"Ce canon dați celor bolnavi, care nu pot face metanii? 

- Celor batrâni și bolnavi li se dă canon după puterea lor. Dacă nu pot face osteneală trupească, dar pot zice rugăciuni, să dubleze rugăciunile cu "Doamne Iisuse". Trăia la mănăstirea Sihăstria un Părinte schimonah, Nicanor Bataca, care, la batrânete, nu putea face metanii, iar închinăciunile le făcea de pe scaun. Dupa ce a căzut la pat, nu mai putea face nici închinăciuni, nici cruce, numai la piept închipuia semnul sfintei cruci, și așa își făcea canonul. 

Așadar, fiecare să facă cât poate și cum poate, după sfatul duhovnicului, "că pe dătătorul de bună voie îl iubește Dumnezeu" .

Părintele Paisie Olaru

 "Creştinul nu are nici un temei să ţină în inimă ură împotriva cuiva, ura fiind lucrul diavolului. Creştinul se cuvine să ţină în inimă numai dragoste. Şi fiindcă dragostea nu gândeşte răul, nu trebuie să poarte gând rău împotriva nimănui. Când nu am nici o dovadă în această privinţă, nu se cuvine să gândesc despre altul că e rău, trufaş sau altcumva. Să cred, bunăoară, că dacă îi voi arăta respect, el va cădea în trufie, sau dacă îi voi trece cu vederea o jignire, mă va jigni din nou sau îşi va bate joc de mine. Trebuie să nu lăsăm răul să se cuibărească în noi sub nici o formă. Iar răul pe care îl face ura poate fi, de cele mai multe ori, lesne descoperit."

 Daca mi se pare ca sunt bun …

Doamne, aminteşte-mi !

Dacă mă văd drept, amiteşte-mi câte drepturi am încălcat.

Dacă mă consider cinstit, aminteşte-mi de câte ori am înşelat.

Dacă mă văd sincer, aminteşte-mi de câte ori am minţit.

Dacă mă consider înţelept, aminteşte-mi inutilitatea multor cuvinte ale mele.

Dacă mă cred bun, aminteşte-mi câtă răutate este în inima mea.

Dacă mă văd smerit, aminteşte-mi câtă făţărnicie este în mine.

Dacă mă văd curat, aminteşte-mi ce negru e sufletul meu.

Dacă mă văd frumos, aminteşte-mi ce zdrenţuit sunt pe interior.

Dacă mă văd puternic, aminteşte-mi că nu pot nimic fără Tine.

Dacă mi se pare că am zidit ceva, aminteşte-mi câte inimi am frânt.

Dacă mi se pare că am credinţă mare, aminteşte-mi ce uşor mă clatin în încercări.

Dacă mă văd curajos, aminteşte-mi cât de laş sunt în a propovădui şi a muri pentru numele Tău.

Dacă mă văd harnic, aminteşte-mi cât de trândav sunt în a împlini poruncile Tale.

Dacă mă consider înţelept, aminteşte-mi pe câţi am rănit prin cuvintele mele.

Dacă mă simt puternic, aminteşte-mi de câte patimi sunt îngenuncheat.

Dacă mi se pare că am dragoste, aminteşte-mi de câtă ură sunt stăpânit.

Dacă mă cred cineva, aminteşte-mi că nu sunt decât ţărână.

Dacă mă simt deja ajuns, aminteşte-mi de unde am plecat.

Dacă mă văd sus, aminteşte-mi din ce adânc m-ai ridicat.

Dacă mi se pare că merit raiul, aminteşte-mi cât de departe e de mine.