Cele mai cunoscute sunt:

 Când ne confruntăm cu situații percepute ca amenințătoare, corpul nostru activează mecanisme automate de supraviețuire. Cele mai cunoscute sunt:

1. Fight (luptă): când vrei să confrunți pericolul, 2. Flight (fugă): tendința de a evita, de a te retrage sau a te distanța rapid de situația amenințătoare, 3. Freeze (îngheț): blocajul temporar, în care corpul și mintea rămân „paralizate”, incapabile să acționeze. Aceste reacții sunt reglate de sistemul nervos autonom și au scopul de a ne protejeza. Studiile în neuroștiință (ex. Porges, 2011 ”Polyvagal Theory”) arată că aceste răspunsuri nu sunt „defecte personale”, ci manifestări firești ale felului în care creierul nostru gestionează stresul. De ce este important să le înțelegem și în context profesional? - Pentru că ne ajută să recunoaștem propriile tipare de reacție sub presiune. - Pentru că ne fac mai empatici față de colegi sau parteneri de business care, în situații dificile, pot părea „agresivi”, „evitanți” sau „blocați”. - Pentru că, odată conștientizate, aceste reacții pot fi reglate prin practici de autoreglare emoțională și comunicare conștientă. Un lider sau profesionist care înțelege aceste mecanisme poate cultiva echipe mai sănătoase, mai adaptabile și mai reziliente. Care dintre cele trei reacții simți că apare cel mai des la tine atunci când eşti sub presiune?



Nu mai lua asupra ta grijile acestei lumi, păzește-ți pacea sufletului!

 Nu mai lua asupra ta grijile acestei lumi, păzește-ți pacea sufletului!

"Trebuie să te liniștești. Nu mai lua peste măsură asupra ta grijile lumii acesteia, ci păzește-ți pacea și viețuiește cu Dumnezeu. Să le lăsăm pe toate în grija Domnului!” 

Iată un sfat de care cu toții avem nevoie în aceste vremuri înviforate. Mai de preț decât pacea întregii lumi este pacea sufletului, care nu trebuie cu nici un preț risipită.

„Omule, nu-ți da pacea ta lăuntrică pentru nimic în lume. Împacă-te cu tine însuți, și atunci se vor împăca și cerurile și pământul cu tine”. 

Când omul ajunge să se cunoască pe sine și să se smerească, încheie orice conflicte cu el însuși și cu cei din jur. Se liniștește și se simte odihnit și împăcat împlinind poruncile lui Dumnezeu. Primul lucru de la care trebuie să începem în dobândirea păcii este smerirea cugetului. 

„Când sufletul se smerește, când se încredințează întru totul Domnului, se slobozește de grijile pământești”. 

Pentru a avea pace în casă, în familie, la locul de muncă și oriunde ne-am afla, trebuie să ne aflăm noi înșine în pace.

„Din fiecare dintre noi izvorăște pacea. Mai întâi trebuie să avem pacea în noi, și apoi o vom răspândi și celorlalți. Vedeți că sunt foarte puțini aici pe pământ, cei smeriți și blânzi, dar sunt fericiți. Nu se vatămă, chiar dacă-i rănești. Oricum te-ai purta cu ei, sunt în pace și liniștiți, te plâng doar pe tine că te chinui atât”.

Starețul Tadei