Sfântul Paisie Aghioritul, “Cu durere si cu dragoste pentru omul contemporan“

 "Atunci cand cineva are sinceritate si nu tine cont de el insusi, este simplu, are smerenie. Toate acestea odihnesc si pe cel ce le are, dar sunt sensibile si pentru altul. Celalalt intelege daca te doare de el sau te prefaci. Un hoinar este mai bun decat un crestin prefacut. De aceea nu un zambet de dragoste prefacuta, ci un comportament firesc – si nici rautate nici prefacatorie, ci dragoste si sinceritate. Mai mult ma misca unul care este bine aranjat launtric. Adica sa aiba respect si dragoste adevarata, sa se miste simplu, nu in forme, pentru ca unul ca acesta ramane numai in cele din afara si se face om lumesc, carnaval de lasat de sec.
Curatia launtrica a sufletului frumos a omului adevarat, infrumuseteaza si exteriorul omului si acea dulceata dumnezeiasca a dragostei lui Dumnezeu, indulceste chiar si infatisarea lui. Frumusetea launtrica a sufletului, pe langa faptul ca infrumuseteaza duhovniceste si sfinteste pe om, chiar si la exterior, tradandu-l harul dumnezeiesc, infrumuseteaza si sfinteste chiar acele haine urate ce le poarta omul lui Dumnezeu cel harismatic.
Parintele Tihon isi cosea singur fesul din bucati de rasa, cu acul de cusut saci. Le facea ca pungile si le purta, dar emanau mult har. Orice lucru vechi si nepotrivit purta, nu se vedea a fi urat, pentru ca se infrumuseta si el, de la frumusetea launtrica a sufletului. Odata l-a fotografiat un vizitator asa cum era, cu punga in loc de fes si cu o pijama ce i-au aruncat-o in spate deoarece au vazut pe batran ca ii era frig.
Iar acum toti cei care vad fotografia Parintelui Tihon , cred ca purta mantie arhiereasca, fiind insa o pijama verde si tarcata. Oamenii priveau cu evlavie si la zdrentele lui si le luau de binecuvantare. Mai mare valoare are un astfel de om binecuvantat, care s-a schimbat launtric si s-a sfintit si pe dinafara, decat toti oamenii care-si schimba mereu numai cele din afara (hainele lor) si pastreaza launtric pe omul lor cel vechi cu pacate arheologice."

Sfântul Paisie Aghioritul, “Cu durere si cu dragoste pentru omul contemporan“

Rețeta Părintelui Iustin pentru tratarea cancerului

 

Să nu mai mănânci carne deloc! Tumorile canceroase se hrănesc cu proteinele din carne, iar la rugăciune se schimbă treaba, ești mult mai ușor.

Să renunți la băuturile carbogazoase, cu zaharuri, îndulcitori, căci la fel se întâmplă, celulele bolnave folosesc pentru multiplicare zaharurile.

Ține de acum post negru: lunea, miercurea și vinerea. Postul negru, pentru cine poate, curăță organismul de boli grave și de patimi. Dacă ai postit 12 ore fără apă și mâncare gătită pe foc, așa-i lăsat de la Dumnezeu, ca în organismul uman să apară în sânge dintr-odată, o enzimă, un hormon care distruge celula canceroasă, bolnavă.

În perioada postului negru, spune rugăciunea arhierească Tatăl nostru de mai multe ori, rugăciunea inimii, Doamne Iisuse cât cuprinde, ceva la Maica Domnului, Psalmul 50 și Crezul tot așa, mai mult.

Iartă pe toți acei care te-au prigonit și judecat, roagă-te pentru ei!

Apă să bei seara, pe săturate, mai multă, 2-3 litri.

Când termini seara postul, mănâncă puțină pâine uscată, niște semințe, un fruct, ori o legumă nepreparată termic, la foc ori în conservă, că se strică starea lor duhovnicească.

Mai fă o spovedanie generală, cu toate păcatele pe care le poate face omul. Du-te cât mai des la Taina Sfântului Maslu, păcate cât mai puține și Sfânta Împărtășanie regulat.

Să te dai cu untdelemn din candelele care ard prin candelele din mănăstiri și Biserici și cimitire, în cinstea martirilor din temnițele comuniste, că sunt Sfinți mari în cer, în fața lui Dumnezeu.

Iar pentru problemele interioare pune câteva picături pe o bucățică de pâine și înghite!

Extras din Revista ATITUDINI nr. 74 via Facebook – Mănăstirea Paltin Petru Vodă.

 

Cine a fost părintele Justin Pârvu

Născut pe 10 februarie 1918, în satul Poiana Largului, părintele Iustin a îmbrăcat rasa monahală în 1936, fiind hirotonisit preot la 22 de ani.

A participat împreună cu Divizia 4 Vânători de Munte la luptele din cel de-al Doilea Război Mondial. După lăsarea la vatră, urmează seminarul din Roman, absolvindu-l în 1945. Tot atunci, a fost arestat şi condamnat politic la 12 ani de închisoare, pedeapsa prelungindu-se până în 1964.

După ieşirea din închisoare, părintele Iustin Pârvu a slujit ca monah la Mănăstirile Secu şi Bistriţa. În 1992, a început construcţia la Mănăstirea Petru Vodă, mănăstire unicat în România, fiind dedicată martirilor din temniţele comuniste.

 

Rugăciune către Sfânta Muceniță Chiriachi

 

O, prea sfântă și întru tot lăudată mare muceniță Chiriachi, care pentru Hristos ai pătimit, ca pildă să ne fii de adevărată credință și răbdare, primește acum această smerită rugăciune, de la noi nevrednicii robii tăi, căci către tine, ca la un adevărat izvor de tămăduiri grabnic folositor alergăm, cinstind sfintele tale moaște și chipul icoanei tale, în genunchi, care cu credință, cu adâncă evlavie și cu lacrimi te rugăm:

Înalță cugetul tău, Sfântă muceniță Chiriachi, către Domnul și Mântuitorul nostru Iisus Hristos, pe Care Roagă-L, iertare de păcate și mare milă să ne dăruiască nouă și poporului cel binecredincios, ploaie la bună vreme, roade îmbelșugate pământului, și bună stare întregii lumi.

Roagă-L să ne dăruiască viață lină și fără de păcat, credința ortodoxă să o întărească, întărâtările ereticilor să le nimicească, pe vrăjmașii noștri să-i îmblânzească, ura să o stingă, dragostea să o înmulțească, războaiele să le oprească și pace lumii să dăruiască.

Sfântă Muceniță, dăruiește bună înțelegere soților, căsătorie binecuvântată tinerilor, iubire de fii părinților, copiilor ascultare față de părinți.

Sfântă Muceniță mult pătimitoare, cere de la Hristos - Domnul, pentru noi îndurare și tuturor păcătoșilor îndreptare; înțelepciune ierarhilor, râvnă duhovnicească preoților, împodobire cu virtuți călugărilor, sănătate, iertare de păcate și mântuire, tuturor credincioșilor; fii mijlocitoare înaintea Dreptului Judecător, pentru noi smeriții robii tăi, împreună cu Sfânta de Dumnezeu Născătoare și pururea Fecioara Maria și cu toți sfinții cei bineplăcuți lui Dumnezeu, preamărind pentru toate binefacerile revărsate asupra noastră: pe Tatăl, pe Fiul și pe Sfântul Duh, Dumnezeu, zicând: Slavă Ție, Dumnezeule cel prea mărit întru Sfinții Tăi, în vecii vecilor! Amin.

Canon de rugăciune către Sfânta Mare Muceniţă Chiriachi

 

Troparul Sfintei Mari Muceniţe Chiriachi , glasul al 4-lea

Mieluşeaua Ta, Iisuse, Chiriachi, strigă cu glas mare: Pe Tine, Mirele meu, te iubesc și pe Tine căutându-Te mă chinuiesc și împreună mă răstignesc și împreună mă îngrop cu Botezul Tău; și pătimesc pentru Tine, ca să împărățesc întru Tine; și mor pentru tine, ca să viez pentru Tine; ci, ca o jertfă fără de prihană, primește-mă pe mine ceea ce cu dragoste mă jertfesc Ție. Pentru rugăciunile ei, ca un milostiv, mântuiește sufletele noastre.

 

Cântarea 1

Glasul al 2-lea

Irmosul

Veniţi, popoare, să cântăm cântare lui Hristos Dumnezeu, Cel Ce a despărţit marea şi a trecut pe poporul pe care l-a slobozit din robia egiptenilor, căci cu slavă S-a preaslăvit.

Stih: Sfântă Mare Muceniţă Chiriachi, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu bucurie să dănţuim întru pomenirea muceniţei cea purtătoare de chinuri şi să strigăm: Hristoase, Mântuitorule Îndurate, mântuieşte lumea Ta prin rugăciunile ei.

Stih: Sfântă Mare Muceniţă Chiriachi, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Luminându-se Mărita Muceniţă Chiriachi cu lumina Ta, Iubitorule de oameni, a scăpat de întunericul înşelăciunii cel cu mulţi zei şi tuturor a strălucit lumina tămăduirilor.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Ca să fii bineplăcută lui Hristos, Mirelui Celui Nemuritor, întru nimic ai socotit moartea şi focul şi chinurile. Pentru aceea, te-ai învrednicit de slava cea nemuritoare.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Ai oprit pornirea cea silnică a morţii, Preacurată, născând pe Hristos, Pricinuitorul nemuririi, de Care, văzându-L iadul că a murit de a Sa bunăvoie, s-a cutremurat.

 

Cântarea a 3-a

Irmos: Întăreşte-ne pe noi întru Tine...

Stih: Sfântă Mare Muceniţă Chiriachi, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Arătându-te tu, muceniţă, cu frumuseţe curată, nestricată şi frumoasă, te-a luat pe tine mireasă Cuvântul lui Dumnezeu, îndrăgindu-te pe tine pentru bunătatea Lui cea desăvârşită.

Stih: Sfântă Mare Muceniţă Chiriachi, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Veştejind frumuseţile cele de afară, ţi-ai arătat frumuseţea cea dinăuntru Celui Ce ştie cele ascunse; pentru aceea, S-a logodit cu tine, muceniţă.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Ca o ramură sfinţită, frumos ai înflorit din rădăcină sfântă; fecioară muceniţă şi ai odrăslit roduri frumoase care ţi-au pricinuit desfătarea cea nemuritoare.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Fecioară, Ceea ce ai născut pe Înţelepciunea lui Dumnezeu Cea Ipostatnică, izbăveşte-mă de răutatea înşelătorului cu mijlocirea ta, Ceea ce Singură eşti cu totul fără prihană.

Irmosul

Întăreşte-ne pe noi întru Tine, Doamne, Cel Ce prin lemn ai omorât păcatul; şi frica Ta o sădeşte în inimile noastre, ale celor ce Te lăudăm pe Tine.

 

Cântarea a 4-a

Irmosul

Auzit-am, Doamne, glasul rânduielii Tale şi Te-am preaslăvit pe Tine, Unule, Iubitorule de oameni.

Stih: Sfântă Mare Muceniţă Chiriachi, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Ai stat înaintea divanului, Sfântă Muceniţă Chiriachi, fiind judecată cu nedreptate, dar te-ai uitat la Judecătorul Cel Drept.

Stih: Sfântă Mare Muceniţă Chiriachi, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Mădularele trupului le-ai dat spre chinuri şi prin curgerile sângelui, ai înecat pe vrăjmaşii cei fără de trup, fecioară.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Fiind supusă la chinuri, Sfântă Chiriachi, ai rămas neplecată şi ai surpat sprânceana cea înălţată.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Mântuieşte de toată înrăutăţirea vrăjmaşului pe cei ce te ştiu pe tine cu adevărat Maică a lui Dumnezeu, Preacurată.

 

Cântarea a 5-a

Irmosul

Dătătorule de lumină şi Făcătorule al veacurilor, Doamne, întru lumina poruncilor tale povăţuieşte-ne pe noi, că afară de Tine pe alt dumnezeu nu ştim.

Stih: Sfântă Mare Muceniţă Chiriachi, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Arătând sufletul tău curat adevărat locaş lui Dumnezeu, ai surpat capiştile idolilor până la pământ, chemând pe Hristos, Cel Ce te-a întărit pe tine, Sfântă Muceniţă Chiriachi.

Stih: Sfântă Mare Muceniţă Chiriachi, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Înălţatu-ţi-ai mâinile şi mintea către Hristos, Mărită Chiriachi şi cu cutremur groaznic ai înspăimântat pe cei fără de Dumnezeu, care priveau la cele pământeşti şi nu puteau să vadă.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Dumnezeul tuturor pe tine te-a făcut îndrăneaţă cu glas viu de sus, ca să rabzi chinurile celor fără de lege cu cuget viteaz, pentru ca să te încununezi cu cununa biruinţei.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Dezlegat-ai, Preacurată, blestemul strămoşilor, ca Una care, fără de voirea trupului, ai născut pe Cel Ce în chip arătat a înfiinţat toate cu dumnezeiasca Lui voire, Preacinstită.

 

Cântarea a 6-a

Irmos: Întru adâncul greşelilor...

Stih: Sfântă Mare Muceniţă Chiriachi, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Întrecut-ai hotarele firii cu chinuirea ta cea mai presus de fire, Prealăudată şi cu ostenelile tale cele mari, ai rănit pe cel ce a rănit pe Eva.

Stih: Sfântă Mare Muceniţă Chiriachi, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu picăturile sângiurilor tale, preacinstită, ai uscat mulţimea zeilor şi ai izvorât noian de vindecări celor ce cu credinţă se apropie de tine.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

De tine, mieluşeaua cea nestricată, Mărită Muceniţă Chiriachi, fiarele s-au plecat înaintea divanului şi ţi-au dat cinste ţie, care ai cinstit pe Hristos.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Ceea Ce ai născut pe Domnul Împăratul, ca o Împărăteasă, învredniceşte Împărăţiei Cerurilor pe cei ce năzuiesc către tine, de Dumnezeu Dăruită.

Irmosul

Întru adâncul greşelilor fiind înconjurat, chem adâncul milostivirii Tale cel neurmat; din stricăciune, Dumnezeule, scoate-mă.

 

CONDAC

Glasul al 2-lea

Podobie: Cele de sus căutând...

Muceniţa lui Hristos ne-a chemat pe noi împreună acum să cântăm cu laude luptele şi dumnezeieştile ei nevoinţe. Căci ea, ca o vitează cu cugetul, după numele ce poartă, este doamnă a gândului şi a patimilor celor necuvioase.

 

Cântarea a 7-a

Irmosul

Cei trei tineri au defăimat porunca cea fără de Dumnezeu, de a cinsti chipul cel de aur din câmpul Deiera şi fiind aruncaţi în mijlocul focului, răcorindu-se, au cântat: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri.

Stih: Sfântă Mare Muceniţă Chiriachi, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Mintea ta cu lumina iubirii de Dumnezeu luminându-ţi, în mijlocul cuptorului celui arzător stând tu, nevătămată te-ai arătat, fecioară, cântând Făcătorului tău: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţi lor noştri.

Stih: Sfântă Mare Muceniţă Chiriachi, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Aşa cum pe cei trei tineri nicidecum nu i-a ars cuptorul odinioară, tot aşa nici pe muceniţa; căci, rugându-se, sta în mijlocul cuptorului nemişcată, primind rouă dumnezeiască şi cu laude cântând: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Cu sabia îndrăznirii tale ai omorât pe vrăjmaşul adevărului, Fecioară Muceniţa Chiriachi, dorind să dobândeşti dorirea cea veşnică şi cântând: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Însuşi Dumnezeu a aflat pântecele tău Curat şi S-a Întrupat din tine şi S-a făcut Om, ca să mântuiască pe om. Pentru aceea, ca uneia pe care te ştim Pricina bunătăţilor, îţi cântăm: Binecuvântată eşti, Ceea ce ai născut pe Dumnezeu cu trup.

 

Cântarea a 8-a

Irmos: Pe Dumnezeu, Care S-a pogorât...

Stih: Sfântă Mare Muceniţă Chiriachi, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Mireasă a lui Hristos te-ai cunoscut, Sfântă Chiriachi, împodobită cu podoabele fecioriei. Pentru aceea, Însuşi El te-a învrednicit de cămările cele cereşti după vrednicie pe tine, care Îl lauzi pe El întru toţi vecii.

Stih: Sfântă Mare Muceniţă Chiriachi, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Aruncată ai fost ca Daniel în mijlocul fiarelor, preaslăvind pe Hristos şi sălbăticirea lor ai prefăcut-o prin Dumnezeiescul Duh, fecioară. Pentru aceea, te cinstim întru toţi vecii.

Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Dumnezeu.

De tine, care te aduceai ca o mieluşea către junghiere pentru dragostea Mielului lui Dumnezeu şi Cuvântul, milostivindu-Se ca un Îndurat, ţi-a trimis îngeri luminoşi, care te-au dezlegat pe tine de trup mai înainte de a fi tăiată cu sabia, muceniţă.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Dumnezeu Cel mai presus de fiinţă a luat fiinţă din tine, Fecioară, asemenea cu noi; şi S-a arătat ca un Prunc, Cel Ce mai înainte de veci este împreună cu Tatăl şi cu Dumnezeiescul Duh. Pentru aceea, te mărim pe tine, o, Maica Lui.

Irmosul

Să lăudăm bine să cuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.

Pe Dumnezeu, Care S-a pogorât în cuptorul cel cu foc la tinerii evreieşti şi văpaia întru răcoreală a prefăcut-o, ca pe Domnul lăudaţi-L, lucruri şi preaînălţaţi-L întru toţi vecii.

 

Cântarea a 9-a

Irmosul: Pe Dumnezeu Cuvântul...

Stih: Sfântă Mare Muceniţă Chiriachi, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu cuget vitejesc, prin nădejdea cea foarte tare către Dumnezeu, ai scăpat de năpădirile fiarelor şi ale focului şi de durerea chinurilor trupului, muceniţă fecioară. Pentru aceea, cu credinţă şi cu dragoste te fericim.

Stih: Sfântă Mare Muceniţă Chiriachi, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Purtând grijă de podoaba cea frumoasă a sufletului tău, pentru Mirele Cel Preafrumos, ţi-ai păzit fecioria nestricată, muceniţă şi ai adus ca o zestre chinurile mădularelor tale, Sfântă Chiriachi, Prealăudată.

Stih: Sfântă Mare Muceniţă Chiriachi, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Trupul tău cel mult chinuit, fiind îngropat în pământ, izvorăşte râuri de tămăduiri celor ce cu dreaptă credinţă se apropie de dânsul, goneşte întinăciunea patimilor şi îneacă năpădirile cele viclene ale demonilor, Muceniţă Chiriachi, mireasă a lui Dumnezeu.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Preasfinţită pomenirea ta ca soarele ne-a răsărit nouă, Muceniţă Chiriachi, gonind norii patimilor şi luminând pe toţi cei ce cu credinţă adevărată, bucurându-se, te cinstesc pe tine şi cu dragoste te fericesc, fecioară.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Cu candelele cele prealuminoase ale Celui Ce S-a Întrupat din tine, Preasfântă Fecioară, mai presus de minte ne luminăm prin credinţă, pe noi cei ce te ştim pe tine, Născătoare de Dumnezeu Fecioară şi ne izbăvim de întunericul patimilor şi de tot felul de primejdii şi de toată nevoia.

Irmosul

Pe Dumnezeu Cuvântul Cel din Dumnezeu, Care, cu negrăită înţelepciune, a venit să înnoiască pe Adam cel căzut rău, prin mâncare, întru stricăciune, din Sfânta Fecioară, în chip de negrăit Întrupându-Se pentru noi credincioşii, cu un gând întru laude Îl slăvim.

 

SEDELNA, glasul al 4-lea. Podobie: Degrab ne întâmpină...

Cu strălucirea curăţiei ai înflorit ca şi crinul cel din văi, cu mirosul de bună mireasmă al lui Hristos, Prealăudată Muceniţă Chiriachi şi cu luminile dumnezeieştii cunoştinţe, te-ai luminat, gonind stricăciunea rătăcirii cea nesuferită. Drept aceea şi prăznuim pomenirea ta, muceniţă.

 

SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 4-lea. Podobie: Degrab ne întâmpină...

Văzând mai înainte cea stearpă venirea ta şi răsunând în urechi glasul închinăciunilor tale, nu se dumirea ce lucru va să fie; dinăuntru pruncul sălta în pântecele ei, la închinăciunile tale, pentru că el cunoscuse Întruparea lui Dumnezeu în pântecele tău.

 

SEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 4-lea. Podobie: Degrab ne întâmpină...

Dacă Te-a văzut pe Tine înălţat pe Cruce Preacurată Maica Ta, Cuvinte al lui Dumnezeu, tânguindu-se ca o maică, grăia: Ce minune nouă şi străină este aceasta, Fiule? Cum Te uneşti cu moartea, Viaţa tuturor, vrând să înviezi pe cei morţi, ca un Milostiv?

Acatistul Sfintei Mucenițe Chiriachi

 

De este preot, zice: Binecuvântat este Dumnezeul nostru totdeauna, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin, iar de este diacon, monah sau mirean, zice: Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi.

Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție!

Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea ești și pe toate le împlinești; Vistierul bunătăților și Dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi și ne curățește pe noi de toată întinăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi (de trei ori).

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doamne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vindecă neputințele noastre, pentru numele Tău.

Doamne, miluiește (de trei ori), Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Tatăl nostru, Care ești în ceruri, sfințească-se numele Tău, vie împărăția Ta, facă-se voia Ta, precum în cer, așa și pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi, și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel rău.

Preotul: Că a Ta este împărăția, puterea și slava, a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor.

Cântărețul: Amin. Doamne, miluiește (de 12 ori). Și troparele:

Miluiește-ne pe noi, Doamne, miluiește-ne pe noi, că nepricepându-ne de nici un răspuns, această rugăciune aducem ție, ca unui Stăpân, noi, păcătoșii robii Tăi, miluiește-ne pe noi.

Slavă...

Doamne, miluiește-ne pe noi, că întru Tine am nădăjduit; nu Te mânia pe noi foarte, nici pomeni fărădelegile noastre, ci caută și acum ca un Milostiv și ne izbăvește pe noi de vrăjmașii noștri; că Tu ești Dumnezeul nostru și noi suntem poporul Tău; toți lucrul mâinilor Tale și numele Tău chemăm.

Și acum..., al Născătoarei de Dumnezeu:

Ușa milostivirii deschide-o nouă, binecuvântată Născătoare de Dumnezeu Fecioară, ca să nu pierim cei ce nădăjduim întru tine, ci să ne mântuim prin tine din nevoi, că tu ești mântuirea neamului creștinesc.

Apoi:

Cred întru unul Dumnezeu, Tatăl Atotțiitorul, Făcătorul cerului și al pământului, văzutelor tuturor și nevăzutelor.

Și întru unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Născut, Care din Tatăl S-a născut mai înainte de toți vecii; Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, iar nu fă-cut, Cel de o ființă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut;

Care pentru noi, oamenii, și pentru a noastră mântuire, S-a pogorât din ceruri și S-a întrupat de la Duhul Sfânt și din Maria Fecioara și S-a făcut om;

Și S-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponțiu Pilat și a pătimit și S-a îngropat;

Și a înviat a treia zi, după Scripturi.

Și S-a înălțat la ceruri și șade de-a dreapta Tatălui;

Și iarăși va să vină cu slavă, să judece viii și morții, a Cărui împărăție nu va avea sfârșit.

Și întru Duhul Sfânt, Domnul de viață Făcătorul, Care din Tatăl purcede, Cel ce împreună cu Tatăl și cu Fiul este închinat și slăvit, Care a grăit prin proroci.

Întru una, sfântă, sobornicească și apostolească Biserică;

Mărturisesc un Botez întru iertarea păcatelor;

Aștept învierea morților.

Și viața veacului ce va să fie. Amin.

Doamne, miluiește (de 12 ori).

Apoi:

Psalmul 142

Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru credincioșia Ta, auzi-mă, întru dreptatea Ta. Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vii nu-i drept înaintea Ta. Vrăjmașul prigonește sufletul meu și viața mea o calcă în picioare; făcutu-m-a să locuiesc în întuneric ca morții cei din veacuri. Mâhnit e duhul în mine și inima mea încremenită înlăuntrul meu. Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult; cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele mâinilor Tale m-am gândit. Întins-am către Tine mâinile mele, sufletul meu ca un pământ însetoșat. Degrab auzi-mă, Doamne, că a slăbit duhul meu. Nu-ți întoarce fața Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor ce se coboară în mormânt. Fă să aud dimineața mila Ta, că la Tine mi-e nădejdea. Arată-mi calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu. Scapă-mă de vrăjmașii mei, că la Tine alerg, Doamne. Învață-mă să fac voia Ta, că Tu ești Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun să mă povățuiască la pământul dreptății. Pentru numele Tău, Doamne, dăruiește-mi viață. Întru dreptatea Ta scoate din necaz sufletul meu. Fă bunătate de stârpește pe vrăjmașii mei și pierde pe toți cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău.

Slavă..., și acum..., Aliluia (de trei ori).

(Troparul)

Doamne, miluiește (de trei ori).

Apoi:

Psalmul 50

Miluiește-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta, și după mulțimea îndurărilor Tale, șterge fărădelegea mea. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea și de păcatul meu mă curățește. Că fărădelegea mea eu o cunosc și păcatul meu înaintea mea este pururea. Ție unuia am greșit și rău înaintea Ta am făcut, așa încât drept ești Tu întru cuvintele Tale și biruitor când vei judeca Tu. Că iată, întru fărădelegi m-am zămislit și în păcate m-a născut maica mea. Că iată, adevărul ai iubit; cele nearătate și cele ascunse ale înțelepciunii Tale mi-ai arătat mie. Stropi-mă-vei cu isop, și mă voi curăți; spăla-mă-vei, și mai vârtos decât zăpada mă voi albi. Auzului meu vei da bucurie și veselie; bucura-se-vor oasele mele cele smerite. Întoarce fața Ta de la păcatele mele și toate fărădelegile mele șterge-le. Inimă curată zidește întru mine, Dumnezeule, și duh drept înnoiește întru cele dinlăuntru ale mele. Nu mă lepăda de la fața Ta și Duhul Tău cel Sfânt nu-L lua de la mine. Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale și cu duh stăpânitor mă întărește. Învăța-voi pe cei fără de lege căile Tale și cei necredincioși la Tine se vor întoarce. Izbăvește-mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta. Doamne, buzele mele vei deschide și gura mea va vesti lauda Ta. Că de ai fi voit jertfă, Ți-aș fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi. Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit, inima înfrântă și smerită Dumnezeu nu o va urgisi. Fă bine, Doamne, întru bună-voirea Ta, Sionului, și să se zidească zidurile Ierusalimului. Atunci vei binevoi jertfa dreptății, prinosul și arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tău viței.

(Apoi, urmează Condacele și Icoasele)

Condac 1

Adunându-ne să cerem ajutorul Sfintei Mucenițe Chiriachi în nevoile și necazurile ce ne cuprind pe noi, să o lăudăm pentru nevoințele sale cele purtătoare de biruință și să-i strigăm cu credință: Fecioară sfântă, roagă pe Milostivul Dumnezeu să ne dea cuvânt luminat, pătrunderea minții și curăția în gând și în fapte bune, ca să preamărim cum se cuvine vitejia ta prin care ți-ai dat trupul jertfă fără de prihană lui Hristos Dumnezeu, și să-ți cântăm totdeauna: Bucură-te, Sfântă Muceniță Chiriachi, pentru Hristos mult pătimitoare!

Icos 1

Pornind păgânul împărat Dioclețian prigoana înfricoșată pentru nimicirea Evangheliei lui Hristos, insufla groază și împrăștia moarte asupra dreptcredincioșilor creștini. Tu însă, Fecioară Chiriachi, ai înfruntat trufia lui, i-ai nesocotit poruncile și nu te-ai înfricoșat de îngrozirile tiranului. Ai predicat pe Dumnezeul Cel adevărat și ai umilit pe vrăjmașii Crucii. Pentru aceasta și noi îți cântăm:
Bucură-te, că ai avut părinți binecredincioși pe Dorotei și Evsevia;
Bucură-te, că și ei au fost chinuiți și uciși, pentru că au mărturisit dreapta credință;
Bucură-te, că ai crezut în dragostea lui Dumnezeu și în ascultarea Evangheliei;
Bucură-te, că ai venit în lume, în zi de Duminică, al cărei nume îl porți;
Bucură-te, că ai fost hărăzită Domnului încă de la naștere;
Bucură-te, că viață virtuoasă ai dus din copilărie;
Bucură-te, că preafrumoasă la chip ai fost, dar și mai aleasă ți-a fost frumusețea sufletului;
Bucură-te, că preaînțeleaptă hotărâre ai luat să rămâi fecioară;
Bucură-te, că ai adus dumnezeiescului Mire, drept zestre, credința vitejească și dragostea până la jertfă;
Bucură-te, că prin nevoințele tale, rodul mântuirii ți-ai agonisit;
Bucură-te, că înaintea sicriului moaștelor tale căzând noi, credincioșii, îți strigăm:
Bucură-te, Sfântă Muceniță Chiriachi, pentru Hristos mult pătimitoare!

Condac 2

Credința și dragostea ta de Dumnezeu și chinurile ce ai suferit pentru El, Care este Calea, Adevărul și Viața, te-au învrednicit de cereasca fericire împreună cu cetele îngerilor. Stând împreună cu ei înaintea Creatorului tuturor, roagă-L, Sfântă Muceniță, pentru noi, cei necăjiți în multe feluri, pentru ca dimpreună cu tine să-I cântăm: Aliluia!

Icos 2

Fiind frumoasă la chip și cu multă avuție pământească, mulți tineri de bun neam te-au cerut în căsătorie. Tu însă, fecioară, i-ai rugat pe părinții tăi să te lase să slujești numai Domnului și Dumnezeului Tău, Iisus Hristos. Și ei s-au bucurat de înțelepciunea ta. Însă tinerii aceia, înfuriați că nu i-ai băgat în seamă, te-au pârât că împreună cu părinții tăi nu vă închinați zeilor și nu-i cinstiți pe zei. Pentru aceasta Dorotei și Evsevia au fost batjocoriți, chinuiți și martirizați, iar tu trimisă ai fost la judecată la celălalt împărat, Maximian, care, uimit de frumusețea ta ți-a cerut să slujești de bunăvoie idolilor săi. Tu însă, care ai rămas neclintită în credința Domnului Hristos, primește de la noi, smeriții, cântarea de laudă:
Bucură-te, că și împăratul a rămas uimit de frumusețea ta;
Bucură-te, că făgăduințele lui nu te-au ademenit și l-ai uimit cu frumusețea sufletului tău;
Bucură-te, că îngrozirile și amenințările lui nu te-au înduplecat;
Bucură-te, că i-ai răspuns că prin nimic nu te va despărți de Hristos;
Bucură-te, că te-au întins la pământ și te-au bătut fără milă;
Bucură-te, că fața ta strălucea atunci ca a lui Moise, când a coborât din muntele Sinai;
Bucură-te, că ai rămas luceafăr al Bisericii creștinești;
Bucură-te, că prin suferințele tale te-ai înălțat mai presus de luceafăr;
Bucură-te, a vieții noastre stea strălucitoare și călăuzitoare;
Bucură-te, a credinței noastre smirnă bine mirositoare;
Bucură-te, cădelniță de aur, ce duci la Dumnezeu tămâia rugăciunilor noastre, pentru care cu evlavie îți cântăm;
Bucură-te, Sfântă Muceniță Chiriachi, pentru Hristos mult pătimitoare!

Condac 3

O, fecioară și muceniță care ai suferit munci înfricoșate pentru Dumnezeul luminii și al adevărului, ascultă cu dragoste cererile și rugăciunile nevrednicilor Săi robi. Caută spre necazurile și lipsurile ce vin peste noi și roagă-L să mântuiască sufletele noastre, ale celor ce cu inimă curată cu tine cântăm: Aliluia!

Icos 3

Rușinat că nu te-a putut îndupleca să te lepezi de Hristos Dumnezeu, împăratul Maximian te-a trimis la Ilarion, cumplitul cârmuitor al Bitiniei. Înfuriat că nici el nu te-a putut clinti din credința cea adevărată, a poruncit să te spânzure de cosițele părului tău cel frumos și să te ardă cu făclii. Tu însă ai răbdat cu bucurie și te-ai arătat veselă, preaslăvind pe Dumnezeu; iar noi, minunându-ne de răbdarea ta cea tare, cu cucernicie te fericim cu laude ca acestea:
Bucură-te, că ai ținut totdeauna aprins în sufletul Tău focul dragostei de Dumnezeu;
Bucură-te, că trupul ți-a fost ars cu făclii, pentru Dumnezeul nostru, cel împuns cu sulița în coastă;
Bucură-te că, pentru dragostea lui Hristos cel suit pe Cruce pentru noi, ai fost și tu spânzurată;
Bucură-te, că pe pământ ai fost pătimitoare pentru Dumnezeul Cel adevărat care în ceruri împreună cu cetele Sfinților te-a așezat;
Bucură-te, că acum te îmbraci cu strălucirea cea neapusă a feței Lui;
Bucură-te, biruitoarea vrăjmașilor acelora care cu inima înfrântă și smerită se roagă către tine;
Bucură-te, că sufletul tău l-ai arătat cu adevărat locaș strălucit al lui Dumnezeu;
Bucură-te, că prin credința și curăția ta, ai odrăslit credincioșilor roduri de-viață-dătătoare;
Bucură-te, că aceasta ți-a pricinuit desfătarea cea nemuritoare;
Bucură-te, neîncetată rugătoare pentru noi, cei slabi în credință și căzuți în ispitiri pătimitoare;
Bucură-te, grabnica noastră ajutătoare în nevoi și în necazuri:
Bucură-te, Sfântă Muceniță Chiriachi, pentru Hristos mult pătimitoare!

Condac 4

Văzând bărbăția ta în înfricoșatele munci la care te supuneau păgânii, mulți dintre cei ce erau de față se minunau zicând: „Cum o fecioară slabă la trup poate răbda atât de vitejește chinuri ca acestea?” Dar luminându-se prin Duhul Sfânt și înțelegând că această neasemănată tărie îi vine de la Dumnezeu, pe Care Îl mărturiseai, au început și ei împreună cu tine a cânta: Aliluia!

Icos 4

Dacă a văzut că ești mai tare decât diamantul, a poruncit Ilarion să te arunce în temniță. Uimit că a doua zi te-a văzut sănătoasă, nu a priceput păgânul de unde ți-a venit vindecarea și puterea, și te-a îndemnat să mulțumești zeilor săi celor mincinoși. Tu însă Sfântă Muceniță, ai avut curajul să strigi chinuitorului celui cumplit: „Nu lor, Ilarioane, care sunt pământ și piatră, ci Domnului meu Iisus Hristos, în care cred cu toată ființa mea, mă închin, pentru că numai El mă ajută și mă mângâie în toate chinurile”. Pentru aceasta și noi îți cântăm:
Bucură-te, că împuternicire primind în sufletul Tău curat, ai hotărât a răbda orice pentru dreapta credință și pentru Dumnezeul Cel adevărat;
Bucură-te, că ai fost dusă apoi în templul cel păgânesc;
Bucură-te, că și acolo te-ai rugat Domnului, care a trimis cutremur și toate chipurile idolești a sfărâmat;
Bucură-te, că vânt mare a dezlănțuit și cenușa le-a spulberat;
Bucură-te, că fulger din cer cu rugăciunea ta ai coborât;
Bucură-te, că atunci înfricoșatul Ilarion, chinuitorul Tău cel nemilos, de flacăra Duhului Sfânt ca de un fulger a fost mistuit;
Bucură-te, că toți s-au mirat foarte de puterea Domnului Tău;
Bucură-te, că pe pământ pildă de credință tuturor creștinilor te-ai arătat;
Bucură-te, că suferințele, pe care bărbătește le-ai răbdat, în Împărăția lui Dumnezeu te-au înălțat;
Bucură-te, că de atunci toată Biserica creștină te laudă și-ți cântă ție;
Bucură-te, și ne ajută pe cei ce te lăudăm cu evlavie;
Bucură-te, Sfântă Muceniță Chiriachi, pentru Hristos mult pătimitoare!

Condac 5

Tăria curajului Tău, fecioară, bărbăția și dragostea ta în apărarea dreptei credințe rămân pildă pentru toți credincioșii. Cum însă noi suntem slabi și ne temem să nu fim biruiți de ispite, alergăm la ajutorul Tău cel neclintit, Sfântă Muceniță Chiriachi. Mijlocește către Domnul Puterilor să nu ne părăsească în slăbiciunile noastre și să ne mântuiască pe noi, cei ce îi cântăm împreună cu tine: Aliluia!

Icos 5

Uimiți fiind de diamantul răbdării tale, laude aducem luptelor tale, preamărim suferințele și fericim sfârșitul Tău cel mucenicesc. Nu trece cu vederea, Sfântă Muceniță Chiriachi, cererile cele spre mântuire ale celor ce cu credință cădem înaintea dreptei tale celei ocrotitoare, rugându-ne ca la un sfânt acoperământ și zicând: „Ajută-ne pe noi să ne izbăvim din nevoi și din necazuri”, pentru ca împreună cu tine să cântăm cu bucurie:
Bucură-te, că nu ți-au putut strivi dragostea de Dumnezeu;
Bucură-te, că ai uimit pe toți păgânii prin curajul Tău izvorât din credința în Dumnezeu;
Bucură-te, că te-au aruncat apoi și în foc;
Bucură-te, că asemenea tinerilor din Babilon, neatinsă de văpaie ai rămas;
Bucură-te, că și pe rug n-ai încetat a te ruga Mirelui Tău celui ceresc;
Bucură-te, căci cu toate chinurile la care ai fost supusă, ai rămas neclintită în credința cea adevărată;
Bucură-te, că mulți dintre privitori au crezut prin tine în Hristos Dumnezeu, care te ocrotea ca pe o aleasă comoară;
Bucură-te, că de adevăratul Dumnezeu nu te-ai lepădat niciodată;
Bucură-te, că pentru aceasta, cu mărire veșnică ai fost împodobită;
Bucură-te, căci cu mari daruri te-a înzestrat Domnul pentru care ai pătimit și viața ți-ai dat;
Bucură-te, și ne întărește în fața ispitelor cu darul Tău;
Bucură-te, Sfântă Muceniță Chiriachi, pentru Hristos mult pătimitoare!

Condac 6

Ușurează, cu rugăciunile tale, Sfântă Muceniță Chiriachi, nevoile vieții pământești și gătește calea mântuirii pentru toți credincioșii din țara noastră, cei străjuiți de moaștele sfinte ale mâinii tale, înaintea cărora, plecându-ne cu umilință și cu credință nestrămutată rugându-ne, Îl preamărim pe Dumnezeu cu cântare de laudă: Aliluia!

Icos 6

Fiind închisă în temniță, te-ai învrednicit, preafericită, de cercetarea Domnului Hristos, care ți S-a arătat în slavă, spunându-ți: „Nu te teme, Chiriachi, de chinurile celor ce pot ucide trupul, dar nu și sufletul. Darul meu este cu tine și din toate suferințele te voi izbăvi”. Astfel ți-a vindecat sângerările, trupul ți-a împuternicit, sufletul ți-a înveselit, iar pe noi ne-a învățat să-ți cântăm așa:
Bucură-te, că ai fost bătută fără milă pentru Hristos, care a răbdat bătăi pentru noi;
Bucură-te, ca prin răbdarea ta ai înfrânt pe vrajmașul cel nevăzut;
Bucură-te, că răni ai răbdat pe trupul Tău pentru Domnul Hristos;
Bucură-te, că Dumnezeu Însuși ți-a vindecat rănile trupului tău cel fecioresc;
Bucură-te, că Domnul Hristos, Lumina Lumii, ți S-a arătat în temniță;
Bucură-te, că prin închisoarea pământească ai intrat în minunatul salaș al cerului;
Bucură-te, că ți-ai împodobit strălucita haină a muceniciei cu sângele Tău vărsat pentru credință;
Bucură-te, că și îngeri de lumină au fost trimiși să te întărească în suferință;
Bucură-te, că ei ți-au deschis ușile lăcașului ceresc al Domnului;
Bucură-te, că prin rugăciunile tale noi ne vindecăm de suferințele trupești și sufletești;
Bucură-te, ajutătoarea noastră în necazurile și în nevoile vieții pământești;
Bucură-te, Sfântă Muceniță Chiriachi, pentru Hristos mult pătimitoare!

Condac 7

Silindu-se păgânul tiran să te întoarcă de la adevărata credință cu făgăduieli amăgitoare și cu chinuri înfricoșătoare n-a izbutit, pentru că tu cunoscând îndemnul lui Dumnezeu: Îndrăzniți, Eu am biruit lumea, i-ai răspuns cu îndrăzneală: Nu te mai osteni, chinuitorule, căci cu nimic nu mă vei despărți de adevăratul Dumnezeu, pe Care neîncetat Îl voi lăuda cântându-I: Aliluia!

Icos 7

Întrecut-ai hotarele firii omenești cu răbdarea ta, Sfântă Muceniță, și cu ostenelile tale ai biruit pe vrăjmașul mântuirii noastre. Pentru aceasta și noi care primim prin tine mare ajutor în necazuri, îți cântăm, Chiriachi preafericită:
Bucură-te, că sângele tău, a izvorât vindecări celor ce te cheamă cu credință;
Bucură-te, că asemenea lui Daniil, marele proroc, ai fost aruncată în mijlocul fiarelor;
Bucură-te, că și leii s-au îmblânzit înaintea ta;
Bucură-te, că pentru aceasta ai preamărit pe Dumnezeu;
Bucură-te, că adusă ai fost spre jertfă, ca o mielușea mărturisind pe Hristos Mielul lui Dumnezeu;
Bucură-te, că nici o pătimire nu te-a despărțit de Hristos Domnul;
Bucură-te, că neîncetat ai purtat grijă de podoaba cea aleasă a sufletului;
Bucură-te, că adevăratului Dumnezeu I-ai adus ca dar, credința și jertfa vieții tale;
Bucură-te, că un înger al Domnului te-a dezlegat de trup, fără a-l mai tăia prigonitorii tăi;
Bucură-te, că îngerul Domnului a înfățișat sufletul tău cel sfințit Mirelui Hristos;
Bucură-te, că cetele sfinților te-au primit zicând:
Bucură-te, Muceniță Chiriachi, mult pătimitoare!

Condac 8

Asemenea fiului celui risipitor, ne-am cheltuit viața departe de adevărul și de dragostea lui Hristos Care S-a răstignit pentru noi. Când sfârșitul nostru se apropie, iar pocăința ne lipsește în ceasul cel înfricoșător al judecății, către tine strigăm: Sfântă Muceniță Chiriachi, cea cu daruri dăruită, ajută-ne cu rugăciunile tale să ne învrednicim de bucuria mântuirii sufletelor noastre, ca neîncetat să cântăm Lui Hristos Dumnezeu: Aliluia!

Icos 8

Cu dumnezeiască râvnă luptându-te împotriva necredinței și a păcatului, ai ieșit biruitoare, Sfântă Muceniță Chiriachi. Pentru aceasta te lăudăm noi credincioșii, ca una ce ești împodobită cu mare har de la Dumnezeu. Deci, acum te rugăm, fecioară sfântă, să primești împreună cu rugăciunile noastre și cântarea de laudă:
Bucură-te, că și prigonitorii s-au mirat de îndelungă răbdarea ta;
Bucură-te, că Însuși Dumnezeu ți-a alinat durerile pătimirilor tale;
Bucură-te, apărătoare neînfricată a credinței noastre creștinești;
Bucură-te, ceea ce ai mers numai pe câmpia desăvârșitei curății;
Bucură-te, că pe calea cea grea a muceniciei ai călătorit;
Bucură-te, ceea ce ai fost întărită cu putere de sus, pentru războiul împotriva celor de jos;
Bucură-te, că ai fost îmbrăcată cu platoșa răbdării asemenea apostolilor și mucenicilor;
Bucură-te, căci prin însuși curajul tău ai stins puterea îngrozirilor și a chinurilor păgânești;
Bucură-te că, asemenea tinerilor din Babilon, ai cântat: Binecuvântat este Dumnezeul părinților noștri;
Bucură-te, că prin rugăciunea ta, ai primit roua mântuirii din văpaia focului;
Bucură-te, apărătoarea creștinilor de focul patimilor și vâltoarea necazurilor;
Bucură-te, Muceniță Chiriachi, mult pătimitoare!

Condac 9

Prin rugăciunile și prin pătimirile tale pentru adevărul cel mântuitor, te-ai învrednicit, Muceniță prealăudată, de mare putere de la Dumnezeu. De aceea și noi, alergăm la tine și te rugăm: Grăbește și mijlocește pentru noi păcătoșii ca să nu ne osândească Dreptul Judecător după măsura greșelilor noastre, ci să ne miluiască după mare mila Sa, pentru ca totdeauna cu inimă curată împreună cu tine să-I cântăm: Aliluia!

Icos 9

De boli și de dureri fiind loviți, și de tot felul de supărări fiind asupriți, de nedreptăți și de vrăjmași înconjurați fiind, cu dragoste alergăm la ajutorul tău, de Hristos purtătoare Muceniță Chiriachi, și cu credință te rugăm: Înalță rugăciuni către Bunul Dumnezeu, ca să ne izbăvească din toate încercările și necazurile, și să ne păzească în pace și în neprihănire până la sfârșitul vieții, ca să îți cântăm:
Bucură-te, că de întinăciunea sufletului și a trupului neatinsă te-ai păzit;
Bucură-te, că te-ai logodit cu cerul;
Bucură-te, crin al fecioriei, care ai crescut în mijlocul spinilor idolești;
Bucură-te, că pe pământ ți-ai păstrat nestinsă candela credinței;
Bucură-te, că în toată Anatolia și Bitinia au strălucit faptele tale creștinești;
Bucură-te, că și în Nicomidia pe toți i-ai uimit cu frumusețea sufletului tău;
Bucură-te, că toți credincioșii se întăresc din puterea credinței tale cea nebiruită;
Bucură-te, că de binecuvântarea Mântuitorului Hristos te-ai învrednicit;
Bucură-te, că în cer te îndulcești de lumina neapusă a lui Dumnezeu;
Bucură-te, că în corul fecioarelor pe Mirele Hristos, cu doxologii Îl preamărești;
Bucură-te, că și în cetele mucenicilor sălășluiești;
Bucură-te, Muceniță Chiriachi, mult pătimitoare!

Condac 10

Povățuitoare și vrednică ocrotitoare a vieții noastre, pe tine te avem, Sfântă Muceniță Chiriachi, aleasă mireasă a lui Hristos. Pentru aceasta cu evlavie te rugăm, izbăvește-ne pe noi de ispitele patimilor; îndreptează viața noastră cu pânzele rugăciunilor tale și cârmuiește corabia sufletului nostru la limanul mântuirii, pentru ca împreună cu tine să cântăm Preamilostivului Dumnezeu: Aliluia!

Icos 10

Viețuind în curăție și înfruntând bărbătește pe hulitorii de Dumnezeu, către Dânsul ai strigat: La mireasma Mirelui meu am alergat, Doamne, și în muntele cel sfânt al Evangheliei m-am suit și nu mă înfricoșez de cei ce încearcă să mă întoarcă de pe calea mântuirii. Pentru aceasta și noi te lăudăm și-ți cântăm:
Bucură-te, prea aleasă fecioară care acum sălășluiești în ceruri;
Bucură-te, că răbdarea din credință și curăția vieții sunt săbii neînfrânte ale mucenicilor;
Bucură-te, că nu ai luat în seamă frumusețea cea din afară a trupului cel pieritor;
Bucură-te, că frumusețea cea din lăuntrul tău cu adevărat ai prețuit;
Bucură-te, că te-ai împodobit cu frumusețea fecioriei, asemenea îngerilor;
Bucură-te, că minunat ai crescut ca o mlădiță din vița sfântă a Evangheliei;
Bucură-te, că ai arătat roadele credinței celor ce viețuiesc după cuvântul Domnului Hristos;
Bucură-te, că pilda vieții tale s-a făcut mireasma adevăratei viețuiri;
Bucură-te, că Duhul Sfânt ți-a dăruit dumnezeiască înțelepciune;
Bucură-te, stea strălucitoare prin care noaptea rătăcirii noastre se luminează;
Bucură-te, grabnică ajutătoare în nevoi și în necazuri;
Bucură-te, Muceniță Chiriachi, mult pătimitoare!

Condac 11

Când ispitele ne împresoară și credința slăbește și când necazurile ne apasă, alergăm la tine, Sfântă Muceniță Chiriachi, care te-ai arătat neclintită în credință și te-ai învrednicit să fii ascultată de Dumnezeu. De aceea, roagă-L, Sfântă Chiriachi, pe Hristos Domnul să ne dăruiască tărie în credință și ajutor în necazuri nouă, celor ce cântăm: Aliluia!

Icos 11

Dacă a văzut Apolonie chinuitorul că nimic nu izbutește cu îngrozirile și cu chinurile, la care te-a supus iar cei de față urmau pilda ta, adorând pe Dumnezeul Cel adevărat, a poruncit ca să te ucidă cu sabia. Tu însă, muceniță ai cerut să-ți îngăduie să te rogi lui Dumnezeu înainte de moarte. Iar pe când te rugai ai adormit în Domnul care a primit în cer sufletul tău. De aceea, noi te lăudăm zicând:
Bucură-te, că îngăduit ți-a fost ca înainte de tăiere să te rogi Domnului tău;
Bucură-te, că și atunci, înainte de moarte, ai învățat pe credincioși să rămână neclintiți în credința creștină;
Bucură-te, că Dumnezeu ți-a ascultat rugăciunea și ți-a luat la Dânsul sfințitul tău suflet;
Bucură-te, că trupul cel chinuit de păgâni a adormit liniștit, uimind și prin aceasta pe ucigașii tăi;
Bucură-te, că pentru suferințele tale de pe pământ, plată bogată ți-ai adunat în ceruri;
Bucură-te, că ai fost primită cu dragoste și cu cântări de laudă în cetele sfinților;
Bucură-te, că atunci mulțimile care te priveau, glas din cer au auzit strigând: Mergeți, fraților, și predicați pe Dumnezeu, Cel în Treime slăvit;
Bucură-te, că ostașii și cei ce erau de față au slăvit pe Dumnezeu;
Bucură-te, că au dobândit mântuirea sufletelor lor și cei ce au urmat pilda ta;
Bucură-te, că prin aceasta și ei au primit, împreună cu tine, răsplata Mântuitorului Hristos;
Bucură-te, binevestitoare, că pilda ta întărește credința noastră;
Bucură-te, Muceniță Chiriachi, mult pătimitoare!

Condac 12

Trupul tău cel chinuit și martirizat a fost îngropat de către binecredincioșii creștini în pământul din care a fost luat. Izvor de binecuvântări se revărsau asupra celor ce se apropiau cu credință de sfintele tale moaște și se rugau către tine cu inima frântă și smerită. Bolile se vindecau, patimile se curățau iar vrăjmașii văzuți și nevăzuți se potoleau. Prin harul Bunului Dumnezeu și purtarea de grijă a vrednicului episcop al Hușilor Iacob Stamati, o mana din sfintele tale moaste, prea fericită Muceniță Chiriachi, a fost adusă de la Sfântul Munte Athos și cu cinste a fost așezată în biserica „Sfinții Apostoli Petru și Pavel” din Huși, pentru a preamări pe Dumnezeu Cel minunat întru Sfinții Săi, cântându-I: Aliluia!

Icos 12

Ca să nu te lipsești de dragostea lui Hristos și de mântuirea sufletului, nu te-ai temut Sfântă Chiriachi a-ți da trupul cel fecioresc la suferințe și a înfrunta pe prigonitorii Evangheliei Domnului Hristos. Focul nu te-a înspăimântat, bătăile nu te-au slăbit, închisoarea nu te-a înfricoșat, fiarele n-au putut să te îngrozească, iar moartea ca pe o binecuvântare ai primit-o, prin care socoteai să mergi mai grabnic la Mirele tău și Dumnezeul nostru. Pentru aceasta și noi îți cântăm așa:
Bucură-te, mărturisitoare a dreptei credințe;
Bucură-te, surparea idolilor păgâni;
Bucură-te, răbdare nebiruită;
Bucură-te, fecioară înțeleaptă;
Bucură-te, mireasă a lui Hristos;
Bucură-te, floare a Bisericii;
Bucură-te, icoană a sfințeniei;
Bucură-te, candelă a Evangheliei;
Bucură-te, mireasmă a rugăciunii;
Bucură-te, mir al faptelor bune;
Bucură-te, laudă a Sfintei Treimi;
Bucură-te, Muceniță Chiriachi, mult pătimitoare!

Condac 13

O, Sfântă Muceniță Chiriachi, nu înceta a te ruga Domnului și Dumnezeului nostru Iisus Hristos, ca să împlinească cererile noastre cele către mântuire, învrednicindu-ne a-I cânta întotdeauna împreună cu tine: Aliluia! (Acest condac se zice de trei ori).

Apoi se zice Icosul întâi și Condacul întâi

Icos 1

Pornind păgânul împărat Dioclețian prigoană înfricoșată pentru nimicirea Evangheliei lui Hristos, insufla groază și împrăștia moarte asupra dreptcredincioșilor creștini. Tu însă, Fecioară Chiriachi, ai înfruntat trufia lui, i-ai nesocotit poruncile și nu te-ai înfricoșat de îngrozirile tiranului. Ai predicat pe Dumnezeul Cel adevărat și ai umilit pe vrăjmașii Crucii. Pentru aceasta și noi îți cântăm:
Bucură-te, că ai avut părinți binecredincioși pe Dorotei și Evsevia;
Bucură-te, că și ei au fost chinuiți și uciși, pentru că au mărturisit dreapta credință;
Bucură-te, că ai crezut în dragostea lui Dumnezeu și în ascultarea Evangheliei;
Bucură-te, că ai venit în lume, în zi de Duminică, al cărei nume îl porți;
Bucură-te, că ai fost hărăzită Domnului încă de la naștere;
Bucură-te, că viață virtuoasă ai dus din copilărie;
Bucură-te, că preafrumoasă la chip ai fost, dar și mai aleasă ți-a fost frumusețea sufletului;
Bucură-te, că preaînțeleaptă hotărâre ai luat să rămâi fecioară;
Bucură-te, că ai adus dumnezeiescului Mire, drept zestre, credința vitejească și dragostea până la jertfă;
Bucură-te, că prin nevoințele tale, rodul mântuirii ți-ai agonisit;
Bucură-te, că înaintea sicriului moaștelor tale căzând noi, credincioșii, îți strigăm:
Bucură-te, Sfântă Muceniță Chiriachi, pentru Hristos mult pătimitoare!

Condac 1

Adunându-ne să cerem ajutorul Sfintei Mucenițe Chiriachi în nevoile și necazurile ce ne cuprind pe noi, să o lăudăm pentru nevoințele sale cele purtătoare de biruință și să-i strigăm cu credință: Fecioară sfântă, roagă pe Milostivul Dumnezeu să ne dea cuvânt luminat, pătrunderea minții și curăția în gând și în fapte bune, ca să preamărim cum se cuvine vitejia ta prin care ți-ai dat trupul jertfă fără de prihană lui Hristos Dumnezeu, și să-ți cântăm totdeauna: Bucură-te, Sfântă Muceniță Chiriachi, pentru Hristos mult pătimitoare!

Rugăciune către Sfânta Muceniță Chiriachi

O, prea sfântă și întru tot lăudată mare muceniță Chiriachi, care pentru Hristos ai pătimit, ca pildă să ne fii de adevărată credință și răbdare, primește acum această smerită rugăciune, de la noi nevrednicii robii tăi, căci către tine, ca la un adevărat izvor de tămăduiri grabnic folositor alergăm, cinstind sfintele tale moaște și chipul icoanei tale, în genunchi, care cu credință, cu adâncă evlavie și cu lacrimi te rugăm:

Înalță cugetul tău, Sfântă muceniță Chiriachi, către Domnul și Mântuitorul nostru Iisus Hristos, pe Care Roagă-L, iertare de păcate și mare milă să ne dăruiască nouă și poporului cel binecredincios, ploaie la bună vreme, roade îmbelșugate pământului, și bună stare întregii lumi.

Roagă-L să ne dăruiască viață lină și fără de păcat, credința ortodoxă să o întărească, întărâtările ereticilor să le nimicească, pe vrăjmașii noștri să-i îmblânzească, ura să o stingă, dragostea să o înmulțească, războaiele să le oprească și pace lumii să dăruiască.

Sfântă Muceniță, dăruiește bună înțelegere soților, căsătorie binecuvântată tinerilor, iubire de fii părinților, copiilor ascultare față de părinți.

Sfântă Muceniță mult pătimitoare, cere de la Hristos Domnul pentru noi îndurare și tuturor păcătoșilor îndreptare; înțelepciune ierarhilor, râvnă duhovnicească preoților, împodobire cu virtuți călugărilor, sănătate, iertare de păcate și mântuire, tuturor credincioșilor; fii mijlocitoare înaintea Dreptului Judecător, pentru noi smeriții robii tăi, împreună cu Sfânta de Dumnezeu Născătoare și pururea Fecioara Maria și cu toți sfinții cei bineplăcuți lui Dumnezeu, preamărind pentru toate binefacerile revărsate asupra noastră: pe Tatăl, pe Fiul și pe Sfântul Duh, Dumnezeu, zicând: Slavă Ție, Dumnezeule cel prea mărit întru Sfinții Tăi, în vecii vecilor! Amin.

Care este povestea leilor din icoanele Sfintei Mucenițe Chiriachi?

 

Așa cum am mai spus și în alte rânduri, în tradiția ortodoxă, prietenia dintre sfinți și animale are rădăcini adânci și dezvăluie înțelepciunea divină care străbate întreaga creație a lui Dumnezeu. Sfinții, în lumina credinței ortodoxe, sunt modele de iubire și compasiune, iar relația lor cu animalele nu reprezintă doar o simplă interacțiune, ci o manifestare a armoniei adânci dintre om și restul creației lui Dumnezeu. În această lumină, prietenia sfinților cu animalele devine o oglindă a dragostei divine care leagă toate ființele, o expresie a grijii lui Dumnezeu pentru întreaga Sa creație.

Pe de altă parte, însă, nu este un secret faptul că martirii și mucenicii Bisericii primelor secole creștine au servit drept hrană fiarelor sălbatice, că animale dintre cele mai fioroase le-au curmat viața sau le-au provocat răni cimplite. De aceea, cu prilejul prăznuirii Sfintei Mucenițe Chiriachi din ziua de 7 iulie, am considerat că este interesant să aflăm din ce motiv această Muceniță a primelor veacuri creștine este reprezentată în unele icoane alături de mai mulți lei și care este fundamentul acestei imagini neobișnuite. Aflați și dumneavoastră răspunsul, în rândurile de mai jos!

Sfânta născută într-o zi de duminică

În timpul domniei împăratului Dioclețian, în anul 282, în Asia Mică trăia un creștin pe nume Dorotei împreună cu soția sa, Evsevia. Deși erau printre familiile-model pentru creștinii acelei vremi, supărarea lor cea mai mare era că nu aveau copii. După o vreme în care s-au rugat, au postit și au dăruit din puținul lor celor aflați în nevoie, Dumnezeu s-a îndurat de ei și i-a binecuvântat cu o fetiță. Pentru că Îi promiseseră Domnului că, dacă le va dărui un copil, îl vor dărui Lui, și-au respectat făgăduința. Pentru că fiica lor s-a născut într-o zi de duminică – Ziua Domnului – i-au pus ei numele Chiriachi (kiriaki în limba greacă înseamnă „duminică”.

Crescută de mică în credința creștină, Chiriachi a fost inițiată în învățăturile creștine și astfel Sfânta a dobândit o frumusețe sufletească deosebită. Însă, Dumnezeu a înzestrat-o și cu frumusețe trupească, motiv pentru care cei doi părinți ai ei au îndemnat-o să trăiască în feciorie și-n ascultare pentru a fi pregătită să fie mireasă a lui Hristos. Iar Sfânta Chiriachi a ascultat cuvântul părinților ei și l-a împlinit întocmai. Până în ziua în care, un păgân bogat, care viețuia în cetate, auzind de la ceilalți despre frumusețea și bunătatea tinerei fecioare, a hotărât s-o ceară de mireasă pentru fiul său. Când a auzit Sfânta despre acest fapt, a mărturisit că este mireasa lui Hristos și că dorește să moară în feciorie. Refuzul ei l-a înfuriat atât de tare, încât acesta i-a scris lui Dioclețian și i-a denunțat că sunt creștini și nu se închină la idoli.

Pentru cei care nu știu, persecuția creștinilor din timpul împăratului Dioclețian, cunoscută și sub numele de Marea Persecuție, a fost una dintre cele mai severe și sistematice persecuții împotriva creștinilor din Imperiul Roman. Motivațiile lui Dioclețian pentru inițierea persecuției includeau dorința de a restaura vechile tradiții romane și unitatea religioasă a imperiului. Creștinismul, cu refuzul său de a adora zeii romani și de a participa la cultul imperial, era văzut ca o amenințare la adresa coeziunii sociale și politice. Mulți creștini au fost martirizați în această perioadă, fie prin execuție publică, fie prin torturi severe. Printre ei s-au numărat Sfântul Gheorghe, Sfânta Lucia, Sfântul Sebastian și Sfântul Pantelimon.

Astfel, aflând împăratul despre mărturisirea lor, i-a chemat la el pe toți trei, iar tatăl Sfintei Chiriachi, Dorotei, i-a răspuns că atât el cât și familia sa au fost crescuți în credința adevărată și nimic nu va schimba tăria credinței lor. Drept urmare, împăratul a ordonat biciuirea lui Dorotei și, ulterior, l-a trimis pe el și pe Evsevia la ighemonul Iust, în Armenia Mică, unde au fost martirizați. La rândul ei, Sfânta Chiriachi a fost trimisă la Maximian, ginerele lui Dioclețian, în Nicomidia. Acesta, impresionat de frumusețea ei, i-a propus să se căsătorească cu o rudă a împăratului dacă va renunța la credință. Însă, Sfânta Chiriachi nu s-a lăsat nici de această dată, zicând că nimic nu poate să o despartă de Hristos.

Leii din icoanele Sfintei Chiriachi

Atunci, ei au început să o chinuiască și să o supună la torturi groaznice. Au bătut-o, i-au smuls părul din cap, au aruncat-o în foc, însă un nor trimis de Dumnezeu cu ploaie l-a stins. De fapt, în acest episod al martiriului ei găsim și răspunsul la întrebarea din titlul articolului nostru. Conform tradiției, în timpul persecuțiilor la care a fost supusă, Sfânta Chiriachi a fost aruncată și într-un amfiteatru pentru a fi sfâșiată de lei. Însă, leii nu au atacat-o, ci s-au comportat maim ult decât pașnic, gudurându-se ca niște miei în jurul ei. Atunci, mulți locuitori au cetății au înțeles că Sfânta Chiriachi este, cu adevărat, un om al lui Dumnezeu și că aceasta este, de fapt, o minune petrecută sub ochii lor. Mulți păgâni L-au mărturisit atunci pe Hristos și au primit Sfântul Botez.

În viața Sfintei Chiriachi citim că nu s-a înfricoșat deloc nici la vederea leilor, nici când a fost supusă la celelalte chinuri. Dimpotrivă, cu un curaj greu de egalat, de acolo, din arena cu lei, îi spunea cezarului Maximian: „Vezi bine că nicicum nu mă poți întoarce de la credința mea. Căci de mă arunci în foc, mai înainte de mine Cei Trei Tineri în foc au fost aruncați și prin credință s-au mântuit; iar de mă arunci la fiare, mai înainte de mine marele Daniil Prorocul la fiare a fost aruncat, dar prin credință s-a mântuit; iar de mă arunci în mare, mai înainte de mine lona Prorocul a fost în pântecele chitului trei zile și trei nopți și prin credință s-a mântuit; dacă tăișului sabiei mă dai, mai înainte de mine Cinstitul Botezător loan sabiei a fost dat și credincioșia lui l-a mântuit. Căci ca și tuturor acestora, mie viața îmi este a muri pentru Hristos”. Minunea aceasta a îmblânzirii leilor a fost consemnată, mai apoi, și în Acatistul Sfintei Chiriachi, spre a da mărturie tuturor despre credința statornică și despre curajul mărturisirii ei: „Bucură-te, că și leii s-au îmblânzit înaintea ta; Bucură-te, că pentru aceasta ai preamărit pe Dumnezeu”.

În cele din urmă, în martiriul Sfintei Chiriachi citim că Maximian a trimis-o la Ilarion, stăpânitorul Bitiniei, care era vestit pentru cruzimea sa față de creștini. În cele din urmă, pentru că n-au înduplecat-o să renunțe la Hristos, au hotărât să o scoată din cetate și să îi taie capul, însă n-au mai ajuns să facă asta. Sfânta Chiriachi a cerut puțin timp ca să se roage lui Dumnezeu pentru tărie și putere și astfel, după ce și-a încheiat rugăciunea, s-a întins pe pământ și și-a dat sufletul în mâinile Domnului. Atunci, din cer s-a auzit o voce care le-a spus celor de față: „Mergeți, fraților, și propovăduiți la toți măririle lui Dumnezeu!”. Trupul i-a fost îngropat cu evlavie mare de către creştini, iar la mormântul ei s-au petrecut multe minuni. Astăzi, o parte din capul Sfintei Muceniţe Chiriachi se păstrează în Mănăstirea „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” din Egialias (Grecia), iar o altă parte se găseşte în Muntele Athos. De asemenea, mâna dreaptă a Sfintei Mari Muceniţe Chirachi se află – din 1787 – și în țara noastră: în Catedrala „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel” din Huşi, ocrotindu-i pe toți cei care merg să îi aducă prinos de rugăciune și de mulțumire.

În loc de concluzie, un singur gând: curajul Sfintei Chiriachi ar trebui să fie o sursă de inspirație pentru noi toți. Asemenea ei, suntem și noi chemați să luptăm cu ispita, în orice chip s-ar înfățișa aceasta în viețile noastre și indiferent de circumstanțele dificile sau de provocările pe care le întâmpinăm. Curajul și credința ei nezdruncinată ne îndeamnă să fim martori și mărturisitori ai Domnului în viața de zi cu zi și să ne implicăm, la propriu, în a aduce lumina și nădejdea întru Hristos în jurul nostru. Oriunde ne-am afla!

Sfanta Mucenita Chiriachi

 

• 

  
  

Auzind Sfânta Chiriachi hotărârea uciderii ei, a cerut vreme să se roage. Atunci s-au arătat niște îngeri luminoși veniți ca să-i primească sufletul pentru a-l duce la Mirele său Cel Ceresc, iar ea s-a culcat încet la pământ, încredințându-se în mâinile lui Dumnezeu.

În zilele împăratului Dioclețian, la anul 282, era un creștin, anume Dorotei, împreună cu soția sa, care se chema Evsevia. Aceștia, fiindcă erau fără de fii, s-au rugat lui Dumnezeu ca să le dea rod, făgăduind să-I dăruiască Lui pe copilul ce se va naște. Deci a ascultat Dumnezeu rugăciunea lor și au născut un prunc de parte femeiască în ziua de duminică, lucru pentru care au și numit-o pe pruncă Chiriachi, ce înseamnă duminică. Deci botezând-o, au crescut-o cu învățătura și cuvântul Domnului, după Apostolul Pavel, păzind-o pe fecioară curată, fiindcă făgăduiseră a o afierosi lui Dumnezeu.

Iar într-o zi, un păgân bogat, care viețuia în cetate, auzind lăudându-se frumusețea și bunătatea obiceiurilor tinerei fecioare, a hotărât s-o însoțească cu fiul său. Și spunând el lui Chiriachi de aceasta, ea a mărturisit că este mireasa lui Hristos și că dorește să moară în feciorie. In vremea aceea, Dioclețian a ridicat prigoană asupra creștinilor, iar păgânul mâniindu-se, s-a dus și a pârât la împărat pe Chiriachi și pe părinții ei, cum că sunt creștini. Deci tiranul i-a chemat și i-a întrebat de ce defaima zeii. Dorotei a răspuns cu îndrăzneală că a învățat de la părinții săi să nu cinstească decât pe Unul Dumnezeu, Cel ce a făcut cerul și pământul și Care s-a întrupat pentru a noastră mântuire. Atunci împăratul a poruncit să fie biciuit, dar pentru că Dorotei nici sub lovituri nu înceta să batjocorească pe idoli, l-a trimis împreună cu Evsevia la ighemonul Iust, ce se afla în părțile Militinei, în Armenia cea mică. Deci acela i-a pus la chinuri, apoi a poruncit să le taie capetele.

Iar pe Chiriachi, Dioclețian a trimis-o la ginerele său, cezarul Maximian, care se afla în Nicomidia. Acela uimindu-se de frumusețea fecioarei, i-a făgăduit că o va însoți cu o rudenie a împăratului, dacă se va închina idolilor. Dar Chiriachi nu s-a plecat deloc, zicând că nimic nu poate să o despartă de Hristos. Atunci Maximian a poruncit să o întindă la pământ și să o bată cu vine de bou, până va muri. Deci ostașii au bătut-o până au ostenit și s-au schimbat între ei de trei ori, dar mucenița a rămas nesimțitoare la lovituri și încă mai mult strălucea de har. Pentru aceasta tiranul se mânia asupra ostașilor ce o chinuiau pe mucenița, crezând că aceștia nu o lovesc cu toată puterea, din milă față de ea. Atunci sfânta a zis către Maximian: „Nu te înșela, Maximiane! Niciodată nu mă vei birui, căci harul lui Dumnezeu îmi este în ajutor!”.

Atunci Maximian a trimis pe sfânta la Ilarion, stăpânitorul Bitiniei, care era vestit pentru cruzimea sa față de creștini. Acela citind scrisoarea lui Maximian, a amenințat-o pe mucenița cu chinuri groaznice, dar Chiriachi i-a răspuns că i-ar fi mai ușor să înmoaie fierul, decât să o supună pe ea. Deci chinuitorul a poruncit să o spânzure de păr și să o ardă cu torțe, dar ea a rămas nepăsătoare, ca și cum ar fi fost fără de trup. Iar noaptea următoare, Hristos i s-a arătat în temniță și i-a vindecat rănile, făgăduindu-i să o treacă toate încercările cu harul Său.

Deci chinuitorul s-a spăimântat văzând-o vindecată dimineața, dar a crezut că zeii au tămăduit-o și a dus-o în capiștea idolilor. Acolo rugându-se sfânta lui Hristos, s-a făcut cutremur mare, încât s-au zdrobit idolii și s-au făcut praf. După aceasta, a urmat și o furtună de vânt, care a împrăștiat praful idolilor, făcându-i pe păgâni să fugă. Doar Ilarion a rămas în capiște blestemând, dar un fulger venit din cer a ars fața lui, încât a căzut din scaun și a murit. Atunci a venit un alt stăpânitor, cu numele Apolonie, și fiind înștiințat de cele întâmplate, a poruncit să se aprindă un foc mare, ca să fie aruncată sfânta în flăcări. Deci ostașii încingând un cuptor mare, au aruncat-o pe Chiriachi înăuntru. Dar ea a stat acolo mai multe ceasuri în rugăciune, cu mâinile întinse spre cer, fără să fie arsă deloc. Și deși era vară și senin, a apărut un nor și s-a făcut o ploaie mare, care a stins focul. A fost aruncată apoi la doi lei sălbatici, dar fiarele, simțind sfințenia ei, se gudurau ca miei. Și mulți păgâni, minunându-se de un lucru ca acesta, au mărturisit pe Hristos și au fost uciși. Iar a doua zi, stăpânitorul văzând că nu poate să o înduplece în nici un chip, a stătut la judecată și a dat asupra sfintei hotărârea să fie ucisă afară din cetate, prin tăierea capului.

Auzind Chiriachi această hotărâre, a cerut vreme să se roage. Deci s-a rugat îndelung, mulțumind lui Hristos care a învrednicit-o să mărturisească numele Său înaintea împăraților și a ighemonilor, și Care i-a păzit fecioria neîntinată. Atunci s-au arătat niște îngeri luminoși veniți ca să-i primească sufletul pentru a-l duce la Mirele său cel ceresc, iar ea s-a culcat încet la pământ, încredințându-se în mâinile lui Dumnezeu. Deci când ostașii au mers aproape de dânsa, vrând să-i taie capul, au văzut-o moartă și s-au spăimântat. Și s-a făcut glas dumnezeiesc către dânșii: „Mergeți, fraților, și propovăduiți la toți măririle lui Dumnezeu!”. Și în vreme ce ostașii s-au întors să spună ighemonului cele văzute, creștinii care se ascundeau de frica păgânilor au luat trupul sfintei și l-au îngropat într-un loc potrivit, lăudând pe Dumnezeu, cel slăvit întru sfinții săi.