"Fiecare pas doare"

 Fiecare pas care doare simbolizează o etapă de creștere. Pe calea conștiinței, durerea nu este o pedeapsă, ci un semn: ne avertizează că lăsăm în urmă vechi structuri, credințe sau identități care nu ne mai susțin sinele esențial. Doare pentru că ne schimbăm.

Trezirea nu este întotdeauna luminoasă și plăcută. Uneori este inconfortabil, confuz și dureros. De ce? Pentru că implică să vedem ceea ce obișnuiam să evităm, să ne confruntăm cu umbrele, să ne asumăm responsabilitatea și să nu mai dăm vina pe ceilalți. Fiecare pas conștient spre sine înlătură straturile de iluzie și ego... Și asta poate doare.

Dacă ceva doare, este pentru că există sensibilitate. Și această sensibilitate este un semn că conștiința este vie. Mulți trăiesc dormind, pe pilot automat, fără să simtă sau să pună întrebări. Când începi să mergi cu conștientizare, începi să simți totul: rănile care erau latente, golul, atașamentele. Și asta doare... Dar este un semn de vindecare continuă.

"Fiecare pas doare" nu înseamnă că calea este greșită, ci că sufletul se extinde. Durerea și iubirea sunt adesea două fețe ale aceleiași monede: când sufletul este eliberat, ego-ul suferă. Fiecare pas care doare este o parte a trezirii sufletului.

"Fiecare pas doare" nu este un blestem, ci o invitație de a-ți onora procesul. Nu este o chestiune de a evita durerea, ci de a merge cu ea, de a o asculta și de a învăța din ea. Adevărata creștere spirituală nu este evitarea suferinței, ci transcenderea ei din conștiință și iubire.

Nu renunța, Speră și așteaptă!

  Gura fiecărei persoane bolnave
Într-o zi se va trezi sănătoasă.
Cel ce și-a pierdut pacea,
O va regăsi din nou.
Fie ca credința să trăiască în fiecare suflet
Și să dea putere nouă,
Să fie o stea strălucitoare
Ce ne conduce visele.

Să fie ca, din dragoste nefericită,
Îndrăgostiții să nu sufere,
Să nu-i doară inimile
Din griji și despărțiri.
Pe cei care sunt pe drum,
Să-i însoțească lumini verzi toată viața,
Iar pe cei care nu pot dormi,
Noaptea să le aline chinul.

Cel ce a pierdut totul,
Să câștige ceva de sus.
Soarta cea rea
Să nu-i mai înghețe sângele.
Chiar dacă vântul e rece
Și rupe antenele de pe acoperișuri,
Să nu atingă niciodată
Bunătatea și iubirea.

Să învățăm
Să deosebim realitatea de iluzii.
Să se sfârșească odată
Dezordinea valorilor noastre.
Să trăim
Ca oameni normali, sănătoși,
Și-n bucuria lucrurilor simple și mărunte
Să ne regăsim, în sfârșit.

Să se sfârșească războaiele,
Copiii noștri să ne aducă bucurie.
Soarele să înlocuiască furtuna
Și ploile oblice.
Domnul să-i ocrotească
Pe toți oamenii de pe această planetă imensă…
Totul va fi bine, crede-mă –
Nu renunța,
Speră și așteaptă!

Părintele Cleopa de la Sihăstria despre păcatul avortului și despre ființa copiilor nenăscuți

 

Toate păcatele sunt păcate grele și toate păcatele se numesc de marele Apostol Pavel “lucruri ale întunericului”. Că auzi ce zice: Lepădați dar lucrurile întunericului.

Toate păcatele sunt păcate grele și toate păcatele se numesc de marele Apostol Pavel “lucruri ale întunericului”. Că auzi ce zice: Lepădați dar lucrurile întunericului. Apoi începe să le numere: desfrânarea, lăcomia, beția, hula, necredința.
Tot păcatul întunecă pe om, dar uciderea este un păcat și împotriva Duhului Sfânt și strigător la cer, și poti să spui acestui păcat cum vrei. Că ce este mai scump la fiecare vietate decât viața?

Nu vezi mata că și o furnică și un țânțar și o muscă, o jivină cât de mică, ea vrea să-și salveze viața. Fuge, aleargă, se păzește să nu o omori. Dar omul, care-i chipul și asemănarea lui Dumnezeu, cât de scumpă este viața lui înaintea Tatălui ceresc?

Dacă ar fi omul fiară, n-ar fi o pagubă mare, că o fiară este mult inferioară omului, dar omul este chipul și asemănarea lui Dumnezeu. De aceea cei ce fac avorturi distrug chipul lui Dumnezeu din om, icoana Preasfintei Treimi pe pământ, și este foarte mare păcat.

Prea Cuvioase, copiii care sunt avortați au suflet?

– Au! Cum să nu aibă?
– Dintr-a câta zi au ei suflet?
– Din clipa zămislirii. Căci spune proorocul Ieremia: Doamne, Tu zidesti duhul omului întru zămislire.
– Păi, înseamnă că sunt numai suflet, părinte.
– Sământa bărbatului și a femeii este vie. Și atunci, în clipa împreunării, s-a zidit și sufletul și trupul.
– Prea Cuvioase, ce se zidește întâi la om?
– Întâi și întâi se zidește sufletul și apoi trupul. Trupul ia forma după suflet.
– Atunci cum este cu copiii avortați
– Pentru un copil avortat 20 de ani n-are voie să se împărtăsească mama lui. El este viu de când s-a zămislit în pântecele maicii lui; de când era cât o sământă de cânepă. Dacă îi faci ceva de atunci sau bei niste otrăvuri ca să pierzi copilul, ucigașă de oameni ești. De ce să nu vă spun? Cum să tac, că o să mă întrebe Mântuitorul!
– Mai este iertare, părinte?
– Este iertare! Te duci și te spovedești, faci canonul și te iartă Dumnezeu. Nu este nici un păcat de neiertat. Numai păcatul nepocăit și nemărturisit rămâne în veci neiertat.
– Sufletele copiilor avortați unde sunt?
– Sufletele copiilor avortați stau într-un loc unde nu este nici întuneric, nici lumină. Nici nu se bucură, nici nu se chinuiesc. Și ei strigă la Dumnezeu: “Doamne, pentru ce suntem noi lipsiți de bucuria feței Tale, căci noi nu am văzut lumina soarelui, nu am văzut frumusețile din această lume și nici nu am făcut vreun păcat?” Și atunci glasul lor se ridică la Dumnezeu, iar Dumnezeu va cere sufletele din mâna mamelor ucigașe. Iar părinții care au omorât copiii în pântece, dacă fac canon, îi eliberează pe copiii lor din acea stare.
– Dar care se feresc să nu nască copii, ce canon trebuie să facă?
– Care se păzesc să nu facă copii, sunt opriti de la Sfânta împărtășanie doi ani de zile.
– O femeie bolnavă de trei ani de zile si care a pierdut un copil fără voia ei, vă întreabă ce să facă?
– Să se ducă la mărturisire la preotul ei si să-și facă canonul rânduit, că dacă nu-l face în lumea aceasta, o ajunge canonul cel de dincolo.
– Dacă nu-i dă canon părintele?
– Ba să-i dea canon. Cine a pierdut copii fără voie este oprit de la Sfintele Taine numai doi ani.

Fraților, să știți un lucru: Păziți-vă foarte tare, să nu spuneti în gândul vostru, cum îmi spune câte o femeie la mărturisire: “Da, părinte, l-am avortat, dar era numai de o lună sau de trei săptămâni!”

Ce-ai zis? De trei săptămâni? Iată ce spune Sfântul Anastasie Sinaitul:

“Precum când tună și fulgeră, odată auzi tunetul și odată vezi lumina fulgerului, așa în clipa când s-a zămislit copilul se zidește în el și trupul și sufletul lui, într-o formă ca o sămânță de cânepă sau poate mai mic, dar în aceeași vreme”.

De aceea sfătuim pe cei ce-au căzut în acest păcat, ca să se silească cu toată puterea să se mărturisească și să-și facă canonul în lumea aceasta, ca nu cumva dincolo să-l facă veșnic. S-a prea înmulțit păcatul acesta și este strigător la cer, și aduce osândă vremelnică și vesnică și în veacul de acum și în cel viitor.
Amin!

PILDA MÂINIEI...o pildă cu multă învățătură!

 Într-o zi, un om a mers la duhovnicul său pentru a-i cere sfatul în privința mâniei sale.
– Părinte, eu întotdeauna vă văd calm și bine dispus, învățați-mă și pe mine să fiu așa, să nu mă înfurii și să nu mă supăr pe nimeni.

– Bine, băiete. Fă rost de o pungă și de niște cartofi .
 – Și ce să fac cu ea?
 – Atunci când te vei supăra pe cineva, ia un cartof, scrie pe el numele acelei persoane, pune-l în pungă și poart-o cu tine peste tot. Așa vei face de fiecare dată când te vei supăra pe cineva.

Trecuse ceva timp. Punga s-a umplut de cartofi, o parte au început să se strice, a devenit foarte grea și urât mirositoare. Omul indignat a mers la duhovnicul său, ca să afle ce să facă mai departe.

– Părinte, punga asta e foarte grea și împuțită, nu mai pot s-o port cu mine. Pot s-o arunc?
– O s-o arunci atunci când vei arunca și supărările tale împuțite din suflet și o să înveți că nu trebuie să le mai aduni, pentru că te strici pe dinăuntru și tu ca și cartofi.

Viața Sfântului Ierarh Grigorie Dascălul, Mitropolitul Țării Românești

 

Născut la București în 1765, Sfântul Ierarh Grigorie Dascălul a fost mitropolit al Țării Românești între anii 1823-1834.

Născut la București în 1765, Sfântul Ierarh Grigorie Dascălul a fost mitropolit al Țării Românești între anii 1823-1834. După ce a studiat la renumite școli din București, a ajuns ucenic al Sfântului Paisie Velicicovschi, fiind călugărit la Mănăstirea Neamț. Dornic de desăvârșire, la îndemnul Sfântului Paisie tânărul monah Grigorie viețuiește o perioadă de timp la Sfântul Munte Athos. Revenind în țară, se așază la Mănăstirea Căldărușani, așezământ monahal reorganizat de Sfântul Cuvios Gheorghe, starețul Mănăstirilor Cernica și Căldărușani.

În anul 1823, Sfântul Grigorie a fost chemat la București de domnitorul Grigorie Dimitrie Ghica, fiind ales mitropolit al Țării Românești. Că arhipăstor, Mitropolitul Grigorie Dascălul a desfășurat o neobosită activitate pastoral-misionară și social-culturală, numind ierarhi în scaunele episcopale de la Argeș, Râmnic și Buzău și întemeind școli teologice în fiecare dintre aceste centre eparhiale.

Întreaga viață și lucrare a Mitropolitului Grigorie în slujba Bisericii a fost un exemplu de sfințenie și de iubire jertfelnică pentru păstoriții săi, de sprijinul său material beneficiind numeroși săraci, văduve, orfani, cărora le-a oferit hrană, adăpost și cărți de învățătură. La moartea sa au rămas o mulțime de cărți pregătite pentru a fi oferite în dar școlarilor.

Activitatea Sfântului Ierarh Grigorie Dascălul în scaunul de mitropolit al Țării Românești a fost întreruptă de către administrația rusă instaurată în Principatele Române, fiind exilat timp de peste patru ani la Chișinău, Buzău și Căldărușani.

Sfântul Ierarh Grigorie s-a îngrijit, în mod special, și de restaurarea Catedralei Mitropolitane din București, precum și de traducerea și tipărirea în limba romană a Vieților Sfinților, pe care le consideră „atât de folositoare pentru formarea duhovnicească și luminarea sufletelor credincioșilor”.

Pentru viața, activitatea și strădania sa duhovnicească, Sfântul Ierarh Grigorie a rămas în istoria Bisericii și a poporului român drept cel mai de seamă întâistătător al scaunului Mitropoliei Țării Românești din secolul al XIX-lea, fiind cunoscut cu supranumele de „Dascălul”.

Acatistul Sfântului Grigorie Dascălul, Mitropolitul Ţării Româneşti

 

De este preot, zice: Binecuvântat este Dumnezeul nostru totdeauna, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin, iar de este diacon, monah sau mirean, zice: Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi.

Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție!

Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea ești și pe toate le împlinești; Vistierul bunătăților și Dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi și ne curățește pe noi de toată întinăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi (de trei ori).

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doamne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vindecă neputințele noastre, pentru numele Tău.

Doamne, miluiește (de trei ori), Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Tatăl nostru, Care ești în ceruri, sfințească-se numele Tău, vie împărăția Ta, facă-se voia Ta, precum în cer, așa și pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi, și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel rău.

Preotul: Că a Ta este împărăția, puterea și slava, a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor.

Cântărețul: Amin. Doamne, miluiește (de 12 ori). Și troparele:

Miluiește-ne pe noi, Doamne, miluiește-ne pe noi, că nepricepându-ne de nici un răspuns, această rugăciune aducem ție, ca unui Stăpân, noi, păcătoșii robii Tăi, miluiește-ne pe noi.

Slavă...

Doamne, miluiește-ne pe noi, că întru Tine am nădăjduit; nu Te mânia pe noi foarte, nici pomeni fărădelegile noastre, ci caută și acum ca un Milostiv și ne izbăvește pe noi de vrăjmașii noștri; că Tu ești Dumnezeul nostru și noi suntem poporul Tău; toți lucrul mâinilor Tale și numele Tău chemăm.

Și acum..., al Născătoarei de Dumnezeu:

Ușa milostivirii deschide-o nouă, binecuvântată Născătoare de Dumnezeu Fecioară, ca să nu pierim cei ce nădăjduim întru tine, ci să ne mântuim prin tine din nevoi, că tu ești mântuirea neamului creștinesc.

Apoi:

Cred întru unul Dumnezeu, Tatăl Atotțiitorul, Făcătorul cerului și al pământului, văzutelor tuturor și nevăzutelor.

Și întru unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Născut, Care din Tatăl S-a născut mai înainte de toți vecii; Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, iar nu fă-cut, Cel de o ființă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut;

Care pentru noi, oamenii, și pentru a noastră mântuire, S-a pogorât din ceruri și S-a întrupat de la Duhul Sfânt și din Maria Fecioara și S-a făcut om;

Și S-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponțiu Pilat și a pătimit și S-a îngropat;

Și a înviat a treia zi, după Scripturi.

Și S-a înălțat la ceruri și șade de-a dreapta Tatălui;

Și iarăși va să vină cu slavă, să judece viii și morții, a Cărui împărăție nu va avea sfârșit.

Și întru Duhul Sfânt, Domnul de viață Făcătorul, Care din Tatăl purcede, Cel ce împreună cu Tatăl și cu Fiul este închinat și slăvit, Care a grăit prin proroci.

Întru una, sfântă, sobornicească și apostolească Biserică;

Mărturisesc un Botez întru iertarea păcatelor;

Aștept învierea morților.

Și viața veacului ce va să fie. Amin.

Doamne, miluiește (de 12 ori).

Apoi:

Psalmul 142

Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru credincioșia Ta, auzi-mă, întru dreptatea Ta. Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vii nu-i drept înaintea Ta. Vrăjmașul prigonește sufletul meu și viața mea o calcă în picioare; făcutu-m-a să locuiesc în întuneric ca morții cei din veacuri. Mâhnit e duhul în mine și inima mea încremenită înlăuntrul meu. Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult; cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele mâinilor Tale m-am gândit. Întins-am către Tine mâinile mele, sufletul meu ca un pământ însetoșat. Degrab auzi-mă, Doamne, că a slăbit duhul meu. Nu-ți întoarce fața Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor ce se coboară în mormânt. Fă să aud dimineața mila Ta, că la Tine mi-e nădejdea. Arată-mi calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu. Scapă-mă de vrăjmașii mei, că la Tine alerg, Doamne. Învață-mă să fac voia Ta, că Tu ești Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun să mă povățuiască la pământul dreptății. Pentru numele Tău, Doamne, dăruiește-mi viață. Întru dreptatea Ta scoate din necaz sufletul meu. Fă bunătate de stârpește pe vrăjmașii mei și pierde pe toți cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău.

Slavă..., și acum..., Aliluia (de trei ori).

(Troparul)

Doamne, miluiește (de trei ori).

Apoi:

Psalmul 50

Miluiește-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta, și după mulțimea îndurărilor Tale, șterge fărădelegea mea. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea și de păcatul meu mă curățește. Că fărădelegea mea eu o cunosc și păcatul meu înaintea mea este pururea. Ție unuia am greșit și rău înaintea Ta am făcut, așa încât drept ești Tu întru cuvintele Tale și biruitor când vei judeca Tu. Că iată, întru fărădelegi m-am zămislit și în păcate m-a născut maica mea. Că iată, adevărul ai iubit; cele nearătate și cele ascunse ale înțelepciunii Tale mi-ai arătat mie. Stropi-mă-vei cu isop, și mă voi curăți; spăla-mă-vei, și mai vârtos decât zăpada mă voi albi. Auzului meu vei da bucurie și veselie; bucura-se-vor oasele mele cele smerite. Întoarce fața Ta de la păcatele mele și toate fărădelegile mele șterge-le. Inimă curată zidește întru mine, Dumnezeule, și duh drept înnoiește întru cele dinlăuntru ale mele. Nu mă lepăda de la fața Ta și Duhul Tău cel Sfânt nu-L lua de la mine. Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale și cu duh stăpânitor mă întărește. Învăța-voi pe cei fără de lege căile Tale și cei necredincioși la Tine se vor întoarce. Izbăvește-mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta. Doamne, buzele mele vei deschide și gura mea va vesti lauda Ta. Că de ai fi voit jertfă, Ți-aș fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi. Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit, inima înfrântă și smerită Dumnezeu nu o va urgisi. Fă bine, Doamne, întru bună-voirea Ta, Sionului, și să se zidească zidurile Ierusalimului. Atunci vei binevoi jertfa dreptății, prinosul și arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tău viței.

(Apoi, urmează Condacele și Icoasele)

Condacul 1

Purtătorului de Dumnezeu Grigorie, ierarhul lui Hristos, prinos de mulţumire îi aducem noi, nevrednicii. Celui ce a fost slujitor al adevărului, dascăl al învăţăturii celei mântuitoare şi tâlcuitor al scrierilor Sfinţilor Părinţi, să-i cântăm cu bucurie din adâncul inimii: Bucură-te, Sfinte Grigorie, Ierarhe preaînţelepte!

Icosul 1

Din tinereţe ai fost ales să urmezi Domnului şi să împlineşti cele plăcute Lui, căci de nimic din cele pământeşti nu ţi-ai lipit inima, dorind calea care duce către Împărăţia cerurilor. Pentru aceasta îţi aducem această cântare:
Bucură-te, odraslă de neam binecuvântat;
Bucură-te, cuget curat şi plin de bucurie duhovnicească;
Bucură-te, cel ce ai primit la botez numele Purtătorului de biruinţă, Gheorghe;
Bucură-te, dar sfinţit familiei tale;
Bucură-te, mângâierea bunilor tăi părinţi;
Bucură-te, copilărie ocrotită de sfinţii îngeri;
Bucură-te, că ai crescut sub adumbrirea Duhului Sfânt;
Bucură-te, că Sfânta Fecioară ţi-a fost acoperământ;
Bucură-te, că sfinţii ţi-au fost ocrotitori;
Bucură-te, că de tânăr ai pornit spre nevoinţă;
Bucură-te, că Hristos a voit să locuiască în fiinţa ta;
Bucură-te, că ai urmat calea îngerească;
Bucură-te, Sfinte Grigorie, Ierarhe preaînţelepte!

Condacul al 2-lea

Dacă ai plecat din casa părintească cu binecuvântare şi ai intrat în obştea fraţilor şi monahilor din Lavra Neamţului, sub ocrotirea Maicii Domnului şi povăţuirea Sfântului Paisie, acolo ai căutat neîncetat să urmezi pravila sfântă şi să te hrăneşti din pilda de viaţă a părinţilor îmbunătăţiţi, cântând lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 2-lea

De la începutul vieţii călugăreşti întrarmându-te cu ascultarea şi smerita cugetare, Părinte Grigorie, ai urcat din treaptă în treaptă către înţelegerea tainelor credinţei în Hristos, descoperind noi sensuri ale transfigurării şi îndumnezeirii, pentru care îţi aducem aceste laude:
Bucură-te, doritor de dumnezeiască nevoinţă;
Bucură-te, împlinitor al pravilei călugăreşti;
Bucură-te, râvnitor pentru învăţătura cea dreaptă şi mântuitoare;
Bucură-te, iubitor de înţelepciune duhovnicească;
Bucură-te, desăvârşire a chipului îngeresc;
Bucură-te, întâiule între ucenicii marelui Paisie;
Bucură-te, că te-ai pregătit în şcoala duhovnicească de la Neamţ;
Bucură-te, că plăcerile trupeşti le-ai supus duhului;
Bucură-te, tâlcuitor de texte patristice;
Bucură-te, cunoscător şi împlinitor al scrierilor filocalice;
Bucură-te, iscusit lucrător în via Domnului;
Bucură-te, cel ce te-ai adăpat din izvorul înţelepciunii şi al Sfintelor Scripturi;
Bucură-te, Sfinte Grigorie, Ierarhe preaînţelepte!

Condacul al 3-lea

Cu totul urmând Domnului, fericite Părinte Grigorie, ai risipit norii ispitelor şi grijile lumeşti; cu smerenie ai ales a te nevoi cu postul şi cu rugăciunea, iar inima şi gândul nicicum nu le-ai depărtat de la Hristos, Căruia I-ai cântat: Aliluia!

Icosul al 3-lea

Văzându-ţi Sfântul Paisie al Neamţului agoniseala cărturărească, te-a rânduit în ceata monahilor tâlcuitori ai scrierilor filocalice, pe care i-ai uimit cu înţelepciunea ta, iluminată de Duhul Sfânt. Împreună cu ei ai lucrat la îmbogăţirea tezaurului de scrieri duhovniceşti, pentru care îţi cântăm unele ca acestea:
Bucură-te, părinte plin de har şi înţelepciune;
Bucură-te, omul lui Dumnezeu şi credincioasă slugă;
Bucură-te, genunchi plecat la rugăciune şi minte înălţată la cer;
Bucură-te, cel ce în lacrimi de umilinţă ţi-ai scăldat sufletul;
Bucură-te, cel ce te-ai hrănit din ospăţul mântuirii;
Bucură-te, pildă vie monahilor râvnitori;
Bucură-te, cel ce ţi-ai păzit mintea de gânduri viclene;
Bucură-te, cel ce ţi-ai împodobit simţirile cu smerita cugetare;
Bucură-te, cel ce ţi-ai croit drum de lumină prin hăţişul fărădelegilor;
Bucură-te, verhovnic înţelept în ceata monahilor;
Bucură-te, făclierul simţitoarelor deprinderi;
Bucură-te, cel ce ai dobândit rugăciunea inimii;
Bucură-te, Sfinte Grigorie, Ierarhe preaînţelepte!

Condacul al 4-lea

De lumina Sfântului Duh fiind luminat, Sfinte Grigorie, cu îndrăzneală te-ai ridicat împotriva începătoriilor şi stăpânitorilor fărădelegilor acestui veac înşelător şi, izgonind meşteşugirile diavoleşti, ai lucrat, întru nerăutatea inimii, virtuţile creştineşti, cântând Atotputernicului Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 4-lea

Ostenindu-te la tălmăcirea scrierilor filocalice, dreapta credinţă s-a întărit în inima ta, Sfinte, dar ai vărsat din mireasma ştiinţei mântuitoare pe care ai dobândit-o şi în sufletele celor însetaţi după viaţa curată, plăcută lui Dumnezeu, de aceea îţi aducem, cu mulţumire, aceste laude:
Bucură-te, semănător al dumnezeieştilor învăţături;
Bucură-te, luminător al oamenilor credincioşi;
Bucură-te, minte plină de înţelepciune dumnezeiască;
Bucură-te, icoană însufleţită de viaţa cea fără de prihană;
Bucură-te, casă de lumină din lumina lui Hristos;
Bucură-te, slujitorul cel statornic al Preasfintei Treimi;
Bucură-te, părtaş la lucrarea de mântuire a creştinilor;
Bucură-te, aducător de pace în sufletele celor tulburaţi;
Bucură-te, chivot al darurilor dumnezeieşti;
Bucură-te, ostenitor în răspândirea scrierilor sfinte;
Bucură-te, cărturar desăvârşit şi trăitor al filocaliei;
Bucură-te, casnic al lui Dumnezeu şi prieten al sfinţilor;
Bucură-te, Sfinte Grigorie, Ierarhe preaînţelepte!

Condacul al 5-lea

După o vreme ai părăsit şcoala duhovnicească de la Neamţ, minunate Părinte, şi te-ai sălăşluit în Mănăstirea Căldăruşani, pentru a o întări şi înnoi. Întâmpinând şi aici ispite şi greutăţi, nu te-ai despărţit de dragostea Stăpânului Hristos, cântând neîncetat: Aliluia!

Icosul al 5-lea

Rugăciunea curată şi smerita cugetare ai dobândit, Părinte Grigorie, în ascultarea rânduită ţie de Biserică. Căci, având dar de la Dumnezeu, nu ai încetat a înmulţi talantul dat ţie şi cu osârdie ai lucrat la traducerea cărţilor sfinte şi ai tipărit Vieţile Sfinţilor, plăcuţi lui Dumnezeu. De aceea noi, cei ce ne îmbogăţim sufleteşte de pe urma ostenelilor tale, cu bucurie îţi cântăm:
Bucură-te, cel împodobit de Hristos cu nenumărate daruri;
Bucură-te, cel ce ai înmulţit talanţii sădiţi în sufletul tău;
Bucură-te, cel ce ai mulţumit pururi lui Dumnezeu pentru darurile primite;
Bucură-te, cel ce te-ai adăpat din apa vieţii izvorâtă din Duhul Sfânt;
Bucură-te, vistierie de daruri dumnezeieşti;
Bucură-te, bogăţie duhovnicească împărţită credincioşilor;
Bucură-te, limpede cugetare a înaltei teologii;
Bucură-te, cel ce primeşti în dar şi în dar dăruieşti;
Bucură-te, învăţătorul cel nemitarnic al adevărului;
Bucură-te, povăţuitorul credincioşilor către desăvârşire;
Bucură-te, podoaba Ţării Româneşti şi lauda Căldăruşanilor;
Bucură-te, Sfinte Grigorie, Ierarhe preaînţelepte!

Condacul al 6-lea

Căutând Ghica Voievod monah cărturar şi luminat pentru cinstea de Mitropolit al Ţării Româneşti, a fost inspirat de Duhul Sfânt să te cheme la această înaltă demnitate a Bisericii, pe care ai primit-o cu smerenie, cântând lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 6-lea

Trimis al lui Hristos şi urmaş al apostolilor te-ai arătat misiunii încredinţate de Biserică, Ierarhe Grigorie, căci, deşi timpurile erau vitrege, ai înfruntat cu bărbăţie întunecarea lor şi ai început cu pricepere şi răbdare să reînnoieşti Mitropolia Ţării Româneşti şi să aduci pace şi linişte în inimile păstoriţilor tăi, de la care primeşte cântarea aceasta:
Bucură-te, cel ce prin descoperire dumnezeiască ai fost chemat la arhierie;
Bucură-te, Mitropolit şi dascăl al Bisericii din Ţara Românească;
Bucură-te, iubitor de înţelepciune şi teolog iscusit;
Bucură-te, păstorul cel bun şi cap sfinţit al Bisericii lui Hristos;
Bucură-te, gură din care izvorăşte dulceaţa dumnezeieştilor învăţături;
Bucură-te, toiag păstoresc în care se sprijină poporul cel încercat;
Bucură-te, Mitropolite blând şi fără prihană;
Bucură-te, sarea pământului românesc şi lumina Bisericii;
Bucură-te, întemeietor de şcoală românească;
Bucură-te, înnoitor al pravilelor bisericeşti;
Bucură-te, dascăl al sfintelor învăţături;
Bucură-te, apărător al poporului asuprit;
Bucură-te, Sfinte Grigorie, Ierarhe preaînţelepte!

Condacul al 7-lea

Dascăl te-a numit pe tine poporul cel binecredincios, Sfinte Părinte, că întru toate ai fost pildă, învăţând cu fapta şi cu cuvântul cele plăcute lui Dumnezeu, Căruia Îi cântăm: Aliluia!

Icosul al 7-lea

Mare apărător al dreptei credinţe şi al poporului asuprit te-ai arătat, Sfinte Ierarhe Grigorie, încât ritorii mult grăitori nu pot să spună mulţimea învăţăturilor şi faptelor săvârşite de tine în misiunea de Arhipăstor încredinţată ţie de la Dumnezeu. De aceea, minunându-ne de darurile pe care El le-a sădit în fiinţa ta, te lăudăm zicând:
Bucură-te, cel ce ai întărit Mitropolia Ungrovlahiei;
Bucură-te, rază care ai risipit întunericul necunoştinţei;
Bucură-te, izvor sfinţit din care se adapă turma cea cuvântătoare;
Bucură-te, păstorul cel bun, cel ce ţi-ai pus sufletul pentru oi;
Bucură-te, îndelung-pătimitorule pentru adevăr;
Bucură-te, părinte fără de răutate şi chivernisitor al virtuţilor;
Bucură-te, mărturisitor al Ortodoxiei şi chip al blândeţilor;
Bucură-te, inimă mistuită de dumnezeiescul dor;
Bucură-te, floare înmiresmată a grădinii româneşti;
Bucură-te, surpătorul simoniei şi risipitorul întunericului;
Bucură-te, rugător fierbinte pentru cler şi popor;
Bucură-te, văzătorul dumnezeieştilor vedenii;
Bucură-te, Sfinte Grigorie, Ierarhe preaînţelepte!

Condacul al 8-lea

Credinţa cea dreaptă păzind, calea săvârşind, încărcat de fapte bune, când Preamilostivul Dumnezeu a voit, te-a chemat la Sine, Părinte Ierarhe Preaînţelepte, de la cele vremelnice la cele nepieritoare, aşezându-te în ceata Sfinţilor Ierarhi, unde te îndulceşti de bunătăţile cele cereşti, cântând: Aliluia!

Icosul al 8-lea

Pe Dumnezeu a-L vedea „faţă către faţă” nu este cu putinţă decât în Împărăţia cea veşnică şi este dat doar celor care au împlinit asemănarea cu El. Acest dar ţi s-a dat ţie, Sfinte Ierarhe Grigorie, de la Hristos, pe Care L-ai slujit cu credinţă în viaţa pământească. De aceea, minunându-ne de încununarea ta în ceruri şi de darurile cu care te-a înzestrat Dumnezeu, îţi cântăm:
Bucură-te, că în pace ai plecat din lumea aceasta la ceruri;
Bucură-te, că sufletul tău a fost primit de Hristos;
Bucură-te, că Arhiereul Cel veşnic S-a recunoscut în chipul tău şi în lucrarea ta;
Bucură-te, că ai fost așezat în ceata Sfinților Ierarhi;
Bucură-te, că te desfătezi împreună cu soboarele de îngeri;
Bucură-te, că vezi pururea faţa lui Hristos pe Care L-ai iubit;
Bucură-te, că de la Dumnezeu daruri alese ai primit;
Bucură-te, că te-ai întâlnit în ceruri cu toţi Sfinţii Români;
Bucură-te, că te desfătezi împreună cu toţi Sfinţii Bisericii lui Hristos;
Bucură-te, că ești prieten și casnic al lui Dumnezeu;
Bucură-te, că înaintezi veșnic către adâncul cel nemărginit al Sfintei Treimi;
Bucură-te, purtătorule de cunună cerească;
Bucură-te, Sfinte Grigorie, Ierarhe preaînţelepte!

Condacul al 9-lea

Dacă ai iubit podoaba casei lui Dumnezeu pe pământ şi ţi-ai împlinit cu vrednicie misiunea cea sfântă a înaltei preoţii, acum vezi veşnic faţa Preasfintei Treimi şi te îndulceşti de darurile cele veşnice ale Împărăţiei cerurilor, cântând cu îngerii cântarea: Aliluia!

Icosul al 9-lea

Mărgăritar de mult preţ te-a lăsat pe tine Hristos, poporului nostru binecredincios, căci sufletul tău se desfătează în lumina cea necreată a dumnezeirii, iar osemintele tale s-au arătat pline de har şi făcătoare de minuni pe pământ. Cinstind sfintele tale moaşte, Părinte, ne bucurăm şi îţi mulţumim zicând:

Bucură-te, că sfintele tale moaşte s-au arătat făcătoare de minuni;
Bucură-te, că prin ele primim hrana cerească;
Bucură-te, podoabă scumpă a poporului celui binecredincios;
Bucură-te, bună mireasmă a celor cinstitori de sfinţi;
Bucură-te, izvor de har şi binecuvântare pentru creştini;
Bucură-te, liman duhovnicesc pe care se odihnesc credincioşii;
Bucură-te, lauda monahilor înţelepţi şi bucuria cărturarilor;
Bucură-te, rază de lumină pentru tinerii teologi;
Bucură-te, icoana ierarhilor şi călăuza preoţilor;
Bucură-te, cărbune aprins din focul Sfântului Duh;
Bucură-te, candelă nestinsă în Mănăstirea Căldăruşanilor;
Bucură-te, că pământul nu te-a socotit pământ;
Bucură-te, Sfinte Grigorie, Ierarhe Preaînţelepte!

Condacul al 10-lea

Tot darul cel dumnezeiesc ai primit de la Dumnezeu în ceruri pentru împlinirea misiunii tale pe pământ. Căci ai fost pentru păstoriţii tăi acelaşi pentru toţi şi diferit pentru fiecare, iar Păstorul cel veşnic, Hristos, S-a recunoscut întru tine şi în faptele tale săvârşite în Biserica Sa, unde ai cântat: Aliluia!

Icosul al 10-lea

Niciodată nu se va uita lucrarea ta lăsată moştenire Bisericii noastre dreptmăritoare, Sfinte Părinte. Faptele tale de înnoire a Bisericii, scrierile filocalice, tălmăcirile operelor părinteşti, tipărirea vieţilor sfinţilor vor rămâne pururea dar nepreţuit pentru călăuzirea credincioşilor pe calea mântuirii. Mulţumind lui Dumnezeu, Cel minunat întru Sfinţii Săi, îţi aducem aceste laude:
Bucură-te, tezaur duhovnicesc lăsat Bisericii noastre dreptmăritoare;
Bucură-te, ctitor de cultură românească şi universală;
Bucură-te, tălmaci iscusit al scrierilor părinteşti;
Bucură-te, ziditor de biserici şi mănăstiri;
Bucură-te, vistierie nesecată a Bisericii;
Bucură-te, sprijinul orfanilor şi al văduvelor;
Bucură-te, tămăduitorul bolilor nevindecate;
Bucură-te, trup de slavă inundat de Duhul Sfânt;
Bucură-te, luminătorul învăţăceilor şi ajutorul nepricepuţilor;
Bucură-te, dătător de ştiinţă şi putere;
Bucură-te, ştiutorul tainelor dumnezeieşti;
Bucură-te, trandafir al Bisericii româneşti înflorit pentru veşnicie;
Bucură-te, Sfinte Grigorie, Ierarhe preaînţelepte!

Condacul al 11-lea

Bucură-te, Ierarhe prealăudate, care te-ai învrednicit să stai înaintea lui Dumnezeu cel în Treime preacinstit. Roagă-te pentru cei ce cinstesc pe pământ numele tău de vrednică pomenire, ca să ieşim din iureşul ispitelor şi al necazurilor şi să putem cânta, împreună cu tine: Aliluia!

Icosul al 11-lea

Cuvintele noastre nu pot cuprinde mulţimea faptelor tale minunate pe care le-ai făcut şi le faci când chemăm numele tău, Ierarhe preamilostive. Apără şi păzeşte Biserica noastră şi risipeşte norii eresurilor şi ai primejdiilor ce se oştesc asupra ei, ca să-ţi cântăm:
Bucură-te, Sfinte, cinstit în tot pământul românesc;
Bucură-te, că sfintele tale moaşte izvorăsc tămăduiri;
Bucură-te, că prin tine primim de la Dumnezeu mare milă;
Bucură-te, surpătorul eresurilor din Biserica Ortodoxă;
Bucură-te, cel ce întăreşti credinţa dreptmăritoare;
Bucură-te, odor nepreţuit al culturii româneşti;
Bucură-te, rouă binefăcătoare în seceta ispitelor;
Bucură-te, aducător de roadă şi belşug;
Bucură-te, ajutorul celor lipsiţi şi bogăţia săracilor;
Bucură-te, tămâie bineprimită de Dumnezeu;
Bucură-te, balsam care împrăştie toată durerea;
Bucură-te, pavăza celor din primejdii şi din necazuri;
Bucură-te, Sfinte Grigorie, Ierarhe preaînţelepte!

Condacul al 12-lea

Dăruieşte şi nouă, Sfinte Grigorie, din darurile pe care ţi le-a dat Dumnezeu, ca să putem birui uneltirile vrăjmaşilor şi să risipim norii cei întunecaţi ai păcatelor pentru a merge pe calea adevărului şi a dreptăţii, ca împreună să cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 12-lea

Lăudăm nevoinţele tale, fericite Grigorie, Ierarhe al lui Hristos, cinstim lucrarea ta cărturărească, cântăm râvna ta pentru înnoirea Bisericii şi, privind toate faptele vieţii tale pe care le-ai împlinit pe pământ, te rugăm să mijloceşti pentru mântuirea sufletelor noastre şi Împărăţiei cerurilor să ne facem părtaşi, ca să te lăudăm aşa:
Bucură-te, ocrotitor al Bisericii strămoşeşti;
Bucură-te, păzitor al credincioşilor evlavioşi;
Bucură-te, rugător fierbinte pentru poporul românesc;
Bucură-te, pacea sihaştrilor şi bucuria monahilor;
Bucură-te, uşurinţă în marile necazuri ce ne împresoară;
Bucură-te, biruinţă şi ajutor în lupta cu ispitele;
Bucură-te, podoabă şi model al fecioriei;
Bucură-te, scut şi sabie ce curmă nedreptatea;
Bucură-te, solia demnităţii şi a adevărului;
Bucură-te, străjer neadormit al Bisericii Ortodoxe;
Bucură-te, călăuză credincioşilor către Hristos;
Bucură-te, mijlocitor pentru mântuirea noastră;
Bucură-te, Sfinte Grigorie, Ierarhe preaînţelepte!

Condacul al 13-lea

O, întru tot lăudate şi preacinstite Părinte Grigorie, podoaba arhiereilor şi coroana preasfinţită a Ţării Româneşti, cel ce prin belşugul înţelepciunii şi al cunoaşterii ne-ai luminat pe toţi cu scrierile Sfinţilor Părinţi pe care le-ai tălmăcit în limba turmei tale, tinde şi acum mâna ta cea sfântă şi ne binecuvântează pe toţi: pe cei bolnavi îi tămăduieşte, pe cei îndureraţi îi mângâie, pe cei bătrâni îi sprijineşte, pe cei tineri înţelepţeşte-i şi tuturor fii mijlocitor înaintea lui Hristos Dumnezeu, ca împreună să cântăm, în Împărăţia cea neînserată: Aliluia! (acest condac se zice de trei ori)

Apoi se zice Icosul 1 și Condacul 1

Icosul 1

Din tinereţe ai fost ales să urmezi Domnului şi să împlineşti cele plăcute Lui, căci de nimic din cele pământeşti nu ţi-ai lipit inima, dorind calea care duce către Împărăţia cerurilor. Pentru aceasta îţi aducem această cântare:
Bucură-te, odraslă de neam binecuvântat;
Bucură-te, cuget curat şi plin de bucurie duhovnicească;
Bucură-te, cel ce ai primit la botez numele Purtătorului de biruinţă, Gheorghe;
Bucură-te, dar sfinţit familiei tale;
Bucură-te, mângâierea bunilor tăi părinţi;
Bucură-te, copilărie ocrotită de sfinţii îngeri;
Bucură-te, că ai crescut sub adumbrirea Duhului Sfânt;
Bucură-te, că Sfânta Fecioară ţi-a fost acoperământ;
Bucură-te, că sfinţii ţi-au fost ocrotitori;
Bucură-te, că de tânăr ai pornit spre nevoinţă;
Bucură-te, că Hristos a voit să locuiască în fiinţa ta;
Bucură-te, că ai urmat calea îngerească;
Bucură-te, Sfinte Grigorie, Ierarhe preaînţelepte!

Condacul 1

Purtătorului de Dumnezeu Grigorie, ierarhul lui Hristos, prinos de mulţumire îi aducem noi, nevrednicii. Celui ce a fost slujitor al adevărului, dascăl al învăţăturii celei mântuitoare şi tâlcuitor al scrierilor Sfinţilor Părinţi, să-i cântăm cu bucurie din adâncul inimii: Bucură-te, Sfinte Grigorie, Ierarhe preaînţelepte!

Troparul Sfântului Grigorie Dascălul, Mitropolitul Ţării Româneşti

 

Glas 4

De dulceaţa gurii tale celei sfinţite se îndulceşte Biserica şi de focul râvnei tale se minunează cetele cereşti, că ostenindu-te în tălmăcirea sfintelor învăţături ale părinţilor celor de demult, ai dăruit turmei tale bucuria cunoaşterii lui Dumnezeu, Sfinte Ierarhe Grigorie.

Canon de rugăciune către Sfântul Mucenic Iulian din Tars

 

Troparul Sfântului Mucenic Iulian din Tars

Glasul al 4-lea

Mucenicul Tău, Doamne, Iulian, întru nevoinţa sa, cununa nestricăciunii a dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru; că având puterea Ta, pe chinuitori a învins; zdrobit-a şi ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lui, mântuieşte sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.

 

Cântarea 1

Glasul al 8-lea

Irmos: Să cântăm Domnului, Celui Ce a povăţuit pe poporul Său prin Marea Roşie, cântare de biruinţă, că S-a preaslăvit.

Stih: Sfinte Mucenice Iulian, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Cu sfinţite cântări să fie lăudată prăznuirea ta cea pururea pomenită şi preacinstită, căci te-ai mărit cu slava cea neapropiată, pătimitorule.

Stih: Sfinte Mucenice Iulian, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Nevoindu-te cu mucenicia până la sânge, n-ai pătimit alunecare din pricina neputinţei trupului, ostaşule al lui Hristos.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Mai mult decât lumina de aur şi decât piatra de mult preţ strălucind sfântul, se luminează cu chipurile muceniciei.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Preacurată Născătoare de Dumnezeu, Ceea ce mai presus de fire ai născut întrupat pe Cuvântul Cel veşnic şi mai presus de zei, pe tine te lăudăm.

 

Cântarea a 3-a

Irmos: Tu eşti Întărirea celor ce aleargă la Tine, Doamne, Tu eşti Lumina celor întunecaţi şi pe Tine Te laudă duhul meu.

Stih: Sfinte Mucenice Iulian, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Nu mi s-a poruncit a sluji la dumnezei de piatră, cei ce sunt făcuţi cu mâinile, răspundea Mucenicul Iulian către judecătorul cel cu mintea stricată.

Stih: Sfinte Mucenice Iulian, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Ai stat înaintea divanului celui tiranic, Sfinte Iulian, mucenice al lui Hristos, ca şi cum ai fi stat înaintea Judecătorului celor vii şi al celor morţi.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Nu am ajuns fără de minte, a zis Sfântul Iulian şi de aceea mărturisesc un Dumnezeu lăudat, nedespărţit în Treime.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Dă-ne nouă ajutor cu rugăciunile tale, Preacurată, gonind năvălirile primejdiilor celor rele.

Irmos: Tu eşti Întărirea celor ce aleargă la Tine, Doamne, Tu eşti Lumina celor întunecaţi şi pe Tine Te laudă duhul meu.

 

Cântarea a 4-a

Irmos: Auzit-am, Doamne, taina iconomiei Tale, înţeles-am lucrurile Tale şi am preaslăvit Dumnezeirea Ta.

Stih: Sfinte Mucenice Iulian, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Datu-şi-a Mucenicul Iulian trupul spre bătăile cele ca ploile, dar cu dragostea lui Hristos se păzea fără simţire de dureri.

Stih: Sfinte Mucenice Iulian, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Sfinte Iuliane preacinstite, poftind desfătarea cea cerească ca o slugă a lui Hristos, ai lăsat prigonitorilor slava cea pământească.

Stih: Sfinte Mucenice Iulian, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Nu tăria trupului tău, ci dragostea cea nebiruită de patimile Lui, te-a făcut biruitor înşelăciunii demonice, preacinstite mucenice.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Ca o pasăre ai zburat mai presus de laţurile necredinţei şi împodobindu-te cu harul Duhului, ai ajuns la locaşurile mucenicilor.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Toţi cei ce suntem luminaţi, te propovăduim Născătoare de Dumnezeu, pe tine Preacurată, căci ai născut pe Soarele dreptăţii, Pururea Fecioară.

 

Cântarea a 5-a

Irmos: Mânecând strigăm ţie, Doamne: mântuieşte-ne pe noi, că Tu eşti Dumnezeul nostru, afară de Tine pe altul nu ştim.

Stih: Sfinte Mucenice Iulian, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Întru toate asemănându-te Stăpânului, prealăudate, ai stat la divanul cel fără de lege judecându-te.

Stih: Sfinte Mucenice Iulian, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

După lege te-ai nevoit şi ca un miel fără, răutate te-ai jertfit Stăpânului, de mâinile celor fără de lege, Fericite Iulian.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Cu cuvioşie mărturisind, pururea pomenite, te-ai cunoscut de Dumnezeu Atotţiitorul, Fericite Iulian.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Fecioară, după naştere te lăudăm, pe tine Născătoare de Dumnezeu; căci tu ai născut lumii cu trup, pe Dumnezeu Cuvântul.

 

Cântarea a 6-a

Irmos: Dă-mi mie haină luminoasă, Cel Ce Te îmbraci cu lumina, ca şi cu o haină, mult Milostive Hristoase, Dumnezeul nostru.

Stih: Sfinte Mucenice Iulian, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Lăudată sluga Ta, Hristoase, nu se ruşinează întru Tine, Cel Ce ai fost pironit pe cruce şi ca un părtaş slavei Tale se laudă.

Stih: Sfinte Mucenice Iulian, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Tăcut-au ocările înşelăciunii, iar limba cea grăitoare de Dumnezeu a mucenicilar lui Hristos, a descoperit tainele cele dumnezeieşti.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Tămăduire tuturor patimilor şi iertare greşelilor, mărite pătimitorule al lui Hristos, roagă-te să se dăruiască celor ce te laudă pe tine.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Cuvântul lui Dumnezeu, Scară cerească te-a arătat tuturor oamenilor, Născătoare de Dumnezeu, căci prin tine S-a pogorât către noi.

Irmos: Dă-mi mie haină luminoasă, Cel Ce Te îmbraci cu lumina, ca şi cu o haină, mult Milostive Hristoase, Dumnezeul nostru.

 

Condac

Glasul al 2-lea

Podobie: Pe cea neadormită...

Pe ostaşul cel nebiruit al dreptei credinţe, pe Mucenicul Iulian toţi cu credinţă să-l lăudăm astăzi şi să strigăm către dânsul: roagă-te lui Hristos pentru noi toţi.

 

Cântarea a 7-a

Irmos: Tinerii evreieşti au călcat în cuptor văpaia cu îndrăzneală şi focul în rouă l-au prefăcut, strigând: Bine eşti cu vântat, Doamne Dumnezeule, în veci.

Stih: Sfinte Mucenice Iulian, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Sicriul tău cel pururea pomenit şi mărit, ostaşule al lui Hristos, picură mir de bună mireasmă, celor ce neîncetat cântă: Bine eşti cuvântat, Doamne Dumnezeule în veci.

Stih: Sfinte Mucenice Iulian, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Negrăita slavă încununează pe cei adunaţi spre lauda ta, ostaşule al lui Hristos, care neîncetat cântă: Bine eşti cuvântat, Doamne Dumnezeule, în veci.

Stih: Sfinte Mucenice Iulian, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi1

Neplecându-te la graiul tiranului, pururea pomenite, nu te-ai închinat zidirii, fără numai lui Dumnezeu celui viu, cântând: Bine eşti cuvântat, Doamne Dumnezeule, în veci.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Nebunia tiranului celui fără de lege o ai defăimat şi trufia lui o ai surpat şi slava lui Hristos o ai propovăduit, strigând: Bine eşti cuvântat, Doamne Dumnezeule, în veci.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Bucură-te Fecioară Preacurată, că ai născut lumii pe Dumnezeu cu trup, Care izbăveşte din înşelăciune pe cei ce cu credinţă te măresc pe tine, adevărată Născătoare de Dumnezeu, Stăpână Preacurată.

 

Cântarea a 8-a

Irmos: Muziceştile organe împreună glăsuind şi popoare fără de număr închinându-se chipului celui din Deiera, trei tineri neplecându-se, pe Domnul au lăudat şi L-au preaînălţat întru toţi vecii.

Stih: Sfinte Mucenice Iulian, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Te amăgea vrăjmaşul şi prin chinuri te chema către înşelăciune, iar tu, Sfinte Mucenice Iulian, strigai: pe Domnul lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

Stih: Sfinte Mucenice Iulian, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

După chinuri, mai cu putere s-a luptat Sfântul Iulian cu tiranii, cu trezvie strigând: pe Domnul lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

Stih: Sfinte Mucenice Iulian, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Stâlp însufleţit de virtuţi te-ai arătat vădind necredinţa şi umblând prin cetăţi strigai cântând: Pe Domnul lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.

Nici îngrozirea focului celui groaznic, nici ascuţişul sabiei, nu mă va depărta de Dumnezeu, Care m-a zidit, strigai, Mucenice Iulian, cântând: Pe Domnul lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Ca Una ce ai născut pe Domnul tuturor, Marie şi ai rămas Fecioară şi după naştere, credincioşii după vrednicie lăudându-te, strigăm ţie: Bucură-te şi te preaînălţăm întru toţi vecii.

Să lăudăm bine să cuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-l pe Dânsul întru toţi vecii.

Irmos: Muziceştile organe împreună glăsuind şi popoare fără de număr închinându-se chipului celui din Deiera, trei tineri neplecându-se, pe Domnul au lăudat şi L-au preaînălţat întru toţi vecii.

 

Cântarea a 9-a

Irmos: Să cinstim popoare în chip slăvit pe Preacurata Născătoare de Dumnezeu; pe Ceea ce a zămislit în pântece Focul Dumnezeirii fără de ardere, cu cântări să o slăvim.

Stih: Sfinte Mucenice Iulian, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Trufia tiranului o ai surpat, ostaşule al lui Hristos şi bărbăteşte te-ai nevoit, slăbindu-l pe el cu totul; pentru aceea te fericim.

Stih: Sfinte Mucenice Iulian, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Apropiindu-te cu trupul, ostaşule al lui Dumnezeu, bărbăteşte ai surpat ochiul cel înalt al vrăjmaşului celui fără de trup, slăvind pe Hristos, pururea fericite.

Stih: Sfinte Mucenice Iulian, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Fiind tu, fericite, aruncat în sânurile mării, ai scăpat de vizuinile vrăjmaşului balaur, cel începător de rele; pentru aceea cu cântări te mărim, fericite.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Pe tine cel ce prin chinuri bine te-ai nevoit pentru Stăpânul, Care frumos te-a încununat cu dreapta cea stăpânitoare, după vrednicie toţi te mărim.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Văzutu-te-a pe tine, Preacurată, Moise la munte în rug, primind fără ardere Focul cel de neîndurat al Dumnezeirii; pentru aceasta toţi te slăvim, Preacurată.

Irmos: Să cinstim popoare în chip slăvit pe Preacurata Născătoare de Dumnezeu; pe Ceea ce a zămislit în pântece Focul Dumnezeirii fără de ardere, cu cântări să o slăvim.

 

SEDELNA

Glasul 1

Podobie: Mormântul Tău...

Prin înecarea apelor primindu-ţi fericitul sfârşit, înţelepte, ai înecat în ele pe şarpele cel cu multe chipuri şi ai luat biruinţa. Pentru aceasta prăznuind cu dragoste pomenirea ta cea vrednică de laudă, te rugăm să mijloceşti pentru noi către Hristos.

 

SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu

Glasul 1

Podobie: Mormântul Tău...

Nădejdea credincioşilor, Preasfântă Fecioară, împreună cu puterile cereşti, roagă neîncetat pe Dumnezeu, pe Care mai presus de cuget şi de cuvânt L-ai născut, să ne dea nouă tuturor iertare de păcate şi îndreptare vieţii, nouă celor ce cu credinţă şi cu dragoste pururea te slăvim pe tine.

 

SEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu

Glasul 1

Podobie: Mormântul Tău...

Mieluşeaua cea Nespurcată, văzând pe Mielul şi Păstorul mort, spânzurat pe lemn, plângând zicea şi ca o maică tânguindu-se striga: cum voi suferi smerenia Ta Cea mai presus de cuvânt, Fiul meu şi patimile cele de bunăvoie, Preabunule Dumnezeule?

Acatistul Sfântului Mucenic Iulian din Tarsul Ciliciei

 

De este preot, zice: Binecuvântat este Dumnezeul nostru totdeauna, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin, iar de este diacon, monah sau mirean, zice: Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi.

Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție!

Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea ești și pe toate le împlinești; Vistierul bunătăților și Dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi și ne curățește pe noi de toată întinăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi (de trei ori).

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doamne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vindecă neputințele noastre, pentru numele Tău.

Doamne, miluiește (de trei ori), Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Condacul 1

Glasul proorocului străbate veacurile: „Trecut-am prin foc şi prin apă şi ne-ai scos la odihnă”; dumnezeieştile cuvinte zugrăvesc icoana pătimirii tale şi ne întăresc în nădejde pe noi, cei ce aducem Ziditorului prin tine jertfa cântării: Aliluia!

Icosul 1

Sămânţa dreptei credinţe a încolţit în inima ta, căci stropind-o cu roua înţelepciunii şi încălzind-o cu căldura dragostei pentru Hristos, ţi-ai înălţat privirea minţii spre bunătăţile cele cereşti; primeşte şi de la noi, nevrednicii, aceste stâlpări smerite de cuvinte şi trimite-ne adierile Duhului, spre a ne aminti de cele cereşti:
Bucură-te, sălaş scump al miresmei dumnezeieşti;
Bucură-te, cort însufleţit al Adevărului;
Bucură-te, petrecere întru ostenelile duhovniceşti;
Bucură-te, carte a insuflărilor dumnezeieşti;
Bucură-te, pom mult roditor al înţelepciunii;
Bucură-te, următor al căii rugăciunii;
Bucură-te, păstrare a comorii credinţei;
Bucură-te, jertfă bineplăcută Ziditorului;
Bucură-te, oglindă a frumuseţilor cereşti;
Bucură-te, intrare în cămara cerească;
Bucură-te, lucrător al poruncilor dumnezeieşti;
Bucură-te, mărturie bineprimită a credinţei;
Bucură-te, Sfinte Mucenice Iulian, mult pătimitorule!

Condacul al 2-lea

În vremea prigonirilor pentru credinţă, nu te-ai lepădat de Ziditorul şi Binefăcătorul tău, ci stând înaintea guvernatorului Marchian cu îndrăzneală, în cămara inimii ai întâmpinat pe Hristos cu cântarea: Aliluia!

Icosul al 2-lea

Paharul durerilor ai băut şi uneori desfătările mesei idoleşti ţi s-au pus înainte, spre a te lepăda de Hristos, însă ai rămas neclintit pe piatra mărturisirii, fiind întărit de Piatra Vieţii; pentru aceasta, pe temelia dreptei credinţe întăreşte-i pe cei ce cu evlavie te cinstesc pe tine aşa:
Bucură-te, stâlp neclintit al mărturisirii;
Bucură-te, ruşinarea celor întunecaţi de înşelăciune;
Bucură-te, primitorul darului înţelepciunii;
Bucură-te, adăpare din izvorul milei dumnezeieşti;
Bucură-te, vădirea înşelăciunii idoleşti;
Bucură-te, moştenitor al desfătării raiului;
Bucură-te, cunună a biruinţei muceniceşti;
Bucură-te, răbdare nezdruncinată de pătimiri;
Bucură-te, întărirea celor cuprinşi de valurile necredinţei;
Bucură-te, ridicarea celor neputincioşi;
Bucură-te, trâmbiţă a vestirilor dumnezeieşti;
Bucură-te, cunună a răbdării mântuitoare;
Bucură-te, Sfinte Mucenice Iulian, mult pătimitorule!

Condacul al 3-lea

Prin cetăţile Ciliciei ai fost purtat un an, Sfinte, şi cu ai durerilor spini încununat, dar cu ochii minţii contemplai drumul Golgotei şi cu gândurile inimii te îndulceai de călătoria spre Izvorul frumuseţilor raiului strigând: Aliluia!

Icosul al 3-lea

Ca un diamant tare, nezdrobit de mânia închinătorilor la idoli te-ai arătat, Mucenice Iulian, şi, primind atingerea razelor Soarelui dreptăţii, mai puternic arătai strălucirea credinţei în  Hristos; primeşte şi de la noi razele cuvintelor de cinstire şi ne fă părtaşi milostivirii Stăpânului:
Bucură-te, piatră nesfărâmată a mărturisirii;
Bucură-te, purtător al strălucirilor Duhului;
Bucură-te, diamant al frumuseţii muceniceşti;
Bucură-te, comoară nepreţuită a credinţei;
Bucură-te, îndulcire a minţilor tulburate de ispite;
Bucură-te, ajutător al celor prigoniţi;
Bucură-te, grabnică scăpare a celor neputincioşi;
Bucură-te, râu al darurilor dumnezeieşti;
Bucură-te, nume scris în cartea mucenicilor;
Bucură-te, stârpirea gândurilor neroditoare;
Bucură-te, odihnirea frumuseţii lui Hristos;
Bucură-te, întăritor al nostru pe căile răbdării;
Bucură-te, Sfinte Mucenice Iulian, mult pătimitorule!

Condacul al 4-lea

Slujitorii păgâni din cetatea Egeea au căutat să te spurce pe tine, Sfinte, silindu-te să mănânci din cele jertfite idolilor, dar ai primit de la Hristos mana Duhului şi răsplată pentru pătimirile tale, cântându-I tu cu mulţumire: Aliluia!

Icosul al 4-lea

Jertfa rugăciunilor maicii tale pentru întărirea ta în credinţă a fost bineprimită de Părintele milostivirilor, Care Şi-a deschis urechea spre a auzi cuvintele celei ce te-a născut şi a şoptit la urechile inimii tale cuvânt de mângâiere; pe Acesta fă-L milostiv spre cererile noastre cele bune şi ascultă cu îngăduinţă cuvintele aduse spre cinstirea ta:
Bucură-te, primitorul sfatului părintesc;
Bucură-te, făclie cinstită a Adevărului;
Bucură-te, întărire pe piatra răbdării;
Bucură-te, lucrător al cuvintelor dreptăţii;
Bucură-te, mlădiţă mult roditoare a Treimii;
Bucură-te, ascultarea cuvintelor mântuitoare;
Bucură-te, plinirea chemării muceniceşti;
Bucură-te, surpător al înşelăciunii idoleşti;
Bucură-te, ruşinarea celor umbriţi de necredinţă;
Bucură-te, pildă de întărire întru răbdare;
Bucură-te, sprijinitorul sufletelor necăjite;
Bucură-te, liman al celor înviforaţi de prigonire;
Bucură-te, Sfinte Mucenice Iulian, mult pătimitorule!

Condacul al 5-lea

Luând aminte Ziditorul la râurile lacrimilor maicii tale şi la cuvintele ei spre întărirea inimii tale întru nevoinţa muceniciei, te-a acoperit pe tine cu aripile milostivirii Sale şi ţi-a stins focul chinurilor cu roua cântărilor de: Aliluia!

Icosul al 5-lea

Fiind insuflată de Cel Preaînalt, ca un înger maica ta te-a întărit întru răbdare, descoperindu-ţi, în zugrăvirea cuvintelor pline de iubire, frumuseţile raiului pe care le moştenesc cei ce rabdă pe pământ chinuirile cele de scurtă vreme pentru Hristos; osteniţi fiind noi de prigonirea patimilor noastre, spre tine alergăm cu nădejde, aducându-ţi florile cântărilor de cinstire ţie, celui ce porţi pe cap cununa slavei muceniceşti:
Bucură-te, vederea făgăduinţelor raiului;
Bucură-te, neguţătorie înţeleaptă a mântuirii;
Bucură-te, următor al sfatului maicii tale;
Bucură-te, alergare la limanul muceniciei;
Bucură-te, răbdător de chinuri pentru Hristos;
Bucură-te întărire a celor tulburaţi de chinuiri;
Bucură-te, alergare cu mintea la cele cereşti;
Bucură-te, surpător al cugetelor neroditoare;
Bucură-te, iubitor al frumuseţilor cereşti;
Bucură-te, odihnă a inimilor întristate;
Bucură-te, grabnic ajutător al celor prigoniţi;
Bucură-te, urcare pe scara muceniciei;
Bucură-te, Sfinte Mucenice Iulian, mult pătimitorule!

Condacul al 6-lea

Întunericul temniţei nu te-a despărţit de Hristos, căci prin fereastra pătimirilor vedeai pe Cel ce Se face răsplătitor tuturor durerilor noastre primite cu îndelungă răbdare, spre a-I cânta Lui cu mulţumire: Aliluia!

Icosul al 6-lea

Trei zile ai petrecut cu maica ta în temniţă în amintirea darurilor milostivirii Treimii Celei de viaţă Făcătoare şi, fiind scos la judecata pământească, priveai spre apusul veacurilor, când toţi vom sta înaintea scaunului Înfricoşătorului Judecător; pe Hristos roagă-L, Sfinte, să ne învrednicească de răspuns bun pe noi, cei ce te cinstim pe tine:
Bucură-te, vederea judecăţilor dumnezeieşti;
Bucură-te, îndulcire de răsplata cerească;
Bucură-te, rugător osârdnic spre a noastră mântuire;
Bucură-te, înfruntarea judecătorilor pământeşti;
Bucură-te, râvnitor al celor mai înalte;
Bucură-te, mijlocitor grabnic al celor în nevoi;
Bucură-te, îndreptarea cârmei minţii spre cele mai bune;
Bucură-te, păzitor al legământului iubirii dumnezeieşti;
Bucură-te, intrare prin poarta muceniciei;
Bucură-te, primirea judecăţii spre mântuire;
Bucură-te, cort cinstit al înţelepciunii Duhului;
Bucură-te, dorirea celor mai înalte ale Adevărului;
Bucură-te, Sfinte Mucenice Iulian, mult pătimitorule!

Condacul al 7-lea

Temniţa ţi s-a făcut uşă către Împărăţia cerurilor, căci bătăile cuvintelor iubitoare ale maicii tale la uşa inimii ţi-au vestit intrarea în cămara de nuntă a Mirelui Hristos, către Care strigai cu nădejde de mântuire: Aliluia!

Icosul al 7-lea

Nesuferind guvernatorul defăimarea zeilor păgâneşti, cu chinuri cumplite a căutat să vă abată de pe calea mărturisirii lui Hristos, dar, primind de sus acoperământul Duhului, aţi rămas neclintiţi în îndrăzneala voastră; pe noi, cei ce slujim patimilor osânditoare, cu rugăciunea ta, cinstite Mucenice Iuliane, ne adu la limanul mântuirii, ca să-ţi strigăm:
Bucură-te, primirea cununii biruinţei;
Bucură-te, neclătinare în lucrarea mărturisirii;
Bucură-te, primitorul focului chinuirilor;
Bucură-te, odihnă în iubirea lui Hristos;
Bucură-te, înţelegerea chemării muceniceşti;
Bucură-te, săvârşirea cu bine a mărturisirii;
Bucură-te, ridicarea celor căzuţi în patimi cumplite;
Bucură-te, mângâierea sufletelor întristate;
Bucură-te, răbdare încercată în focul pătimirii;
Bucură-te, risipirea cugetelor necurate;
Bucură-te, îmbrăţişarea dorului cugetător al Treimii;
Bucură-te, sălăşluire la limanurile nepătimirii;
Bucură-te, Sfinte Mucenice Iulian, mult pătimitorule!

Condacul al 8-lea

Maica ta, stând împreună cu tine, a deschis gura sa sfinţită şi a defăimat toată înşelăciunea idolilor, iar tu, ascultând cuvintele celei ce te-a născut, te-ai aprins de dorul mărturisirii şi ai strigat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 8-lea

În mare ţi-ai aflat sfârşitul, Sfinte Iulian, cel ce ai cercetat adâncurile milostivirii dumnezeieşti, şi după trecerea prin apa şi prin focul pătimirilor ai ajuns la lărgimea desfătărilor raiului; învredniceşte-ne şi pe noi de sălăşluirea la odihna nepătimirii, ca să-ţi cântăm:
Bucură-te, adăpare din izvorul înţelepciunii;
Bucură-te, trecere prin marea pătimirilor;
Bucură-te, ajungere la limanul Vieţii;
Bucură-te, stingerea focului chinuirilor în marea rugăciunii;
Bucură-te, petrecere întru odihna cerească;
Bucură-te, vas cinstit al darurilor Treimii;
Bucură-te, afundare în mormântul mării;
Bucură-te, ieşire la limanul mântuirii;
Bucură-te, aflarea lărgimilor raiului;
Bucură-te, biruinţă desăvârşită asupra răutăţii;
Bucură-te, povăţuire spre corabia rugăciunii;
Bucură-te, înfruntarea valurilor ispitirii;
Bucură-te, Sfinte Mucenice Iulian, mult pătimitorule!

Condacul al 9-lea

În sacul plin de nisip şi de jivine veninoase ai fost băgat, dar slobozindu-te de povara trupului omenesc, ai zburat la cer cu aripile muceniciei, cântând împreună cu îngerii: Aliluia!

Icosul al 9-lea

Primit-a Ziditorul jertfa pătimirilor tale îndelungate şi ţi-a răsplătit ţie cu odihna cea veşnică în Împărăţia Sa, de care învredniceşte, Sfinte, prin rugăciunile tale, şi pe cei ce te cinstesc pe tine cu flori de gânduri culese din grădina inimii:
Bucură-te, jertfă sfinţită în marea chinurilor;
Bucură-te, ajungere la limanul dreptăţii;
Bucură-te, intrare pe uşile Vieţii;
Bucură-te, moştenitorul cămărilor cereşti;
Bucură-te, grabnic ajutător al celor prigoniţi;
Bucură-te, ridicarea poverii ispitelor noastre;
Bucură-te, risipirea gândurilor întunecate;
Bucură-te, rază povăţuitoare la cele înalte;
Bucură-te, sălaş sfinţit al Înţelepciunii;
Bucură-te, cetate zidită pe temelia răbdării;
Bucură-te, înfruntarea valurilor prigonirii;
Bucură-te, chemare în corabia mântuirii;
Bucură-te, Sfinte Mucenice Iulian, mult pătimitorule!

Condacul al 10-lea

Comoara cea duhovnicească, Sfântul Mucenic Iulian, nu a putut fi tăinuită nici de mare, care, aducând la uscat trupul mult pătimitorului mucenic, l-a dăruit spre ajutorul celor ce înconjoară racla moaştelor sale, aducând Ziditorului tămâia cântărilor de: Aliluia!

Icosul al 10-lea

Slava mucenicilor ai moştenit pentru răbdarea ta cea tare întru necazurile prigonirii, iar acum, veselindu-te de cântările îngereşti, pleacă urechea ta şi ascultă graiurile celor din nevoi şi  suspinurile celor ce împodobesc cu laude prăznuirea ta:
Bucură-te, nădejde a celor prigoniţi;
Bucură-te, îndulcire a necazurilor noastre;
Bucură-te, întâmpinare a celor osteniţi de ispite;
Bucură-te, purtător al cununii slavei cereşti;
Bucură-te, nimicire a vrăjmaşilor noştri nevăzuţi;
Bucură-te, pildă neştearsă de răbdare;
Bucură-te, pătimire sfinţitoare;
Bucură-te, aflare a căilor mântuirii;
Bucură-te, încununare cu slavă cerească;
Bucură-te, linişte a celor tulburaţi;
Bucură-te, mângâiere a inimilor deznădăjduite;
Bucură-te, vieţuire întru lumina Treimii;
Bucură-te, Sfinte Mucenice Iulian, mult pătimitorule!

Condacul al 11-lea

Sfântul Ierarh Ioan, gura de aur a Bisericii, cu alese cuvinte de cinstire a împodobit amintirea pătimirii tale, ca toţi cei ce se învrednicesc de mijlocirea ta să cânte Ziditorului cu mulţumire: Aliluia!

Icosul al 11-lea

Acum petrecând în cămările îngereşti şi îndulcindu-te de vederea Celui ce Se închipuie în icoanele inimilor curăţite prin jertfa pătimirilor, găteşte masă duhovnicească celor ce îţi aduc cununa gândurilor de cinstire:
Bucură-te, aflarea limanului mântuirii;
Bucură-te, viţă plină de roadele dreptăţii;
Bucură-te, vrednic plinitor al chemării dumnezeieşti;
Bucură-te, urcarea scării nevoinţelor muceniceşti;
Bucură-te, aflarea Soarelui dreptăţii pe cerul inimii;
Bucură-te, primirea luminării cereşti;
Bucură-te, moştenitor al bogăţiilor raiului;
Bucură-te, ajutătorul celor din nevoi;
Bucură-te, sălăşluire întru lumina bucuriei;
Bucură-te, inimă adăpată din paharul răbdării;
Bucură-te, păzitor al cetăţii sufletului;
Bucură-te, odihnirea gândurilor mântuitoare;
Bucură-te, Sfinte Mucenice Iulian, mult pătimitorule!

Condacul al 12-lea

De răbdarea ta, Sfinte, s-au minunat cetele îngereşti şi cu bucurie au înconjurat sufletul tău ce zbura la ceruri către Cel pentru Care s-a jertfit, aducându-I cântarea: Aliluia!

Icosul al 12-lea

Prin multe pătimiri ne-a arătat Domnul că se intră în Împărăţia cerurilor şi tu, Sfinte Mucenice Iulian, ai încuviinţat cuvintele nemincinoase ale gurii dumnezeieşti prin viaţa ta mult pătimitoare; noi, cei înşelaţi de dulceţile acestei lumi trecătoare, te rugăm să mijloceşti iertare de la Hristos şi întărire pe calea jertfirii prin faptele dragostei şi mărturisirii lui Hristos, ca să-ţi cântăm:
Bucură-te, călătorie pe marea pătimirilor;
Bucură-te, aflare a limanului ceresc;
Bucură-te, adăpare din vasul rugăciunii neîncetate;
Bucură-te, oglindă a cuvintelor dumnezeieşti;
Bucură-te, stâlp sfinţit al pătimirii;
Bucură-te, împăcare a noastră cu Dumnezeu;
Bucură-te, uşă a iertării celor care au greşit;
Bucură-te, întărire întru nădejdea mântuirii;
Bucură-te, ajutător al nostru în urcuşul răbdării;
Bucură-te, îndemnare spre faptele iubirii;
Bucură-te, chemare întru odihna nepătimirii;
Bucură-te, minunare a cetelor îngereşti;
Bucură-te, Sfinte Mucenice Iulian, mult pătimitorule!

Condacul al 13-lea

O, mult pătimitorule mucenice al lui Hristos, Sfinte Iuliane, cel ce ai urmat întru totul Celui ce S-a răstignit pe Cruce, ca să ne scoată pe noi din groapa păcatelor, cu neîncetatele tale rugăciuni, luminează temniţa inimilor noastre întunecate de patimi spre vederea Soarelui mântuirii, întăreşte-ne pe calea jertfirii pentru aproapele şi în mărturisirea Adevărului, ca să fim primiţi în cămara ucenicilor lui Hristos, aducând darul cântărilor de: Aliluia! (acest condac se zice de trei ori)

Apoi se zice Icosul 1 și Condacul 1

Icosul 1

Sămânţa dreptei credinţe a încolţit în inima ta, căci stropind-o cu roua înţelepciunii şi încălzind-o cu căldura dragostei pentru Hristos, ţi-ai înălţat privirea minţii spre bunătăţile cele cereşti; primeşte şi de la noi, nevrednicii, aceste stâlpări smerite de cuvinte şi trimite-ne adierile Duhului, spre a ne aminti de cele cereşti:
Bucură-te, sălaş scump al miresmei dumnezeieşti;
Bucură-te, cort însufleţit al Adevărului;
Bucură-te, petrecere întru ostenelile duhovniceşti;
Bucură-te, carte a insuflărilor dumnezeieşti;
Bucură-te, pom mult roditor al înţelepciunii;
Bucură-te, următor al căii rugăciunii;
Bucură-te, păstrare a comorii credinţei;
Bucură-te, jertfă bineplăcută Ziditorului;
Bucură-te, oglindă a frumuseţilor cereşti;
Bucură-te, intrare în cămara cerească;
Bucură-te, lucrător al poruncilor dumnezeieşti;
Bucură-te, mărturie bineprimită a credinţei;
Bucură-te, Sfinte Mucenice Iulian, mult pătimitorule!

Condacul 1

Glasul proorocului străbate veacurile: „Trecut-am prin foc şi prin apă şi ne-ai scos la odihnă”; dumnezeieştile cuvinte zugrăvesc icoana pătimirii tale şi ne întăresc în nădejde pe noi, cei ce aducem Ziditorului prin tine jertfa cântării: Aliluia!

şi se face otpustul.

Tatăl nostru, Care ești în ceruri, sfințească-se numele Tău, vie împărăția Ta, facă-se voia Ta, precum în cer, așa și pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi, și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel rău.

Preotul: Că a Ta este împărăția, puterea și slava, a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor.

Cântărețul: Amin. Doamne, miluiește (de 12 ori). Și troparele:

Miluiește-ne pe noi, Doamne, miluiește-ne pe noi, că nepricepându-ne de nici un răspuns, această rugăciune aducem ție, ca unui Stăpân, noi, păcătoșii robii Tăi, miluiește-ne pe noi.

Slavă...

Doamne, miluiește-ne pe noi, că întru Tine am nădăjduit; nu Te mânia pe noi foarte, nici pomeni fărădelegile noastre, ci caută și acum ca un Milostiv și ne izbăvește pe noi de vrăjmașii noștri; că Tu ești Dumnezeul nostru și noi suntem poporul Tău; toți lucrul mâinilor Tale și numele Tău chemăm.

Și acum..., al Născătoarei de Dumnezeu:

Ușa milostivirii deschide-o nouă, binecuvântată Născătoare de Dumnezeu Fecioară, ca să nu pierim cei ce nădăjduim întru tine, ci să ne mântuim prin tine din nevoi, că tu ești mântuirea neamului creștinesc.

Apoi:

Cred întru unul Dumnezeu, Tatăl Atotțiitorul, Făcătorul cerului și al pământului, văzutelor tuturor și nevăzutelor.

Și întru unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Născut, Care din Tatăl S-a născut mai înainte de toți vecii; Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, iar nu fă-cut, Cel de o ființă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut;

Care pentru noi, oamenii, și pentru a noastră mântuire, S-a pogorât din ceruri și S-a întrupat de la Duhul Sfânt și din Maria Fecioara și S-a făcut om;

Și S-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponțiu Pilat și a pătimit și S-a îngropat;

Și a înviat a treia zi, după Scripturi.

Și S-a înălțat la ceruri și șade de-a dreapta Tatălui;

Și iarăși va să vină cu slavă, să judece viii și morții, a Cărui împărăție nu va avea sfârșit.

Și întru Duhul Sfânt, Domnul de viață Făcătorul, Care din Tatăl purcede, Cel ce împreună cu Tatăl și cu Fiul este închinat și slăvit, Care a grăit prin proroci.

Întru una, sfântă, sobornicească și apostolească Biserică;

Mărturisesc un Botez întru iertarea păcatelor;

Aștept învierea morților.

Și viața veacului ce va să fie. Amin.

Doamne, miluiește (de 12 ori).

Apoi:

Psalmul 142

Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru credincioșia Ta, auzi-mă, întru dreptatea Ta. Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vii nu-i drept înaintea Ta. Vrăjmașul prigonește sufletul meu și viața mea o calcă în picioare; făcutu-m-a să locuiesc în întuneric ca morții cei din veacuri. Mâhnit e duhul în mine și inima mea încremenită înlăuntrul meu. Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult; cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele mâinilor Tale m-am gândit. Întins-am către Tine mâinile mele, sufletul meu ca un pământ însetoșat. Degrab auzi-mă, Doamne, că a slăbit duhul meu. Nu-ți întoarce fața Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor ce se coboară în mormânt. Fă să aud dimineața mila Ta, că la Tine mi-e nădejdea. Arată-mi calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu. Scapă-mă de vrăjmașii mei, că la Tine alerg, Doamne. Învață-mă să fac voia Ta, că Tu ești Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun să mă povățuiască la pământul dreptății. Pentru numele Tău, Doamne, dăruiește-mi viață. Întru dreptatea Ta scoate din necaz sufletul meu. Fă bunătate de stârpește pe vrăjmașii mei și pierde pe toți cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău.

Slavă..., și acum..., Aliluia (de trei ori).

(Troparul)

Doamne, miluiește (de trei ori).

Apoi:

Psalmul 50

Miluiește-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta, și după mulțimea îndurărilor Tale, șterge fărădelegea mea. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea și de păcatul meu mă curățește. Că fărădelegea mea eu o cunosc și păcatul meu înaintea mea este pururea. Ție unuia am greșit și rău înaintea Ta am făcut, așa încât drept ești Tu întru cuvintele Tale și biruitor când vei judeca Tu. Că iată, întru fărădelegi m-am zămislit și în păcate m-a născut maica mea. Că iată, adevărul ai iubit; cele nearătate și cele ascunse ale înțelepciunii Tale mi-ai arătat mie. Stropi-mă-vei cu isop, și mă voi curăți; spăla-mă-vei, și mai vârtos decât zăpada mă voi albi. Auzului meu vei da bucurie și veselie; bucura-se-vor oasele mele cele smerite. Întoarce fața Ta de la păcatele mele și toate fărădelegile mele șterge-le. Inimă curată zidește întru mine, Dumnezeule, și duh drept înnoiește întru cele dinlăuntru ale mele. Nu mă lepăda de la fața Ta și Duhul Tău cel Sfânt nu-L lua de la mine. Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale și cu duh stăpânitor mă întărește. Învăța-voi pe cei fără de lege căile Tale și cei necredincioși la Tine se vor întoarce. Izbăvește-mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta. Doamne, buzele mele vei deschide și gura mea va vesti lauda Ta. Că de ai fi voit jertfă, Ți-aș fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi. Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit, inima înfrântă și smerită Dumnezeu nu o va urgisi. Fă bine, Doamne, întru bună-voirea Ta, Sionului, și să se zidească zidurile Ierusalimului. Atunci vei binevoi jertfa dreptății, prinosul și arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tău viței.

(Apoi, urmează Condacele și Icoasele)

Mâinile care iubesc

 Pe prispa însorita a unei casuțe, pierduta sub potopul de flori albe , sedea o tânara mama, la masuta de lucru.

   Impletea de zor un sal pentru fetita care se juca alaturi de ea cu papusile.

De la o vreme, fetita se uita din ce in ce mai atenta la mainile mamei sale. 

   Ochisorii albastri, care cuprindeau cu dragoste intreaga faptura a frumoasei mame, s-au umplut de nedumerire si, nemaiputand rabda, fetita a izbucnit:

-Mama draga, ce urâte sunt mainile tale !
    Chiar  înspăimântătoare !

Lasand lucrul deoparte, si privind inlacrimata chipul dragalas al fetitei, mama cuprinde capsorul balai cu amandoua mainile si, sarutandu-si copila, ii spune:

-Da, copila mea, intr-adevar, sunt foarte urate mainile mele !
   Sunt mâinile care te iubesc !

   Și discret curgeau lacrimi lungi din ochii mamei...

Martor tacut la aceasta intamplare, așezat pe scaunul său, tatăl isi citea ziarul.

    A lasat sa treaca vreo cateva clipe, in timp ce fetita isi reluase jocul, apoi chemand-o au plecat impreuna in gradina.

   S-au oprit pe marginea unei brazde, la umbra imbietoare a pomilor infloriti.

-Tie iti plac povestile, Marioara?, a intrebat-o el.

-Atat de mult ca nu m-as mai satura ascultand, a raspuns fetita.

-Atunci, asculta, ca-ti voi spune chiar acum una:

O mamica tanara si frumoasa, cu maini albe de dom

In timp ce tatal se ducea la lucru, mama facea singura toate treburile gospodariei.

    Copila crestea vazand cu ochii, sub privirile pline de dragoste ale lor. Intr-o zi, mama a plecat la bacania din apropiere ca sa cumpere ceva.

   Fetita dormea linistita in patucul ei. O scanteie a sarit din soba pe covor, iar acesta a luat foc. 

  Focul s-a intins cu repeziciune si a cuprins toate lucrurile din camera.

Un fum negru si des a umplut toata casa. La tipetele puternice ale copilei, au sarit vecinii. Era prea tarziu s-o mai poata scapa.

   Flacarile cuprinsesera aproape totul si limbi dogoritoare goneau pe cei care incercau a mai scapa ceva.
  
Mama, care tocmai se inapoia de la bacanie, ingrozita, si-a aruncat pachetele din brate. Alergand disperata, fara a tine seama de pericol, s-a repezit prin multime spre camera copilei.

 Toti au incercat s-o opreasca, stiind ca nimic nu se mai poate face. Dar nu se gaseau brate puternice ca s-o tina din drumul ei.

Avea un singur gand: „sa-si scape copilul”.

 Infruntand primejdias-a repezit prin flacari. A patruns in odaie si din doi pasi a fost la patul copilei. 

    A cuprins-o in brate si cu mainile ei a potolit flacarile ce cuprinsesera hainele fetitei. 

   Cu fetita stransa la piept, facandu-i pavaza din bratele sale, a iesit in curte. Inabusita de fum, fetita era mai mult in agonie. 

   Ajutoarele ce i s-au dat au readus-o la viata. Copila a scapat, insa cu pretul ranirii mainilor mamei sale. 
     
  A stat multe luni in spital. La intoarcerea acasa, mainile ei frumoase erau acum vinete si zbarcite din cauza arsurilor.

Curgeau siroaie lacrimile din frumosii ochi ai copilei. 

   Fara a scoate un cuvant, s-a ridicat de langa tatal sau. Apropiindu-se de mama, a îngenunchiat in fata ei si sarutandu-i in lacrimi mainile cele zbarcite, a zis suspinand:

-Maicuta buna si sfanta, mainile tale sunt cele mai frumoase maini din lume!

    Bună să ți fie inima !
    Faceți un exercițiu de imaginație și amintiti-vă mainile mamei dumneavoastră!

    Apoi  priviți la mainile Maicii Domnului care ne salvează pe toți din necazuri și ne poartă la brațele Sale

       Apoi vedeți  brațele Bisericii și înțelege :
   1. Rugăciunile Bisericii , Mama noastră.
    2. Postul și Euharistia , Inima noastră!

    Rămâi în răbdarea Duhului Celui Sfânt!

Știați că avem o "a doua inimă" în picioare?

 Știați că avem o "a doua inimă" în picioare?

Nu, nu este un mit - este porecla dată mușchilor gambei și motivul pentru care este cu adevărat fascinant acest mușchi.

Când mergem, urcăm scări sau pur și simplu ne ridicăm, acești mușchi se contractă și acționează ca o pompă naturală, împingând sângele în sus - împotriva gravitației - către inimă. 💪 🩸

Acest mecanism este esențial pentru:

✔️Susținerea circulației venoase

✔️Prevenirea sângelui să se înmoaie în picioare

✔️Reducerea umflăturilor, a greutății și a aspectului varicelor

✔️Scăderea riscului de tromboză venoasă profundă

Totul funcționează datorită muncii în echipă dintre mușchi și valvele venoase, care împiedică curgerea sângelui înapoi.

👉 De aceea, să stai pe loc sau să stai prea mult timp poate fi dăunător - în timp ce mișcarea regulată, chiar și o simplă plimbare, ajută sistemul tău circulator să funcționeze mai eficient.

💡Cu alte cuvinte: fiecare pas pe care îl faci este un dar pentru inima ta.

Mergând, mișcând, întinzând... gesturi simple, dar vitale pentru sănătatea ta.

❤️Nu uita: a avea grijă de picioarele tale înseamnă a avea grijă de inima ta.