Obiceiuri și tradiții românești de Crăciun și Anul Nou Crăciunul

 Obiceiuri și tradiții românești de Crăciun și Anul Nou Crăciunul la români este o importantă sărbătoare religioasă. În satele românești, unde tradiția se mai păstrează femeile și bărbații încep pregătirile cu mult timp înainte de această sărbătoare. Bărbații își fac ordine în curte, curăță grajdurile (locurile unde adăpostesc animalele), iar femeile își curăță casele și pregătesc mâncare tradițională specifică acestei sărbători: cozonaci, colaci, sarmale și alte bunătăți românești. Sărbătoarea Nașterii Domnului se ține pe 25, 26 și 27 decembrie. În Ajunul acestei sărbători (seara dinaintea zilei de 25) în toate satele din țară începe colindatul. Acesta este cel mai important obicei românesc de Crăciun, grupuri de copii, băieți și fete, femei și bărbați merg din casă în casă și duc vestea Nașterii Mântuitorului prin colindele lor (cântece specifice de Crăciun, care conțin acest mesaj), după ce colindă, ei sunt răsplătiți la fiecare casă cu diferite bunătăți. Colindătorii sunt primiți cu bucurie deoarece se spune că ei aduc sănătate și un an prosper, apoi sunt recompensați cu nuci, mere, colaci și, mai recent, bani. În Maramureș, cei care colindă sunt oameni în toată firea. Obiceiul este să treacă pe la fiecare casă, iar apoi, cu tot cu gazdele care i-au omenit (ospătat, servit cu bunătăți), să continue colindatul. Postul Crăciunului ia sfârșit și fiecare se poate bucura de mâncărurile rituale: preparatele din porc, sarmalele, colacii și cozonacii, prăjiturile și vinul. Cele trei zile de sărbătoare ale Crăciunului aduc liniște și pace în case. Există și o perioadă de post culinar și spiritual ce se ține înaintea Crăciunului, timp de șase săptămâni sfârșindu-se în noaptea de Crăciun. În Ajun de Crăciun există obiceiul de a se împodobi în casă sau în curte un brad cu diferite globuri, cu beteală ori cu bomboane de ciocolată numite saloane. În aceste zile sfinte – 25, 26 și 27 decembrie – se respectă tradiții vechi de sute de ani. Colindatul este unul dintre aceste obiceiuri. Atât grupuri de copii, cât și grupuri de adulți se strâng laolaltă și merg să colinde la casele vecinilor sau la casele altor oameni. Atunci se cântă „O ce veste minunată”, o melodie foarte veche și foarte populară în popor, cât și „O brad frumos”. Totodată colindătorii sunt serviți cu produse alimentare (colaci făcuți în casă) sau bani. Persoanele de origine slave din România sărbătoresc și în data de 7 ianuarie Crăciunul pentru că de fapt Crăciunul lor este pe aceea dată la două săptămâni după Crăciunul românesc, ortodox. Toți colindătorii, indiferent de vârstă, primesc un colac – ce simbolizează soarele; de asemenea ei primesc mere și nuci. În ziua de Crăciun nu se spală rufele și nu se dă nimic de împrumut; animalele din ogradă primesc mâncare din belșug; se spune că dacă animalele se culcă pe partea stângă atunci iarna va fi lungă și geroasă. Și în zona Moldovei, Crăciunul este o sărbătoare importantă. Toate activitățile ce au loc în ziua Ajunului sunt de fapt un ritual pentru protecția animalelor, a livezilor și a gospodăriei: femeile fac curat în toată casa și pregătesc colaci, iar bărbații au grijă să înapoieze orice lucru luat cu împrumut. Tot în această zi, femeile coc un colac de forma cifrei 8, care în primăvară urmează să fie afumat și pus între coarnele boilor ce ară pământul. În Ajun, femeile pregătesc masa de Crăciun, care trebuie să conțină vreo 12 feluri de mâncare, multe dintre acestea fiind din carne de porc, sacrificat cu câteva zile mai înainte. Tot în ziua 2 Ajunului încep să meargă colindătorii pe la casele oamenilor: de dimineață colindă copiii cei mai mici, spre după-amiază școlarii, iar către seară colindă tinerii. În Bucovina se crede că toate colindele sunt rostite pentru ca diavolii să dispară, iar satul să fie curat în noaptea de Crăciun; de asemenea, se spune că este un mare păcat dacă o gospodărie are ușa închisă în Ajunul Crăciunului și nu poate să-i primească pe colindători. În Ialomița, cetele de colindători cutreieră ulițele satelor și gospodăriile țărănești, făcând tradiționalele urări, melodiile și textele poetice ale colindelor fiind minunate. Adevăratul colindat se desfășoară în seara și noaptea de Crăciun. Colindătorii se adună în cete și își aleg un conducător numit de obicei „vătaf” sau „jude”. Colindătorilor propriu-ziși li se alătură câțiva flăcăi cu sarcina să poarte, în saci și traiste, darurile primite. Odată intrați în curtea casei, colindătorii își deapănă repertoriul înaintea membrilor casei, adunați în prag, cântecele fiind întotdeauna însoțite de dansuri. Apoi, gazda invită colindătorii în casă, unde înainte de așezarea la masă pentru ospățul comun, vătaful (liderul) cetei poruncește să se cânte alte câteva colinde. Numărul colindelor depinde în mare măsură de rangul gazdei și de belșugul de daruri pe care ea urmează să le ofere colindătorilor. Steaua Un alt obicei care în timp și-a pierdut semnificația este mersul cu 'steaua' – obicei vechi ce se întâlnește la toate popoarele creștine. Acesta avea menirea de a vesti oamenilor nașterea lui Hristos: copiii care mergeau cu 'steaua' se deghizau în magi și vesteau marea minune. Cântecele despre stea provin din surse diferite: unele din literatura bizantină ortodoxă, altele din literatura latină medievală a Bisericii Catolice, câteva din literatura de nuanță Calvină și multe din ele, chiar din tradițiile locale. Micul cor al stelarilor, care intră în casă în zilele Crăciunului, cântă „Steaua sus răsare”, precum și alte cântece. Bradul de Crăciun Simbolul sărbătorilor de iarnă este mult doritul brad de Crăciun. Acesta exista în tradițiile românești cu mult înainte de era creștină. Bradul este cel mai important arbore din obiceiurile românești, fiind prezent la cele mai importante evenimente din viața unui om: botezul, căsătoria și înmormântarea. Se consideră că bradul aduce noroc, viață lungă, prosperitate și fertilitate, motiv pentru care oamenii își împodobesc casa cu crengi de brad. În ziua de azi, toată lumea abia așteaptă să împodobească bradul; acest obicei are loc în ajunul Crăciunului sau în noaptea de Crăciun, când Moș Crăciun aduce, pe lângă cadouri, și bradul frumos împodobit cu globuri și beteală. Capra Acest obicei ține, de regulă, de la Crăciun până la Anul Nou. Măștile care evocau personaje biblice sunt înlocuite de masca unui singur animal, al cărui nume variază de la o regiune la alta: cerb în Hunedoara, capră sau țurcă în Moldova și Ardeal, boriță (de la bour) 3 în Transilvania de sud. În Muntenia și Oltenia, capra e denumită „brezaia” (din cauza înfățișării pestrițe a măștii) și obiceiul se practică mai ales de Anul Nou. Capra se face dintr-un lemn scurt, cioplit în formă de cap de capră, care se învelește cu hârtie roșie, peste care se pune o altă hârtie, neagră, mărunt tăiată și încrețită, sau se lipește o piele subțire cu păr pe ea. Cercetătorii presupun că dansul caprei, precum și alte manifestări ale măștilor zoomorfe (care înfățișează animale) întâlnite în satele românești la vremea Crăciunului provin din ceremoniile sacre arhaice închinate morții și renașterii divinității. Dansul Ursului Umblatul cu Ursul este întâlnit doar în Moldova, de Anul Nou. Ursul este întruchipat de un flăcău purtând pe cap și umeri blana unui animal, împodobită în dreptul urechilor cu ciucuri roșii. Masca este condusă de un „ursar”, însoțită de muzicanți și urmată, adesea, de un întreg alai de personaje (printre care se poate afla un copil în rolul „puiului de urs”). În răpăitul (zgomotul) tobelor sau pe melodia fluierului și ajutată de un ciomag (băț mare și gros), masca mormăie și imită pașii legănați și sacadați ai ursului, izbind puternic pământul cu tălpile. Semnificația este purificarea și fertilizarea solului în noul an. Există ipoteza că la originea acestui obicei s-ar afla un cult dacic. Plugușorul și Sorcova În prima zi a noului an, se merge cu Plugușorul și cu Sorcova, obiceiuri ce invocă prosperitatea și belșugul pentru gospodăria celui care primește colindătorii. Se spune că cei care nu primesc cetele de colindători vor avea necazuri și sărăcie în anul ce vine. 4 În ajunul Anului Nou, în Moldova, cete de flăcăi și de bărbați de curând însurați pleacă cu Plugul. Străvechi obicei agrar (care se referă la agricultură – cultivarea pământului – ocupație străveche a românilor) derivat dintr-o practică primitivă, trecut printrun rit de fertilitate, Plugușorul a ajuns o urare obișnuită de recolte bogate în anul care abia începe. Plugușorul este întotdeauna însoțit de strigături, pocnete de bici și sunete de clopoței, dar plugul adevărat, tras de boi, a fost înlocuit cu timpul de un plug miniatural, mai ușor de purtat, sau de buhaiul care imită mugetul boilor. La sate, „Plugușorul” este însă extrem de complex, iar alaiurile care merg din casă în casă duc cu ele chiar un plug. „Aho, aho, ho-ho / Mâine anul se-noiește / Plugușorul se pornește / Si începe a brazda / Pe la case a ura / Iarna-i grea, omătu-i mare, Semne bune anul are / Semne bune de belșug / Pentru brazda de sub plug”, sunt primele versuri ale Plugușorului, care tradițional se cântă în ultima zi a anului. De asemenea, odată cu intrarea în Noul An, de Sfântul Vasile, este bine să se ureze pentru bunăstare, iar în acest sens „Sorcova” este cel mai cunoscut colind. Un obicei de Anul Nou, care aduce mare bucurie copiilor, este umblatul cu Sorcova. Aceștia au o crenguță înmugurită de copac sau o sorcovă confecționată dintr-un băț în jurul căruia s-au împletit flori de hârtie colorată. Numele de sorcovă are originea în cuvântul bulgar surov (verde fraged), făcând aluzie la ramura abia îmbobocită, ruptă odinioară dintr-un arbore. Atingând de mai multe ori persoanele cu sorcova sunt făcute urări de bine și bunăstare celui vizat.

Harta mâinilor

#kinetoterapie

#recuperare #kinetoterapie #masaje #terapii #ianuarie #fizioterapie #miscareaesentavietii Drenajul limfatic, Tratare fracturi, Masajul reflexogen, Tratare paraplegie, Tratare scolioza, Tratare umar dureros simplu, Hidrokinetoterapie, Gimnastica medicala, Recuperare kinetica și Tratare gonartroza Programe individualizate de kinetoterapie, fizioterapie, masaj medical, #dureri #osteoartrita #artritareumatoidă #reabilitare #fracturiosoase #medicbun #recuperaremedicala

100 de afirmații pozitive pentru bani

100 de afirmații pozitive pentru bani

Banii vin la mine din toate părțile, în cantități crescânde, din multiple surse de venit.

Creez valoare și Universul mă recompensează.

Sunt un manager excelent al banilor.

Am o minte de milionar. Pe zi ce trece îmi cresc veniturile.

Sunt 100% responsabil pentru veniturile mele.

Eu fac banii, nu banii mă fac pe mine.

Sunt capabil să generez o mulțime de bani și să păstrez o mare cantitate din aceștia.

E ceva normal să am bani din plin.

În fiecare zi devin tot mai bun în ceea ce fac și astfel descopăr roadele abundenței.

Sunt recunoscător că am o abundență nelimitată în viața mea.

Sunt un magnet pentru abundența nesfârșită pe care o atrag cu atitudinea mea pozitivă.

Sunt binecuvântat că sunt abundent în sănătate și prosperitate.

Sunt acordat cu abundența succesului.

Sărbătoresc abundența a tot ce există în viața mea.

Viața este o binecuvântare frumoasă.

Sunt acordat cu Universul și fluxul său.

Totul se întâmplă spre binele meu cel mai înalt.

Caut îndrumarea lui Dumnezeu. El este mereu alături de mine.

Dumnezeu este grozav și toate planurile Sale sunt cele mai bune pentru mine.

Primesc tot ce vreau să am.

Sunt un magnet pentru succes.

Atrag în viața mea dragostea, sănătatea și succesul.

Îmi iau angajamentul și creez o cale potrivită pentru a-mi crește veniturile.

Sunt atât de încântat, deoarece toate visurile mele se împlinesc.

Lucrurile mărețe par să vină întotdeauna înaintea mea.

Sunt o persoană fericită.

Oportunitățile apar exact atunci când trebuie și întotdeauna.

Sunt plin de energie și viață.

Sunt un om bun. Merit să am succes, bani și fericire.

Mă iubesc pentru cine sunt.

Totul funcționează întotdeauna pentru mine.

Sunt foarte motivat și productiv.

Nu contează ce cred alții despre mine, pentru că știu cine sunt.

Sunt incredibil de recunoscător pentru tot succesul meu.

Folosesc gândirea pozitivă pentru a manifesta o viață pozitivă.

Aleg să gândesc pozitiv și să creez o viață minunată pentru mine.

Mi se pare ușor să reușesc în tot ceea ce fac.

Oamenii se uită la mine și se întreabă cum atrag atât de natural succesul.

Sunt atât de fericit și de recunoscător pentru viața mea.

Am o viață bogată!

Sunt atât de recunoscător pentru banii pe care îi am. Viața lucrează în favoarea mea.

Iubesc cine sunt și îmi iubesc viața.

Obiectivele și visurile mele devin întotdeauna realitate.

Mă pasionează să fiu constant mai bun și mai de succes.

Universul mă ajută întotdeauna să-mi ating obiectivele.

Visurile mele se concretizează în fața ochilor mei.

Bogăția Universului circulă în viața mea și curge spre mine în avalanșe de prosperitate.

Banii mă vor la fel de mult, exact așa cum și eu îi vreau pe ei. Apreciez banii.

Sunt foarte motivat și ambițios.

Mi se pare ușor să fiu optimist și să atrag cantități din ce în ce mai mari de bani.

Permit doar gânduri pozitive să-mi rămână în minte.

Sunt capabil să depășesc orice obstacole financiare care îmi ies în cale.

Bogăția este peste tot în jurul meu. Văd bogăția.

Sunt înconjurat de abundență.

Când mă duc după ceea vreau, ceea ce vreau vine la mine.

Mintea mea este un magnet pentru toate lucrurile bune.

Am succes în toate domeniile vieții mele.

Sunt recunoscător că sunt atât de sănătos, de fericit și că am succes.

Succesul îmi vine în mod natural.

Tot ceea ce fac rezultă, întotdeauna, într-un mare succes.

Nu pot da greș niciodată, pentru că tot ce se întâmplă contribuie la faptul că sunt și devin din ce în ce mai bun.

Semințele măreției mele stau în mintea și în inima mea.

Afirmațiile mele pentru succes dau întotdeauna roade.

Oamenii sunt inspirați de succesul meu. Atrag tot ceea ce vreau.

Am un succes incredibil.

Ceva extraordinar mă așteaptă astăzi. Este o zi fenomenală!

Chiar acum sunt exact cine vreau și unde vreau să fiu.

Oamenii sunt atrași de mine pentru că am întotdeauna succes.

Fac progres continuu în toate domeniile vieții.

Viața mea devine din ce în ce mai bună și mai prosperă financiar.

În fiecare zi mă apropii de obiectivele și de visurile mele.

Am voința și dorința de a atinge cote nelimitate de succes.

Pot și realizez tot ce îmi propun.

Merit să am succes.

Îmi exprim darurile și Universul mă recompensează.

Bogăția și succesul sunt normale pentru mine.

Sunt fericit, sănătos și bogat.

Merit să câștig mai mulți bani.

Văd fericire și succes oriunde merg.

Oriunde mă duc, creez bucurie, dragoste și succes.

Credințele mele îmi determină realitatea și sunt stăpânul credințelor mele.

Sunt o forță pentru schimbarea pozitivă.

Acțiunile mele crează prosperitate și abundență în mod constant.

Sunt demn de bogăția pe care o doresc.

Cu banii mei, contribui la schimbarea lumii în bine.

Am puterea de a-mi crea viața așa cum o doresc.

Pot muta munții cu mintea mea.

Cred profund că pot realiza orice.

Merit și am libertate financiară. Eu îmi creez libertatea financiară.

Viața mea este plină de abundență și prosperitate.

Întotdeauna am din plin tot ceea ce vreau. Prin gândurile mele, atrag ceea ce îmi doresc.

Știu ceea ce vreau și reușesc.

Primesc cu recunoștință și ofer cu generozitate.

Sunt destinat măreției.

Astăzi fac pași spre realizarea viselor mele.

Tot ce mi-aș putea dori sau aș avea nevoie există deja, așteaptă să vină la mine.

Mă simt împrospătat, entuziasmat și hotărât să excelez astăzi.

Sunt împăcat cu faptul că am sume mari de bani.

Gândurile și ideile mele sunt semințele succesului meu.

Cred că sunt destui bani pentru toată lumea.

Banii îmi permit să fiu cea mai bună versiune a mea.

Legenda spune

 

Legenda spune că trei surori, fetele unui nobil sărac, nu se puteau mărita datorită situației financiare precare. Se spune ca atunci când fata cea mare a ajuns la vremea măritișului, Nicolae, ajuns deja episcop, a lăsat noaptea, la ușa casei nobilului, un săculeț cu aur.

Povestea s-a repetat întocmai și când a venit vremea de maritiș pentru cea de a doua fată. Când i-a venit vremea și celei de a treia fete, nobilul a stat de pază pentru a afla cine era cel care le-a făcut bine fetelor sale. În acea noapte l-a văzut pe episcopul care lăsa săculețul cu aur. Se spune că Sfântul Nicolae s-a urcat pe acoperiș și a dat drumul săculețului prin hornul casei, într-o șoseta pusă la uscat, motiv pentru care a apărut obiceiul agățării șosetelor de șemineu.

După ce tatăl fetelor a văzut cele întâmplate, Nicolae l-a rugat să păstreze secretul, însă acesta nu a rezistat tentației de a povesti mai departe. De atunci, oricine primea un cadou neașteptat îi mulțumea lui Nicolae pentru el. Cei trei săculeți cu aur făcuți cadou fetelor de nobil au devenit simbolul Sfântului Nicolae sub forma a trei bile de aur (în iconografia apuseană).

 

Sfântul Neculai (Nicolai, Nicolae, și cărturește : Nicolae) se mai numește prin unele părți din Transilvania și Sân-Nicoară sau Sân-Micoară.

Prin Bucovina, se crede că Sf. Nicolai este al doilea sfânt făcut de Dumnezeu, că stă alături de Părintele ceresc în stânga Lui, și că în noaptea de către Sf. Vasile, Dumnezeu și cu Sf. Neculai stau la masă, arătându-se lumii în lumină mare, atunci când cerurile se deschid de trei ori.

Sf. Neculai orânduiește soarele : cu privire la acest rost însemnat, iată ce scrie d-l G. Coșbuc, sprijinindu-se pe credințele poporului nostru :

„Soarele e pus de Dumnezeu să lumineze pământul, dar el îngrozit de răutățile câte le vede pe pământ și sătul de acest drum veșnic, întruna vrea să fugă și să scape de vederea pământului. Așa cum umblă el de-a curmezișul peste pământ, de la răsărit spre asfințit, tot își schimbă drumul și fuge cu răsărirea, când spre miazăzi, când spre miazănoapte, că doar-doară va putea ajunge odată să facă sfârșit pământului și el să stea să se odihnească pe cer și să nu mai aibă de înconjurat pământul. Iar sfârșitul pământului va fi atunci când soarele va ajunge să răsară de la sfințit și să sfințească la răsărit, adică tocmai întors de cum e astăzi.

Dar Dumnezeu nu voiește lucrul acesta și de aceea a pus stăjer la miazănoapte pe Sân-Nicoară și la miazăzi pe Sân-Toader, ca să ție calea soarelui și să-l abată din cale.

Și cică primăvara ajunge soarele în fuga lui pe la Sân-Toader și atunci ia cu el nouă babe rele și aduce ploi, și ninsori și prăpădenii de vreme rea, că doară-doară va scăpa nevăzut de Sân-Toader pe o vreme ca aceea. Și mai-mai să-l scape Sân-Toader, căci soarele apucă să fugă înainte : dar atunci Sân-Toader cu nouă cai are să se ia după soare și-l fugărește, îl aleargă să-l prindă. Și fuge după soare treisprezece săptămâni, și abia îl ajunge colo departe-departe, spre miazăzi. Și cum îl ajunge, îl și întoarce de la miazăzi spre răsărit.

Și se întoarce soare și merge, merge spre răsărit, dar când ajunge la locul lui cel cel orânduit de Dumnezeu nu se astâmpără ci fuge înainte spre miazănoapte, că doară va putea fugi pe de cealaltă parte. Și atunci îi iese în cale Sân-Nicoară și-l prinde, și-l trimite îndărăt. Și soarele iarăși face ce a făcut, și tot așa o parte întruna cu Sân-Toader și cu Sân-Nicoară.

Dar odată și odată tot o să scape el de păzitorii lui : dacă nu de Sân-Toader, dar de Sân-Nicoară tot o să scape, că Sân-Toader e tânăr și are cai, dar Sân-Nicoară n-are cai și e bătrân. „

Ziua dată de Dumnezeu în stăpânire este joia.

Cu privire la acest sfânt, poporul nostru cunoaște următoarea povestire care se aude prin Bucovina:

„Dumnezeu a făcut contract cu Nifărtache, ca cei vii să fie a lui Dumnezeu și cei morți ai lui Nifărtache. Dar văzând Dumnezeu că e rău, a trimis pe Sf. Neculai să întrebe cine poate lua contractul acela de la el. Sf. Neculai a stat treizeci de ani la poarta iadului. Îl vede Nifărtache și trimite pe un drăcușor la dânsul, să-l întrebe ce vrea. Când a ajuns drăcușorul departe, Sf. Neculai la făcut praf.
– Ei, da mânios e, zice Nifărtache : – ian du-te tu, dară să nu te apropii de el, a zis altui drac.

Acesta l-a întrebat de departe și Sf. Neculai i-a spus. Atunci Nifărtache i-a răspuns:
– Numai acel ce se va naște din Duh sfânt va putea să-l ia.

Dumnezeu a trimis duhul său de s-a născut Domnul Hristos.

Când a fost Domnul Hristos de treizeci de ani, a mers și l-a luat și de atunci au rămas oamenii să fie judecăți după păcatele lor. „

Prin Bucovina se mai spune că Sf. Neculai (înainte de a fi sfânt, desigur), era bețiv mare, dar avea multă putere : la Sf. Neculai se roagă oastea când merge la bătălie, că Sf. Neculai șade călare pe un tun, – așa se vede scris. Pe Sf. Neculai și turcii îl țin și s-a luat obiceiul în armată ca să se roage la Sfântul cel țin turcii.

Un bocet ne arată pe Sf. Neculai cu unele rosturi în soarta sufletelor pe lumea cealaltă.

Draga noastră mămicuță
Iubita noastră miluță!
Eu ți-aș mai spune ceva :
Roagă-l pe cene-i ruga,
Roagă-l pe Sân-Neculai
Să-ți facă parte în rai!

Prin munții Sucevei și prin unele părți din Bucovina, se crede că hoții se roagă acestui sfânt, ca să le ajute în isprăvile lor, de aici poate a ieșit și numele de Sfântu-Niculae din cui sau Sf. Niculae de pe coardă, ce se dă biciului sau vărguței, – nănașei, – cu care părinții amenință pe copii prea obraznici, arătând biciul sau nuiaua numai cu degetul.

Gospodinele se roagă lui Sf. Neculai pentru ajutor, iar fetele pentru noroc. O rugăciune care se aude și prin jud. Dolj e aceasta :

Sfinte Nicolae, chiabur mare,
Pune munților hotare
Și dă ruble ferecate
Fetelor nemăritate!

Bărbații duc lumânări la biserică și dau liturghii.

Prin unele părți din Oltenia, Sf. Neculai se serbează pentru ajutor la boale, dar mai ales la lovituri.

Prin județul Muscel se fac praznice.

Iarna, după spusa multora, începe la Sf. Neculai. Sf. Neculai e un moș bătrân cu barbă albă. Atunci trebuie să-și scuture negreșit Sf. Neculai barba lui cea albă, adică trebuie să ningă neapărat. Iar când se întâmplă câteodată ca la Sf. Neculai să fie locul negru, atunci se zice :
– Hei, a-ntinerit Sf. Neculai.

La Sân-Ion se duce neaua (se înfrânge iarna) dacă a adus-o Sân-Nicoară cu cal alb, sau cu alte cuvinte, dacă a venit Sân-Nicoară pe cal alb, Sân-Ion va merge pe cal negru, atunci se vaduce iarna.

Prin județul Suceava se zice că atunci când Sf. Neculai găsește Bistrița neânghețată pune pod peste ea.

Ziua începe să se mărească puțin : „La Sf. Neculai se întoarce noaptea la ziuă cu cât se sucește puiu-n găoace”, zice poporul.

Sărbătorile românilor,

 

Colindul ardelean ne spune despre rosturile Sf. Neculai pe ape:

„Sfântul Nicolae

Praznic și-a făcut.

Pe cine-a chemat?

Tot oameni bătrâni,

Tot de sama lui.

Și și-a mai chemat

Pe Sfântul Ion,

Naș lui Dumnezeu,

Și a mai chemat

Pe bun Dumnezeu.

Da el n-a voit,

Că el a fost dus,

Jos pe mare-n jos.

La mijloc de mare,

Nouă corăbioare,

Cinci sunt de creștini,

Patru de păgâni.

Cele de creștini

Tare se rugau,

Tare se-nchinau,

Ș-apoi pomeniau

Pe bun Dumnezeu.

Cele de păgâni,

Nici nu se rugau,

Nici nu pomeniau

Pe bun Dumnezeu.

Domnul că vedea,

Și se mânia,

Și mi le-neca!"

 

Dragilor, voi știți ce reprezintă nuielușa dăruită de

Moș Nicolae?

In noaptea de 5 spre 6 decembrie, copiii, dar și cei mari îl așteaptă pe Moș Nicolae, sfântul bland, unul dintre cei mai îndrăgiți, care le aduce în cizmulițele și ghetuțele curățate cu grijă un mic dar, alături de o nuielușă.

Legendele și tradițiile dedicate lui Moș Nicolae vorbesc despre puterea lui neobișnuită, invocată de soldații care porneau la luptă, de ajutorul dat ca stăpân al apelor, marinarilor, de grija purtata sufletelor, de sprijinul acordat fetelor sărace la măritat. De aici, de la legenda potrivit căreia Sf. Nicolae a lăsat noaptea la ușa sau fereastra casei trei fete sărace, trei pungi cu aur, pentru ca acestea să se mărite după cuviință și să nu ajungă să se vândă, s-a ajuns la obiceiul de a face daruri, pe ascuns, în noaptea de Ajun a Sf. Nicolae.

Nuielușa sau bățul Sf. Nicolae este o interpretare și preluare a unui fapt din istoria bisericeasca. Sf. Nicolae, episcop al Mirelor Lichei, lângă Sion, a făcut parte dintre cei 318 părinți episcopi care, la Sinodul Ecumenic de la Niceea din 325, au combătut erezia lui Arie, ce negă esență divina a Mântuitorului.

Se spune că, în focul disputei, Sf. Nicolae, altfel de o blândețe ieșită din comun, l-ar fi pălmuit pe eretic, amintirea gestului sau pedepsitor dăinuind în conștiința populara prin „bățul lui Mos Neculai”.