul Domnului către Tobie a grăit, arătându-i-o pe Sara cea nefericită: „Nu te teme, căci ea este menită din veac pentru tine și tu o vei mântui!”. O, taină a dragostei de sus pogorâtoare! O, taină a nunții de Dumnezeu pecetluită! O, taină a proniei dumnezeiești, care toată mintea o covârșește! Cum să întârziem noi a cădea dinaintea solului ceresc, care o așa de mare încredințare ne aduce nouă despre rânduiala și grija Întreitei Iubiri, și cum nu am da glas credincioșiei noastre, cu aleasă simțire cântând:
Bucură-te, solul Sfatului Celui de Taină;
Bucură-te, straja Răsăritului de sus;
Bucură-te, urgisitorul duhurilor necurate;
Bucură-te, starostele blagoslovitelor nuntiri;
Bucură-te, cel pururea gata de slujire;
Bucură-te, prin care casele se temeluiesc;
Bucură-te, Rafaile, spaima lui Asmodeu, a toate vindecătorule!

Condac 7

Bine au nădăjduit cei din vechime, încredințându-se Dumnezeului oștirilor, pe urmele părintelui Avraam căruia credința „i s-a socotit lui ca dreptate”; dară noi, cei îndreptați și răscumpărați prin sângele lui Hristos, părtași la tot harul și la tot adevărul, cum oare am fi șovăitori în nădejdea noastră?! Și cum n-am striga cu glas mare, laudă aducând Dumnezeului Celui Viu și cu îngerii întrecându-ne a cânta: Aliluia!

Icos 7

A zis Tobie către Sara, în iatacul nunții lor, unde cu nădejde curată au intrat, deși acolo moartea de șapte ori biruise: „Scoală, soră, să ne rugăm ca să ne miluiască Domnul!”. Și rugându-se, a mărturisit: „Și acum, Doamne, nu plăcerea o caut, luând pe sora mea, ci o fac cu inimă curată. Binevoiește deci a avea milă de ea și de mine și a ne duce împreună până la bătrânețe”. O, mult poate rugăciunea celui drept și nădejdea celui curat cu inima! Ca și pe Tobie cel de demult, călăuzește-ne și povățuiește-ne, cerescule Voievod, în duhul dreptății, și pe noi, cei ce-ți cântăm ție cu bună încredințare:
Bucură-te, temelie nicicând clătinată;
Bucură-te, părtașul celor nestricăcioase;
Bucură-te, de diavoli înlănțuitorule;
Bucură-te, călăuza celor înstrăinați;
Bucură-te, apusul a toată durerea;
Bucură-te, foc topitor de blesteme;
Bucură-te, Rafaile, spaima lui Asmodeu, a toate vindecătorule!

Condac 8

Dintru început Domnul Dumnezeu bărbat și femeie ne-a zidit, ca să nu fie omul singur și să se înmulțească sămânța chemării lui, umplând toată fața pământului. Mare este taina aceasta, ca doi unul să se facă după suflet și după trup, iar doimea cea în unime, firea plinind-o, mulțime să rodească, pentru ca într-un glas toată suflarea spre izvorul cel neîmpuținat al bunătăților să strige: Aliluia!

Icos 8

Auzind rugăciunea bietei Sara, cea pe nedrept batjocorită de slujnica tatălui ei, pentru că Asmodeu, vrăjmașul nunții, de șapte bărbați o văduvise până să-i cunoască, Dumnezeu la ea te-a trimis pe tine, paznicul cununiilor, să pui capăt deznădejdii ei și binecuvântată însoțire să-i aduci. Iar noi astăzi ca și ea milelor de sus încredințându-ne, te rugăm pe tine să alungi și să legi în pustie tot duhul cel necurat, ca noi fără tulburare să-ți grăim ție unele ca acestea:
Bucură-te, întâistătător al cetelor dreptății;
Bucură-te, de care tremură toți îngerii întunericului;
Bucură-te, vătaful tainelor dumnezeiești;
Bucură-te, liman al nunții neîntinate;
Bucură-te, prin care rănile se lecuiesc;
Bucură-te, căruia toată suflarea se încrede;
Bucură-te, Rafaile, spaima lui Asmodeu, a toate vindecătorule!

Condac 9

Cel Care a dat, laolaltă cu pedeapsa cuvenită neascultării părinților noștri dintâi, vestea cea bună a izbăvirii noastre, zicând către șarpele cel de demult că dușmănie va pune între seminția lui și seminția femeii, și că din femeie Se va naște Mântuitor neamului omenesc, Acela la rugăciunea Sarei celei greu încercate biruitor de șarpe în ajutor i-a trimis. Iată de ce și noi, auzind acestea, Părintelui îndurărilor nu ostenim a-I striga: Aliluia!

Icos 9

Precum odinioară Sara, soția lui Avraam, la vremea bătrânețelor ei s-a făcut din stearpă roditoare, prin mila Celui Preaînalt, tot așa și Sara, fiica lui Raguel, de Asmodeu, duhul cel rău, amarnic urgisită, a căpătat, pentru răbdarea și rugăciunile ei înfocate, fericită dezlegare de la Dumnezeul milelor, prin minunata mijlocire a celui căruia, ca unui Sfânt Voievod închinându-ne noi, păcătoșii, iarăși și iarăși cu glas mare îi cântăm:
Bucură-te, cel cu Mihail și cu Gavriil lăudat;
Bucură-te, pârga îngereștii frumuseți;
Bucură-te, biciuitorul puterilor iadului;
Bucură-te, sfârșitul a toată bântuirea;
Bucură-te, desăvârșita cerului tămadă;
Bucură-te, crainicul rugăciunii neîncetate;
Bucură-te, Rafaile, spaima lui Asmodeu, a toate vindecătorule!

Condac 10

Iubirea se trece prin foc, dar rămâne nemistuită; în trup se pogoară, dar în înalt veșnicește; pe cruce se spânzură, dar stă morții biruitoare. Iar noi chipul lui Dumnezeu în cugetul inimii purtându-L, asemănarea cu El în iubire ne-o lucrăm. De aceea, Celui Care este Iubire și după Care toate se cer, ne cerem și noi, în suflet și-n trup deopotrivă, cu îngerii și cu sfinții duhovnicește cântând: Aliluia!

Icos 10

Neprihănita Sara, cea menită din veac bunului Tobie, al cărui suflet s-a lipit de ea ca de o taină lui întregitoare, prin multe vămi a fost trecută, până s-a lămurit precum aurul și întru iubire a izbândit. Așa și noi, îmbrăcându-ne în iubire ca într-o haină de mireasă și încrezându-ne Mirelui Ceresc, să stăm tari împotriva urzelilor diavolului și paznic de sus cerând cămării noastre la nuntă, la îngerescul sfat al aceluia să ne plecăm urechea sufletului cu feciorelnică smerenie, și ca unui crainic al veșniciei să-i cântăm:
Bucură-te, sfeșnic al luminii celei line;
Bucură-te, netrupescule de trupuri tămăduitor;
Bucură-te, cel încins în zalele iubirii;
Bucură-te, binecuvântarea cămărilor de nuntă;
Bucură-te, făgăduință în veci nemincinoasă;
Bucură-te, întru care darurile prisosesc;
Bucură-te, Rafaile, spaima lui Asmodeu, a toate vindecătorule!

Condac 11

Mila Domnului și Dumnezeului nostru nu cunoaște margini, iubirea Lui peste toți și peste toate ca un cort se întinde, iar căile cele ascunse ale lucrării Lui – ce minte poate să le cuprindă? De cine ne vom teme, dară, când cu noi este Dumnezeu? Ascultați, neamuri, și preamăriți-L pe El, cu fără-de-numărul oștirilor celor de sus în toată vremea cântând: Aliluia!

Icos 11

Puterea și mila lui Dumnezeu mărturisindu-le, trimisule fără de trup care în trup te-ai arătat, odinioară, ca un de mai înainte crainic al lui Hristos, le-ai vestit celor căzuti cu fața la pământ și cuprinși de o sfântă înfricoșare: „Nu vă temeți! Pace veți avea! Binecuvântați-L voi și preaslăviți-L pe Dumnezeu în veac!”. Iar noi, ca și aceia, căzând cu fața la pământ și aducând mulțumită și slavă Celui Care îngerii Și-i trimite din înalt, te fericim pe tine, pildă slujitoare, și lăuntric străluminați, iară și iară îți grăim ție unele ca acestea:
Bucură-te, lamură a oștirilor întraripate;
Bucură-te, icoana dreptei asemănări;
Bucură-te, vestitorul păcii celei adevărate;
Bucură-te, povața celor dreptcredincioși;
Bucură-te, zălog al cucernicei biruințe;
Bucură-te, vrednicie pururea veghetoare;
Bucură-te, Rafaile, spaima lui Asmodeu, a toate vindecătorule!

Condac 12

Dumnezeu, cu înțelepciunea Lui cea neajunsă, a rânduit în cer oștire slujitoare, miliarde de miliarde, și toate cele văzute prin cele nevăzute tainic se păzesc. Cutremură-te, omule, și măsură îngerească agonisește-ți ție, că Dumnezeu la desăvârșirea făpturii te-a chemat, ca înger nefiind cu îngerii să te întreci, întru smerită ascultare, și cu ei laolaltă să cânți: Aliluia!

Icos 12

Sfântul Ioan Cuvântătorul de Dumnezeu, în minunata și înfricoșata vedenie a celor de pe urmă, la ruperea celei de-a șaptea peceți, văzut-a pe cei șapte îngeri care stau dinaintea lui Dumnezeu și care au să sufle în trâmbițele dreptății, aducând plinirea celor ce trebuie să fie. Deci și noi, înfricoșându-ne până mai este vreme și pocăindu-ne de păcatele noastre cele cu voie și cele fără de voie, celui desăvârșit întru slujire glas înălțând, să-i cântăm cu bună nădejde:
Bucură-te, care stai dinaintea Tronului Slavei;
Bucură-te, trâmbițașul milostivei Dreptăți;
Bucură-te, alesul soroacelor dumnezeiești;
Bucură-te, taină a zidirii celei nevăzute;
Bucură-te, celor văzute grabnic sprijinitor;
Bucură-te, în Soborul celor asemenea ție;
Bucură-te, Rafaile, spaima lui Asmodeu, a toate vindecătorule!

Condac 13

O, Arhanghel cu întreit dar, care rănile ni le vindeci, care pașii ni-i îndrepți, care cununiile ni le păzești, cercetează-ne la vremea nevoilor noastre, ca pe Tobit cel tare în credință tămăduindu-ne, ca pe Tobie cel cu bună nădejde călăuzindu-ne, ca pe Sara cea castă în iubire dezlegându-ne, și cere pentru noi de la Mântuitorul Hristos iertarea păcatelor noastre și cetățenia Ierusalimului Ceresc, unde laolaltă cu îngerii și cu sfinții să ne învrednicim a cânta: Aliluia! (de trei ori)

Apoi se rostesc iarăși Icosul I și Condacul 1:

Icos 1

Numărându-te între cei șapte sfinți îngeri care poartă rugăciunile lumii dinaintea Celui Preaînalt și voia dumnezeieștii mile plinind-o fără de preget, tu zorești, Rafaile, să dai ajutor celor năpăstuiți. Drept care și noi, nevrednicii, cunoscând împuternicirea lucrării tale, ca pe o lumină în noaptea scârbelor noastre te chemăm și glas înălțând, pe tine te fericim cu o cântare ca aceasta:
Bucură-te, aproapele luminii celei neînserate;
Bucură-te, purtătorul rugăciunilor la cer;
Bucură-te, brațul dumnezeieștii mile;
Bucură-te, cel de care demonii se tem;
Bucură-te, dezlegătorul legăturilor necurate;
Bucură-te, dreptate care nu mai ostenești;
Bucură-te, Rafaile, spaima lui Asmodeu, a toate vindecătorule!

Condac 1

Tainice Voievod al îngerescului Sobor, mai-marele tămăduitorilor, călăuzitorul celor pribegi și paznicul cununiilor, Sfinte Arhanghele Rafail, ca unuia care întru mare cinste te afli în rânduiala cetelor celor de sus, din preapuținul vredniciei noastre, cu nădăjduitorul glas al credinței celei dreptmăritoare cântare de laudă ți-aducem ție, zicând: Bucură-te, Rafaile, spaima lui Asmodeu, a toate vindecătorule!

Rugăciune către Sfântul Arhanghel Rafail

Cu Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, cu Soborul cel îngeresc și cu ceata dreptmăritoare a Sfinților, auzind glasurile noastre îndelung rugătoare, înduplecă-te spre noi, Rafaile, Sfânt și Înaripat Voievod, și cercetându-ne îndeaproape cu mulțimea harurilor anume încredințate ție, nu ne lipsi pe noi, nevrednicii, de puternicul tău ajutor, întru care cutezăm a nădăjdui; și purtând lamura rugăciunilor noastre dinaintea lui Hristos, Domnul Vieții și al Învierii, mijlocește pentru noi, ca mila Lui asupră-ne să se pogoare în tot ceasul, plinind trebuințele noastre sufletești și trupești după voia înțelepciunii Lui, iar nu după cugetul nostru cel întinat.

Fie ca tot sufletul creștinesc aflat în boală sau în neputință, tulburat în casa sau în patul lui, călător pe uscat, pe apă sau prin văzduh, fiecare după nevoia pe care o poartă, să capete prin îngereasca ta mijlocire îndreptarea și ocrotirea Domnului Dumnezeu, în ceasul de față și în toată vremea vieții lui, precum și răspuns bun la Judecata cea înfricoșătoare, când și tu de față vei fi, cu oștirile cele cerești. Nu ne măsura cu asprime, Sfinte Arhanghele Rafail, puținătatea credinței și nedesăvârșirea cuvintelor, ci plinește tu, dinaintea Tronului Slavei, cele de lipsă nouă, ca un ales între aleși și neamului oamenilor pururea sprijinitor. Și pe Milostivul Dumnezeu roagă-L, cu întreg Soborul Puterilor Cerești celor fără de trup, ca mai presus de toate să ne dea nouă harul iubirii atotcuminecătoare și buze vrednice a proslăvi dimpreună cu corurile cele îngerești pe Tatăl, pe Fiul și pe Sfântul Duh, Treimea Cea de o Ființă și nedespărțită, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Altă rugăciune către paznicul cununiilor

Sfinte Arhanghel Rafail, biruitorul lui Asmodeu și paznicul cununiilor, aripa ta ocrotitoare întinde-o peste mine și peste casa mea, pune pe fugă răul care-mi dă târcoale, iar pe cele bune înlesnește-mi-le mie, ca unul care ai putere dinaintea lui Dumnezeu și iubitoare milă pentru tot sufletul aflat în nevoie.

Cela ce rugăciunile le porți dinaintea Tronului Slavei, poartă și rugăciunea aceasta a mea și mijlocește pentru mine la Hristos, Domnul îndurărilor, ca să mă scape de necaz, de tulburare, de îndoială, de deznădejde, de toată slăbiciunea și de toată neputința cea dinlăuntru sau cea din afară, să mă unească într-un duh de iubire și de pace cu toți cei apropiați mie și binecuvântarea Lui să fie peste casa mea, în ceasul acesta și în toate zilele vieții mele.

Așa, Voievodule al Puterilor Cerești, de veghea ta nu mă lipsi și de la mine nu te depărta și fii înțelegător nevredniciei mele, călăuzindu-mă spre îndreptare, dimpreună cu toți ai mei, ca bucurându-se inima mea întru cele de sus, cu îngerii să cânte: Sfânt, Sfânt, Sfânt este Domnul Dumnezeul nostru; plin este cerul și pământul de mărirea Sa! Amin.

Acatistul Sfântului Arhanghel Mihail

 

De este preot, zice: Binecuvântat este Dumnezeul nostru totdeauna, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin, iar de este diacon, monah sau mirean, zice: Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi.

Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție!

Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea ești și pe toate le împlinești; Vistierul bunătăților și Dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi și ne curățește pe noi de toată întinăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi (de trei ori).

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doamne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vindecă neputințele noastre, pentru numele Tău.

Doamne, miluiește (de trei ori), Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Tatăl nostru, Care ești în ceruri, sfințească-se numele Tău, vie împărăția Ta, facă-se voia Ta, precum în cer, așa și pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi, și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel rău.

Preotul: Că a Ta este împărăția, puterea și slava, a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor.

Cântărețul: Amin. Doamne, miluiește (de 12 ori). Și troparele:

Miluiește-ne pe noi, Doamne, miluiește-ne pe noi, că nepricepându-ne de nici un răspuns, această rugăciune aducem ție, ca unui Stăpân, noi, păcătoșii robii Tăi, miluiește-ne pe noi.

Slavă...

Doamne, miluiește-ne pe noi, că întru Tine am nădăjduit; nu Te mânia pe noi foarte, nici pomeni fărădelegile noastre, ci caută și acum ca un Milostiv și ne izbăvește pe noi de vrăjmașii noștri; că Tu ești Dumnezeul nostru și noi suntem poporul Tău; toți lucrul mâinilor Tale și numele Tău chemăm.

Și acum..., al Născătoarei de Dumnezeu:

Ușa milostivirii deschide-o nouă, binecuvântată Născătoare de Dumnezeu Fecioară, ca să nu pierim cei ce nădăjduim întru tine, ci să ne mântuim prin tine din nevoi, că tu ești mântuirea neamului creștinesc.

Apoi:

Cred întru unul Dumnezeu, Tatăl Atotțiitorul, Făcătorul cerului și al pământului, văzutelor tuturor și nevăzutelor.

Și întru unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Născut, Care din Tatăl S-a născut mai înainte de toți vecii; Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, iar nu fă-cut, Cel de o ființă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut;

Care pentru noi, oamenii, și pentru a noastră mântuire, S-a pogorât din ceruri și S-a întrupat de la Duhul Sfânt și din Maria Fecioara și S-a făcut om;

Și S-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponțiu Pilat și a pătimit și S-a îngropat;

Și a înviat a treia zi, după Scripturi.

Și S-a înălțat la ceruri și șade de-a dreapta Tatălui;

Și iarăși va să vină cu slavă, să judece viii și morții, a Cărui împărăție nu va avea sfârșit.

Și întru Duhul Sfânt, Domnul de viață Făcătorul, Care din Tatăl purcede, Cel ce împreună cu Tatăl și cu Fiul este închinat și slăvit, Care a grăit prin proroci.

Întru una, sfântă, sobornicească și apostolească Biserică;

Mărturisesc un Botez întru iertarea păcatelor;

Aștept învierea morților.

Și viața veacului ce va să fie. Amin.

Doamne, miluiește (de 12 ori).

Apoi:

Psalmul 142

Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru credincioșia Ta, auzi-mă, întru dreptatea Ta. Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vii nu-i drept înaintea Ta. Vrăjmașul prigonește sufletul meu și viața mea o calcă în picioare; făcutu-m-a să locuiesc în întuneric ca morții cei din veacuri. Mâhnit e duhul în mine și inima mea încremenită înlăuntrul meu. Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult; cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele mâinilor Tale m-am gândit. Întins-am către Tine mâinile mele, sufletul meu ca un pământ însetoșat. Degrab auzi-mă, Doamne, că a slăbit duhul meu. Nu-ți întoarce fața Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor ce se coboară în mormânt. Fă să aud dimineața mila Ta, că la Tine mi-e nădejdea. Arată-mi calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu. Scapă-mă de vrăjmașii mei, că la Tine alerg, Doamne. Învață-mă să fac voia Ta, că Tu ești Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun să mă povățuiască la pământul dreptății. Pentru numele Tău, Doamne, dăruiește-mi viață. Întru dreptatea Ta scoate din necaz sufletul meu. Fă bunătate de stârpește pe vrăjmașii mei și pierde pe toți cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău.

Slavă..., și acum..., Aliluia (de trei ori).

(Troparul)

Doamne, miluiește (de trei ori).

Apoi:

Psalmul 50

Miluiește-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta, și după mulțimea îndurărilor Tale, șterge fărădelegea mea. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea și de păcatul meu mă curățește. Că fărădelegea mea eu o cunosc și păcatul meu înaintea mea este pururea. Ție unuia am greșit și rău înaintea Ta am făcut, așa încât drept ești Tu întru cuvintele Tale și biruitor când vei judeca Tu. Că iată, întru fărădelegi m-am zămislit și în păcate m-a născut maica mea. Că iată, adevărul ai iubit; cele nearătate și cele ascunse ale înțelepciunii Tale mi-ai arătat mie. Stropi-mă-vei cu isop, și mă voi curăți; spăla-mă-vei, și mai vârtos decât zăpada mă voi albi. Auzului meu vei da bucurie și veselie; bucura-se-vor oasele mele cele smerite. Întoarce fața Ta de la păcatele mele și toate fărădelegile mele șterge-le. Inimă curată zidește întru mine, Dumnezeule, și duh drept înnoiește întru cele dinlăuntru ale mele. Nu mă lepăda de la fața Ta și Duhul Tău cel Sfânt nu-L lua de la mine. Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale și cu duh stăpânitor mă întărește. Învăța-voi pe cei fără de lege căile Tale și cei necredincioși la Tine se vor întoarce. Izbăvește-mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta. Doamne, buzele mele vei deschide și gura mea va vesti lauda Ta. Că de ai fi voit jertfă, Ți-aș fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi. Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit, inima înfrântă și smerită Dumnezeu nu o va urgisi. Fă bine, Doamne, întru bună-voirea Ta, Sionului, și să se zidească zidurile Ierusalimului. Atunci vei binevoi jertfa dreptății, prinosul și arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tău viței.

(Apoi, urmează Condacele și Icoasele)

Condac 1

Alesule Voievod al Puterilor cerești și apărător al neamului omenesc, această cântare de mulțumire aducem ție noi, cei izbăviți prin tine din necazuri; ci tu, ca unul care stai înaintea Scaunului Împăratului Slavei, slobozește-ne pe noi din toate nevoile, ca lăudându-te să strigăm ție, cu credință și cu dragoste: Bucură-te, Mihaile, mare Arhistrateg, cu toate Puterile cerești!

Icos 1

Cu limbi îngerești s-ar cădea să te lăudăm, Mihaile, după cuviință datorată întâi-stătătorului cetelor îngerești cu chip de foc; dar până când vom deprinde, înțelepțiți de tine, grăirea celor netrupești, auzi din guri mulțumitoare - deși omenești - unele ca acestea:
Bucură-te, stea străluminătoare a lumii cerești;
Bucură-te, făclie cu strălucire de aur a adevărului și a dreptății;
Bucură-te, care primești razele luminii de taină;
Bucură-te, voievodule al îngerilor celor fără de număr;
Bucură-te, în care se descoperă cel mai limpede slava dreptei Ziditorului;
Bucură-te, prin care saltă soboarele făpturilor netrupești;
Bucură-te, Mihaile, mare Arhistrateg, cu toate Puterile cerești!

Condac 2

Întrevăzând cu ochii credinței mărirea frumuseții tale duhovnicești și puterea dreptei tale purtătoare de fulgere, Arhanghele al lui Dumnezeu, ne umplem de uimire, de bucurie și de mulțumire către Atoatefăcătorul, ca unii ce suntem pământești și îmbrăcați în trup, strigând cu toate Puterile cerești: Aliluia!

Icos 2

Înțelegere curată și nerobită patimilor cere pentru noi, preaminunate Mihaile, alesule al cetelor îngerești, ca noi, înălțându-ne cu gândul de la cele pământești la cele cerești, să-ți cântăm ție cântare de laudă precum aceasta:
Bucură-te, că vezi îndeaproape negrăita frumusețe și buna întocmire dumnezeiască;
Bucură-te, preacredinciosule tăinuitor al preabunelor sfaturi ale Preasfintei Treimi;
Bucură-te, de care se minunează cu dragoste oștirile cerești;
Bucură-te, pe care cu credință îl măresc pământenii;
Bucură-te, de care se tem puterile iadului;
Bucură-te, fulger duhovnicesc aducător de bucurie;
Bucură-te, Mihaile, mare Arhistrateg, cu toate Puterile cerești!

Condac 3

Arătând în tine puterea nebiruită a râvnei pentru slava dumnezeiască ai stat în fruntea cetelor îngerești, Mihaile, împotriva celui ce suflă răutatea, preatrufașului luceafăr de dimineață, pe care, văzându-l aruncat împreună cu cei de aproape ai săi din înălțimea cerului întru cele mai de jos ale pământului, oștirile cerești, în chip preaslăvit călăuzite de tine în luptă, înaintea Scaunului dumnezeirii au strigat cu veselie și cu o singură gură: Aliluia!

Icos 3

Pe tine, Arhanghele Mihaile, tot neamul creștinesc te are mare apărător și mare ajutător în războaiele cu cei po­trivnici; dorind pentru aceasta a ne învrednici de preaminunatul tău ajutor, în ziua prăznuirii tale îți strigăm unele ca acestea:
Bucură-te, prin care satana a fost aruncat ca un fulger din Cer;
Bucură-te, prin care neamul omenesc, fiind păzit, se înalță;
Bucură-te, prealuminată podoabă a prealuminatei lumi de Sus;
Bucură-te, preaslăvită ocrotire a lumii de jos;
Bucură-te, care niciodată nu ai fost biruit de puterile răului;
Bucură-te, cel întărit pe veci în adevăr și dreptate, împreună cu toți îngerii lui Dumnezeu, prin harul dumnezeiesc;
Bucură-te, Mihaile, mare Arhistrateg, cu toate Puterile cerești!

Condac 4

Izbăvește-ne de viforul ispitelor și al nevoilor, cel ce ești între îngeri întâi-stătător, pe noi care săvârșim cu dragoste și bucurie praznicul tău prealuminat, că tu ești în nevoi mare ajutător și în ceasul morții aperi și ocrotești de duhurile rele pe toți cei care strigă împreună cu tine Stăpânului și Dumnezeului nostru: Aliluia!

Icos 4

Văzând îndrăznirea ta asupra cetelor diavolești, toate ierarhiile îngerești s-au avântat cu bucurie, urmându-te în luptă pentru numele și slava Stăpânului lor, strigând: „Cine este ca Dumnezeu?”. Iar noi, cunoscând pe satana biruit sub picioarele tale, strigăm ție, ca unui biruitor:
Bucură-te, prin care pacea și liniștea în Cer s-au sălășluit;
Bucură-te, prin care duhurile răutății au fost aruncate în iad;
Bucură-te, care călăuzești oștirile cerești și puterile lumii nevăzute pentru nimicirea răului;
Bucură-te, care îmblânzești în chip nevăzut mania și zbuciumul stihiilor lumii;
Bucură-te, împreună-luptător cu cei ce se luptă cu duhurile răutății;
Bucură-te, tare ajutător al celor ce slăbănogesc în ispitele și necazurile veacului acesta;
Bucură-te, Mihaile, mare Arhistrateg, cu toate Puterile cerești!

Condac 5

Izvor de Dumnezeu dăruit cu minuni preamărite te-ai arătat în biserica ta din Hone; căci nu numai balaurul cel mare și înfricoșat care petrecea în locul acela a fost nimicit cu puterea ta, ci și ape au izvorât, tămăduind toată neputința trupească, pentru ca toți să strige cu credință Stăpânului îngerilor, Celui ce te-a proslăvit pe tine: Aliluia !

Icos 5

Auzindu-te și cunoscându-te pe tine, preaminunate Mihaile, ca pe un mare luminător, strălucind în mijlocul cetelor îngerești, la tine alergăm, după Dumnezeu și Maica Domnului, rugându-te cu prisos de nădejde să ne ajuți cu puterea ta pe toți cei ce-ți strigăm unele ca acestea:
Bucură-te, cel ce ai călăuzit și ocrotit în pustie poporul ales de Dumnezeu;
Bucură-te, înaltule mijlocitor al Legii date în Sinai prin mâna lui Moise;
Bucură-te, la care judecătorii și căpeteniile lui Israel au aflat putere și acoperământ;
Bucură-te, prin care prorocii și arhiereii iudeilor au primit darul cunoștintei de la Dumnezeu Atotcunoscătorul;
Bucură-te, cel ce ai întrarmat cu tainică înțelepciune pe legiuitorii cei temători de Dumnezeu;
Bucură-te, cel ce ai pus judecată și dreptate în inima celor ce fac binele;
Bucură-te, Mihaile, mare Arhistrateg, cu toate Puterile cerești!

Condac 6

Când te-a văzut Manoe pe tine, înainte-vestitorul judecăților dumnezeiești, s-a umplut de mirare și frică, socotind ca pentru aceasta nu va mai trăi; ci învățat fiind de femeia sa despre rostul cel bun al arătării și blândețea cuvintelor tale, bucurându-se pentru fiul său Samson, care avea să se nască după cuvântul tău, mulțumind a strigat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icos 6

Răsărit-ai întru slavă, Mihaile, în chip preaminunat, când ai stătut în chip omenesc înaintea lui Iisus al lui Navi, gră­ind: „Scoate încălțămintea din picioarele tale, că eu sunt Arhistrategul Puterilor Domnului”. Minunându-ne de o astfel de arătare a ta, cu dragoste strigăm ție:
Bucură-te, neadormitule păzitor al capetelor de Dumnezeu încoronate;
Bucură-te, că degrabă umilești pe cei ce se împotrivesc stăpânirilor drepte, ca pe unii ce se împotrivesc poruncii lui Dumnezeu;
Bucură-te, că smerești răzvrătirile noroadelor;
Bucură-te, că rușinezi în chip nevăzut obiceiurile cele răucredincioase;
Bucură-te, că tu luminezi în ceasul grelelor frământări pe cei ce se îndoiesc;
Bucură-te, că pe cei încercați îi scapi din ispite păgubitoare;
Bucură-te, Mihaile, mare Arhistrateg, cu toate Puterile cerești!

Condac 7

Voind Stăpânul tuturor să arate că trecerea vieții omenești nu este întâmplătoare, ci pururea este ținută în mâna Sa, te-a dăruit apărător și ocrotitor împăraților pământului, ca să gătești neamurile pentru veșnica împărăție a lui Dumnezeu; pentru aceasta, toți care cunosc înalta ta slujire spre mântuirea oamenilor, cu mulțumire strigă lui Dum­nezeu: Aliluia!

Icos 7

Făcătorul tuturor minunilor și Stăpânul a toate prin tine Minune nouă ne-a arătat pe pământ, Arhistrategule, când ai mântuit în chip minunat de potopirea apelor râului biserica înalțată întru cinstirea numelui tău în Colose, poruncind șuvoaielor să se reverse în sânurile pământului. Și văzând aceasta, fericitul Arhip, cu fiii săi duhovnicești, mulțumind, a strigat ție:
Bucură-te, îngrădire nestricată a sfintelor biserici ale lui Dumnezeu;
Bucură-te, zid neclintit împotriva vrăjmașilor credinței creștinești;
Bucură-te, la a cărui porunca se pleacă stihiile;
Bucură-te, prin care se nimicesc cugetele rele;
Bucură-te, cel ce aduci credincioșilor bucurie de la Scaunul Atotțiitorului;
Bucură-te, cel ce-i aduci pe necredincioși pe calea dreptății și adevărului;
Bucură-te, Mihaile, mare Arhistrateg, cu toate Puterile cerești!

Condac 8

Minunea străină a puterii tale, Arhistrategule al lui Dumnezeu, a cunoscut-o asupra sa Avacum atunci când, potrivit chemării lui Dumnezeu, l-ai răpit și l-ai dus degrabă din Iudeea in Babilon, ca să-l hrănească pe Daniil, care era întemnițat în groapa leilor; drept pentru care, minunându-se de preamărita lucrare a puterii tale, a strigat cu credință: Aliluia!

Icos 8

Cu totul ești întru cei de sus, Mihaile, stând înaintea Scaunului împăratului Slavei, iar de cei de jos nu te depărtezi, luptând pururea cu vrăjmașii mântuirii oamenilor; drept care toți cei ce vor să ajungă în dorita împărăție cerească îți strigă ție într-un glas:
Bucură-te, începătorul întreit-sfintei cântări îngerești;
Bucură-te, cel ce ești pururea gata să stai înainte, apărând neamurile omenești;
Bucură-te, că ai pierdut în chip străin pe faraonul cel prea trufaș și pe necredincioșii egipteni;
Bucură-te, că ai călăuzit în chip prea-slăvit în pustie pe iudeii cei credincioși;
Bucură-te, că i-ai acoperit pe ei cu norul cel dumnezeiesc;
Bucură-te, prin care s-a stins văpaia cuptorului celui din Babilon;
Bucură-te, Mihaile, mare Arhistrateg, cu toate Puterile cerești!

Condac 9

Toți monahii Sfântului Munte Athos au venit cutremurați de bucurie, văzând cum ai mântuit pe tânărul cel temător de Dumnezeu, pe care necredincioșii iubitori de avuții, cuprinși de nebunie, îl aruncaseră legat de o piatra în adâncurile mării; pentru aceasta, mănăstirea care l-a primit pe acela, împodobindu-se cu numele tău, cu mulțumire strigă către Domnul: Aliluia!

Icos 9

Graiurile ritoricești și cugetele întelepților nu pot a spune puterea ta, Mihaile, cum ai omorât într-o singură noapte o sută optzeci și cinci dintre ostașii împăratului asirian Senaherim, ca să se învețe a nu mai huli numele Domnului; iar noi, cinstind sfânta ta râvnă pentru slava Dumnezeului celui Adevărat, cu veselie îți strigăm unele ca acestea:
Bucură-te, nebiruitule Voievod al oștirilor dreptmăritoare;
Bucură-te, spaima și umilirea oștirilor răucredincioase;
Bucură-te, că sădești dreapta credință a cinstirii lui Dumnezeu;
Bucură-te, că dezrădăcinezi eresurile și schismele pierzătoare de suflet;
Bucură-te, că de multe ori ai întărit pe câmpul de luptă pe binecredincioșii Macabei;
Bucură-te, că ai pierdut chiar în templu pe Iliodor, necredincioasa căpetenie a lui Antioh;
Bucură-te, Mihaile, mare Arhistrateg, cu toate Puterile cerești!

Condac 10

Ajutor tare fii celor ce vor să se mântuiască, Arhistrategule al lui Dumnezeu, izbăvindu-ne și păzindu-ne de necazuri și de nevoi, încă și de oamenii răi și de păcatele noastre, ca noi, înaintând în credința, nădejdea și dragostea către Hristos, cu bucurie pentru ocrotirea ta preaminunată mulțumind, să strigăm Stăpânului îngerilor și al oamenilor: Aliluia!

Icos 10

Zid ești oamenilor credincioși, Arhistrategule al lui Dumnezeu, și stâlp tare în luptele cu vrăjmașii văzuți și nevăzuți; pentru aceasta, izbăviți fiind prin tine din cursele diavolilor, cu inima și gura mulțumitoare îți strigăm unele ca acestea:
Bucură-te, nebiruitule luptător împotriva vrăjmașilor credinței și a celor ce se împotrivesc Sfintei Biserici;
Bucură-te, neobositule împreună-luptător cu înaintevestitorii Evangheliei;
Bucură-te, ca pe cei ce stau întru întunericul necredinței îi luminezi cu lumina credinței în Hristos;
Bucură-te, că povătuiești pe calea adevărului și a pocăinței pe cei înnebuniți de înțelepciunea cea mincinoasă;
Bucură-te, înfricoșatule mustrător al celor ce iau numele lui Dumnezeu în deșert;
Bucură-te, purtătorule de fulgere, pedepsitor al celor ce nebunește batjocoresc tainele sfintei credințe;
Bucură-te Mihaile, mare Arhistrateg, cu toate Puterile cerești!

Condac 11

Toată cântarea de lauda se biruiește de mulțimea minunilor tale, Arhistrategule al lui Dumnezeu, că săvârșite sunt de tine nu doar în Ceruri și pe pământ, ci și în beznele celor mai de dedesubt, unde ai legat pe șarpele cel din adâncuri cu legăturile puterii Domnului, ca toți cei izbăviți de răutatea lui să binecuvânteze pe Stăpânul Cerurilor și al pământului, strigând: Aliluia!

Icos 11

Slujitor minunat al adevărului și curăției cinstirii lui Dumnezeu te-ai arătat, Arhistrategule, când, mai înainte văzând meșteșugurile duhului întunericului, l-ai oprit cu numele lui Dumnezeu, ca să nu îndrăznească a scoate la iveala trupul ascuns al răposatului povățuitor al lui Israel, Moise, ca să nu fie cinstit ca Dumnezeu de fiii lui Israel cei robiți simțurilor; pentru aceasta, cinstind acum praznicul tău cel frumos luminat, mulțumind strigăm ție:
Bucură-te, că ai păzit între iudei curăția cunoașterii lui Dumnezeu, în zilele Vechiului Legământ;
Bucură-te, că ai dezrădăcinat de multe ori neghinele rătăcirii în zilele Harului adus de Hristos;
Bucură-te, că ai pierdut oracolele și idolii neamurilor;
Bucură-te, că întărești pe creștinii nevoitori și purtători de chinuri;
Bucură-te, că umpli cu puterea harului dumnezeiesc pe cei neputincioși cu duhul;
Bucură-te, că îmbraci cu armele credinței pe cei slăbanogiți cu trupul;
Bucură-te, Mihaile, mare Arhistrateg, cu toate Puterile cerești!

Condac 12

Har din ceruri cere de la Dumnezeu, Mihaile, pentru noi, cei ce cântăm întru lauda preacinstitului tău nume, ca umbriți fiind de ocrotirea ta, să trăim în toată evlavia și curăția, până ce, dezlegați fiind prin moarte din legăturile trupului, să ne învrednicim să stăm dinaintea Scaunului de foc al împărătului Slavei și să strigăm cu cetele îngerești: Aliluia!

Icos 12

Cântând feluritele tale minuni, Mihaile, lucrate spre mântuirea noastră, Îl rugăm pe Domnul și Stăpânul tuturor ca duhul râvnei pentru Slava lui Dumnezeu, care este întru tine, să nu se împuțineze vreodată în noi, cei ce strigăm ție unele ca acestea:
Bucură-te, cel ce la vremea potrivită așezi în chip preaminunat la locuri de cinste pe robii credincioși ai lui Dum­nezeu;
Bucură-te, cel ce arunci în chip nevăzut din înalțimea puterii și slavei pe cei nerușinați și nevrednici;
Bucură-te, care vei aduna pe cei aleși din cele patru colțuri ale pământului;
Bucură-te, prin care, la porunca lui Dumnezeu, cei păcătoși vor fi predați focului veșnic;
Bucură-te, prin care satana cu îngerii lui vor fi ferecați pe veci în iad;
Bucură-te, prin care drepții se sălășluiesc în chip preaslăvit în locașurile Tatălui Ceresc;
Bucură-te, Mihaile, mare Arhistrateg, cu toate Puterile cerești!

Condac 13

O, preaminunatule întâi-stătător al arhanghelilor și al îngerilor, primește, pentru preaminunata ta slujire spre mântuirea neamului omenesc, glasul de laudă și de mulțumire pe care îl înălțăm spre tine, și, ca unul ce ești plin de puterea lui Dumnezeu, acoperă-ne cu aripile tale cele nematerialnice de toți vrăjmașii văzuți și nevăzuți, ca să strigăm pururea Domnului, Celui ce te-a proslăvit și S-a proslăvit prin tine: Aliluia!

Acest condac se repetă de 3 ori, apoi se zic din nou Icosul întâi și Condacul întâi.

Icos 1

Cu limbi îngerești s-ar cădea să te lăudăm, Mihaile, după cuviință datorată întâi-stătătorului cetelor îngerești cu chip de foc; dar până când vom deprinde, înțelepțiți de tine, grăirea celor netrupești, auzi din guri mulțumitoare - deși omenești - unele ca acestea:
Bucură-te, stea străluminătoare a lumii cerești;
Bucură-te, făclie cu strălucire de aur a adevărului și a dreptății;
Bucură-te, care primești razele luminii de taină;
Bucură-te, voievodule al îngerilor celor fără de număr;
Bucură-te, în care se descoperă cel mai limpede slava dreptei Ziditorului;
Bucură-te, prin care saltă soboarele făpturilor netrupești;
Bucură-te, Mihaile, mare Arhistrateg, cu toate Puterile cerești!

Condac 1

Alesule Voievod al Puterilor cerești și apărător al neamului omenesc, această cântare de mulțumire aducem ție noi, cei izbăviți prin tine din necazuri; ci tu, ca unul care stai înaintea Scaunului Împăratului Slavei, slobozește-ne pe noi din toate nevoile, ca lăudându-te să strigăm ție, cu credință și cu dragoste: Bucură-te, Mihaile, mare Arhistrateg, cu toate Puterile cerești!

Rugăciune către Sfântul Arhanghel Mihail

Sfinte și mare Arhanghele al lui Dumnezeu, Mihaile, care cel dintâi între îngeri stai dinaintea Treimii celei negrăite, sprijinul și păzitorul neamului omenesc, care ai zdrobit în Ceruri cu oștile tale capul prea-trufașului diavol și rușinezi pururea pe pământ răutatea și viclenia lui, la tine alergăm cu credință și ne rugăm ție cu dragoste: fii pavăza nestricată și coif tare Sfintei Biserici și neamului nostru dreptcredincios, păzindu-ne cu spada ta purtătoare de fulgere de toți vrăjmașii văzuți și nevăzuți.

Nu ne lăsa pe noi, o, Arhanghele al lui Dumnezeu, fără ajutorul și ocrotirea ta, pe cei ce lăudam astăzi sfântul tău nume. Iată că, deși mult gresiți suntem, nu voim să pierim întru fărădelegile noastre, ci să ne întoarcem la Domnul, ca să ne călăuzească spre lucruri bune. Luminează mințile noastre cu lumina feței lui Dumnezeu, care strălucește totdeauna pe fruntea ta ca un fulger la arătare, ca să putem pricepe care este voia lui Dumnezeu, bună și desăvârșită, în ceea ce ne privește, și să cunoaștem toate câte se cuvine nouă să le facem și câte să le trecem cu vederea și să le părăsim. Întărește-ne cu harul Domnului voința slabă și dorirea lipsită de vlagă, că întărindu-ne în legea Domnului, să încetăm a ne mai primejdui cu cugetele pământești și cu poftele trupești, aplecându-ne, după asemănarea copiilor lipsiți de minte, către frumusețile degrabă pieritoare ale lumii acesteia și uitând în chip nesăbuit cele veșnice și cerești de dragul celor stricăcioase și pământești.

Mai presus de toate acestea, cere de Sus pentru noi duhul adevăratei pocăințe, întristarea cea nefățarnică după Dumnezeu și zdrobirea pentru păcatele noastre, ca zilele ce ne-au mai rămas din această viață trecătoare să le chel­tuim nu spre plăcerea simțurilor și hrănirea patimilor noastre, ci întru îndreptarea cu lacrimi de credință și zdrobire a inimii, cu nevoințele curăției și cu bineplăcutele fapte ale milostivirii.

Iar când se va apropia ceasul sfârșitului nostru, al slobozirii din legăturile acestui trup pieritor, nu ne lasă pe noi, Arhanghele al lui Dumnezeu, fără de apărare împotriva duhurilor răutății care sunt în văzduhuri și obișnuiesc a împiedica urcușul sufletului omenesc la cele de Sus, ca păziți fiind prin tine, fără împiedicare să ajungem în sălașurile preaslăvite ale Raiului, unde nu este durere, nici întristare, nici suspin, ci viață fără de sfârșit.

Și învrednicindu-ne a vedea prealuminatul chip al Preabunului nostru Domn și Stăpân, și căzând cu lacrimi la picioarele Lui, cuprinși de bucurie și umilință să strigăm: slavă Ție, Preaiubitul nostru Mântuitor, Care pentru preamultă dragoste pe care o ai față de noi, nevrednicii, ai binevoit a trimite pe îngerii Tăi ca să slujească mântuirii noastre! Amin!