Suferința Maicii Domnului să fie pildă mamelor îndurerate

Mare, cumplită și adâncă este durerea mamei când izbucnește furtuna, când trăsnetul apare din senin în mijlocul familiei liniștite și fericite, când apare moartea fulgerătoare a persoanelor dragi sau se întâmplă evenimente cumplite, neașteptate. Atunci inima mamei este zdrobită de o mare tristețe. În astel de situații, mamele îndurerate să nu deznădăjduiască, să nu plângă nemângâiate și să nu se întristeze „ca și ceilalți care nu au nădejde” (I Tesaloniceni 4, 13). 

Să ia pildă de la Împărăteasa durerii și a răbdării, de la Maica Domnului, prin a cărei inimă, așa cum a profețit dreptul Simeon (Luca 2, 35) a trecut sabia cumplită și mare a durerii și a suferinței, când L-a văzut pe Preacuratul ei Fiu răstignit pe cruce. Maica Domnului a rămas zdrobită sub cruce, a suferit adânc, inima ei de mamă a fost sfâșiată, dar fără tânguiri, cârtiri și jeluiri.

Născătoarei de Dumnezeu, Maicii Domnului, să-i urmeze toate mamele îndurerate. Dar, în încercările lor, femeile slabe de înger trebuie să fie ajutate și sprijinite de copiii lor, care sunt datori să le întărească și să le încurajeze cu credința, cu pilda lor creștinească, cu cuvintele lor înțelepte.

(Atanasie I. Skarmoghiani, Mamele creștine ale Sfinților Trei Ierarhi, traducere de Pr. Victor Manolache, Editura Egumenița, Galați, 2012, pp. 74-75)

 Scrisoarea unei mame către fiica sa: “Draga mea fiică, în ziua în care o să fiu bătrână, te rog să ai răbdare cu mine. Dar mai ales, încearcă să mă înţelegi. Dacă atunci când o să vorbim o să repet acelaşi lucru de o sută de ori, nu mă întrerupe pentru a-mi spune “mi-ai mai povestit asta” … ascultă-mă doar, te rog, şi aminteşte-ţi zilele în care erai copil iar eu îţi citeam aceeaşi poveste aproape în fiecare noapte până adormeai. Când o să vezi ignoranţa mea pentru noua tehnologie, dă-mi timpul necesar pentru a învăţa şi te rog, să nu îţi dai ochii peste cap sau să faci o faţă de disperare. Aminteşte-ţi, draga mea fiică, că eu te-am învăţat să faci multe lucruri, cum ar fi să mănânci adecvat, să te îmbraci, să te piepteni singură sau cum să înfrunţi viaţa… În ziua în care vei observa că am îmbătrânit, te rog, ai răbdare cu mine, dar mai ales, încearcă să mă înţelegi. Dacă pierd ocazional memoria sau firul conversaţiei, dă-mi timpul necesar pentru a-mi aminti şi dacă nu pot, să nu devii nervoasă, nerăbdătoare sau arogantă. Să ai mereu prezent în inimă că cel mai important pentru mine e să fiu cu tine şi că îmi doresc ca tu să mă asculţi. Iar atunci când picioarele mele obosite şi bătrâne nu o să mă mai lase să merg ca înainte, dă-mi mâna ta în aceeaşi manieră în care ţi-am oferit-o eu pe a mea atunci când ai făcut primii tăi paşi.

Când aceste zile vor veni, nu trebuie să fii tristă sau să te simţi neputincioasă pentru că mă vezi aşa. Îţi cer doar să fii alături de mine, să încerci să mă înţelegi şi să mă ajuţi în timp ce mi se termină viaţa. Şi cu mare afecţiune pentru timpul petrecut împreună, eu o să îţi mulţumesc. Cu un zâmbet imens pe faţă şi cu o dragoste neînchipuit de mare, vreau doar să îţi spun că te iubesc, draga mea fiică.

Sfântul Cuvios Alexandru din Svir, cel căruia i s-a arătat Sfânta Treime, sub forma a trei îngeri.

 

30 august ... Sfantul Alexandru din Svir a vietuit intre anii 1448-1533, in Rusia, fiind singurul sfant cunoscut care s-a invrednicit a vedea Sfanta Treime, precum odinioara Dreptul Avraam. In viata sfantului s-a intrupat cuvantul Mantuitorului, care zice: “Fericiti sunt cei curati cu inima, ca aceia vor vedea pe Dumnezeu.”

Pamantul rusesc a nascut mari sfinti Bisericii lui Hristos, mari inchinatori ai Sfintei Treimi. Astfel, dintre cei cu au primit supranume, datorita evlaviei si ravnei lor, ii amintim pe urmatorii: Sfantul Serghie de Radonej este numit “teologul Sfintei Treimi“, Sfantul Andrei Rubliov este numit “zugravul Sfintei Treimi“, Sfantul Pavel Florenski este numit “marturisitorul Sfintei Treimi” prin mucenicie, iar Sfantul Alexandru din Svir este numit “proorocul Sfintei Treimi“, ca unul ce s-a invrednicit sa vada Sfanta Treime, asemenea lui Avraam, prin aratarea a trei ingeri.

In anul 1904, Sfantul Ioan de Kronstadt scria in “Jurnalul” sau:

“De doua ori, in intreaga istorie a omenirii, s-a aratat Dumnezeu in Treime inaintea ochilor omului, prima oara Sfantului Avraam, la Stejarul din Mamvri, aratand marea mila a lui Dumnezeu fata de neamul omenesc, iar a doua oara, pe pamant rusesc, Sfantului Preacuvios Alexandru de Svir“.

Cei trei Sfinti Ingeri i s-au aratat sfantului pe la anul 1506, pe malul lacului Roscinsk, in apropierea raului Svir, ei poruncindu-i sa construiasca o biserica in cinstea Sfintei Treimi. Aici s-a ridicat mai tarziu Manastirea Sfanta Treime, care acum este cunoscuta sub numele de Lavra Sfantului Alexandru de Svir – Svirski.

Sfantul Alexandru de Svir – un “Avraam” al Noului Testament
Alexandru s-a nascut in data de 15 iunie 1448, in partile Novgorodului, intr-o familie de crestini evlaviosi. El a fost cel de-al treilea copil al lui Stefan si al Vassai. La Botez, sfantul a primit numele de Amos. Parintii sai au dorit ca el sa se casatoreasca, insa alta era cale cea sadita deja in inima lui. La numai 19 ani, tanarul Amos pleca spre Manastirea Valaam, mareata lavra ruseasca de pe Lacul Lagoda.

Trecand peste raul Svir, pe malul lacului Roscinsk, sfantul a auzit un glas tainic ce l-a indemnat a ridica acolo o manastire. Ingerul sau pazitor l-a insotit insa mai departe, spre Manastirea Valaam. In aceasta manastire, tanarul a petrecut ca frate vreme de sapte ani, abia apoi el fiind tuns in monahism, sub numele de Alexandru, la varsta de 26 de ani.

Tatal sau, cautandu-l prin multe locuri, l-a gasit in cele din urma pe insulele de la Valaam. Ca urmare a intalnirii cu fiul sau, monahul Alexandru, tatal sau a intrat si el in manastire, precum si mama sfantului. Tatal se va numi Serghie, iar mama se va numi Varvara.

Zece ani s-a nevoit sfantul lucrand tacerea pe insula numita “Insula Sfanta”. Pe aceasta insula se mai pastreaza inca si astazi pestera cea stramta in care acesta s-a nevoit, insemnata cu o frumoasa cruce de lemn.

Odata, in vremea rugaciunii, Sfantul Alexandru de Svir, a auzit un glas dumnezeiesc, care i-a zis:

“Alexandru, iesi din acest loc si mergi pe locul aratat odinioara tie si acolo te vei mantui“.

Iesind din pestera, sfantul merse pana pe malul lacului mai sus amintit.

In anul 1485, sfantul s-a asezat pe malul raului Svir, de la care si-a luat si numele. Vreme de mai bine de sapte saptamani, sfantul s-a nevoit in cunoasterea voii lui Dumnezeu, hranindu-se numai cu ierburile ce cresteau prin zona.

Mai bine de opt ani, sfantul a fost ascuns tuturor. Astfel, abia in anul 1493, sfantul a fost gasit, din randuiala lui Dumnezeu, de catre un vanator aflat la vanatoare de reni. Un singur om a fost nevoie sa il intalneasca pe sfant, ca mai apoi toata lumea sa alerge la el, pentru rugaciune si binecuvantare.

Ani multi au trecut de cand sfantul s-a stabilit in aceasta pustie, pana sa afle voia lui Dumnezeu. Astfel, trecand mai bine de 23 de ani, Domnul a binevoit a I se arata, in chipul a Trei Ingeri, precum si odinioara, lui Avraam, la Stejarul lui Mamvri. Fiecare inger era lumina adanca si purta in mana un sceptru.

Ingerii au zis catre sfant, cuprins fiind de tremur:

“Indrazneste, fericite, nu-ti fie frica. Preaiubitule, pentru ca vezi in Trei Persoane pe Cel ce Vorbeste cu tine, inalta o biserica in numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh, Treimea Sfanta. Iata, iti las pacea Mea, pacea Mea ti-o voi da tie.”

Pe locul minunatei descoperiri se inalta astazi o mareata manastire, inchinata Sfintei Treimi, numita in tot locul “Lavra Sfantului Alexandru de Svir“.

Sfantul Alexandru de Svir a trecut la Domnul in data de 30 august / 12 septembrie 1533, fiind in varsta de 85 de ani. Dupa cum el insusi a lasat scris, trupul sau a fost inmormantat in pustie, iar nu in manastir ea ridicata de el.

Sfantul Alexandru de Svir – aflarea Sfintelor sale Moaste
Prima aflare a Sfintelor sale Moaste a avut loc in anul 1641, in data de 17 / 30 aprilie, in Saptamana Floriilor, cand un fulger a cazut pe pamant, in apropierea mormantului sfantului. In acea zona se lucra la o noua biserica. Muncitorii au descoperit un mormant necunoscut. Sfintele Moaste au fost pastrate in biserica pana in anul 1918, cand comunistii au profanat locul si au distrus toate cele din interior. Trupul sfantului s-a pierdut in negura vremii, manastirea fiind transformata in spital de psihiatrie.

Cea de-a doua aflare a Sfintelor Moaste a avut loc abia in anul 1997, cand Manastirea Sfantului Alexandru de Svir a fost redeschisa. Dupa mai bine de un an de cautari, Sfintele Moaste au fost gasite in depozitul Muzeului Academiei Militare de Medicina. Aduse cu mare cinste in manastire, Moastele Sfantului Alexandru se afla astazi in biserica zidita de el insusi. Moastele sfantului izvorasc mir din abundenta.

“Iar noi, minunandu-ne de aceasta preaminunata aratare a Treimii in chip ingeresc, tie iti cantam: Bucura-te, slujitor tainic al Preasfintei si Celei de o fiinta Treimi; Bucura-te, partas al stralucirii treimice, celei in chipul focului; Bucura-te, inchinator al Dumnezeirii Celei in Trei straluciri!” (Icosul 7 din Acatistul sfantului Alexandru din Svir)

(Sursa: Crestin Ortodox: Sfantul Alexandru de Svir – Avraam al Noului Testament)

Tropar
Placutule ales al lui Hristos si facatorule de minuni, Cuvioase Parinte Alexandre, pe tine, cel ce ca o stea luminoasa a lui Dumnezeu lumea ai luminat si vietuirea ta cu virtutea si cu multimea facerilor de minuni ai impodobit, cu dragoste in cantari duhovnicesti te laudam: iar tu, indrazneala catre Domnul avand, cu rugaciunile tale de toate nenorocirile ne slobozeste, ca sa-ti cantam: Bucura-te, Cuvioase Alexandre, facatorule de minuni al Svirului!

Cu ale lui sfinte rugaciuni, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu,miluieste-ne si ne mantuieste pe noi! Amin.

***

Moastele Sfantului Alexandru din Svir
(…) Dezvelite putin, moaste de sfant plecat la Domnul in anul 1533, absolut integre; mana dreapta deschisa catre noi, astfel incat se vad clar si firesc, ca la orice om viu, liniile palmei; maini muncite greu, cu buricele degetelor batucite si unghii intregi! Piciorul intreg si nestafidit, de culoare galbui – maronie! 500 de ani au trecut ca o clipa, este posibil?

Exista marturii scrise: pe la 1918 bolsevicii au trimis o comisie compusa din specialisti in chimie, pentru examinarea moastelor Sf Alexandru din Svir. Dupa ce comisia a stabilit ca moastele nu sunt “o papusa de ceara” si nici “un schelet in şlapi”, ci cu adevarat trup sfant neputrezit, bolsevicii au inceput campania de ascundere a moastelor, care au fost puse intr-o capela sigilata, situata intr-un spital din Lodeinoe Pole, apoi au fost mutate la St Petersburg pentru a li se pierde urma (statul ateu a luptat cu toate aceste forme manifestari de sfintenie, in dorinta lor de a distruge Biserica).

In decembrie 1997 s-a descoperit, la Academia de Medicina Militara din St Petersburg “exponatul anatomic” care, dupa lungi luni de examinare, au fost certificate ca fiind moastele Preacuviosului Alexandru Svirski, marele factor de minuni! Insa, chiar inainte de a incepe munca, echipa din care faceau parte un antropolog, un stomatolog, specialisti in anatomie, chimie si isorie a constatat in mod direct asemanarea uimitoare intre descrierea facuta la anul 1641, la prima aflare a sfintelor moaste, si acel “exponat” care a fost aflat la Academia de Medicina Militara – si aceasta deoarece chipul Sf Alexandru nu doar ca nu era putrezit, dar se vedea si o parte a barbii!

“Cel mai uluitor este faptul ca faţa s-a pastrat foarte bine, iar partile care putrezesc la omul obisnuit in primul rand – tesuturile moi ale buzelor, nasului si urechilor, erau neatinse!…Cuviosul Alexandru le-a dat un semn celor ce-l cinsteau, deja inainte ca examinarea sa se sfarseasca. Cand a fost primit acordul pentru savarsirea unei rugaciuni in cladirea unde se aflau Sfintele moaste, toti cei prezenti au ramas inmarmuriti. Moastele au inceput sa izvorasca mir din abundenta. Se parea ca Preacuviosul le raspunde celor ce i se rugau: Va aud. Eu sunt!”

La 30 iulie 1998, moastele au fost expuse pentru a fi cinstite de catre credinciosi, un sir nesfarsit de pelerini venind sa se inchine inaintea lor, primind tamaduiri trupesti si sufletesti. De altfel, calugarul care a stat la capatul raclei, a observat ca izvorarea de mir era variabila, probabil in functie de credinta celor care veneau sa se inchine.

Biserica din mijlocul manastirii, alba cu turle verzi – turcoaz, in care sunt asezate spre inchinare moastele Sf Alexandru din Svir nu este, insa, aceeasi cu cea inaltata pe locul in care s-a aratat Sfanta Treime, singura data unui sfant al Noului Testament, la anul 1506. Aveam sa aflam aceasta biserica in imediata apropiere, in cadrul unui complex monahal distinct insa nerestaurat, despre care ghida manastirii ne-a spus ca, in anii comunismului, a servit ca sanatoriu pentru bolnavi mintali. Extraordinar loc de recuperare, printre sfintii zugraviti pe zidurile ranite de vreme si de necredinta, loc zguduitor prin puterea de sugestie a picturii ramasa pe ziduri prin voia Domnului: Infricosatoarea Judecata sau privirea cutremuratoare a Domnului Iisus, pe naframa Veronicai…

Trebuie sa ajungi aici ca sa intelegi ca forţa raului nu avea cum sa biruie ceea ce Sfanta Treime a preamarit, in mod unic, in istoria de pana acum a crestinismului – pe Sf Alexandru din Svir cel smerit si biserica Sa.
Acatistul Sfantului Alexandru din Svir


Acatistul Sfantului Alexandru din Svir
Acatistul Sfantului Alexandru din Svir

Alexandru din Svir - Sfant Cuvios Parinte (1448-1533) !

(30 august)

Condacul 1

Placutule ales al lui Hristos si facatorule de minuni, Cuvioase Parinte Alexandre, pe tine, cel ce ca o stea luminoasa a lui Dumnezeu lumea ai luminat si vietuirea ta cu virtutea si cu multimea facerilor de minuni ai impodobit, cu dragoste in cantari duhovnicesti te laudam: iar tu, indrazneala catre Domnul avand, cu rugaciunile tale de toate nenorocirile ne slobozeste, ca sa-ti cantam: Bucura-te, Cuvioase Alexandre, facatorule de minuni al Svirului!

Icosul 1

Fire ingereasca ai avut, cuvioase parinte, si, ca un duh fara de trup, vietuire neintinata pe pamant ai savarsit, pilda minunata de desavarsire lasandu-ne pentru ca, virtutile tale urmand, acestea sa-ti cantam:

Bucura-te, rod daruit de Dumnezeu binecredinciosilor parinti,
Bucura-te, cel ce nerodirea parintilor ai starpit;
Bucura-te, cel ce supararea lor in bucurie o ai preschimbat;
Bucura-te, cel ce din fasa de Dumnezeu ai fost ales,
Bucura-te, cel ce din pantecele maicii pentru slujirea Lui ai fost oranduit;
Bucura-te, cel ce din tineretile tale numai pe El cu toata inima L-ai iubit;
Bucura-te, cel ce toate frumusetile lumii acesteia in nimic le-ai preschimbat;
Bucura-te, cel ce prin post si priveghere in rugaciune trupul tau l-ai smerit;
Bucura-te, vas neintinat al harului lui Dumnezeu;
Bucura-te, salas al Duhului Sfant, cu curatia impodobit;
Bucura-te, barbat al nazuintelor duhovnicesti;
Bucura-te, cap sfintit de dreapta Celui Preainalt;
Bucura-te, Cuvioase Alexandre, facatorule de minuni al Svirului!

Condacul 2

Vazand Domnul sufletul tau ca un ogor bine lucrat spre rodirea cea duhovniceasca, spre cautarea unui singur lucru de folos din tinerete ti-a indreptat gandul tau, cuvioase, si, pentru dragostea lui Hristos, parintii si casa ta parinteasca ai lasat, de toate poftele desarte lepadandu-te, si in pustia Valaamului pentru nevointe calugaresti ai venit, lui Dumnezeu, Celui ce te-a izbavit, cantand: Aliluia!

Icosul 2

Cu cugetul cel de Dumnezeu luminat desertaciunea si nestatornicia lumii acesteia ai inteles, caci in ea bucuria este inlocuita de necaz, iar bunastarea este inlaturata de nenorociri neasteptate. De aceea bunatatile cele vesnice si nestricacioase ti le-ai dorit, parinte cuvioase, si pe acestea, prin lepadarea de bunatatile lumesti si prin saracia de bunavoie, a le dobandi te-ai straduit, indemnandu-ne sa-ti cantam:

Bucura-te, iubitor al tacerii pustiei;
Bucura-te, ravnitor al smereniei si al saraciei;
Bucura-te, chip desavarsit al adevaratei lepadari de sine;
Bucura-te, aratare fara seaman a vietuirii calugaresti, cu adevarat ingeresti;
Bucura-te, pravila a credintei si a evlaviei;
Bucura-te, oglinda a ascultarii si a rabdarii;
Bucura-te, cel ce tacerea calugareasca ai iubit;
Bucura-te, cel ce lacrimi duhovnicesti ai dobandit;
Bucura-te, cel ce prin tanguirea vremelnica fericirea vesnica o ai gasit;
Bucura-te, cel ce prin rugaciuni neincetate cursele vrajmasului le-ai nimicit;
Bucura-te, cel ce prin osteneli si privegheri trupul tau sufletului l-ai supus;
Bucura-te, cel ce prin post si infranare patimile ti le-ai omorat;
Bucura-te, Cuvioase Alexandre, facatorule de minuni al Svirului!

Condacul 3

Cu puterea Celui Preainalt umbrit si intarit fiind, prin tunderea monahiceasca de toata cugetarea cea trupeasca te-ai lepadat, cuvioase, si, ca un ostas mult iscusit, schima calugareasca armura a mantuirii dobandind si cu arma nebiruita a Crucii lui Hristos inarmandu-te, impotriva vrajmasului celui nevazut, cu tarie ai luptat, prin smerenie adanca mandria lui cea inalta biruind si cu toata inima catre Domnul cantand: Aliluia!

Icosul 3

Izvor imbelsugat de lacrimi avand, placutule al lui Dumnezeu, si har mare al induiosarii dobandind, painea ta cu lacrimi ti-ai udat-o si bautura cu plans ti-ai amestecat-o din preaplinul insetarii de Dumnezeu si al dragostei catre Domnul. De aceea si noi te fericim prin aceste cantari:

Bucura-te, nevoitor al tariei si al barbatiei;
Bucura-te, om intocmai ca ingerii;
Bucura-te, ostas al imparatului Ceresc care ai fost biruitor;
Bucura-te, rod bun al manastirii Valaam;
Bucura-te, vietuitor bineplacut al pustiei;
Bucura-te, rugator neobosit;
Bucura-te, postitor fara pereche;
Bucura-te, iubitor minunat al tacerii;
Bucura-te, urmator al nevointei parintilor celor purtatori de Dumnezeu;
Bucura-te, urmator al rabdarii si ostenelii lor;
Bucura-te, cel ce la buna vreme mormantul ti l-ai sapat;
Bucura-te, cel ce la ceasul mortii neincetat ai cugetat;
Bucura-te, Cuvioase Alexandre, facatorule de minuni al Svirului!

Condacul 4

Furtuna ispitelor si a atacurilor diavolesti nu a putut zdruncina locasul tau sufletesc, caci pe piatra cea tare a credintei in Hristos a fost intemeiat, cuvioase parinte, si ocrotit prin trezvie si neincetate rugaciuni, prin care impotriva vrajmasului mantuirii omenesti cu toata inima ai luptat si pe scara virtutilor catre desavarsire la masura varstei lui Hristos fara oprire ai urcat, cantand lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 4

Lauda de la oameni auzind, de marirea cea desarta te-ai temut, parinte de Dumnezeu inteleptite, si, ca o adevarata pilda de smerenie, a fugi in pustie straina ai hotarat, pe malul Svirului, in locul care de sus in vedenie minunata ti-a fost aratat, si acolo numai lui Dumnezeu in slobozenie l-ai slujit, pentru care iti cantam laudele acestea:

Bucura-te, urmator bun si smerit al Domnului Hristos;
Bucura-te, implinitor ravnitor al sfintelor Lui porunci;
Bucura-te, iubitor al fecioriei sufletesti si trupesti;
Bucura-te, iubitor nefatarnic al ostenelii;
Bucura-te ca slava cea omeneasca o ai dispretuit;
Bucura-te ca ale slavei desarte si ale mandriei curse le-ai nimicit;
Bucura-te ca inselaciunea trufiei celei vatamatoare de suflet in picioare o ai calcat;
Bucura-te, cel ce sfanta smerenie a lui Hristos ti-ai insusit;
Bucura-te, cel ce toate fagaduintele calugariei le-ai implinit;
Bucura-te, cel ce cu darurile harului lui Dumnezeu te-ai impodobit;
Bucura-te, cel ce prin har putere asupra duhurilor necurate ai primit;
Bucura-te ca infricosarile si vedeniile lor in nimic le-ai preschimbat;
Bucura-te, Cuvioase Alexandre, facatorule de minuni al Svirului!

Condacul 5

Raza cea luminoasa in intunericul noptii locul cel pustiu l-a luminat si in el sa te salasluiesti ai venit, cuvioase, lumina sufletului tau aratand si cu dragostea catre Domnul inima ta inflacarand, caci bineplacuta i-a fost Facatorului vointa ta de a-l sluji in cuviosie si sfintenie si de a-l canta acolo cantarea de lauda: Aliluia!

Icosul 5

Vazand cetele ingeresti vietuirea ta cea ingereasca, parinte de Dumnezeu fericite, si adancul smereniei tale si staruinta in rugaciune si taria in infranare si marea ravna a duhului tau pentru curatie, s-au minunat si L-au preamarit pe Iubitorul de oameni Dumnezeu, Care neputincioasa fire omeneasca o a intarit. Iar noi te fericim si iti cantam:

Bucura-te, sfesnic al pustiei, cel ce tinutul Korelsk cu stralucirea virtutilor tale l-ai luminat;
Bucura-te, podoaba minunata a monahilor;
Bucura-te, crin binemirositor al pustiei;
Bucura-te, pom mult roditor al gradinii ceresti;
Bucura-te, cel ce frumusetea casei lui Dumnezeu ai iubit;
Bucura-te, cel ce in tine insuti locas Dumnezeirii Celei in trei Ipostasuri l-ai pregatit;
Bucura-te, cel ce cu cuviosia si dreptatea esti invesmantat;
Bucura-te, cel ce cu braul virtutilor esti incins;
Bucura-te, cel ce ungerea Sfantului Duh o ai primit;
Bucura-te, vas sfintit al harului lui Dumnezeu;
Bucura-te, rob bun si credincios al lui Hristos;
Bucura-te, sluga adevarata a Domnului;
Bucura-te, Cuvioase Alexandre, facatorule de minuni al Svirului!

Condacul 6

Propovaduitor al nevointelor tale in pustia Svirului s-a aratat vanatorul care in padurea cea nestrabatuta dupa cerb alergand, prin grija lui Dumnezeu coliba ta o a gasit, cuvioase parinte: si, in trup de inger vazandu-te, semnul luminii pline de har pe chipul tau purtand, de frica si de bucurie s-a umplut si la cinstitele tale picioare a cazut si cu inima induiosata lui Dumnezeu l-a cantat: Aliluia!

Icosul 6

Ca o faclie luminoasa a lui Dumnezeu in pustia Svirului ai luminat si pe calea mantuirii multe suflete omenesti ai indrumat: caci Hristos indrumator si invatator te-a aratat calugarilor iubitori de pustnicie, care, precum oile la pastor, la tine au venit si tu pe pajistea cea de viata purtatoare i-ai hranit. De aceea, pe tine, cel ce ai lucrat si ai invatat, prin aceste cuvinte de lauda te cinstim:

Bucura-te, izvor al invataturilor insuflate de Dumnezeu;
Bucura-te, locas bogat al induiosarilor;
Bucura-te, tablie insufletita a legii Domnului;
Bucura-te, propovaduitor neincetat al Evangheliei lui Hristos;
Bucura-te, cel ce poruncile Domnului le-ai indeplinit si pe ucenicii tai acestea i-ai invatat;
Bucura-te, cel ce prin obiceiurile tale cele vrednice de Hristos pe cei lenesi la indreptare i-ai indemnat;
Bucura-te, cel ce prin harul daruit tie de Domnul pe cei neputinciosi i-ai intarit;
Bucura-te, cel ce cu dulceata vorbelor tale pe cei necajiti i-ai mangaiat;
Bucura-te, cel ce la pocainta pe pacatosi i-ai indrumat;
Bucura-te, cel ce pe tineri i-ai inteleptit;
Bucura-te, cel plin de compatimire;
Bucura-te, cel bogat in mila;
Bucura-te, Cuvioase Alexandre, facatorule de minuni al Svirului!

Condacul 7

Desi Domnul Cel Iubitor de oameni locul nevointelor tale l-a preaslavit, parinte, pe ingerul Sau l-a trimis a-ti binevesti ca pe locul acela manastire pentru mantuirea calugarilor va fi si in ea biserica in cinstea Sfintei Treimi. Iar tu, prin aratarea celui fara de trup fiind luminat, cu bucurie si cutremur cereasca bunavestire ai ascultat si in smerenia duhului Stapanului ingerilor si al oamenilor ai cantat: Aliluia!

Icosul 7

Semn nou al bunavoirii lui Dumnezeu ti s-a daruit, cuvioase, cand in pustia cea aleasa in tacere vietuiai, caci in noapte lumina mare peste tine a stralucit si trei barbati in vesminte luminoase inaintea ta au stat, pace daruindu-ti si poruncindu-ti manastire de calugari acolo sa construiesti si in ea biserica in cinstea Sfintei Treimi. Iar noi, minunandu-ne de aceasta preaminunata aratare a Treimii in chip ingeresc, tie iti cantam:

Bucura-te, slujitor tainic al Preasfintei si Celei de o fiinta Treimi;
Bucura-te, martor al nespusei aratari a lui Dumnezeu;
Bucura-te, impreuna vorbitor al puterilor ingeresti, celor purtatoare de lumina;
Bucura-te, vazator al luminoasei aratari dumnezeiesti;
Bucura-te, partas al stralucirii treimice, celei in chipul focului;
Bucura-te, inchinator al Dumnezeirii Celei in Trei straluciri;
Bucura-te, cel ce in trup muritor, cu aurora vesniciei ai fost luminat;
Bucura-te, cel ce de vizita cereasca pe pamant te-ai invrednicit;
Bucura-te, cel ce cu smerenia cele inalte le-ai dobandit;
Bucura-te, cel ce cu saracia mila cea bogata a Domnului ti-ai agonisit;
Bucura-te, cel ce cu lacrimi bucurie vesnica ai semanat;
Bucura-te, cel ce implinirea fagaduintelor neschimbat ai savarsit;
Bucura-te, Cuvioase Alexandre, facatorule de minuni al Svirului!

Condacul 8

In chip strain ingerul Domnului in mantie calugareasca in vazduh ti s-a aratat, aratandu-ti locul pe care biserica in cinstea Treimii Celei de Viata Facatoare in pustia Svirului aveai sa o cladesti, cuvioase parinte, si, cu ajutorul lui Dumnezeu ridicand-o si sfintind-o, cu ucenicii tai laude neincetate in ea Domnului l-ai inaltat, cantand: Aliluia!

Icosul 8

Cu totul in voia Domnului lasandu-te si de ucenicii tai fiind induplecat, harul preotiei l-ai primit, parinte, desi mahnit era duhul tau, de inaltimea preotiei inspaiman-tandu-se, insa ascultare de fiii tai duhovnicesti ai facut, indemnandu-i prin aceasta ca intr-un glas sa-ti cante:

Bucura-te, savarsitor destoinic al jertfei celei fara de sange;
Bucura-te, slujitor cucernic al altarului Domnului;
Bucura-te, cel ce cuvioasele tale maini cu mare indrazneala catre Domnul le-ai ridicat;
Bucura-te, cel ce rugaciuni fierbinti din inima curata la tronul Atottiitorului ai inaltat;
Bucura-te, cel ce pilda de buna credinta ucenicilor tai ai fost;
Bucura-te, cap incununat cu virtutea preotiei;
Bucura-te, conducator iscusit al ostasilor duhovnicesti;
Bucura-te, parinte intelept al vietii calugaresti de obste;
Bucura-te, lumanare aprinsa in rugaciunea catre Dumnezeu;
Bucura-te, stea calauzitoare pe drumul cel drept catre mantuire;
Bucura-te, maslina care reversi uleiul milei dumnezeiesti;
Bucura-te, potir care ii saturi pe cei insetati de invatatura mantuirii;
Bucura-te, Cuvioase Alexandre, facatorule de minuni al Svirului!

Condacul 9

Toti calugarii manastirii tale cu bucurie s-au cutremurat cand torentul de apa care spre sfanta manastire se indrepta, cu rugaciunea ta, l-ai potolit si, prin chemarea atotputernicului nume al lui lisus Hristos, pe torentul cel navalnic ai construit o moara pentru buna trebuinta a calugarilor; si, vazand aceasta, fiii tai duhovnicesti cu toata inima si impreuna cu tine lui Dumnezeu au glasuit: Aliluia!

Icosul 9

Ritorii cei omenesti nu se pricep a grai multimea bucuriei duhovnicesti de care te-ai umplut, parinte de Dumnezeu purtatorule, cand in vremea rugaciunii tale de noapte Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu ti s-a aratat impreuna cu cetele ingeresti si prin fagaduinte neschimbate sufletul tau l-a veselit, caci ocrotitoare vesnica a manastirii tale a fagaduit a fi, in toate zilele indestuland-o si aparand-o. De aceea si noi aceste cuvinte de bucurie iti aducem:

Bucura-te, cel ce de bunavoirea Maicii Domnului ai fost umbrit;
Bucura-te, cel ce de vizita imparatesei cerului si a pamantului ai fost mangaiat;
Bucura-te, cel ce vorbe milostive din gura ei ai auzit;
Bucura-te, cel ce fagaduinta ei despre ocrotirea puternica a manastirii ai primit;
Bucura-te, cel ce de ea esti cu adevarat iubit;
Bucura-te, alesul Fiului ei si Dumnezeu;
Bucura-te, cel ce cu darul facerii de minuni ai fost daruit;
Bucura-te, caci pe cele viitoare ca si pe cele prezente dinainte le-ai vazut;
Bucura-te, caci pescarului in chip minunat pescuirea i-ai inmultit;
Bucura-te, caci parintilor neroditori nastere de prunci le-ai daruit;
Bucura-te, caci pe bolnavi sanatosi i-ai ridicat,
Bucura-te, caci greselile cele tainice ale oamenilor le-ai mustrat;
Bucura-te, Cuvioase Alexandre, facatorule de minuni al Svirului!

Condacul 10

Sufletele ucenicilor tai voind a le mantui, in chip parintesc i-ai povatuit, cuvioase de Dumnezeu inteleptite, atat cu cuvantul, cat si prin randuiala vietuirii tale, cu blandete mustrandu-i si cu dragoste indemnandu-i in evlavie si in curatie a izbandi; si, mai mult, inaintea sfarsitului tau, toate cele de folos spre mantuirea sufleteasca, le-ai poruncit si i-ai invatat in rugaciuni a priveghea si neincetat lui Dumnezeu a-l canta: Aliluia!

Icosul 10

Zid de aparare sunt rugaciunile tale, sfinte facatorule de minuni, pentru toti cei care cu credinta la tine in orice necaz vin, caci pentru curatia inimii tale putere duhovniceasca Dumnezeu ti-a daruit, ca pe bolnavi sa-i tamaduiesti, pe sarmani sa-i ajuti, viitorul sa-l proorocesti, pentru ca si cei apropiati si cei de departe maretia lui Dumnezeu, in tine aratata, sa o slaveasca si tie acestea sa-ti cante: Bucura-te, doctor fara de arginti al suferintelor omenesti;

Bucura-te, tamaduitor fara pereche nu numai al bolilor trupesti, ci si al celor sufletesti;
Bucura-te ca orbilor vedere le daruiesti;
Bucura-te ca pe ologi si slabanogi sanatosi ii faci;
Bucura-te ca pe indraciti de chinul diavolesc ii slobozesti;
Bucura-te ca nebunilor minte sanatoasa le daruiesti;
Bucura-te ca pe cei acoperiti de rani ii tamaduiesti;
Bucura-te ca pe cei intristati ii mangai;
Bucura-te ca in ajutorul celor sarmani te grabesti;
Bucura-te ca celor robiti si celor din temnite slobozenie le daruiesti;
Bucura-te, Cuvioase Alexandre, facatorule de minuni al Svirului!

Condacul 11

Cantare intru totul induiosatoare inaintea sfarsitului tau Preasfintei Treimi l-ai adus, cuvioase, si cu rugaciunea pe buze sfantul tau suflet in mainile Dumnezeului Celui Viu l-ai predat, caci pe El din tineretile tale L-ai iubit si tot Lui pana la adanci batraneti in chip neprefacut l-ai slujit; de aceea cu buna nadejde si cu bucurie la locasurile ceresti ai trecut, ca impreuna cu cetele ingeresti lui Dumnezeu Celui in Trei Fete sa-l canti: Aliluia!

Icosul 11

Sfarsitul tau cu pace vazandu-l ucenicii tai, placutule al lui Dumnezeu, amaraciunea despartirii de tine cu mangaierea harului au amestecat-o, nadejde avand in puternica ta mijlocire la tronul lui Dumnezeu, pentru care ii auzi cu dragoste cantandu-ti:

Bucura-te, cel ce cununa vietii vesnice din mainile Atottiitorului o ai primit;
Bucura-te, cel ce in camara Stapanului Ceresc te veselesti;
Bucura-te, cel ce cu ochii tai slava Dumnezeirii Celei in Trei Straluciri o privesti;
Bucura-te, cel ce cu staretii invesmantati in alb Facatorului te inchini;
Bucura-te, mostenitor al luminoasei imparatii a lui Hristos;
Bucura-te, vietuitor al Ierusalimului Celui de Sus;
Bucura-te, locuitor al Sionului Ceresc;
Bucura-te, traitor in corturile Raiului cele nefacute de mana omeneasca;
Bucura-te, cel ce dupa ostenelile vietii vremelnice odihna vesnica ai dobandit;
Bucura-te, cel ce bucuria pregatita dreptilor din veac in chip drept ti-ai insusit;
Bucura-te, cel ce cu razele luminii celei neinserate de sus ai fost luminat;
Bucura-te, cel ce prin maretia minunilor ai stralucit;
Bucura-te, Cuvioase Alexandre, facatorule de minuni al Svirului!

Condacul 12

A harului partasa s-a aratat sfanta racla cu moastele tale tamaduitoare, sfinte facatorule de minuni, caci, dupa multi ani in adancurile pamantului, Domnul neputrezite Ie-a aratat, vindecari din belsug revarsand si orice boala tamaduind cu puterea lui Dumnezeu Celui minunat intru sfintii Sai, Care in cer si pe pamant in chip minunat te-a proslavit si Caruia ii cantam: Aliluia!

Icosul 12

Cei ce cantam cantare de bucurie, lauda si multumire Iubitorului de oameni Dumnezeu, Care in pamantul Rusiei te-a proslavit ca pe un facator de minuni bun si milostiv, te rugam, cuvioase parinte al nostru: fii mijlocitor catre El si rugator vesnic pentru noi, cei ce-ti cantam:

Bucura-te, aparator al neamului crestinesc;
Bucura-te, tezaur al diferitelor daruri;
Bucura-te, acoperamant de Dumnezeu daruit;
Bucura-te, cel ce de la Dumnezeu harul vindecarilor ai primit;
Bucura-te, floarea vietii fara de moarte, care in Sfanta Biserica raspandesti buna mireasma;
Bucura-te, zarea vesniciei, care din mormant in chip preaslavit ai stralucit;
Bucura-te, rau nesecat de binefaceri si milostenii;
Bucura-te, izvor imbelsugat de bunatate;
Bucura-te, chip mult-minunat al dragostei si compatimirii;
Bucura-te, tamaduire de Dumnezeu daruita trupurilor noastre;
Bucura-te, mijlocire bine placuta pentru sufletele noastre;
Bucura-te, Cuvioase Alexandre, facatorule de minuni al Svirului!

Condacul 13

O, mare si preaslavite facatorule de minuni, cuvioase parinte Alexandre! Primeste cu milostivire aceasta putina rugaciune a noastra si cu rugaciunile tale ne pazeste in viata aceasta de suferintele cele sufletesti si trupesti si de chinurile cele vesnice ne izbaveste, si ne invredniceste ca impreuna cu tine in imparatia Cereasca cu toata inima lui Dumnezeu sa-l cantam: Aliluia!

(Acest condac se zice de trei ori.)

Apoi se repeta Icosul 1 si Condacul 1.

Rugaciune catre Sfantul Cuvios Alexandru din Svir

O, Cuvioase si de Dumnezeu Purtatorule, Parintele nostru Alexandre! Cei ce cu smerenie cerem ajutorul tau binecuvantat, cu sarguinta te rugam, inalta mainile tale pentru noi, pacatosii, catre Stapana noastra, Nascatoarea de Dumnezeu si Pururea Fecioara Maria, ca sa pomeneasca milele sale din trecut, prin care a fagaduit nedespartita sa fie de manastirea ta; si sa ne dea noua putere si tarie asupra vrajmasilor sufletesti, care ne abat de la calea mantuirii, biruitorii lor sa fim, iar in ziua infricosatei Judecati sa auzim de la tine acel glas de lauda: lata-ne, Dumnezeule, pe mine si fiii pe care mi i-ai dat! Si cununa de biruinta de la biruitorul vrajmasilor Hristos, Fiul lui Dumnezeu, sa primim, si mostenirea bunatatilor vesnice impreuna cu tine sa o dobandim cei ce pe Preasfanta Treime O preamarim, pe Tatal si pe Fiul si pe Sfantul Duh, si prin milostiva ta mijlocire si ocrotire, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Rugaciunea Sfantului Alexandru din Svir pentru toate zilele

Suflete, suflete al meu, pentru ce te plangi la Domnul? Caci lenea ta pentru chinurile vesnice mijlocitoare iti este. Daca darul lui Dumnezeu l-ai cunoaste, cu lacrimi fierbinti ai plange, suspinand si intristandu-te pentru orice pacat, pentru cel mic si pentru cel mare. Striga catre Stapana ta sa nu te loveasca mania Celui ce tine toate cu dreapta Sa atotputernica, insa eu, pacatosul si lenesul, cel ce am limba vicleana, cum ma voi ruga Stapanei mele ca sa ma izbaveasca Domnul de infricosata Judecata? Caci tot timpul ma cutremur in inima mea cugetand ia infricosata Judecata ca sa fiu izbavit de chinurile cele vesnice si de viermele cel neadormit si de intunericul cel mai din afara si de flacarile cele nestinse. Miluieste-ma pe mine, pacatosul robul Tau (numele), ca pe Pavel Apostolul, pe care mai mult decat pe toti l-ai iubit, si nu intoarce fata Ta de la mine, cel sarman, in acea Zi infricosata de care se cutremura sufletul meu si se ingrozesc madularele trupului meu. Doamne, izbaveste-ma pe mine de infricosatul ceas, ca sa nu ma departez de mila Ta. ii rog pe Sfintii ingeri si Arhangheli, pe prooroci si mucenici si pe toti sfintii sa se roage lui Dumnezeu pentru sufletul meu. Pentru rugaciunile voastre sa intoarca Stapanul mania Lui de la mine, pacatosul. Iar tu, Preacurata Doamna Fecioara, care ai indrazneala la Fiul tau pentru robii Tai, nu uita ostenelile robului tau (numele). Stapane Mantuitorule, din saracul meu suflet, Tie ma rog, izbaveste-ma de durerea pacatelor mele si primeste-ma intru bucuria vietii celei nesfarsite, in care se preamareste Preasfant Numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh, totdeauna, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Rugaciunea Sfantului Alexandru din Svir catre Preasfanta Stapana noastra Nascatoarea de Dumnezeu si Pururea Fecioara Maria

Ocrotitoare neobosita, Maica Domnului, la tine alerg eu, blestematul, cel ce sunt mai pacatos decat toti oamenii. Asculta glasul rugaciunii mele si auzi plansul si suspinarea mea. Caci faradelegile mele au intrecut capul meu si eu, ca o corabie in adanc ma scufund in marea pacatelor mele. insa tu, Stapana mea atotbuna si milostiva, nu ma dispretui pe mine, deznadajduitul, care in pacate pier. Miluieste-ma pe mine, cel ce de faptele mele rele ma caiesc si intoarce pe drumul cel drept blestematul si ratacitul meu suflet. Tu, Maica lui Dumnezeu, apara-ma si tine-ma sub acoperamantul tau acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

17 Aprilie CINSTIREA ICOANEI MAICII DOMNULUI DIN DIN IERUSALIM

Icoana Maicii Domnului din Ierusalim (alta decât icoana Maicii Domnului „Ierusalimitisa” de la Mormântul Maicii Domnului din Ghetsimani) a fost pictată, conform Tradiției, de Sfântul Evanghelist Luca, după 15 ani de la Înălțarea Domnului în Ghetsimani.

Icoana Maicii Domnului din Ierusalim este prăznuită pe 12 octombrie, 13 noiembrie și în sâmbăta a V-a din Postul Mare.

Icoana Maicii Domnului din Ierusalim (alta decât Icoana Maicii Domnului „Ierusalimitissa” de la Mormântul Maicii Domnului din Ghetsimani) a fost pictată, conform Tradiției, de Sfântul Evanghelist Luca, după 15 ani de la Înălțarea Domnului în Ghetsimani.

În anul 463, icoana a fost mutată la Constantinopol de către împăratul Leon I și așezată în Biserica „Izvorul Tămăduirii”. Armata bizantină a purtat în luptă icoana Maicii Domnului din Ierusalim, atunci când sciții au invadat Constantinopolul.

În 988, icoana a fost mutată la Korsun, fiind oferită Sfântului Cneaz Vladimir. Când locuitorii Novgorodului s-au creștinat, Sfântul Vladimir le-a dăruit această icoană. Țarul Ivan cel Groaznic a cucerit Novgorodul, iar în anul 1571 a mutat icoana Maicii Domnului în Catedrala Adormirii Maicii Domnului din Moscova.

În timpul invaziei napoleoniene din 1812, icoana originală a fost furată de francezi și dusă în Catedrala Notre-Dame​ din Paris. În Catedrala Adormirii Maicii Domnului a fost așezată o copie identică a icoanei Maicii Domnului din Ierusalim. Copia icoanei are zugrăviți pe margine pe Sfinții Apostoli, dar și mucenici.

Icoana Maicii Domnului din Ierusalim (alta decât Icoana Maicii Domnului „Ierusalimitissa” de la Mormântul Maicii Domnului din Ghetsimani) a fost pictată, conform Tradiției, de Sfântul Evanghelist Luca, după 15 ani de la Înălțarea Domnului în Ghetsimani.

În anul 463, icoana a fost mutată la Constantinopol de către împăratul Leon I și așezată în Biserica „Izvorul Tămăduirii”. Armata bizantină a purtat în luptă icoana Maicii Domnului din Ierusalim, atunci când sciții au invadat Constantinopolul.

În 988, icoana a fost mutată la Korsun, fiind oferită Sfântului Cneaz Vladimir. Când locuitorii Novgorodului s-au creștinat, Sfântul Vladimir le-a dăruit această icoană. Țarul Ivan cel Groaznic a cucerit Novgorodul, iar în anul 1571 a mutat icoana Maicii Domnului în Catedrala Adormirii Maicii Domnului din Moscova.

În timpul invaziei napoleoniene din 1812, icoana originală a fost furată de francezi și dusă în Catedrala Notre-Dame​ din Paris. În Catedrala Adormirii Maicii Domnului a fost așezată o copie identică a icoanei Maicii Domnului din Ierusalim. Copia icoanei are zugrăviți pe margine pe Sfinții Apostoli, dar și mucenici.

Rugăciune către Cuviosul Alexandru din Svir

 O, Cuvioase și de Dumnezeu Purtătorule, Părintele nostru Alexandre! Cei ce cu smerenie cerem ajutorul tău binecuvântat, cu sârguință te rugăm, înalță mâinile tale pentru noi, păcătoșii, către Stăpâna noastră, Născătoarea de Dumnezeu și Pururea Fecioară Maria, ca să pomenească milele sale din trecut, prin care a făgăduit nedespărțită să fie de mănăstirea ta; și sa ne dea nouă putere și tărie asupra vrăjmașilor sufletești, care ne abat de la calea mântuirii, biruitorii lor să fim, iar în ziua înfricoșatei Judecăți să auzim de la tine acel glas de laudă: lată-ne, Dumnezeule, pe mine și fiii pe care mi i-ai dat! și cunună de biruință de la biruitorul vrăjmașilor Hristos, Fiul lui Dumnezeu, să primim, și moștenirea bunătăților veșnice împreună cu tine să o dobândim cei ce pe Preasfânta Treime O preamărim, pe Tatăl și pe Fiul și pe Sfântul Duh, și prin milostiva ta mijlocire și ocrotire, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin!Rugăciunea Sfântului Alexandru din Svir pentru toate zilele

Suflete, suflete al meu, pentru ce te plângi la Domnul? Căci lenea ta pentru chinurile veșnice mijlocitoare îți este. Dacă darul lui Dumnezeu l-ai cunoaște, cu lacrimi fierbinți ai plânge, suspinând și întristându-te pentru orice păcat, pentru cel mic și pentru cel mare. Strigă către Stăpâna ta să nu te lovească mânia Celui ce ține toate cu dreapta Sa atotputernică, însă eu, păcătosul și leneșul, cel ce am limba vicleană, cum mă voi ruga Stăpânei mele ca să mă izbăvească Domnul de înfricoșata Judecată? Căci tot timpul mă cutremur în inima mea cugetând la înfricoșata Judecată ca să fiu izbăvit de chinurile cele veșnice și de viermele cel neadormit și de întunericul cel mai din afară și de flăcările cele nestinse. Miluiește-mă pe mine, păcătosul robul Tau (numele), ca pe Pavel Apostolul, pe care mai mult decât pe toți l-ai iubit, și nu întoarce fața Ta de la mine, cel sărman, în acea Zi înfricoșată de care se cutremură sufletul meu și se îngrozesc mădularele trupului meu. Doamne, izbăvește-mă pe mine de înfricoșatul ceas, ca să nu mă departez de mila Ta. Îi rog pe Sfinții îngeri și Arhangheli, pe prooroci și mucenici și pe toți sfinții să se roage lui Dumnezeu pentru sufletul meu. Pentru rugăciunile voastre să întoarcă Stăpânul mânia Lui de la mine, păcătosul. Iar tu, Preacurată Doamnă Fecioară, care ai îndrăzneală la Fiul tău pentru robii Tăi, nu uita ostenelile robului tau (numele). Stăpâne Mântuitorule, din săracul meu suflet, Ție mă rog, izbăvește-mă de durerea păcatelor mele și primește-mă întru bucuria vieții celei nesfârșite, în care se preamărește Preasfânt Numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, totdeauna, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin!

Rugăciunea Sfântului Alexandru din Svir către Maica Domnului

 Ocrotitoare neobosită, Maica Domnului, la tine alerg eu, blestematul, cel ce sunt mai păcătos decât toți oamenii. Ascultă glasul rugăciunii mele și auzi plânsul și suspinarea mea. Căci fărădelegile mele au întrecut capul meu și eu, ca o corabie în adânc mă scufund în marea păcatelor mele. Însă tu, Stăpâna mea atotbună și milostivă, nu mă disprețui pe mine, deznădăjduitul, care în păcate pier. Miluiește-mă pe mine, cel ce de faptele mele rele mă căiesc și întoarce pe drumul cel drept blestematul și rătăcitul meu suflet. Tu, Maica lui Dumnezeu, apără-mă și ține-mă sub acoperământul tău acum și pururea și în vecii vecilor. Amin!

Complexul mănăstirii Noravank, Armenia 🇦🇲

 

Manastirea Noravank

Mareste imaginea.

Noravank este o manastire a bisericii apostolice armeniene de secol XIII, aflata la 122 km de Yerevan, intr-un defileu ingust facut de raul Darichay, langa orasul Yeghegnadzor, Armenia. Defileul este cunoscut pentru stancile sale inalte, prapastioase, de rosu-caramiziu, aflate langa manastire. Manastirea este cunoscuta ca urmare a bisericii cu doua etaje Sfantul Astvatsatsin, accesul spre cel de-al doilea etaj facandu-se prin pietrele inguste ale fatadei cladirii.

Pentru a o distinge de Bgheno-Noravank, de langa Goris, manastirea este numita uneori Amaghu-Noravank, Amaghu fiind numele unui sat mic, distruns recent, aflat deasupra canionului. In secolele al XIII – XIV lea, manastirea a devenit o resedinta a episcopilor de Syunik, un mare centru religios si cultural al Armeniei, avand legaturi apropiate cu multe dintre institutiile locale de invatare, in special cu faimoasa universitate si biblioteca Gladzor.

Noravank a fost fondata in 1205 de catre episcopul Hovhannes, fost staret din Vahanavank. Complexul monastic cuprinde biserica Sf. Karapet, capela Sfantul Grigore cu o sala boltita si biserica Sf. Astvatsatsin (Sfanta Mama a Domnului). Ruine ale diverselor cladiri civile si pietre comemorative (khachkar) au fost gasite atat inauntrul, cat si in afara zidurilor de imbinare. Noravank a fost resedinta printilor Orbelian. Arhitectul Siranes si remarcabilul pictor de miniaturi si sculptor Momik au lucrat aici in a doua jumatate a secolului al XIII-a si inceputul secolului al XIV-lea.

Zidurile fortaretei care inconjoara complexul au fost construite in secolele XVII – XVIII. Complexul are mai multe pietre comemorative (cruci sculptate in piatra, specifice artei bisericesti armene) care au supravietuit. Cea mai complicata dintre acestea este piatra lui Momik. Pe fundalul sculptat se afla o cruce mare peste un scut cu opt colturi dispuse vertical, pe laturile sale. Partea de sus a pietrei infatiseaza o scena de rugaciune incadrata de arcade in Potentilla, simbolizand o pergola asa cum este sugerat de catre ornamentul din fundal, cu flori, fructe si frunze.

Manastirea Noravank - Biserica Astvatsatsin

Cea mai apropiata si mai mare biserica este Astvatsatsin (Maica Domnului), denumita si Burtelashen (constructie – Burtel) in onoarea printului Burtel Orbelian, finantatorul acesteia. Biserica este situata in sud-estul bisericii Sf. Karapet. Biserica, finalizata in 1339, se spune ca este capodopera talentatului sculptor si miniaturist Momik, care i-a facut design-ul. A fost ultima lui lucrare. In apropierea bisericii se afla mormantul cu crucea sa decorativa, mic si decorat modest, datand din acelasi an.

In timpurile moderne acoperisul prabusit a fost inlocuit cu un acoperis simplu, insa in 1997 acoperisul sau conic si clopotul au fost refacute pentru a reflecta gloria originala, care este inca aratata de unele fragmente. La parter se afla morminte elaborate, apartinand lui Burtel si familiei acestuia. Scarile inguste din fatada vestica conduc la intrarea in biserica/oratoriu. Este notabila sculptura in relief de deasupra usilor, Hristos flancat de Petru si Pavel.

Burtelashen este un monument artistic de valoare, ramasita a structurilor de ingropaciune, cu turn, din primii ani ai crestinitatii in Armenia. Este o biserica memoriala. Parterul, realizat intr-un plan rentangular, a fost un loc boltit, de ingropaciune a familiei, iar primul etaj (cel de-al doilea la americani), intr-un plan in forma de cruce, a fost un templu comemorativ incoronat de o rotonda cu mai multe coloane. Templul Burtelashen reprezinta structura dominanta din punct de vedere arhitectural din Noravank.

☄️ Exerciții abdominale simple, dar foarte eficiente🔥

 

ICOANA MAICII DOMNULUI “LUMINĂTOAREA LUMII

 ICOANA MAICII DOMNULUI “LUMINĂTOAREA LUMII” A FOST DONATĂ BISERICII SFÂNTUL GHEORGHE-NOU DIN BUCUREȘTI, ÎN AJUNUL MĂRITULUI PRAZNIC AL ÎNVIERII DOMNULUI!  
OAMENI DE SUFLET ȘI CU SUFLET AU ADUS ACEST SFÂNT ODOR, PERSONALIZAT SPECIAL PENTRU BISERICA SFINȚILOR BRÂNCOVENI DE LA “KILOMETRUL ZERO” AL ROMÂNIEI”!  
ICOANA A FOST AȘEZATĂ LÂNGĂ BALDACHINUL ȘI RACLA SFÂNTULUI MARTIR CONSTANTIN BRÂNCOVEANU, UNDE VA RĂMÂNE PENTRU VEACURI!

„Binecuvântează-ne, Maică a Luminii, Tu Însăți Candelă aprinsă înaintea Sfintei Treimi, ce luminezi întreg Pământul cu Lumina cea neînserată a iubirii Tale! Luminează, Stăpână, Pururea Fecioară Marie, Maica Domnului Dumnezeului nostru, Iisus Hristos, pe toți cei ce nădăjduiesc să fie luminați de însăși dragostea Ta! Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, Maica Luminii și Maica noastră, a tuturor, Stăpâna, Farul, Luminarea noastră,  Stea ce strălucești peste noaptea inimilor noastre, izbăvește-ne de tot necazul și nevoia, fă să ardă inimile noastre pentru Tine și pentru Fiul Tău, Domnul și Stăpânul nostru, Iisus Hristos! Amin!"

 ...

🙏

Sfântul Paisie Aghioritul a fost întrebat:

"Gheronda, cum să scap de toate necazurile și problemele care mă apasă zi de zi, cum mă pot salva?"

Iar Sfântul i-a răspuns:

"Să te ții strâns de Maica Domnului, asemenea unui copil, strâns lipit de mama lui!"

„Binecuvântează-ne, Maică a Luminii, Tu Însăți Candelă aprinsă înaintea Sfintei Treimi, ce luminezi întreg Pământul cu Lumina cea neînserată a iubirii Tale! Luminează, Stăpână, Pururea Fecioară Marie, Maica Domnului Dumnezeului nostru, Iisus Hristos, pe toți cei ce nădăjduiesc să fie luminați de însăși dragostea Ta! Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, Maica Luminii și Maica noastră, a tuturor, Stăpâna, Farul, Luminarea noastră, Stea ce strălucești peste noaptea inimilor noastre, izbăvește-ne de tot necazul și nevoia, fă să ardă inimile noastre pentru Tine și pentru Fiul Tău, Domnul și Stăpânul nostru, Iisus Hristos! Amin!"

„Și fă, Doamne, să intre cu noi și îngerii care Îți slujesc împreună cu noi!”

 Sa căutați să fiți pomeniți la Sfintele Liturghii.
Pentru că se pune, dragii mei, în Sfântul Sânge, părticica aceea cu numele tău.
Și se spune așa de preot:
 „Spală, Doamne, păcatele celor ce s-au pomenit aici, cu cinstit Sângele Tău, pentru rugăciunile sfinților Tăi“ .
Și se pun toate de pe disc, în Potirul cu Sfântul Sânge.

Și vă dați seama, unde poți să fii, chiar dacă ești mort, chiar dacă ești viu, ești salvat; se pomenește și pentru morți și pentru vii.
Și cât te costă?
Căutați să fiți pomeniți la Liturghie.

Fie că vă cunoaște un preot sau vă cunoaște duhovnicul, fie că frățiile voastre dați la Liturghie, dar să fiți pomeniți. Asta e totul.

Liturghia nu e o lucrare omenească, dragii mei. Nici îngereasca. E direct divină! Pentru că nu poți tu să transformi acolo. El este Cel ce este. Și dacă ar fi cu putință să se deschidă cerurile și chiar tavanul Altarului, n-ai vedea în cer mai multă lumină și mai multă așezare cum este în Sfântul Altar, cu îngerii, căci Hristos este cu noi.   

Noi chiar avem o rugăciune, când facem Vohodul:
 „Și fă, Doamne, să intre cu noi și îngerii care Îți slujesc împreună cu noi!”
Deci preotul are autoritate. Pentru că ei sunt acolo: o gloată de îngeri! E Hristos! Ce, te joci?! Deci, căutați să fiți pomeniți la Liturghie.

Pr. Arsenie Papacioc
Bună seara! Știe cineva de unde pot fi achiziționate kit-uri de măsurare a poluanților din atmosferă, de pe pământ și din apă? Ar fi utile săptămâna viitoare!
Mulțumesc!
O primire meritată
"Un țăran, om bun la suflet, avea obiceiul să spună tuturor:
- Vedeți cum e lumea asta ? Cei mari au de toate și sunt primiți oriunde cu mare pompă , în timp ce pe noi, cei simpli, nimeni nu ne bagă în seamă . Cum de este posibil așa ceva, cum de se poate una ca asta ? Vom ajunge noi pe lumea cealaltă și vom vedea cum o fi și acolo ...
Azi așa , mâine așa , până când , omul nostru a visat, într-o noapte, ceva nemaipomenit: se făcea că murise și ajunsese la Poarta Raiului. Acolo - ce să vezi - veselie multă , îngeri adunați să-l întâmpine pe noul sosit, bucurie mare! Omului nu-i venea să-și creadă ochilor. Atâtea pregătiri doar pentru el, un simplu creștin . Oricum, era fericit că urma să intre în rai, nici n-ar fi sperat și la o asemenea p…
Citatul zilei de azi, 16.04.2024:

"Ajutorul lui Dumnezeu nu este împiedicat nici de oameni, nici de demoni, ci de puţina noastră credinţă prin care oprim Puterile Cereşti să se apropie de noi." (Sfântul Paisie Aghioritul)


Să ne dăruiască şi să avem parte de ale Lor cereşti şi sfinte soliri şi binecuvântări!

Grija de multe, boala care ne mănâncă sufletul

 Priviţi cu atenţie în interiorul vostru. Sub agitaţia de mişcări ale minţii şi ale voinţei, veţi distinge înlăuntrul vostru o neîncetată grijă de chivernisire a traiului, care ne roade sufletul necontenit, ca un vierme, şi care îl poartă pe nevoitor de la o lucrare la alta, împingându-l mereu înainte, din pricina nemulţumirii cu tot ce are; tot ea, atunci când nevoitorul produce un lucru, îi închipuie mereu sute de alte lucruri, în aparenţă foarte importante.

Din primul moment după trezire, sufletul este asaltat de griji, care nu ne lasă nici să şedem locului, nici să stăm de vorba cu cineva cum se cuvine, nici măcar să mâncăm în linişte, până când nu ne doboară osteniţi la odihnă, în noaptea adâncă – odihnă, la rândul ei, tulburată de vise pline de griji. Această boala se numeşte grija de multe, ea mănâncă sufletul, ca rugina fierul.

Sf. Teofan Zavoratul, Sfaturi intelepte, Editura Egumenita

Sinaxar 18 Aprilie

 

În această lună, în ziua a optsprezecea, pomenirea sfântului preacuviosului părintelui nostru Ioan, ucenicul sfântului Grigorie Decapolitul.

Acest între sfinţi părintele nostru Ioan, din cruda vârstă urând viaţa lumească şi iubind pe Hristos, s-a dus către marele Grigorie Decapolitul şi, fiind făcut de către acela monah, era împreună cu el, nevoindu-se întru toate şi slujind lui Dumnezeu. Şi aşa de vestit s-a făcut întru ascultare şi aşa de plecat întru supunere şi prea gata spre slujire, încât şi marele Grigorie se bucura de el şi slăvea pe Dumnezeu. După săvârşirea sfântului Grigorie apoi s-a mutat la loc străin şi necunoscut şi acolo se nevoia. De aici mergând la Locurile Sfinte, s-a mutat la Lavra sfântului Hariton, şi s-a dat pe sine spre mai multe nevoinţe şi virtuţi şi aşa în pace s-a odihnit.

Tot în această zi, pomenirea sfântului părintelui nostru Cosma, episcopul Calcedonului.

Sfântul Cosma arhiereul şi mărturisitorul lui Hristos a fost din cetatea Constantinopol, şi din copilărie iubind pe Hristos a lăsat lumea aceasta deşartă, şi a fost tuns în cinul monahicesc. Şi cu postirea şi cu celelalte fapte bune pe sineşi curăţindu-se, s-a făcut locaş al Sfântului Duh, şi a fost pus episcop în Calcedon, în vremea răucredincioşilor luptători împotriva icoanelor şi multe nevoinţe a arătat, ajutând dreptei credinţe. Şi silit fiind de împăraţii eretici ca să se lepede de închinarea la sfintele icoane, nu i-a ascultat. Pentru aceea izgonire a suferit şi multe încercări a răbdat. Şi iarăşi chemat fiind, şi silindu-l ca să se împreuneze cu eresul acelora, n-a vrut să-i asculte. Întru scârbe fără de număr a fost aruncat şi împreună cu cuviosul Auxentie se nevoia. Şi fiind ispitit şi chinuit de către cei răucredincioşi şi ticăloşi luptători împotriva icoanelor, s-a săvârşit şi către Domnul s-a dus.

Tot în această zi, pomenirea preacuvioasei Maicii noastre Atanasia.

Această fericită, cu numele nemuririi, s-a născut din părinţi dreptcredincioşi în insula Eghina. Învăţând apoi Psaltirea şi toată slujba bisericească, s-a dat pe sine lui Dumnezeu; părinţii ei însă au însoţit-o fără voia ei cu bărbat; dar după şaisprezece zile de însoţire, năvălind barbarii, au tăiat şi pe bărbatul ei cu sabia. Atunci sfânta înnoindu-şi gândul său cel dintâi se nevoia cum ar putea scăpa de părinţi, ca să nu ajungă la a doua însoţire şi în acestea zăbovindu-şi ea cugetul, a sosit poruncă împărătească, ca toate femeile de acolo cele întru văduvie să se însoţească cu păgânii, pentru care iarăşi fără voia ei, a ajuns la a doua însoţire. Însă şi de mântuirea sa pururea îngrijindu-se, zăbovea în rugăciuni, împărţindu-şi bogăţia sa la săraci; iar după câtăva vreme a înduplecat pe bărbatul său să se facă monah, deşi era păgân. Care şi în câtăva vreme cu cuvioşie fiind împodobit s-a mutat către Domnul; şi de atunci câştigând ea slobozenie, şi-a împărţit toată averea şi luând cu sine şi alte femei, s-a dus la o sihăstrie, unde făcându-se călugăriţă, foarte se nevoia împreună cu acelea. Hrana ei era numai puţină pâine şi apă după al nouălea ceas, dar şi acestea cu înfrânare. În cele trei posturi de peste an, numai cu verdeţurile se hrănea, şi acestea la două zile. Apoi după patru ani a fost rânduită să fie stareţă schitului şi de atunci a voit să fie ea cea mai mică decât toate călugăriţele; încât nici nu se cunoştea că este stareţă. Când dormea, nu pe aşternut, ci pe o piatră, înadins spre aceasta gătită culcându-se, se împărtăşea de puţin somn. Iar după trecerea a patru ani îmboldită fiind de dorul liniştii, ieşind de acolo împreună cu cele ce merseseră la sihăstrie, s-au dus la loc liniştit, unde din destul secerau roadele liniştii. Iar mai înainte cu douăsprezece zile cunoscând sfânta mutarea sa către Dumnezeu şi vestind-o surorilor călugăriţe, mulţumea Domnului; iar pe ele adunându-le a rânduit pe cea care să fie în locul ei stareţă; şi în ziua de pe urmă când era să fie mutarea ei către Domnul, stăruind ea la cântarea Psaltirii împreună cu surorile, şi ajungând la sfârşitul ei, făcând pentru surori rugăciune, şi-a dat duhul lui Dumnezeu.

Tot în această zi, pomenirea sfântului noului mucenic Ioan cel din Ianina, care a suferit mucenicia în Constantinopol, la anul 1527 şi care de foc şi de sabie s-a săvârşit.

Tot în această zi, pomenirea sfântului noului mucenic Ioan Culica, cel care a suferit în anul 1564 când s-a săvârşit.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

Acatistul Sfântului Cuvios Grigorie Decapolitul

Rugăciuni care se citesc înainte de orice Acatist

De este preot, zice: Binecuvântat este Dumnezeul nostru totdeauna, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin, iar de este diacon, monah sau mirean, zice: Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi.

Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție!

Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea ești și pe toate le împlinești; Vistierul bunătăților și Dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi și ne curățește pe noi de toată întinăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi (de trei ori).

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doamne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vindecă neputințele noastre, pentru numele Tău.

Doamne, miluiește (de trei ori), Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Tatăl nostru, Care ești în ceruri, sfințească-se numele Tău, vie împărăția Ta, facă-se voia Ta, precum în cer, așa și pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi, și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel rău.

Preotul: Că a Ta este împărăția, puterea și slava, a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor.

Cântărețul: Amin. Doamne, miluiește (de 12 ori). Și troparele:

Miluiește-ne pe noi, Doamne, miluiește-ne pe noi, că nepricepându-ne de nici un răspuns, această rugăciune aducem ție, ca unui Stăpân, noi, păcătoșii robii Tăi, miluiește-ne pe noi.

Slavă...

Doamne, miluiește-ne pe noi, că întru Tine am nădăjduit; nu Te mânia pe noi foarte, nici pomeni fărădelegile noastre, ci caută și acum ca un Milostiv și ne izbăvește pe noi de vrăjmașii noștri; că Tu ești Dumnezeul nostru și noi suntem poporul Tău; toți lucrul mâinilor Tale și numele Tău chemăm.

Și acum..., al Născătoarei de Dumnezeu:

Ușa milostivirii deschide-o nouă, binecuvântată Născătoare de Dumnezeu Fecioară, ca să nu pierim cei ce nădăjduim întru tine, ci să ne mântuim prin tine din nevoi, că tu ești mântuirea neamului creștinesc.

Apoi:

Cred întru unul Dumnezeu, Tatăl Atotțiitorul, Făcătorul cerului și al pământului, văzutelor tuturor și nevăzutelor.

Și întru unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Născut, Care din Tatăl S-a născut mai înainte de toți vecii; Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, iar nu fă-cut, Cel de o ființă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut;

Care pentru noi, oamenii, și pentru a noastră mântuire, S-a pogorât din ceruri și S-a întrupat de la Duhul Sfânt și din Maria Fecioara și S-a făcut om;

Și S-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponțiu Pilat și a pătimit și S-a îngropat;

Și a înviat a treia zi, după Scripturi.

Și S-a înălțat la ceruri și șade de-a dreapta Tatălui;

Și iarăși va să vină cu slavă, să judece viii și morții, a Cărui împărăție nu va avea sfârșit.

Și întru Duhul Sfânt, Domnul de viață Făcătorul, Care din Tatăl purcede, Cel ce împreună cu Tatăl și cu Fiul este închinat și slăvit, Care a grăit prin proroci.

Întru una, sfântă, sobornicească și apostolească Biserică;

Mărturisesc un Botez întru iertarea păcatelor;

Aștept învierea morților.

Și viața veacului ce va să fie. Amin.

Doamne, miluiește (de 12 ori).

Apoi:

Psalmul 142

Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru credincioșia Ta, auzi-mă, întru dreptatea Ta. Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vii nu-i drept înaintea Ta. Vrăjmașul prigonește sufletul meu și viața mea o calcă în picioare; făcutu-m-a să locuiesc în întuneric ca morții cei din veacuri. Mâhnit e duhul în mine și inima mea încremenită înlăuntrul meu. Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult; cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele mâinilor Tale m-am gândit. Întins-am către Tine mâinile mele, sufletul meu ca un pământ însetoșat. Degrab auzi-mă, Doamne, că a slăbit duhul meu. Nu-ți întoarce fața Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor ce se coboară în mormânt. Fă să aud dimineața mila Ta, că la Tine mi-e nădejdea. Arată-mi calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu. Scapă-mă de vrăjmașii mei, că la Tine alerg, Doamne. Învață-mă să fac voia Ta, că Tu ești Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun să mă povățuiască la pământul dreptății. Pentru numele Tău, Doamne, dăruiește-mi viață. Întru dreptatea Ta scoate din necaz sufletul meu. Fă bunătate de stârpește pe vrăjmașii mei și pierde pe toți cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău.

Slavă..., și acum..., Aliluia (de trei ori).

(Troparul)

Doamne, miluiește (de trei ori).

Apoi:

Psalmul 50

Miluiește-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta, și după mulțimea îndurărilor Tale, șterge fărădelegea mea. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea și de păcatul meu mă curățește. Că fărădelegea mea eu o cunosc și păcatul meu înaintea mea este pururea. Ție unuia am greșit și rău înaintea Ta am făcut, așa încât drept ești Tu întru cuvintele Tale și biruitor când vei judeca Tu. Că iată, întru fărădelegi m-am zămislit și în păcate m-a născut maica mea. Că iată, adevărul ai iubit; cele nearătate și cele ascunse ale înțelepciunii Tale mi-ai arătat mie. Stropi-mă-vei cu isop, și mă voi curăți; spăla-mă-vei, și mai vârtos decât zăpada mă voi albi. Auzului meu vei da bucurie și veselie; bucura-se-vor oasele mele cele smerite. Întoarce fața Ta de la păcatele mele și toate fărădelegile mele șterge-le. Inimă curată zidește întru mine, Dumnezeule, și duh drept înnoiește întru cele dinlăuntru ale mele. Nu mă lepăda de la fața Ta și Duhul Tău cel Sfânt nu-L lua de la mine. Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale și cu duh stăpânitor mă întărește. Învăța-voi pe cei fără de lege căile Tale și cei necredincioși la Tine se vor întoarce. Izbăvește-mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta. Doamne, buzele mele vei deschide și gura mea va vesti lauda Ta. Că de ai fi voit jertfă, Ți-aș fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi. Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit, inima înfrântă și smerită Dumnezeu nu o va urgisi. Fă bine, Doamne, întru bună-voirea Ta, Sionului, și să se zidească zidurile Ierusalimului. Atunci vei binevoi jertfa dreptății, prinosul și arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tău viței.

(Apoi, urmează Condacele și Icoasele)

Condacul 1

Apărătorul nostru şi folositorul cel fierbinte, după datorie mulţumiri aducem ţie, Sfinte, noi, cei izbăviţi din nevoi cu rugăciunile tale. Ci ca cel ce ai către Domnul îndrăzneală, din toate primejdiile izbăveşte-ne pe noi, ca să-ţi cântăm ţie: Bucură-te, Sfinte Cuvioase Părinte Grigorie!

Icosul 1

Îngerească viaţă alegând a petrece pe pământ, Părinte, ca să te bucuri cu îngerii în ceruri, ai părăsit toate cele veselitoare ale lumii şi, rănindu-te cu dumnezeiasca dragoste, ai alergat la limanul cel de mântuire al sihăstriei; pentru care noi minunându-ne zicem ţie:
Bucură-te, că din pruncie ai ridicat pe umeri Crucea Mântuitorului Hristos;
Bucură-te, că pentru dragostea lui Hristos ai uitat dorul părinţilor tăi;
Bucură-te, că ai ales fecioria mai mult decât nunta;
Bucură-te, că ţi-ai logodit ţie curăţia;
Bucură-te, că nu te-ai amăgit ca Adam prin lăcomie;
Bucură-te, că prin postire ai domolit săltările trupului;
Bucură-te, că ai câştigat în inima ta frica Domnului;
Bucură-te, că dintr-însa ai născut duh de mântuire;
Bucură-te, căci cu secera rugăciunii ai curăţit spinii patimilor;
Bucură-te, căci cu plugul înfrânării ai arat pământul sufletului tău;
Bucură-te, că ai semănat într-însul seminţele dreptei credinţe;
Bucură-te, că dintr-însele odrăsleşti nouă roadele tămăduirilor;
Bucură-te, Sfinte Cuvioase Părinte Grigorie!

Condacul al 2-lea

Văzându-se pe sine Sfântul izbăvit de grijile lumeşti, tăinuindu-se de slugile sale, a alergat la părintele şi păstorul care l-a învăţat rânduiala vieţii sihăstreşti şi l-a trimis a se nevoi cu pustnicii cei ce petreceau acolo aproape de dânsul şi cu care a cântat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 2-lea

Înţelegerea cea răzvrătită a rău credinciosului egumen cunoscând-o, cu îndrăzneală l-ai înfruntat în sobor mustrându-l; iar el, trufaşul, mâniindu-se, a poruncit ca să te bată fără milă; tu însă, primind mulţimea loviturilor ca nişte rouă cerească, mulţumit-ai lui Dumnezeu; pentru care noi, lăudând râvna ta cea dumnezeiască, grăim ţie:
Bucură-te, că ai vădit cu îndrăzneală eresurile celor rău credincioşi;
Bucură-te, că ai fugit de locuirea cea împreună cu dânşii;
Bucură-te, că, pentru dreapta credinţă primind răni, te bucurai ca apostolii;
Bucură-te, apărătorul dogmelor celor soborniceşti şi apostoleşti;
Bucură-te, râvnitorul vieţii îngereşti;
Bucură-te, locuitorul pustiei cel ales;
Bucură-te, că prin vărsările lacrimilor ai stins focul păcatului;
Bucură-te, că prin stările la privegheri ai adormit valurile patimilor;
Bucură-te, căci cu dumnezeiasca smerenie ai smerit răutatea vrăjmaşilor diavoli;
Bucură-te, că nu te-ai amăgit de nălucirile lor cele prefăcute în chip de lumină;
Bucură-te, că prin sihăstrie te-ai arătat ca un pom răsădit lângă izvoarele apelor;
Bucură-te, căci cu lucrarea cuvântului te-ai arătat viţă mult roditoare;
Bucură-te, Sfinte Cuvioase Părinte Grigorie!

Condacul al 3-lea

Puterea Celui Preaînalt prin rugăciunile tale cele primite pogorându-se, a gonit pe diavolii care te supărau şi te chinuiau spre păcatul trupesc; de care izbăvindu-te în vis prin venirea Preacuratei Maicii lui Dumnezeu ce s-a arătat în chipul maicii tale, ai cântat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 3-lea

Având dorire să vezi pe fratele tău cel după trup, ai trimis la dânsul pe ucenicul tău; iar tu, fiind cuprins de lumina cerească ce s-a pogorât peste tine, ai petrecut în bună mireasmă multe zile, până ce s-a întors ucenicul; atunci te-ai deşteptat, iar el înţelegând acea taină preamărită, a grăit către tine:
Bucură-te, văzătorule de cereşti vedenii;
Bucură-te, lăcaş de cerească lumină;
Bucură-te, că prin buna mireasmă a ei te-ai izbăvit de curgerea sângelui;
Bucură-te, că printr-însa ai scăpat de patimi şi de supărările diavolilor;
Bucură-te, că, răstignindu-te lumii, Domnului te-ai adus jertfă;
Bucură-te, căci cu sudorile sihăstriei ai stins cărbunii patimilor;
Bucură-te, că ai fost pildă tuturor spre mântuire;
Bucură-te, că pe mulţi mântuiţi ai adus Domnului;
Bucură-te, temelia cea neclintită a pustniceştilor strădanii;
Bucură-te, că ai înflorit ca un trandafir şi crin binemirositor în văile sihăstriei;
Bucură-te, că de la cer ai primit dar în chipul focului;
Bucură-te, că ai strălucit mai mult decât soarele;
Bucură-te, Sfinte Cuvioase Părinte Grigorie!

Condacul al 4-lea

Vifor de gânduri îndoite având sfântul pentru vedenia de care a fost uimit în multe zile, a chemat pe unchiul şi Părintele său Simeon ca să vină la dânsul; de la care luând buna încredinţare că vedenia aceea n-a fost de la întunecaţii diavoli, ci dumnezeiască şi îngerească, a cântat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 4-lea

Auzit-ai glas din cer strigându-te ca pe patriarhul Avraam: „Ieşi din pământul tău şi din rudenia ta şi mergi în pământul în care vei putea sluji lui Dumnezeu”; şi îndată ascultând dumnezeiasca poruncă, sculându-te, te-ai dus; pentru aceea grăim:
Bucură-te, că te-ai făcut următor lui Avraam cu credinţa;
Bucură-te, căci ca dânsul ai părăsit patria şi neamul;
Bucură-te, cu Isaac moştenitorule al credinţei;
Bucură-te, cu Iacov minte văzătoare de Dumnezeu;
Bucură-te, noule Moise, cu nerăutatea;
Bucură-te, noule David, cu blândeţea;
Bucură-te, că te-ai arătat nou Iov cu răbdarea;
Bucură-te, că ai râvnit credinţa lui Iosif;
Bucură-te, că pentru credinţă te-ai aprins cu râvna ca Ilie;
Bucură-te, căci cu îndrăzneală ai mustrat ca Botezătorul;
Bucură-te, bărbat al doririlor duhului, noule Daniele;
Bucură-te, profet văzător de cele viitoare;
Bucură-te, Sfinte Cuvioase Părinte Grigorie!

Condacul al 5-lea

Stea nerătăcită multluminoasă povăţuită de Duhul Sfânt te-ai arătat, în pustietăţi şi în oraşe, strălucind cu minunile, diavolii gonind şi bolile tămăduind; pentru care de către toţi vestindu-se minunile tale, cu mulţumire se aduce lui Dumnezeu cântare: Aliluia!

Icosul al 5-lea

Văzând popoarele faptele tale cele bune şi viaţa ta cea mai presus de om, cu credinţă au alergat ca la un trimis al lui Dumnezeu, primind folosul cererilor; cu care şi noi împărtăşindu-ne de facerile tale de bine, după Evanghelie preamărind pe Tatăl ceresc, cu mulţumire cântăm ţie:
Bucură-te, că ai îmbogăţit pe cel sărac din Priconis, ca marele Nicolae;
Bucură-te, că te-ai arătat cu blândeţe către cel ce te-a bătut ca pe o iscoadă;
Bucură-te, că ai vădit avuţia lui Mercurie că era din nedrepte agoniseli;
Bucură-te, că ai izbăvit din mare pe călugărul ce-ţi slujea ţie;
Bucură-te, că la Roma te-ai arătat mare făcător de minuni;
Bucură-te, că de acolo ai fugit de lauda oamenilor;
Bucură-te, că în Sicilia ai gonit pe balaurul ce se pornise asupra ta;
Bucură-te, că acolo pe femeia cea desfrânată o ai îndreptat la pocăinţă;
Bucură-te, căci cu rugăciunea ta către Dumnezeu ai îmblânzit pe păgâni;
Bucură-te, că în chip nevăzut ai trecut prin oastea de sarazini;
Bucură-te, că ai vindecat mâna ce se uscase a sarazinului pe care o ridicase ca să te junghie;
Bucură-te, căci cu rugăciunile tale s-a tămăduit cel îndrăcit;
Bucură-te, Sfinte Cuvioase Părinte Grigorie!

Condacul al 6-lea

Propovăduitor purtător de Dumnezeu fiind, ai învăţat a ne închina Treimii în Unime şi Unimii în Treime, şi făcându-te vas ales ca marele Pavel, te-ai aprins de râvnă, dorind de mucenicie pentru sfintele icoane; iar Dumnezeu te-a păzit în viaţa aceasta ca să foloseşti multora care au cântat Lui: Aliluia!

Icosul al 6-lea

Strălucind tu ca al doilea Pavel în Tesalonic, petreceai în multe lipsuri dintre cele ale vieţii trupeşti; dar Dumnezeu purtând grijă de tine, te hrănea prin cinstita femeie, ca pe Ilie prin corbi şi ca pe Daniel în groapa leilor prin îngeri; iar noi, auzind credinţa ce aveai către Dumnezeu în Care ai nădăjduit, grăim ţie:
Bucură-te, că în multă lipsă fiind n-ai slăbit nevoinţele sihăstriei;
Bucură-te, că pentru dragostea lui Hristos ai răbdat foamea şi lipsa de îmbrăcăminte;
Bucură-te, că pe femeia cea săracă ai folosit cu izvorârea de smoală;
Bucură-te, că ai vădit pe cel ce ascunsese din milostenia cea rânduită pentru săraci;
Bucură-te, că ai tămăduit pe cel nebun îndrăcit ce sărise în spatele tău;
Bucură-te, că ai vădit pe călugărul ce se prefăcea că este îndrăcit;
Bucură-te, căci cunoscând vicleşugurile diavolilor, ca pe nişte păianjeni le-ai risipit;
Bucură-te, că întru toate desăvârşit i-ai ruşinat pe ei;
Bucură-te, că mai înainte ai spus pristăvirea stâlpnicului şi a celor doi fraţi;
Bucură-te, că asemenea ai vestit şi altui bătrân să-şi gătească mormântul;
Bucură-te, căci, cunoscând cu duhul, ai înfruntat pe cel ce nu îngropase pe cel mort găsit pe cale;
Bucură-te, că deştepţi mintea celor ce sunt îngropaţi în mormântul lenevirii;
Bucură-te, Sfinte Cuvioase Părinte Grigorie!

Condacul al 7-lea

Vrând odinioară să mergi în părţile slovenilor spre a vieţui în mai multă linişte acolo, mergând puţin pe cale, te-ai întors degrabă, căci ai cunoscut urgia lui Dumnezeu ce era să cadă peste puţin timp asupra lor; iar ucenicul tău, înspăimântându-se de mai înainte cunoaşterea ta, a cântat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 7-lea

Arătat-a Dumnezeu prin tine minune preamărită cu boierul cel închis în temniţă, căci hotărât fiind el de pierzare, ai cunoscut aceasta cu darul lui Dumnezeu; pentru care asemănându-te marelui Nicolae, îndată ai alergat la mai-marele cetăţii şi cu multe rugăciuni l-ai izbăvit din amara moarte; iar el, aducându-ţi mulţumire, a grăit către tine:
Bucură-te, izbăvitorul celor osândiţi la moarte;
Bucură-te, ajutătorul celor în primejdii;
Bucură-te, că ai fost liman celor învăluiţi de marea acestei vieţi;
Bucură-te, că din nevoi se izbăveau şi se izbăvesc cei ce cheamă numele tău;
Bucură-te, că, mai înainte cunoscând venirea ucenicului tău, l-ai întâmpinat;
Bucură-te, că ai izbăvit de moarte pe cel muşcat de viperă;
Bucură-te, că ai izbăvit pe fecioară de durerile ochilor şi de orbire;
Bucură-te, că ai tămăduit de răceală pe cel bolnav ce se culcase pe patul tău;
Bucură-te, că ai tămăduit pe cel bolnav de friguri prin îmbrăcarea cu rasa ta;
Bucură-te, că ai izbăvit pe o femeie săracă, bolnavă de durerea capului;
Bucură-te, că ai gonit pe diavolul din călugărul ce se chinuia rău;
Bucură-te, primeşte de la noi cei supăraţi de diavoli, de trup şi de lume;
Bucură-te, Sfinte Cuvioase Părinte Grigorie!

Condacul al 8-lea

Străină viaţă petrecând pe pământ, Fericite Părinte Grigorie, cu totul ţi-ai înălţat mintea către cele cereşti, minunând pe îngeri şi pe oameni cu răbdarea ta; pentru aceasta acum, luând răsplătire de la Dumnezeu, cânţi Lui neîncetat împreună cu îngerii: Aliluia!

Icosul al 8-lea

Cu trupul ai fost întru cei de jos ca un om, iar cu mintea nu te-ai dezlipit de cele de sus; pentru aceasta te-ai învrednicit a scoate foc din gura ta, care ţi-a luminat faţa mai mult decât soarele; de care înfricoşându-se ucenicul tău, i-ai poruncit ca până la sfârşitul tău să păzească taina, ferindu-te de laudele oamenilor; deci şi noi cu dânsul grăim ţie:
Bucură-te, cel ce ai lucrat privind spre cele de sus;
Bucură-te, că întotdeauna ai privit la sfârşitul lucrării celei de Dumnezeu iubite;
Bucură-te, că pentru neîncetatele rugăciuni ai primit de la Dumnezeu sabie aurită;
Bucură-te, căci cu dânsa ai tăiat spinul păcatului;
Bucură-te, că, în trup fiind, ai auzit cântare îngerească;
Bucură-te, că prin curăţia minţii te-ai învrednicit de taine dumnezeieşti ca acestea;
Bucură-te, căci cu voinţa cea îndreptată spre Dumnezeu te-ai îndumnezeit după dar;
Bucură-te, că, în trup fiind, te-ai făcut lăcaş curat Preasfintei Treimi;
Bucură-te, că în chip nevăzut ai mers cu Ioan ucenicul tău pe cale;
Bucură-te, că de multe ori te-ai arătat unchiului tău în vremea rugăciunii;
Bucură-te, că mai înainte apucând ai mântuit pe stâlpnicul ce era să cadă în păcat;
Bucură-te, grăim ţie cei ce ne izbăvim de toate păcatele în toată vremea;
Bucură-te, Sfinte Cuvioase Părinte Grigorie!

Condacul al 9-lea

Toată latura Decapolei, Asia, Bizanţul, Tesalia, Roma, Răsăritul şi Apusul propovăduiesc lucrarea minunilor tale, cu care pe mulţi din dureri şi din necazuri i-ai izbăvit, vrednicule de minune, pe cei ce au cântat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 9-lea

Ritorii cei mult bârfitori, care se fălesc numai cu filosofia cea deşartă, nu pricep cum tu, în trup muritor fiind, ai biruit hotarele firii, vieţuind ca un fără de trup cu darul lui Dumnezeu; iar noi mulţumire aducând Celui ce te-a mărit în viaţă şi după moarte, cântăm ţie:
Bucură-te, că prin multă strădanie ai câştigat înţelepciunea cea de sus;
Bucură-te, cel ce ai defăimat înţelepciunea cea deşartă;
Bucură-te, cel ce ai fost dulce la cuvânt şi mângâietor în învăţături;
Bucură-te, cel ce multe cetăţi le-ai izbăvit din rătăcirea idolilor;
Bucură-te, că la liman bun corabia Bisericii lui Hristos a ajunge te-ai nevoit;
Bucură-te, că pentru dânsa te-ai primejduit până la moarte;
Bucură-te, că pentru dragostea lui Hristos te-ai nevoit până la vărsarea sângelui;
Bucură-te, căci cu râvna dreptei credinţe te-ai făcut mucenic fără de sânge;
Bucură-te, că ai mărturisit pe Hristos a fi Dumnezeu şi om;
Bucură-te, că icoană ai zugrăvit întrupării Lui;
Bucură-te, că ai ars cu focul duhului bârfelile ereticilor, ca pe nişte neghină şi pleavă;
Bucură-te, căci cu lopata dreptei credinţe le-ai vânturat pe ele;
Bucură-te, Sfinte Cuvioase Părinte Grigorie!

Condacul al 10-lea

Voind a te asemăna Stăpânului Hristos, cu nerăutate ai iubit pacea şi dragostea şi n-ai răsplătit rău pentru rău; ci pentru cei ce te-au năpăstuit şi te-au bătut te-ai rugat, ca şi Acela pentru răstignitorii Lui şi ca Întâiul Mucenic Ştefan pentru cei ce l-au ucis cu pietre; cu care acum bucurându-te, cânţi lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 10-lea

Zid nebiruit împotriva patimilor şi tare nesurpat al curăţiei te-ai arătat, Părinte Cuvioase, căci cu privegherea gonind somnul lenei, te-ai făcut casă Duhului Sfânt şi nici măcar în somn sau în vis n-au putut diavolii cu năluciri să te înşele; pentru care noi, lăudându-te, grăim către tine:
Bucură-te, păzitorul cel ales al fecioriei;
Bucură-te, că urmarea lui Hristos ca Pavel în trupul tău o ai purtat;
Bucură-te, că eşti numit cu numele privegherii;
Bucură-te, că te-ai învrednicit de cămara cea de mire a Mântuitorului Hristos;
Bucură-te, slujitorule al Preacuratei Fecioare şi Maicii lui Dumnezeu;
Bucură-te, apărătorule al cinstitei sale icoane;
Bucură-te, că prin alegerea lui Dumnezeu ca un vrednic ai primit preoţia;
Bucură-te, că ai adus lui Hristos jertfă cu inima curată;
Bucură-te, că pe mulţi i-ai tras din adâncul pierzării de suflet;
Bucură-te, că pe mulţi i-ai făcut îngeri la minte;
Bucură-te, că din poftele cele necurate izbăveşti pe mulţi;
Bucură-te, că potoleşti aprinderea patimilor noastre celor trupeşti;
Bucură-te, Sfinte Cuvioase Părinte Grigorie!

Condacul al 11-lea

Împăratul împăraţilor şi Dumnezeu vrând să te cheme la Sine, ca să-ţi răsplătească cu bogate daruri pentru multe ostenelile tale, a îngăduit să pătimeşti de boală cumplită; din care după rugăciunea ta izbăvindu-te, ai cerut boala dropicii, prin care s-a făcut mai mult arătată răbdarea ta; iar tu până la sfârşit ai dat lui Dumnezeu laudă, cântând: Aliluia!

Icosul al 11-lea

Făclie primitoare de lumina înţelegătoare te cunoaştem pe tine, Părinte, că râvnind la bunătăţile cuvioşilor celor mai înainte de tine, te-ai aprins de dumnezeiescul foc, pe care Domnul a venit să-l arunce pe pământ, şi ai ars toată materia cea poftitoare de cele de jos şi către cunoştinţa cea dumnezeiască ai povăţuit pe cei ce au năzuit către tine; pentru care grăim ţie:
Bucură-te, că întru toate te-ai făcut următor al marelui Antonie;
Bucură-te, cel ce cunoşti gândurile ca marele Eftimie;
Bucură-te, cel ce înfrânezi poftele ca Sava sfinţitul;
Bucură-te, învăţătorule al pustiei ca marele Teodosie Chinoviarhul;
Bucură-te, cel ce iubeşti tăcerea ca marele Arsenie;
Bucură-te, cel ce îndrepţi spre pocăinţă ca Efrem Sirul;
Bucură-te, stâlp al răbdării şi făcător de minuni;
Bucură-te, apărătorule al dreptei credinţe ca şi mărturisitorii Maxim şi Teodor Studitul;
Bucură-te, că ai vieţuit în blândeţe şi în nerăutatea inimii;
Bucură-te, că te-ai făcut comoară a toată fapta bună;
Bucură-te, că prin aceasta te-ai făcut bună mireasmă a lui Hristos;
Bucură-te, că te desfătezi întru viaţa veseliei cea de taină;
Bucură-te, Sfinte Cuvioase Părinte Grigorie!

Condacul al 12-lea

Vrând unchiul şi părintele tău să te vadă mai înainte de a trece tu din viaţa aceasta, ţi-a scris să mergi la dânsul, aflându-se închis pentru sfintele icoane; iar tu, Fericite, deşi erai cuprins de boală, ai mers cale îndelungată, ca un diamant multrăbdător, şi sărutându-vă unul pe altul şi duhovniceşte bucurându-vă, v-aţi despărţit; şi după pătimirea unui an deplin în cumplita boală, ai adormit somnul cel cuvios al sfinţilor, cântând lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 12-lea

Cântând adormirea ta, te lăudăm ca pe cel ce bine te-ai nevoit, alergare ai săvârşit, credinţa ai păzit; pentru care mărturie este cinstitul tău trup, care cu darul lui Dumnezeu se păzeşte întreg şi nestricat. Din el culegem noi nenumărate tămăduiri de boli, de faceri de minuni şi grăim ţie cu credinţă:
Bucură-te, cel ce ai fost înger în trup şi acum dănţuieşti cu îngerii;
Bucură-te, Sfinte, care te veseleşti cu toţi sfinţii;
Bucură-te, cu apostolii şi cu mucenicii vorbitorule;
Bucură-te, cu cuvioşii şi cu drepţii locuitorule;
Bucură-te, că după trup ţi-a fost naşterea şi creşterea în Decapolia;
Bucură-te, că în veci moşteneşti Ierusalimul cel de sus;
Bucură-te, comoară nepreţuită a ţării Valahiei;
Bucură-te, că de multe feluri de primejdii pe aceasta o păzeşti;
Bucură-te, lauda cea de cinste a sfintei Mănăstiri Bistriţa;
Bucură-te, podoabă a tot clerul bisericesc;
Bucură-te, mângâierea celor deznădăjduiţi;
Bucură-te, bucuria celor necăjiţi;
Bucură-te, Sfinte Cuvioase Părinte Grigorie!

Condacul al 13-lea

O, Părinte Sfinte Cuvioase Grigorie, plăcutule al lui Hristos şi ajutătorul tuturor celor în nevoi, care în viaţa ta pe pământ după Evanghelie ai fost lumina lumii, iar după moarte, din purtarea de grijă a lui Dumnezeu, ai fost dat păzitor acestei ţări creştineşti prin aducerea sfintelor tale moaşte, primind acum acest puţin dar de la noi, smeriţii, mijloceşte către Dumnezeu că în veacul acesta să ne izbăvească de toată primejdia şi neputinţă, iar în cel viitor de veşnicele chinuri şi împreună cu tine să ne învrednicească în pământul celor vii să cântăm Lui: Aliluia! (Acest condac se zice de trei ori.)

Apoi se zice iarăşi Icosul 1: Îngereasca viaţă alegând a petrece…, Condacul 1: Apărătorul nostru şi folositorul cel fierbinte…,

Icosul 1

Îngerească viaţă alegând a petrece pe pământ, Părinte, ca să te bucuri cu îngerii în ceruri, ai părăsit toate cele veselitoare ale lumii şi, rănindu-te cu dumnezeiasca dragoste, ai alergat la limanul cel de mântuire al sihăstriei; pentru care noi minunându-ne zicem ţie:
Bucură-te, că din pruncie ai ridicat pe umeri Crucea Mântuitorului Hristos;
Bucură-te, că pentru dragostea lui Hristos ai uitat dorul părinţilor tăi;
Bucură-te, că ai ales fecioria mai mult decât nunta;
Bucură-te, că ţi-ai logodit ţie curăţia;
Bucură-te, că nu te-ai amăgit ca Adam prin lăcomie;
Bucură-te, că prin postire ai domolit săltările trupului;
Bucură-te, că ai câştigat în inima ta frica Domnului;
Bucură-te, că dintr-însa ai născut duh de mântuire;
Bucură-te, căci cu secera rugăciunii ai curăţit spinii patimilor;
Bucură-te, căci cu plugul înfrânării ai arat pământul sufletului tău;
Bucură-te, că ai semănat într-însul seminţele dreptei credinţe;
Bucură-te, că dintr-însele odrăsleşti nouă roadele tămăduirilor;
Bucură-te, Sfinte Cuvioase Părinte Grigorie!

Condacul 1

Apărătorul nostru şi folositorul cel fierbinte, după datorie mulţumiri aducem ţie, Sfinte, noi, cei izbăviţi din nevoi cu rugăciunile tale. Ci ca cel ce ai către Domnul îndrăzneală, din toate primejdiile izbăveşte-ne pe noi, ca să-ţi cântăm ţie: Bucură-te, Sfinte Cuvioase Părinte Grigorie!

şi aceste rugăciuni:

Rugăciunea întâi către Sfântul Cuvios Grigorie Decapolitul

O, Cuvioase Sfinte Grigorie, credem că încă în trup vieţuind te-ai făcut lăcaş Sfintei Treimi, la Care acum mutat fiind, neîncetat te rogi împreună cu toţi sfinţii şi cu Preacurata Maica lui Dumnezeu pentru întărirea Sfintelor Biserici, a patriarhilor, a împăraţilor, a domnilor, a supuşilor, a preoţilor, a călugărilor şi pentru sănătatea şi mântuirea tuturor drept-credincioşilor creştini. Cu umilinţă cădem la racla cu sfintele tale moaşte şi le sărutăm cu dragoste, rugându-te: întăreşte şi păzeşte acest sfânt lăcaş, pe care ţi l-ai ales sălaş, această sfântă mănăstire care te are pe tine apărător întru sine, precum şi toate oraşele şi satele şi pe toţi locuitorii din ele. Nu trece cu vederea nici pe cei ce năzuiesc la sfintele tale moaşte, care cu credinţă căzând se închină şi le sărută, rugându-se a li se dărui sănătate şi izbăvire de supărarea duhurilor necurate şi de alte boli nenumărate, care dobândindu-şi dorita izbăvire şi sănătate, împreună cu noi lui Dumnezeu să-I înălţăm slavă, iar ţie pentru datornica mulţumire îţi aducem icoasele acestea, întru care mărim şi lăudăm nevoinţele tale, privegherile, posturile, rugăciunile, luptele cu diavolii, bătăile şi toate ale tale fapte bune; pentru care toţi zicem: Bucură-te, Preafericite Părinte, preaînţelepte Grigorie!

Rugăciunea a doua către Sfântul Cuvios Grigorie Decapolitul

O, întru tot Sfinte Cuvioase Părinte Grigorie, cel ce din pruncie te-ai dat pe tine Domnului rănindu-te de focul dragostei Lui şi părăsind toate deşertăciunile lumii ca pe nişte gunoaie, lăsând şi pe părinţii tăi, ai urmat cu toata dragostea după Dânsul, iubindu-L mai mult decât toate bunătăţile cele trecătoare ale lumii acesteia. Că luminându-ţi-se ochii sufletului tău, cu toată curăţia I-ai slujit Lui ca un înger în trup, Care te-a preamărit cu darul facerii de minuni în viaţă şi după moarte, că aşa măreşte Dumnezeu pe cei ce-L slăvesc pe El. De la Care, Fericite, după multe trude şi osteneli, ai aflat har şi milă, că sfinţindu-te priveşti cu cetele îngereşti la lumina cea preadulce a Preasfintei Treimi. Rugămu-te dar, Sfinte al lui Dumnezeu, primeşte aceste rugăciuni de la noi, slugile tale, care nădăjduim la ajutorul tău, cei ce ne-am îmbogăţit cu sfintele tale moaşte, care cu darul lui Dumnezeu revarsă mireasmă bună şi încuviinţată celor credincioşi. Deci avându-te către Milostivul Dumnezeu bun părtinitor, aducem ţie această puţină a noastră rugăciune, şi fii folositor şi rugător pentru noi către Dumnezeu, ca prin rugăciunile tale să fim apăraţi de luptătorii noştri vrăjmaşi văzuţi şi nevăzuţi, izbăvindu-ne şi de toată ispita şi necazul cel negândit şi neaşteptat şi de chinurile cele veşnice ce va să fie şi să aflăm mila în ziua Judecăţii a ne învrednici şi noi cu tine de nespusele bunătăţi, privind lumina cea preadulce şi desfătată a feţei lui Dumnezeu, slăvind pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Şi se face otpustul.

Canon de rugăciune către Sfântul Cuvios Ioan, ucenicul Sfântului Grigorie Decapolitul

Troparul Sfântului Cuvios Ioan, ucenicul Sfântului Grigorie Decapolitul, glasul al 8-lea

Cu curgerile lacrimilor tale ai lucrat pustiul cel neroditor şi cu suspinurile cele dintru adânc ai făcut ostenelile tale însutit roditoare; şi te-ai făcut luminător lumii, strălucind cu minunile, Ioan, Părintele nostru. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu ca să mântuiască sufletele noastre.

 

Troparul Sfântului Cuvios Ioan, ucenicul Sfântului Grigorie Decapolitul, glasul 1

Locuitor pustiului, înger în trup şi de minuni făcător te-ai arătat, purtătorule de Dumnezeu, Părintele nostru Ioan. Cu postul, cu privegherea şi prin rugăciune primind daruri cereşti, tămăduieşti pe cei bolnavi şi sufletele celor ce aleargă la tine cu credinţă. Slavă Celui Ce ţi-a dat ţie putere; Slavă Celui Ce te-a încununat pe tine; Slavă Celui Ce lucrează prin tine tuturor tămăduiri.

 

Cântarea 1

glasul al 8-lea

Irmos: Pe Faraon cel ce se purta...

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ioan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Învăluit fiind totdeauna de valurile patimilor şi acum fiind înconjurat de tulburarea gându­rilor, prin rugăciunile tale, Fericite Ioan, îndreptează-mă către portul nepătimirii şi către limanul mântuirii, Cuvioase.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ioan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu alegerea voii mutându-te către cer, cu adevărat ca un înger ai vieţuit pe pământ, Părinte Cuvioase, omorându-ţi cugetul cu înfrânarea trupului, prin care te-ai arătat locaş lui Dumnezeu, minunate Părinte Ioan.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Dobândind ascultare supusă şi smerenie, ai câştigat cu acestea nişte aripi ca de aur,cu care ai zburat de la smintelile cele lumeşti către Dumnezeu, pe Care L-ai căutat, Cel Ce te-a mântuit de furtună, Părinte.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Cuvântul Cel Unul-Născut, Care este împreună cu Tatăl şi cu Duhul şi împreună veşnic, ca un soare s-a arătat dintâi pe pământ, Născătoare de Dumnezeu Marie şi pe toată lumea a mântuit-o, care Îi înalţă Lui laudă.

 

Cântarea a 3-a

Irmos: Cel Ce ai întărit...

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ioan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Prin trezvia cugetului închipuindu-ţi frumuseţile cerurilor, nicicum nu te-ai înfipt în grijile cele lumeşti şi uşurându-te cu aripile nedobândirii de averi, Părinte, cu totul te-ai făcut înălţat.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ioan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Doritor fiind de liniştea păstorului Grigorie cel iubitor de linişte, de trei ori Fericite Părinte Ioan, cu osârdie ai părăsit tulburările vieţii şi prin rugăciuni neîncetate ai dobândit dumnezeiasca linişte.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Cu liniştea cugetelor potolind furtuna, fără de tulburare ti-ai petrecut viaţa, ocârmuit fiind de harul Duhului, vieţuind cu evlavie, Înţelepte Ioan, de Dumnezeu insuflate.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Uşa cea neumblată a Împăratului tuturor veacurilor, cea către noi luminătoare, tu te-ai arătat cu adevărat, prin care Însuşi a trecut lăsându-te iarăşi pecetluită, ceea ce eşti Preacurată.

Irmosul

Cel Ce ai întărit la început cerurile întru pricepere şi pământul pe ape l-ai întemeiat, pe piatra poruncilor Tale, Hristoase, mă întăreşte, că nu este sfânt afară de Tine, Unule iubitorule de oameni.

 

Cântarea a 4-a

Irmos: Tu eşti Tăria mea, Doamne...

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ioan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Piatră a răbdării te-ai arătat, fericite, lovindu-te totdeauna de valurile cele potrivnice şi nemişcându-te nicicum din înţelepciunea dreptei credinţe. Pentru aceasta Stăpânul ca pe o piatră de mult preţ te-a pus în comorile cele veşnice.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ioan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Pe tine te-a primit Părintele îndurărilor, ca pe cel ce în chip curat L-ai iubit pe El şi ai privegheat întru poruncile Lui şi făcându-te numărat cu fiii darului, te-ai învrednicit de mărirea cea veşnică, de Dumnezeu cugetătorule, Sfinte Preacuvioase Ioan.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Suindu-te pe scara virtuţilor, cu adevărat ai văzut Slava lui Dumnezeu cea de necuprins cu mintea şi luminându-ţi-se cugetul şi inima cu dumnezeiasca strălucire a Duhului, te-ai arătat cu totul luminat ca soarele, luminând pe mulţi în viaţa ta, Părinte.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Singură tu, Maica lui Dumnezeu, ai fost cu adevărat pricină a mântuirii noastre, ca ceea ce ai născut cu Trup pe Făcătorul şi Ziditorul, din preacuratele tale sângiuri, prin care s-au sfărâmat porţile morţii şi s-a dăruit oamenilor viaţă.

 

Cântarea a 5-a

Irmos: Pentru ce m-ai lepădat...

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ioan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Ca pe un miel fără de răutate hrănit la verdeaţa sihăstriei, te-a primit pe tine Păstorul Cel mare, în curţile cele veşnice, Fericite Ioan şi te-ai arătat în numărul oilor celor de-a dreapta, Cuvioase Părinte.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ioan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Tare ai răbdat, Părinte, greutatea şi arşiţa zilei, bine lucrând via virtuţilor celor dumnezeieşti. Pentru aceea ţi-ai luat plata cea cuvenită la apusul adormirii tale din viaţă.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Pe temeiul poruncilor ai zidit, Părinte, turn înalt, prin care ai şi zburat către însăşi bunătatea cea desăvârşită şi pe cât ai putut, văzând pe Cel Ce este cu adevărat Iubitor de suflete, din tot sufletul L-ai urmat.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Fiind omorât de boldul călcării de poruncă şi zăcând jos, ridică-mă, Fecioară, tu care ai născut viaţa cea nemuritoare, pe Mântuitorul lumii şi Izbăvitorul şi Împăratul şi mă îndreptează, Preacurată, către lumină.

 

Cântarea a 6-a

Irmosul: Curăţeşte-mă, Mântuitorule...

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ioan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu picăturile lacrimilor tale ai uscat noianul patimilor şi toată puterea cea fără tărie a vrăjmaşului celui înţelegător ai înecat-o, Fericite Ioan, întărindu-te pe tine Hristos.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ioan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Hristos, Împăratul Cel nemuritor, ca pe nişte aur curat încercat cu focul sihăstriei te-a pus pe tine în vistieriile cele nestricăcioase ale vieţii veşnice, pururea pomenite părinte.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Ca o grădină peste tot bine înflorită şi roditoare te-ai arătat cu adevărat, adăpându-te bine cu curgerile lacrimilor şi ai adus Ziditorului roadă cu miros de mir, Cuvioase Ioan.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Cu dreaptă credinţă să lăudăm pe Maria cea Preacurată, locaşul lui Dumnezeu cel cu adevărat cinstit şi dumnezeiesc, primind pe Cel neîncăput şi necuprins.

Irmosul

Curăţeşte-mă, Mântuitorule, că multe sunt fărădelegile mele şi Te rog, ridică-mă dintru adâncul răutăţilor. Căci către Tine am strigat şi mă auzi Dumnezeul mântuirii mele.

 

CONDAC

glasul al 4-lea

Podobie: Cel Ce Te-ai Înălţat...

Împodobindu-ţi viaţa cu înfrânarea şi omorându-ţi trupul, ai biruit asuprelile vrăjmaşilor, preafericite părinte şi ca un vrednic ai ajuns către viaţa cea fără de întristare şi veşnică, pentru care roagă-te, Preacuvioase Părinte Ioan, să ne mântuim noi.

 

Cântarea a 7-a

Irmos: Din Iudeea venind tinerii...

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ioan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Având în cuget venirea cea de a doua a lui Hristos, ai lepădat somnul nepurtării de grijă de la ochii sufletului, înţelepte şi priveghind strigai: Dumnezeul părinţilor noştri bine eşti cuvântat.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ioan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Din pruncie ai ales partea cea bună, Părinte înţelepte, a sluji Domnului şi a săvârşi întru frică îndreptările Lui, strigând: Dumnezeul părinţilor noştri bine eşti cuvântat.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Depărtându-te de legăturile trupului, ai purtat grijă de suflet, slujind Domnului cu cuget curat, Părinte Ioan şi pururea strigând: Dumnezeul părinţilor noştri bine eşti cuvântat.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Doamnă a lumii, Ceea ce ne-ai născut nouă pe Domnul întrupat, miluieşte sufletul meu cel stăpânit de multe păcate grele, ca să te fericesc, binecuvântată Preacurată.

 

Cântarea a 8-a

Irmos: De şapte ori tiranul haldeilor...

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ioan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu bună cuviinţă moştenind, ca pe un cojoc, darul păstorului tău celui lăudat, Preacuvioase Părinte Ioan, cu acela ai stricat noianul desfătărilor şi scăpând neînecat, te-ai arătat împreună cetăţean cu îngerii, cu care strigi: Tineri binecuvântaţi, preoţi lăudaţi, popoare preaînălţaţi pe Hristos întru toţi vecii.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ioan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu dreaptă, credinţă asemănându-te Domnului Celui preabun, Care a sărăcit pentru noi, Părinte Ioan, căci nu ai avut avere, întocmai ca păsările şi ai câştigat avuţia bunurilor celor veşnice, cântând: Tineri binecuvântaţi, preoţi lăudaţi, popoare prea­înălţaţi pe Hristos întru toţi vecii.

Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.

Harul cel curat al Duhului şălăşluind în sufletul tău şi-a zidit inima ta curată şi duh drept a înnoit în cele dinlăuntrul tău. Pentru aceea şi vieţuind cu vieţuire curată, Părinte Ioan, strigai: Tineri binecuvântaţi, preoţi lăudaţi, popoare preaînălţaţi pe Hristos întru toţi vecii.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Fiind Sfinţită cu Duhul, Născă­toare de Dumnezeu Preacurată, cu adevărat ai primit în pântece pe Fiul Cel fără de început şi veşnic, Care S-a întrupat dintru tine, spre binecuvântarea celor ce cu credinţă strigă: Tineri binecuvântaţi, preoţi lăudaţi, popoare preaînălţaţi pe Hristos întru toţi vecii.

Irmosul

Să lăudăm, bine să cuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţii vecii.

De şapte ori tiranul haldeilor a ars cuptorul nebuneşte pentru cinstitorii de Dumnezeu. Iar văzându-i pe aceştia cu putere mai bună mântuiţi, Făcătorului şi Mântuitorului a strigat: Tineri binecuvântaţi-L, preoţi lăudaţi-L, popoare preaînălţaţi-L întru toţi vecii.

 

Cântarea a 9-a

Irmos: Spăimântatu-s-a de aceasta cerul...

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ioan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu plugul rugăciunilor ogorând brazdele sufletului tău, Părinte Ioan, ai aruncat într-însul seminţele virtuţilor cele de dreaptă credinţă şi purtătoare de viaţă. Pentru aceea ai secerat spicul înmulţit al tămăduirilor celor cuvenite lui Dumnezeu, prin care hrăneşti pe cei ce te laudă, purtătorule de Dumnezeu.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ioan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Sihăstreşte săvârşind călătoria şi credinţa păzind-o, fericite, fiind plin de vârstă duhovnicească, cu adevărat ai primit de la Hristos cununa dreptăţii, cugetătorule de Dumnezeu şi acum te odihneşti în corturile drepţilor, prealuminate, pururea pomenite.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Ca într-o căruţă de virtuţi cu patru cai te-ai suit, preafericite şi ca alt Ilie te-ai înălţat către cer, Părinte înţelepte şi locuieşti cu cuvioşii, lăsându-ţi pe pământ trupul cel mult pătimitor vistierie de tămăduiri celor ce te cinstesc şi este demonilor alungare.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Fiind lepădaţi din petrecerea cea cerească şi căzând cu ticăloşie la moarte, iarăşi ne-ai chemat, Preacurată, făcându-te Maică Mântuitorului şi ne-ai învrednicit a ne întoarce înapoi la moştenirea cea dintâi. Pentru aceasta pe tine, Maică a lui Dumnezeu, neîncetat te mărim.

Irmosul

Spăimântatu-s-a de aceasta cerul şi marginile pământului s-au uimit, că Dumnezeu S-a arătat oamenilor trupeşte şi pântecele tău s-a făcut mai desfătat decât cerurile. Pentru aceea pe tine, Născătoare de Dumnezeu, începătoriile cetelor îngereşti şi omeneşti te mărim.

 

SEDELNA, glasul 1. Podobie: Mormântul Tău...

Ca cel ce ai îngropat cursele cele viclene ale demonilor, cu multă nevoinţă şi cu rugăciuni, zăcând mort în mormânt ai rămas neputrezit, Părinte. Pentru aceea bucurându-ne întru veselia inimii, prăznuim sfântă pomenirea ta, slăvind pe Hristos.

 

SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul 1. Podobie: Mormântul Tău...

Mulţimea credincioşilor se veseleşte, Născătoare de Dumnezeu, chemând totdeauna numele tău şi cu dragoste mărindu-ţi înălţările, că tu eşti laudă şi ajutătoare şi ocrotitoare de neruşinat, tuturor celor ce cu credinţă te cinstesc pe tine, Fecioară.

 

SEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul 1. Podobie: Mormântul Tău...

Mieluşeaua cea Preacurată văzind pe Mieluşelul său mort, întins pe Cruce, striga: Fiul meu Cel împreună fără început cu Tatăl şi cu Duhul, ce este această de negrăit a Ta rânduială? Prin care ai mântuit zidirea cea înţeleaptă a Preacuratelor Tale mâini.