Una din cele mai solicitate slujbe de către credincioşii Bisericii noastre ortodoxe este Sfeştania (în limba slavonă, „sfeştanie” sau „feştanie” înseamnă „luminare”) sau Slujba sfinţirii mici a apei.
În general, apa a avut un mare rol în viaţa religioasă a credincioşilor
dintotdeauna, în mai toate tradițiile religioase. Aceasta este
considerată ca unul din cele mai însemnate elemente care intră în
alcătuirea cosmosului (apa, pământul, aerul şi focul). În plus, apa este
indispensabilă pentru viaţa biologică a omului, precum şi în
activităţile gospodăreşti. Ea este un mijloc al curăţirii fizice, dar şi
spirituale. Calitatea naturală a apei de a curăţa şi spăla a fost
transferată în viaţa religioasă, apa devenind prin sfinţire
mijloc al purificării, al curăţirii spirituale. Prin limpezimea, gustul
plăcut şi efectul ei răcoritor, apa simbolizează şi acţiunea
purificatoare a harului divin.
În
Molitfelnic sau Aghiazmatar găsim enumerate, în partea premergătoare
slujbei Sfeştaniei, atât efectele, cât şi folosul acestei slujbe:
„Ştiut
să fie că prea bun şi folositor de suflet obicei este să se facă în
biserici, în mănăstiri şi în case, sfinţirea apei la toate zilele dintâi
ale lunii şi a stropi pe oameni. Această apă sfinţită, pe care Duhul
Sfânt, prin rugăciunile preoţilor, o sfinţeşte, are multe feluri de
lucrări, precum însăşi ectenia sfinţirii şi rugăciunea mărturisesc. Prin
stropirea ei, duhurile cele viclene din tot locul se alungă; se iartă şi păcatele cele mici de peste toate zilele, adică nălucirile diavoleşti şi gândurile cele rele; mintea se curăţeşte de lucrurile cele spurcate şi se îndreptează spre rugăciune; bolile le alungă şi dă sănătate sufletească şi trupească. Şi mai pe scurt: toţi cei ce o primesc cu credinţă iau sfinţenie şi binecuvântare”.
Sfeştania
curăţă casa precum Spovedania sufletului omului. Dacă prin Spovedanie,
prin mărturisirea păcatelor şi dezlegarea acestora de către preot, omul
se curăţeşte, îşi curăţeşte sufletul, îşi împrospătează harul primit la
Botez, tot aşa prin
stropirea cu apă sfinţită şi prin rugăciunile preotului, casa sfinţită
la început se curăţeşte de „toată lucrarea cea rea”, datorată fie
păcatelor celor ce locuiesc în ea, fie oamenilor răuvoitori, fie
duhurilor celor rele.
Ori
de câte ori credinciosul simte nevoia curăţirii şi sfinţirii casei,
poate chema preotul pentru Sfeştanie. Este bine ca Sfeştania să se
facă în zi de post, deoarece este o slujbă de curăţire, de spălare, dar
şi pentru faptul că cel care solicită săvârşirea Sfeştaniei trebuie să se pregătească prin post şi rugăciune. Dacă nu se poate mai des, se face Sfeştanie în casă, cel puţin o dată pe an.
Se obişnuieşte ca după ce a fost un deces în casă,
la câteva zile după înmormântare, să se săvârşească această slujbă
deoarece creştinul simte nevoia resfinţirii şi binecuvântării casei, nu
pentru că cel decedat ar fi întinat în vreun fel locul, ci pentru
alungarea întristării şi dobândirea nădejdii.
Cu atât mai mult, trebuie să se săvârşească Sfeştanie în casa sau în locul în care s-a comis un omor sau o altă fărădelege
(avort, încercare de sinucidere, vărsare de sânge, molimă, întâmplare
rea sau accidente de orice fel etc.), pentru că toate acestea se
întâmplă din îndemnul şi cu lucrarea diavolului şi a duhurilor rele.
Ce trebuie şi cum trebuie să ne pregătim pentru Sfeştanie?
Cine
doreşte a chema preotul pentru a săvârşi sfeştanie în casă, trebuie să
ştie cum trebuie să se pregătească pentru aceasta, având în vedere cele
de mai jos.
Mai întâi, toţi cei din casă este bine să se spovedească,
pentru ca, înainte de a curăţi şi sfinţi casa, să se curăţească şi să
se sfinţească ei înşişi de păcatele şi relele care afectează şi casa în
care ei locuiesc. Dacă nu este în timpul postului, atunci cei din casă să ştie că trebuie să postească în ziua aceea şi să se ferească de ceartă, duşmănii, înjurături sau alte rele.
În al doilea rând, casa în care urmează a se face sfeştanie trebuie curăţită cât mai bine,
de la un capăt la altul şi toate lucrurile din ea. Nu este de închipuit
să stropim cu apă sfinţită şi să facem rugăciuni pentru a curăţi casa
de rele, iar casa să fie murdară şi neîngrijită. Apoi, orice
slujbă săvârşită de preot în casă este echivalentă cu aducerea lui
Dumnezeu în casa aceea prin lucrarea Sa sfinţitoare şi prin
binecuvântarea Sa. Ori, dacă atunci când primim un oaspete
obişnuit, dintre oameni, direticăm şi facem curăţenie în casă, pentru
a-l primi cum se cuvine, cu atât mai mult atunci când vrem să-L primim
pe Însuşi Dumnezeu. Aşa cum ne spălăm, ne îngrijim şi ne primenim noi
oamenii atunci când mergem la biserică sau atunci când ni se face orice
slujbă, tot aşa trebuie primenită şi casa noastră când facem slujbă în
ea.
Pentru slujba sfeştaniei, credinciosul trebuie să pregătească o măsuţă frumos acoperită, orientată
spre răsărit (măsuţa poate fi aşezată în faţa sau în apropierea icoanei
sau a colţului de rugăciune din casă), pe care va aşeza următoarele:
– un vas larg la gură, plin cu apă curată și având alături un prosop (e de dorit ca vasul și prosopul să fie folosite numai pentru acest lucru);
– două sfeşnice mici cu lumânări din ceară curată;
– o icoană înfățișându-o pe Maica Domnului;
– un pomelnic cu cei ce locuiesc în casă și rudele apropiate;
– dacă este pentru prima dată când se săvârșește sfeștanie în casa respectivă, celor de mai sus se vor adăuga un pahar cu untdelemn.
Preotul
va sta în faţa măsuţei, iar credincioşii vor sta în spatele preotului,
aşa cum stăm şi la biserică, toţi cu faţa la răsărit. Toate uşile
camerelor vor fi larg deschise.
Ce este sfeştania?
Sfeştania este denumirea populară pentru Agheasma Mică sau Sfinţirea cea
mică a apei. Din punct de vedere teologic sfeştania este o ierurgie.
Când se săvârşeşte?
Ea se săvârşeşte de preot în biserică, în prima MIERCURI
din fiecare lună, după slujba Paraclisului Maicii Domnului, iar în
casele credincioşilor, oricând cer credincioşii, mai puţin în săptămâna
de după Sfintele Paşti sau de după Crăciun.
Sfeştania se săvârşeşte în toate posturile de peste an,
precum şi în zilele de post de peste săptămâna, miercurea şi vinerea.
Cine poate, este bine să săvârşească sfeştanie în toate posturile. Cine
nu poate, să o facă cel puţin în Postul Mare.
Slujba sfeştaniei cuprinde sfinţirea apei, stropirea cu apă sfinţită a
celor prezenţi şi a tuturor camerelor; după caz, se adaugă dezlegări de
blesteme, de farmece, de jurăminte, rugăciuni pentru împăcare, pentru
ajutor şi pentru sănătatea trupească şi sufletească a celor ce locuiesc
în casă.
Care sunt roadele ei?
Prin stropirea cu Agheasmă, duhurile cele viclene din tot locul se
gonesc, se îndepărtează, aşadar, prezenţa răului din casă, se iartă
păcatele cele mici, gândurile cele rele, mintea se curăţă de lucrurile
cele spurcate, bolile se izgonesc şi se dă sănătate sufletului şi
trupului; se binecuvântează casa cu har de la Dumnezeu, cu lumină
divină.
Casa nesfinţită, ca şi omul nebotezat, este vulnerabilă lucrării celui
rău, poate fi bântuită de duhuri rele şi de răutăţile oamenilor, de
vrăjitorii sau blesteme. Însă casa sfinţită şi cei ce locuiesc în casa
sfinţită şi binecuvântată sunt ocrotiţi în faţa tuturor relelor, dacă ei
înşişi nu aduc răul în casă prin săvârşirea lui.
Pregătirea:
Cine doreşte a chema preotul pentru a săvârşi sfeştania în casă, trebuie
să ştie cum să se pregătească pentru aceasta. Mai întâi, cei din casă
ar fi bine să se spovedească şi să postească, să se ferească de ceartă,
duşmănii sau alte rele. În al doilea rând, casa în care urmează a se
face sfeştania trebuie să fie curată. Este de neînchipuit să stropim cu
apă sfinţită o casă murdară sau neîngrijită şi asta pentru că orice
slujbă de sfinţire săvârşită de preot este echivalentă cu aducerea
harului lui Dumnezeu în casă.
