Ca o paranteza, putini sunt cei care stiu ca vestitul loc de veci care adaposteste sufletele a sute de personalitati marcante ale culturii noastre a fost amenajat pe locul unei foste gradini de portocali. Conacul Bellu, in care astazi functioneaza Muzeul Memorial Alexandru Bellu, reprezinta o bijuterie arhitectonica a vremurilor apuse, cu motive autentice romanesti. Pe cat de incantator este locul, pe atat este de tainic... pana si aceasta sinteza intre frumusete si mister, care da un farmec aparte acestui loc, este pe cat se poate de neobisnuita.
Ceea ce a mai ramas in picioare este cladirea mica a fostului conac, o casa alba, cu stalpi din lemn negru, care pastreaza mobilierul si aranjamentele originale, alaturi de colectii de opere de arta, timbre, fotografii, straie romanesti si straine sau ceasuri, toate spunand povestea uneia dintre cele mai bogate familii nobile care a trait vreodata in Romania.
Conacul te impresioneaza, inca de la exterior, prin arhitectura sa in stilul vechi boieresc, o imbinare de bun gust intre influențele occidentale și cele orientale. Restul cladirilor care faceau parte din complex sunt acum doar ruine, care in felul lor amintesc si ele de fastul si de bogatia de altadata. Povestea sinistra care da un aer enigmatic Conacului Bellu, fie ca este crezuta sau nu, este binecunoscuta de toata lumea din Urlati. Despre Conacul Bellu se spune ca ar fi bantuit de fantoma sotiei lui George Bellu, unul dintre ultimii descendenti legitimi ai fostului ministru al culturii si justitiei Barbu Bellu.
Odette Ruffier era o frantuzoaica frumoasa, care a avut o viata destul de grea alaturi de George Bellu, care, spune lumea, pastrase pe langa alte trasaturi de familie si pe cea a nestatorniciei in amor. Odette, care nu a reusit niciodata sa invete prea bine limba romana, s-a stins in 1980, cand avea 92 de ani, in casa fostului gradinar al familiei, care a ingrijit de ea dupa moartea lui George Bellu.
Dupa o viata chinuita de infidelitatile sotului, Odette nu si-a gasit linistea nici dupa moarte, cand se spune ca sufletul ei s-a intors la conacul in care a trait alaturi de George Bellu. Desi a murit la o varsta inaintata, povestea spune ca Odette si-a pus capat zilelor otravindu-se din cauza ca nu mai suporta saracia si umilinta cu care traise o viata intreaga din cauza infidelitatilor sotului. Desi parerile celor care cunosc aceasta legenda si care au trecut pragul conacului sunt impartite, unele lucruri ciudate care se intampla intre acele ziduri te socheaza si iti taie respiratia.
Oamenii locului spun ca si ziua, si noaptea in cladirea vechiului conac se pot auzi scartaituri si vaiete din pod, acolo unde cineva parca se plimba cu pasi cand rari, cand repezi. Uneori de acolo se aud si bocanituri, de parca cineva ar incerca sa deschida usa... Daca pentru sunetele ciudate din casa se gasesc si explicatii logice, nimeni nu poate sti de ce in preajma catacombei care pe vremuri ducea la via de pe domeniul familiei Bellu este mereu o racoare de-a dreptul sinistra, iar dinauntru parca se aud gemete care iti dau fiori pe sira spinarii.
Ceea ce a mai ramas in picioare este cladirea mica a fostului conac, o casa alba, cu stalpi din lemn negru, care pastreaza mobilierul si aranjamentele originale, alaturi de colectii de opere de arta, timbre, fotografii, straie romanesti si straine sau ceasuri, toate spunand povestea uneia dintre cele mai bogate familii nobile care a trait vreodata in Romania.
Conacul te impresioneaza, inca de la exterior, prin arhitectura sa in stilul vechi boieresc, o imbinare de bun gust intre influențele occidentale și cele orientale. Restul cladirilor care faceau parte din complex sunt acum doar ruine, care in felul lor amintesc si ele de fastul si de bogatia de altadata. Povestea sinistra care da un aer enigmatic Conacului Bellu, fie ca este crezuta sau nu, este binecunoscuta de toata lumea din Urlati. Despre Conacul Bellu se spune ca ar fi bantuit de fantoma sotiei lui George Bellu, unul dintre ultimii descendenti legitimi ai fostului ministru al culturii si justitiei Barbu Bellu.
Odette Ruffier era o frantuzoaica frumoasa, care a avut o viata destul de grea alaturi de George Bellu, care, spune lumea, pastrase pe langa alte trasaturi de familie si pe cea a nestatorniciei in amor. Odette, care nu a reusit niciodata sa invete prea bine limba romana, s-a stins in 1980, cand avea 92 de ani, in casa fostului gradinar al familiei, care a ingrijit de ea dupa moartea lui George Bellu.
Dupa o viata chinuita de infidelitatile sotului, Odette nu si-a gasit linistea nici dupa moarte, cand se spune ca sufletul ei s-a intors la conacul in care a trait alaturi de George Bellu. Desi a murit la o varsta inaintata, povestea spune ca Odette si-a pus capat zilelor otravindu-se din cauza ca nu mai suporta saracia si umilinta cu care traise o viata intreaga din cauza infidelitatilor sotului. Desi parerile celor care cunosc aceasta legenda si care au trecut pragul conacului sunt impartite, unele lucruri ciudate care se intampla intre acele ziduri te socheaza si iti taie respiratia.
Oamenii locului spun ca si ziua, si noaptea in cladirea vechiului conac se pot auzi scartaituri si vaiete din pod, acolo unde cineva parca se plimba cu pasi cand rari, cand repezi. Uneori de acolo se aud si bocanituri, de parca cineva ar incerca sa deschida usa... Daca pentru sunetele ciudate din casa se gasesc si explicatii logice, nimeni nu poate sti de ce in preajma catacombei care pe vremuri ducea la via de pe domeniul familiei Bellu este mereu o racoare de-a dreptul sinistra, iar dinauntru parca se aud gemete care iti dau fiori pe sira spinarii.
