Ploaie de luminã si binecuvântãri peste sufletele voastre , Oameni minunati ♥️🥰🙏🧡🌹💋❣️

🌼 Ceea ce te deranjează la ceilalți, te învață să lucrezi cu răbdare și acceptare.

🌼 Cel care te abandonează, îți oferă posibilitatea de a munci la detașare.

🌼 Ceea ce îți dezlănțuie furia până la extrem, îți arată că trebuie să lucrezi compasiunea și mila.

🌼 Cei care au putere asupra ta să-ți schimbe stările emoționale, te învață că trebuie să înveți să te stăpânești.

🌼 Ceea ce urăști și dezgusti în ceilalți, este o oportunitate de a lucra iubire necondiționată.

🌼Ceea ce nu poți controla, este să-ți arăți că trebuie să dai drumul și să lași să curgă în deplină libertate.

Totul, absolut totul, este o proiecție, o manifestare a stării voastre de conștiință, care vă arată în mod constant acele aspecte ale identificării voastre cu „eul inferior” (eul) pe care trebuie să le eliberați și să le transcendeți.Nu forța pe nimeni să fie altfel decât este!
Fiecare este cât înțelege, cât vede. Îngăduința și răbdarea sunt virtuți ale Iubirii. Dar să nu le aștepți de la nimeni. Dacă le ai nu deveni orb, orgolios și trufaș...sunt căile pierzaniei. În același timp fii neclintit în judecată dreaptă, nu uita că fiecare are o menire, respectă menirea fiecăruia. Lupul te poate mușca și a doua oară chiar dacă l-ai hrănit flamand fiind,nu are nicio vină!
Nu confunda lucrurile, menirea fiecăruia este scrisă înainte de a veni aici.
Privește cu iubire... mergi fără să te audă nimeni, dăruiește fără să aștepți recunoștință, iubește fără să aștepți nimic. Rămâi unde este cel mai cald inimii... pentru că acolo îți vei regăsi...menirea.

Ploaie de luminã si binecuvântãri peste sufletele voastre , Oameni minunati ♥️🥰🙏🧡🌹💋❣️

Paraclisul Maicii Domnului -40 de zile pentru implinirea dorintelor

 

Maicuta Domnului vine imediat in ajutorul celor care o cheama.Preasfânta Născătoare de Dumnezeu este mama noastră ,sa vorbim mereu cu Ea ,ca un copil cu maicuta sa.Sa vorbim in fiecare zi cu Maicuta Domnului si sa-i spunem durerile noastre.

Rugăciunile către Maica Domnului sunt vindecătoare de răni şi făcătoare de minuni. Ele transformă suferinţa în linişte sufletească, şi aduce pace în inima zbuciumată.

Nici o rugăciune stăruitoare către Maica Domnului nu rămâne fără răspuns. Apropiindu-ne de ea, Îl găsim pe Însuşi Fiul ei, Iisus Hristos, Cel care ne dă nouă nu doar bunătăţile acestei lumi, ci mai ales viaţa veşnică.

Paraclisul Maicii Domnului se citeşte 40 de zile pentru:

– Alinarea de suferinţe trupeşti
– Vindecarea de boli incurabile
– Eliberare din patima beţiei
– Găsirea unui loc de muncă sau păstrarea serviciului
– Căsătorie grabnică
– Naştere de copii
– Împăcarea în familie
– Evitarea divorţului sau întoarcerea soţului
– Izbăvirea de procese
– Odihna celor adormiţi sau la moartea cuiva drag
– Pentru luminarea minţii şi întărirea în credinţă

Nu atât pentru împlinirea cererilor noastre mărunte, ci mai ales ca semn de evlavie pentru infinita dragoste pe care ne-o poartă nouă Maica Domnului trebuie să ne rugăm ei, citind Acatistele sau Paraclisul ei. La fel de puternice sunt şi rugăciunea Brâul Maicii Domnului, Acatistul Bunei Vestiri sau Acatistul Sfântului Acoperământ al Maicii Domnului.

Paraclisul Maicii Domnului se poate săvârşi aşadar atât la vreme de întristare, cât şi în bucurie. Mare dar revarsă Maica Domnului acolo unde găseşte o inimă sinceră, rugătoare şi plină de nădejde în ajutorul ei.

Citirea Paraclisului Maicii Domnului 40 de zile aduce cu sine înfăptuirea unui miracol, prin împlinirea unei dorinţe arzătoare. Unii mărturisesc că au primit ajutor „fulger” de sus, un ajutor nevăzut în dificultăţile pe care le aveau.

Acatistele şi Paraclisele Maicii Domnului sunt cele mai puternice rugăciuni de împlinire a cererilor pe care le putem face: la vreme de necaz sau întristare, în boli şi suferinţe trupeşti, în lipsuri, în dorinţa de a ne căsători, de a întemeia o familie sau de a păstra o familie fericită.

✝ Dacă citim acatistul Buneivestiri a Maicii Domnului de 12 ori, ni se va îndeplini orice dorinţă care ne este de folos.✝

 

‘’ Am urcat şi am stat câteva zile şi pe vârful Athosului, împreună cu ei. Acolo se află o bisericuţă închinată „Schimbării la Faţă a Mântuitorului”. Într-una din seri, ne-am aşezat cu toţii în strănile bisericuţei şi cineva dintre noi a propus să povestim o minune întâmplată cu noi. A început călugărul, care avea 50 de ani petrecuţi în Sfântul Munte.

„Eu, părinţilor şi fraţilor, sunt venit aici de la vârsta de 18 ani. Mi-am petrecut viaţa mai mult în pustie, la chiliuţa mea. Odată, pe când ascultam o predică, părintele respectiv spunea că dacă citim acatistul Bunevestiri a Maicii Domnului de douăsprezece ori, ni se va îndeplini orice dorinţă care ne este de folos. Auzind acestea, m-am minunat şi am început să le spun şi oamenilor să citească acest acatist, dar de 40 de ori.

Trece o perioadă de timp, şi, pe când mă aflam la Thessalonic, vine o femeie la mine şi spune că a făcut precum i-am spus, citind acatistul, şi s-a vindecat de cancer; altcuiva i s-a rezolvat rapid o problemă.

Auzind acestea, am rămas pe gânduri. Să vă spun drept: nu citisem niciodată acest acatist; mă ocupam mai mult cu rugăciunea inimii.

În acea seară, ducându-mă acasă, am început şi eu să citesc acatistul Buneivestiri de trei ori, iar apoi m-am culcat. Pe când dormeam, văd în vis că se deschid cerurile şi o văd pe Maica Domnului coborând, înconjurată de slavă. S-a apropiat de mine şi m-a binecuvântat, apoi m-a întrebat de ce am nevoie. I-am arătat capul, zicând că de multe ori mă doare. Atunci ea m-a privit cu blândeţe şi mi-a zis că de acum nu o să mă mai doară. Apoi a continuat, zicând: «De acum înainte să vorbeşti neîncetat la oameni şi eu nu te voi părăsi». M-a binecuvântat din nou şi s-a înălţat iarăşi la cer, precum venise”.

Într-adevăr, pe acest părinte l-am văzut de multe ori vorbindu-le oamenilor şi împărţind gratis broşuri cu acatistul Maicii Domnului.

Acatistul Bunei Vestiri

Condac 1

Apărătoare Doamnă, pentru biruin­ță, mulțumiri, izbăvindu-ne din ne­voi, aducem ție, Născătoare de Dum­ne­zeu, noi, robii tăi. Ci, ca aceea ce ai stăpâni­re nebiruită, izbăvește-ne din toate ne­­voile, ca să strigăm ție: Bu­cură-te, Mireasă, pururea Fecioară!

Icos 1

Îngerul cel întîistătător din Cer a fost trimis să zică Născătoarei de Dum­nezeu: Bucură-te! Și împreună cu glasul cel netrupesc, văzându-Te pe Tine, Doamne, Întrupat, s-a înspăi­mân­­­tat și i-a stat înainte, grăind către dânsa unele ca acestea:
Bucură-te, cea prin care răsare bu­curia,
Bucură-te, cea prin care piere bles­temul,
Bucură-te, chemarea lui Adam celui căzut,
Bucură-te, izbăvirea lacrimilor Evei,
Bucură-te, înălțime, întru care ane­voie se suie gândurile omenești,
Bucură-te, adâncime, care nu te poți vedea lesne cu ochii îngerești,
Bucură-te, că ești scaun Împăratului,
Bucură-te, că porți pe Cel ce poartă toate,
Bucură-te, steaua, care arăți Soarele,
Bucură-te, pântecele dumnezeieștii întrupări,
Bucură-te, cea prin care se înno­iește făptura,
Bucură-te, cea prin care Prunc Se face Făcătorul,
Bucură-te, Mireasă, pururea Fecioară!

Condac 2

Știindu-se pe sine sfânta întru cu­răție, a zis lui Gavriil cu îndrăznire: Preaslăvitul tău glas cu anevoie se arată a fi primit sufletului meu, că naștere cu zămislire fără sămânță, cum îmi spui, cântând: Aliluia?

Icos 2

Înțelesul cel greu de pătruns cău­tând Fecioara să-l înțeleagă, a grăit către cel ce slujea: Din pântece curat, cum este cu putință să Se nască Fiu, spune-mi? Iar el cu frică a zis:
Bucură-te, tăinuitoarea sfatului celui nespus,
Bucură-te, încredințarea celor ce au trebuință de tăcere,
Bucură-te, începătura minunilor lui Hristos,
Bucură-te, capul poruncilor Lui,
Bucură-te, scara Cerului, pe care S-a pogorât Dumnezeu,
Bucură-te, pod care-i treci la Cer pe cei de pe pământ,
Bucură-te, minune, care de îngeri ești mult slăvită,
Bucură-te, ceea ce ești rană de mult plâns a diavolilor,
Bucură-te, ceea ce ai născut Lumina cea neapusă,
Bucură-te, ceea ce n-ai învățat pe nimeni în ce chip s-a petrecut,
Bucură-te, ceea ce covârșești mintea celor înțelepți,
Bucură-te, ceea ce luminezi gându­rile celor credincioși,
Bucură-te, Mireasă, pururea Fecioară!

Condac 3

Puterea Celui de Sus a umbrit-o atunci, spre zămislire, pe cea care nu știa de nuntă, și pântecele ei cel cu bună roa­dă, ca o țarină dulce, l-a arătat tuturor celor ce vor să secere mân­tuire, când vor cânta așa: Aliluia!

Icos 3

Având Fecioara primit în pântece pe Dumnezeu, a alergat la Elisabeta; iar pruncul acesteia, îndată cunoscând în­chinarea ei, s-a bucurat și, cu săltă­ri în pântece, ca și cum ar fi cântat, a grăit către Născătoarea de Dumnezeu:
Bucură-te, vița mlădiței celei ne-vește­jite
Bucură-te, câștigarea rodului celui fără de moarte,
Bucură-te, ceea ce ai lucrat pe Lu­crătorul iubirii de oameni,
Bucură-te, ceea ce ai născut pe Să­ditorul vieții noastre,
Bucură-te, brazdă care ai crescut înmulțirea milelor,
Bucură-te, masă care porți îndestularea milostivilor,
Bucură-te, ceea ce înflorești Raiul desfătării,
Bucură-te, ceea ce gătești adăpos­tire sufletelor,
Bucură-te, tămâia rugăciunii celei primite,
Bucură-te, curăția a toată lumea,
Bucură-te, voia cea bună a lui Dum­nezeu către noi, cei muritori,
Bucură-te, îndrăznirea celor muritori către Dumnezeu,
Bucură-te, Mireasă, pururea Fecioară!  

Condac 4

Vifor de gânduri necredincioase având în sine, înțeleptul Iosif s-a tulburat, uitându-se la tine, cea nea­me­s­tecată cu nunta, gândind că ești furată de nuntă, tu, ceea ce ești fără de prihană. Iar când a cunoscut că zămislirea ta este de la Duhul Sfânt, a zis: Aliluia!

Icos 4

Au auzit păstorii pe îngeri lăudând venirea lui Hristos în trup și, alergând la Acela ca la un păstor, L-au văzut ca pe un miel fără de prihană în bra­țele Mariei, pe care lăudând-o, au zis:
Bucură-te, Maica Mielului și a Păs­torului,
Bucură-te, staulul oilor cuvântătoare,
Bucură-te, ceea ce ești chinuire pentru vrăjmașii cei nevăzuți,
Bucură-te, ceea ce deschizi ușile Raiului,
Bucură-te, că cele cerești se bucură cu cele pământești,
Bucură-te, că cele pământești dăn­țuiesc împreună cu cele cerești,
Bucură-te, gura apostolilor cea fără de tăcere,
Bucură-te, îndrăznirea cea nebiruită a purtătorilor de chinuri,
Bucură-te, temeiul cel tare al credinței,
Bucură-te, cunoștința harului cea lu­minoasă,
Bucură-te, cea prin care s-a golit iadul,
Bucură-te, cea prin care ne-am îmbrăcat cu slavă,
Bucură-te, Mireasă, pururea Fecioară!

Condac 5

Steaua cea cu dumnezeiască merge­re văzând-o magii, au mers pe urma lu­minii ei; și, ținând-o ca pe o făclie, cu dânsa căutau pe puternicul Împărat; și, ajungând la Cel neajuns, s-au bu­curat cântându-I: Aliluia!

Icos 5

Au văzut pruncii haldeilor în bra­țele Fecioarei pe Cel ce a zidit pe om cu mâna; și, cunoscându-L a le fi Stă­pân, deși luase chip de rob, s-au nevoit cu daruri a-I sluji Lui și a-i cânta celei binecuvântate:
Bucură-te, Maica stelei celei neapuse,
Bucură-te, raza zilei celei de taină,
Bucură-te, ceea ce ai stins cuptorul înșelăciunii,
Bucură-te, ceea ce luminezi pe tăi­nuitorii Treimii,
Bucură-te, ceea ce ai aruncat dintru dregătorie pe tiranul cel fără de omenie,
Bucură-te, ceea ce ai arătat pe Dom­nul Hristos, iubitorul de oameni,
Bucură-te, ceea ce ne-ai izbăvit din slujirea cea idolească,
Bucură-te, ceea ce ne curățești de lucrurile cele întinate,
Bucură-te, ceea ce ai stins închi­narea la foc,
Bucură-te, ceea ce ne-ai potolit văpaia patimilor,
Bucură-te, îndreptătoarea înțelep­ciu­nii celor credincioși,
Bucură-te, veselia tuturor neamurilor,
Bucură-te, Mireasă, pururea Fecioară!

Condac 6

Vestitori purtători de Dumnezeu fă­cându-se magii, s-au întors în Babi­lon, săvârșind prorocia Ta; și, măr­turisindu-Te tuturor pe Tine, Hristoase, au lăsat pe Irod ca pe un mincinos, că nu știa să cânte: Aliluia!

Icos 6

Strălucind Tu în Egipt, Lumina ade­vă­rului, ai izgonit întunericul minciunii. Că idolii lui, Mântuitorule, nerăb­dând tăria Ta, au căzut; iar cei ce s-au izbăvit de dânșii cântau către Năs­că­toarea de Dumnezeu:
Bucură-te, îndreptarea oamenilor,
Bucură-te, căderea demonilor,
Bucură-te, ceea ce ai zdrobit stăpâ­nia înșelăciunii,
Bucură-te, ceea ce ai vădit înșelă­ciu­nea idolească,
Bucură-te, mare care ai înecat pe faraonul cel netrupesc,
Bucură-te, piatră care ai adăpat pe cei însetați de viață,
Bucură-te, stâlp de foc care povă­țu­iești pe cei dintru întuneric,
Bucură-te, acoperământul lumii cel mai lat decât norul,
Bucură-te, hrană și potir cu mană,
Bucură-te, slujitoarea bucuriei celei sfinte,
Bucură-te, pământul făgăduinței,
Bucură-te, izvorâtoare de miere și lapte,
Bucură-te, Mireasă, pururea Fecioară!

Condac 7

Vrând Simeon să se mute din vea­cul acesta înșelător, Te-ai dat lui ca un prunc, dar Te-ai făcut cunoscut lui și ca Dumnezeu desăvârșit. Pentru aceea s-a mirat de înțelepciunea Ta cea ne­spusă, cântând: Aliluia!

Icos 7

Arătat-a făptură nouă arătându-Se Făcătorul nouă, celor ce suntem făcuți de Dânsul, răsărind din pântecele cel fără de sămânță și păzindu-l întreg, pre­­cum a fost; ca noi, văzând mi­nu­nea, să o lăudăm, grăind:
Bucură-te, floarea nestricăciunii,
Bucură-te, cununa înfrânării,
Bucură-te, ceea ce ai strălucit chi­pul Învierii,
Bucură-te, ceea ce ai arătat viața îngerească,
Bucură-te, pomul cel cu luminoasă roadă, din care se hrănesc credincioșii,
Bucură-te, copacul cel înfrunzit cu bu­nă umbră, sub care mulți se odihnesc,
Bucură-te, ceea ce ai purtat în pân­tece pe Îndreptătorul celor rătăciți,
Bucură-te, ceea ce ai născut pe Iz­bă­vitorul celor robiți,
Bucură-te, îmblânzirea Judecătorului celui drept,
Bucură-te, iertarea multor greșiți,
Bucură-te, haina celor goi de în­drăzneală,
Bucură-te, dragostea care biruiește toată dorirea,
Bucură-te, Mireasă, pururea Fecioară!

Condac 8

Văzând naștere minunată, să ne înstră­inăm de lume, mutându-ne min­tea la Cer; că pentru aceasta Prea­înaltul Dumnezeu pe pământ S-a ară­tat Om smerit, vrând să tragă la înăl­țime pe cei care-I cântă: Aliluia!

Icos 8

Cu totul a fost între cei de jos, iar de cei de Sus nicicum nu S-a depărtat Cuvântul cel necuprins; că dumnezeias­­că pogorâre a fost, iar nu mutare din loc, și naștere din Fecioară primitoare de Dumnezeu, care aude acestea:
Bucură-te, încăperea lui Dumnezeu celui neîncăput,
Bucură-te, ușa tainei celei de cinste,
Bucură-te, auzirea cea cu neprice­pere pentru cei necredincioși,
Bucură-te, lauda cea fără de îndo­ială a celor credincioși,
Bucură-te, purtătoarea cea prea­sfântă a Celui ce este pe heruvimi,
Bucură-te, sălașul cel preaslăvit al Celui ce este pe serafimi,
Bucură-te, ceea ce ai adunat lucruri potrivnice întru una,
Bucură-te, ceea ce ai unit fecioria și nașterea,
Bucură-te, cea prin care s-a dezlegat călcarea poruncii,
Bucură-te, cea prin care s-a deschis Raiul,
Bucură-te, cheia Împărăției lui Hristos,
Bucură-te, nădejdea bunătăților celor veșnice,
Bucură-te, Mireasă, pururea Fecioară!

Condac 9

Toată firea îngerească s-a minunat de lucrul cel mare al întrupării lui Hristos; că pe Cel neapropiat, ca Dum­­ne­zeu, L-a văzut Om apropiat tuturor, petre­când împreună cu noi și auzind de la toți: Aliluia!

Icos 9

Pe oratorii cei mult-vorbitori îi ve­dem tăcând ca niște pești fără de glas, despre tine, Născătoare de Dumne­zeu, că nu se pricep să spună în ce chip și Fecioară ai rămas, și ai putut naște. Iar noi, minunându-ne de o taină ca aceasta, cu credință cântăm:
Bucură-te, sălașul înțelepciunii lui Dumnezeu,
Bucură-te, comoara rânduielii Lui,
Bucură-te, ceea ce îi arăți pe filo­sofi neînțelepți,
Bucură-te, ceea ce ai vădit pe cei meșteri la cuvânt a fi necuvântători,
Bucură-te, că au înnebunit întrebă­torii cei cumpliți,
Bucură-te, că s-au veștejit făcătorii de basme,
Bucură-te, ceea ce ai risipit vorbele cele încâlcite ale atenienilor,
Bucură-te, ceea ce ai umplut mrejele pescarilor,
Bucură-te, ceea ce ne-ai ridicat din adâncul necunoștinței,
Bucură-te, ceea ce pe mulți i-ai lu­minat la minte,
Bucură-te, corabia celor ce vor să se mântuiască,
Bucură-te, limanul celor ce umblă cu corăbiile acestei vieți,
Bucură-te, Mireasă, pururea Fecioară!  

Condac 10

Vrând să mântuiască lumea, Împo­do­bi­torul tuturor a venit la ea, așa cum Însuși făgăduise; și, Păstor fiind, ca un Dumnezeu, pentru noi S-a arătat om ca și noi. Căci, cu asemănarea che­­mând pe cel asemenea, ca un Dum­­nezeu aude: Aliluia!

Icos 10

Zid ești fecioarelor, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, și tuturor celor ce aleargă la tine, că Făcătorul cerului și al pământului te-a gătit pe tine, Curată, sălășluindu-Se în pântecele tău și învățând pe toți să îți cânte:
Bucură-te, turnul fecioriei,
Bucură-te, ușa mântuirii,
Bucură-te, începătoarea prefacerii celei pline de înțeles,
Bucură-te, dătătoarea darului celui dumnezeiesc,
Bucură-te, că tu ai înnoit pe cei ză­misliți întru rușine,
Bucură-te, că tu ai învățat pe cei lipsiți de minte,
Bucură-te, ceea ce ai stricat pe stri­cătorul gândurilor,
Bucură-te, ceea ce ai născut pe Se­mănătorul curăției,
Bucură-te, cămara nunții celei fără de sămânță,
Bucură-te, ceea ce ai unit cu Dom­nul pe cei credincioși,
Bucură-te, ceea ce între fecioare sin­­gură ai fost hrănitoare de prunc,
Bucură-te, cămara cea împodobită a sufletelor sfinților,
Bucură-te, Mireasă, pururea Fecioară!

Condac 11

Împărate sfinte, de Ți-am aduce cân­­tări și psalmi la număr întocmai ca nisipul, nimic nu plinim cum se cuvi­ne, căci se biruiește toată cântarea care se îndreaptă către mulțimea mi­lelor Tale celor multe, pe care le-ai dat celor ce-Ți cântă: Aliluia!

Icos 11

Făclie primitoare de lumină, arătată celor ce sunt întru întuneric, o vedem pe Preasfânta Fecioară; că, aprinzând în sine Focul cel netrupesc, pe toți îi îndrep­tează spre cunoștința cea dum­ne­­zeiască ce luminează mintea cu ra­za ei și se cinstește cu chemarea aceasta:
Bucură-te, raza Soarelui celui înțe­legător,
Bucură-te, raza Luminii celei neapuse,
Bucură-te, fulgerul care luminezi sufletele,
Bucură-te, ceea ce îi îngrozești pe vrăj­­­mași ca un tunet,
Bucură-te, că dintru tine a răsărit stră­lucirea cea cu multă lumină,
Bucură-te, că ai izvorât râul care curge cu ape multe,
Bucură-te, ceea ce te-ai arătat icoană a cristelniței,
Bucură-te, ceea ce curățești întină­ciunea păcatului,
Bucură-te, baie, care speli conștiința,
Bucură-te, pahar, care dai gust bucuriei,
Bucură-te, mireasma mirosului celui bun al lui Hristos,
Bucură-te, viața veseliei celei de taină,
Bucură-te, Mireasă, pururea Fecioară!

Condac 12

Vrând să dea har datoriilor celor de demult, Dezlegătorul tuturor datorii­lor omenești a venit Singur la cei ce se înde­părtaseră de harul Lui și, rupând za­pisul, aude de la toți cântarea: Aliluia!

Icos 12

Cântând nașterea ta, te lăudăm toți, ca pe o biserică însuflețită, Născă­toa­re de Dumnezeu; că, locuind în pân­tecele tău Domnul, Care ține toa­te cu mâna, a sfințit, a slăvit și a în­vățat pe toți să-ți cânte:
Bucură-te, locașul lui Dumnezeu-Cuvântul,
Bucură-te, sfântă care ești mai mare decât toți sfinții,
Bucură-te, chivot poleit cu Duhul,
Bucură-te, comoara vieții cea nede­șer­tată,
Bucură-te, coroana cea scumpă a împăraților celor credincioși,
Bucură-te, lauda cea de cinste a pre­oților cuvioși,
Bucură-te, stâlp neclintit al Bisericii,
Bucură-te, zidul cel nebiruit al Împărăției,
Bucură-te, cea prin care se înalță biruințele,
Bucură-te, cea prin care cad vrăjmașii,
Bucură-te, tămăduirea trupului meu,
Bucură-te, mântuirea sufletului meu,
Bucură-te, Mireasă, pururea Fecioară!  

Condac 13

O, Maică prealăudată, care ai năs­cut pe Cuvântul, Cel ce este mai sfânt decât toți sfinții, primind acest dar de acum, izbăvește de toată ispita și scoate din chinul ce va să fie pe toți cei care-ți cântă: Aliluia! (Acest Condac se zice de trei ori)

Apoi iarăși se citește Icosul întâi și Con­da­­cul întâi:  

Icos 1

Îngerul cel întîistătător din Cer a fost trimis să zică Născătoarei de Dum­nezeu: Bucură-te! Și împreună cu glasul cel netrupesc, văzându-Te pe Tine, Doamne, Întrupat, s-a înspăi­mân­­­tat și i-a stat înainte, grăind către dânsa unele ca acestea:
Bucură-te, cea prin care răsare bu­curia,
Bucură-te, cea prin care piere bles­temul,
Bucură-te, chemarea lui Adam celui căzut,
Bucură-te, izbăvirea lacrimilor Evei,
Bucură-te, înălțime, întru care ane­voie se suie gândurile omenești,
Bucură-te, adâncime, care nu te poți vedea lesne cu ochii îngerești,
Bucură-te, că ești scaun Împăratului,
Bucură-te, că porți pe Cel ce poartă toate,
Bucură-te, steaua, care arăți Soarele,
Bucură-te, pântecele dumnezeieștii întrupări,
Bucură-te, cea prin care se înno­iește făptura,
Bucură-te, cea prin care Prunc Se face Făcătorul,
Bucură-te, Mireasă, pururea Fecioară!

Condac 1

Apărătoare Doamnă, pentru biruin­ță, mulțumiri, izbăvindu-ne din ne­voi, aducem ție, Născătoare de Dum­ne­zeu, noi, robii tăi. Ci, ca aceea ce ai stăpâni­re nebiruită, izbăvește-ne din toate ne­­voile, ca să strigăm ție: Bu­cură-te, Mireasă, pururea Fecioară!

Rugăciune către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu

O, Preasfântă Născătoare de Dum­ne­zeu, Fecioară stăpână, ceea ce ești mai înaltă și mai presus decât îngerii și arhanghelii și mai cinstită decât toa­tă făptura; mirarea cea mare a în­ge­ri­lor, propovăduirea prorocilor, po­doa­ba cea aleasă a arhanghelilor, întă­rirea cea tare a mucenicilor, lauda cea preamărită a apostolilor, povățuitoa­rea cea tare a călugărilor, înfrânarea cea tare a postitorilor, curăția și slava fecioa­re­lor, veselia cea lină a mai­ci­lor, în­țe­lep­ciunea și învățătura prun­ci­lor, câr­muitoarea săracilor și a vădu­velor; îmbrăcăminte celor goi, sănă­tate celor bolnavi, izbăvire celor ro­biți; liniște celor de pe mare, liman bun celor înviforați, povățuitoare ne­os­te­nită ce­lor rătăciți, mergere ușoară celor călă­tori, odihnă bună celor oste­niți, aco­pe­rământ și scăpare celor asu­priți; nădejde celor fără de nădejde, ajută­toare celor lipsiți; celor săraci bo­găție neîmpuținată, celor întristați de-a pururea mângâiere, celor pe care nu-i iubește nimeni iubire cu smerenie; ce­lor păcătoși mântuire către Dum­­ne­zeu; tuturor creștinilor ocrotire tare, a­ju­tătoare nebiruită și folo­si­toare.

Prin tine, Cel nevăzut S-a făcut văzut, pentru care aducem rugăciune ție noi, robii tăi, Doamna noastră. O, preamilostivă împărăteasă a luminii ce­lei înțelegă­toare și preamărită, care ai născut pe Împăratul nostru, Hristos Dumnezeu, Cel ce dă viață tuturor, ceea ce ești slăvită de cele cerești, minte înge­rească, stea cu totul luminoasă și mai sfântă decât toți sfinții; împărăteasa împăraților, stăpâna tu­turor făpturilor, Fecioară încuviințată de Dumnezeu, Mireasă nestricată, pa­lat al Preasfân­tului Duh, tron de foc al Împăratului celui nevăzut, chivot ce­resc, purtător al Cuvântului lui Dumnezeu, căruța cea în chipul focului; odihna Dumne­zeului celui viu, zămislirea negrăită a tru­pului lui Hristos, cuibul Vulturului ce­resc, turtureaua cea cu bună glă­suire, porumbița cea preabună, lină și fără de răutate; Maică iubitoare de fii, adân­cul milelor, picătura care risipești mâ­nia lui Dumnezeu, adâncimea cea ne­mă­surată, taina cea negrăită, minu­nea cea neștiută, minune nespusă;

Bi­serică nefăcută de mână omenească a Însuși Împăratului tuturor veacuri­lor; tămâia cea cu bun miros, veșmânt cinstit, porfiră de Dumnezeu țesută, Rai sufle­tesc, odrasla pomului celui de viață purtător, floarea cea preafrumoa­să, care ai înflorit nouă veselia ce­reas­că, strugurele mântuirii noastre, paha­rul Împăratului Ceresc, întru care s-a dres de la Duhul Sfânt vinul harului Celui neîmpuținat; solitoarea legii, înce­pă­tura credinței celei adevărate a lui Hristos, turnul cel neclintit, pieirea ere­ticilor, sabia mâniei lui Dumnezeu îm­­po­triva tu­turor celor nelegiuiți; în­grozire diavolilor, biruință în războaie, păzi­toare adevă­ra­tă tuturor creștinilor și lumii încre­din­țată mântuire.

O, întru tot milostivă Doamnă Fecioară, stă­pâ­nă Născătoare de Dumnezeu, auzi-ne pe noi cei ce ne rugăm ție și arată mila ta poporului drept-credincios; roagă pe Fiul tău să ne izbăvească de tot răul. Și păzește locașul acesta și toate orașele și satele creștinești și tot po­porul cel bine-credincios, care scapă la tine și cheamă numele tău cel sfânt, de toate năpas­tele, de boală, de cutremur, de po­top, de foc, de sabie, de venirea altor neamuri asupra noastră și de răz­boiul cel dintre noi, de toate durerile și tot ne­cazul. Ca să nu fie îm­puținați robii tăi nici cu răni, nici cu îngrozire, nici cu moarte, nici cu dreapta mânie a lui Dumnezeu; ci îi păzește și îi mântuiește cu mila ta, Doamnă, ceea ce te rogi pentru noi și pentru buna întocmire a văzduhului, spre vremi adu­cătoare de roadele cele de folos, pe care le dăruiești nouă. Izbăvește, ridică și miluiește din toate nevoile, stăpână preami­los­tivă, Năs­că­toare de Dumne­zeu prea­lă­udată, pe cei ce sunt în primejdii. Adu-ți aminte de robii tăi și nu trece cu vederea lacrimile și suspi­narea lor; ci ne înno­iește pe noi cu bunătatea ta, ca să ne mângâiem cu mul­țumire, aflându-te pe tine ajută­toa­re. Milostivește-te, Doam­nă Prea­cu­rată, spre ajutorul po­po­rului celui binecredincios.

Nădej­dea noastră, adu­nă pe cele risipite: pe cei rătăciți pe cale povățuiește-i, pe cei căzuți de la dreapta credință iarăși la credință întoarce-i, pe cei bătrâni sprijinește-i, pe cei tineri îi învață, pe prunci hrănește-i și preamărește pe cei ce te preamăresc; dar, mai ales, păzește Sfântă Biserica Fiului tău și o ferește întru lungime de zile.

O, milostivă și preaîndurată îm­pă­răteasă a cerului și a pământului, Născătoare de Dumne­zeu, pururea Fecioară, miluiește cu mij­lo­cirea ta po­porul drept-credincios și toată drept-credincioasa creștinătate. Păzește-o sub acoperământul milei tale, apăr-o pe ea cu cinstitul tău aco­pe­rământ și roagă pe Hristos, Dumne­zeul nostru, pe Care mai presus de fire L-ai întrupat, să ne încingă pe noi cu putere de sus, ca să ne putem apăra împotriva vrăjmașilor ce se luptă îm­potriva noastră. Miluiește și mântu­iește prin ru­găciunile tale, Maică, pe Prea Fericitul Părintele nostru (N), Patriarhul Bise­ri­cii Ortodoxe Ro­mâne, pe (Înalt) Prea Sfințitul (Arhi-) Episcopul (și Mitro­po­litul) nostru (N), pe toți ortodocșii arhierei, preoți și diaconi și pe tot clerul bisericesc și pe tot poporul drept-credincios care se închină icoanei tale.

Caută spre noi toți cu folosința ta cea preamilostivă, ridică-ne pe noi din adâncul păcatelor și ne luminează ochii inimii spre cău­ta­rea mântuirii. Milostivă fii nouă aici, iar la înfricoșătoarea Judecată, pe Fiul tău pentru noi roagă-L. Pe cei care s-au mutat întru dreaptă credință, din această viață în cea veșnică, îm­preună cu în­gerii, cu arhanghelii și cu toți sfinții, împărtășește-i ca să stea de-a dreapta Fiului tău și Dumnezeu; și prin rugăciu­nea ta învrednicește pe toți ortodocșii creștini să viețuiască cu Hristos, și cu bucurie în locașurile în­ge­rești să se desfăteze.

Că tu ești, Doam­nă, slavă a celor cerești și ajutătoare a pă­mântenilor; tu ești nădejdea și fo­lositoarea tuturor celor ce aleargă la tine și cer ajutorul tău cel sfânt; tu ești rugătoarea cea fier­binte către Fiul tău și Dumnezeul nostru, că rugăciunile Maicii mult pot spre îmblânzirea Stăpânului. Și, cu a ta mijlocire, în­drăznim să ne apropiem de sfântul altar, de harul preasfintelor și de viață făcătoarelor Taine, deși sun­tem ne­vrednici. Pentru aceea, și pe icoană văzând chipul tău cel întru tot cinstit și pe Cel Atotțiitor cu mâna ținând, ne bucurăm noi păcătoșii și, cu umilință căzând, pe acesta cu dragoste și cu frică îl sărutăm, așteptând, Doam­nă, prin sfintele și de Dumnezeu primitele tale rugăciuni, să ajungem la cele cerești ale vieții celei fără de sfâr­șit, și să stăm fără de rușine în ziua Ju­decății de-a dreapta Fiului tău și Dum­ne­ze­ului nostru, slăvindu-L pe El îm­pre­ună cu Cel fără de început al Lui Pă­rinte și cu Preasfântul și Bunul și de viață făcă­torul Lui Duh, acum și puru­rea și în vecii vecilor. Amin.

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, și acum și pururea și în vecii vecilor! Amin. Doamne, miluiește! Doamne, miluiește! Doamne, miluiește!   Pentru rugăciunile Preasfintei Născătoare de Dumnezeu și pururea Fecioarei Maria, și cu ale tuturor sfinților, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi!

Roaga-te: "Arata-mi, Doamne, calea" sau "Nu da spre tulburare picioarele mele".

 

Ca rugaciunea noastra sa devina mijloc eficace de a educa in noi rugaciunea, trebuie sa o savarsim in asa fel ca si gandul, si inima sa primeasca continutul rugaciunilor ce o alcatuiesc. Iata trei metode foarte simple: sa nu purcezi la rugaciune fara a te pregati, macar putina vreme, pentru aceasta; sa nu o savarsesti la nimereala, ci cu luare-aminte si cu simtire; dupa incheierea rugaciunii sa nu treci indata la indeletnicirile tale obisnuite.

Sa presupunem ca ne-am obisnuit cu rugaciunea; nu se poate spune insa nicidecum ca ea nu ne-ar cere pregatire. De pilda, ce este mai obisnuit decat cititul si scrisul pentru cei ce stiu sa citeasca si sa scrie? Si totusi, asezandu-ne la birou ca sa citim ori sa scriem, nu incepem deodata treaba, ci cu oarecare intarziere atat cat trebuie ca sa luam pozitia potrivita. Cu atat mai mult sunt indispensabile inaintea rugaciunii lucrarile care pregatesc pentru rugaciune, si mai ales atunci cand indeletnicirea dinainte tinea de o cu totul alta sfera decat cea careia ii apartine rugaciunea.

Asadar, purcezand la rugaciune dimineata ori seara, stai putintel in picioare, sau sezi, sau umbla, si straduieste-te in acest rastimp sa-ti trezvesti gandul, rupandu-l de toate cele pamantesti. Dupa aceea, gandeste-te cine este Cel Caruia I te adresezi in rugaciune si cine esti tu, care urmeaza sa incepi acum, si starneste-ti in suflet starea corespunzatoare - de stare inaintea lui Dumnezeu patrunsa de frica evlavioasa si defaimare de sine. Asta este toata esenta pregatirii: a sta inaintea lui Dumnezeu.

Pregatire mica, insa de mare insemnatate. Aici se pune inceputul rugaciunii, iar inceputul este jumatate din lucrare. Dupa ce ai dobandit aceasta asezare launtrica, stai inaintea icoanei si, dupa ce vei fi facut cateva metanii, zi rugaciunile incepatoare: Slava Tie, Dumnezeul nostru, slava Tie.., Imparate Ceresc si asa mai departe. Spune-le fara graba, patrunzand in miezul fiecarui cuvant, aducand intelesul lui la inima si facand totodata metanii. In asta consta de fapt spunerea placuta lui Dumnezeu si roditoare a rugaciunilor.

Am zis sa patrunzi in miezul fiecarui cuvant si sa aduci intelesul lui la inima. Asta inseamna sa intelegi ceea ce spui si sa simti ceea ce intelegi. De alte reguli nu-i nevoie. Aceste doua principii (a intelege si a simti), daca sunt implinite cum se cuvine, impodobesc cu pret deplin orice rugaciune si ii impartasesc toata lucrarea cea roditoare.

Sa zicem ca spui: si ne curateste pre noi de toata intinaciunea: sa iti simti intinarea, sa doresti curatia si sa o ceri de la Domnul, nadajduind in El. Spui: si ne iarta noua gresalele noastre precum si noi iertam gresitilor nostri? In sufletul tau sa-i ierti pe toti, si cu inima care a iertat pe toti si toate sa-ti ceri iertare de la Domnul. Spui: faca-se voia Ta! In inima ta sa-ti pui cu totul soarta in mainile Domnului si sa arati ca esti gata sa intampini fara cartire, cu inima buna, tot ce va place Domnului sa trimita asupra ta. Daca vei gandi, vei simti si vei face asa la fiecare stih al rugaciunii tale, vei avea o rugaciune adevarata.

Pentru a savarsi cu mai mult spor rugaciunea, iata ce trebuie sa faci:

1. sa ai pravila de rugaciune, cu binecuvantarea parintelui tau duhovnicesc, nu mare, ci atata cat poti implini fara graba in conditiile in care treburile tale obisnuite decurg normal;

2. inainte de a te ruga, cand ai timp liber, citeste rugaciunile care intra in pravila ta si adanceste-te in intelesul lor. Sa prinzi deplin noima fiecarui cuvant si sa o simti, ca sa stii dinainte ce trebuie sa ai in suflet cand citesti fiecare cuvant. Daca vei invata pe dinafara rugaciunile pravilei tale, cu atat mai bine. Daca vei face asa, in timpul rugaciunii iti va fi mai lesne sa le pricepi si sa le simti. Ramane o singura dificultate: gandul va fugi tot timpul la alte lucruri. Iata care este solutia:

3. stiind dinainte ca gandul o sa-ti fuga, trebuie sa te incordezi pentru a-ti pastra luarea-aminte. Cand va fugi in timpul rugaciunii, adu-l inapoi; iar va fugi - adu-l iar inapoi, si tot asa de fiecare data. Insa de fiecare data sa nu uiti a reciti ceea ce ai citit in rastimpul cat iti fugea gandul (prin urmare, fara intelegere si simtire).

Daca iti tot fuge gandul cand citesti un anume loc, citeste-l de mai multe ori, pana ce vei reusi sa il citesti cu intelegere si cu simtire. Daca vei birui o data aceasta piedica, poate ca a doua oara n-ai sa te mai ciocnesti de ea, si chiar daca te vei ciocni, nu te vei mai ciocni atat de tare. Se poate intampla insa si ca un anumit cuvant sa aiba o lucrare atat de puternica asupra sufletului, incat acesta sa nu vrea sa mai rosteasca rugaciunea in continuare, si cu toate ca limba continua sa spuna cuvinte, gandul se reintoarce mereu la locul care s-a intiparit in el. Daca se intampla una ca asta,

4. opreste-te si nu mai zi nimic, ci staruie cu luarea-aminte si cu simtirea asupra locului cu pricina, "imbiba" sufletul tau cu el sau cu acele cugetari carora le va da nastere si nu te grabi sa iesi din starea aceasta. Daca vremea ti-o ingaduie, mai bine sa lasi pravila neterminata decat sa strici starea aceasta. Poate ca ea te va adumbri, ca un Inger pazitor, intreaga zi.

Lucrarile harice de acest fel asupra sufletului in timpul rugaciunii inseamna ca duhul rugaciunii incepe sa se salasluiasca in om, si ca atare starea aceasta trebuie pazita, fiindca ea este mijlocul cel mai de nadejde pentru educarea si intarirea duhului de rugaciune in noi.

Dupa ce ti-ai incheiat rugaciunea, sa nu treci imediat la alte indeletniciri, ci stai si cugeta macar putin ce inseamna ceea ce ai savarsit si cu ce te indatoreaza, straduindu-te sa pastrezi si dupa rugaciune ceea ce ti s-a dat - daca ti s-a dat - sa simti in vremea rugaciunii. De altfel, daca cineva savarseste rugaciunea sa cum se cuvine, nici nu va vrea sa se ingrijeasca de lucrurile din afara. Asa este natura rugaciunii! Cu oricine se roaga bine se intampla ceea ce obisnuiau sa zica stramosii nostri cand se intorceau de la Constantinopol: "Cine a gustat dulce nu mai vrea amar". Tocmai gustarea dulcetii rugaciunii e scopul pravilei noastre, si daca ea educa duhul rugaciunii, o face tocmai prin aceasta gustare.

Nu trebuie sa ne oprim insa la metoda de inceput a educarii duhului de rugaciune in noi, adica la savarsirea pravilei potrivit cu menirea ei: trebuie sa mergem mai departe. Amintiti-va cum se invata, de pilda, limbile straine. La inceput elevii invata cuvintele si regulile gramaticale dupa carti, dar nu se opresc aici, ci se straduiesc sa ajunga, si chiar o fac, la stadiul in care fara ajutorul cartilor pot sa vorbeasca corect vreme indelungata in limba studiata.

La fel trebuie sa facem si in lucrarea rugaciunii. Ne deprindem sa ne rugam dupa cartile de rugaciune, adica dupa rugaciuni gata facute, lasate noua mostenire de catre Domnul si de catre Sfintii Parinti, care erau sporiti in rugaciune, dar nu trebuie sa ne oprim aici. Trebuie sa mergem mai departe si, dupa ce ne-am deprins sa ne intoarcem mintea si inima spre Dumnezeu cu ajutor din afara, sa incercam sa ne inaltam si singuri catre El, sa ajungem la stadiul in care sufletul sa vorbeasca in rugaciune cu Dumnezeu folosind propriile cuvinte, sa se inalte singur catre El, sa I se deschida singur si sa-I marturiseasca ce e in el si ce doreste. Trebuie sa ne invatam sufletul si cu asta, si voi arata pe scurt cum propasim in aceasta stiinta.

Si deprinderea de a ne ruga cu evlavie, cu luare-aminte si cu simtire dupa cartile de rugaciuni duce tot acolo. Dintr-un vas prea plin se varsa apa singura: din inima care prin pravila de rugaciune s-a umplut cu prisosinta de lumina simtamintelor incep sa tasneasca de la sine rugaciuni catre Dumnezeu. Exista insa si mijloace aparte, indreptate exclusiv catre acest scop, pe care trebuie sa le foloseasca oricine doreste sa sporeasca in rugaciune.

Veti spune: "De ce unii se roaga atatia ani dupa cartile de rugaciuni, dar inca n-au rugaciunea in inima?" Eu cred ca deoarece ei se incordeaza intrucatva sa se inalte spre Dumnezeu numai atunci cand savarsesc pravila de rugaciune, iar apoi, in restul zilei, nu-si amintesc de Dumnezeu.

De pilda, ei sfarsesc rugaciunile de dimineata si cred ca au facut totul fata de Dumnezeu; dupa aceea, intreaga zi - treaba dupa treaba, grija dupa grija, iar de Dumnezeu nici vorba, nici pomenire; poate doar spre seara (si asta slava lui Dumnezeu daca se intampla!) le vine in gand ca, iata, in curand vor trebui sa se roage iarasi.

Prin urmare, chiar daca Domnul le da vreun simtamant bun dimineata, il inabusa desertaciunea si grija de multe din timpul zilei. De aceea nici nu au chef sa se roage seara: nu reusesc deloc sa-si inmoaie macar putin sufletul, si rugaciunea, indeobste, li se maturizeaza prost. Tocmai aceasta greseala aproape generala trebuie corectata, adica trebuie sa facem in asa fel ca sufletul sa nu se intoarca spre Dumnezeu numai atunci cand sta omul la rugaciune, ci de-a lungul intregii zile sa se inalte catre El si sa ramana cu El. Cum se poate face asta, veti vedea in cele ce urmeaza.

Ca sufletul sa se inalte catre Dumnezeu si sa ramana cu El necontenit, trebuie in primul rand ca, de-a lungul intregii zile, sa strigam cat mai des spre Domnul cu fraze scurte, potrivit nevoii sufletului si imprejurarilor in care ne aflam. De pilda, cand incepi ceva, zi: "Binecuvanteaza, Doamne"; cand sfarsesti o treaba, zi: "Slava Tie, Doamne!" - si nu numai cu limba, ci si cu simtamantul inimii. Scoate capul vreo patima? Zi: "Mantuieste, Doamne, ca pier"; vine intuneric de ganduri tulburatoare? Striga: "Scoate din temnita sufletul meu". Te trage pacatul spre nedreptate? Roaga-te: "Arata-mi, Doamne, calea" sau "Nu da spre tulburare picioarele mele". Pacatele te apasa si te mana la deznadejde? Striga cu glasul vamesului: "Dumnezeule, milostiv fii mie, pacatosului!" Si tot asa, potrivit fiecarei situatii. Sau pur si simplu zi mai des: "Doamne, miluieste; Stapana de Dumnezeu Nascatoare, miluieste-ma; Ingere al lui Dumnezeu, pazitorul meu cel sfant, apara-ma" sau striga launtric cu oarecare alte graiuri de rugaciune.

Straduieste-te doar sa strigi astfel cat mai des, facand tot ce e cu putinta ca strigatele acestea sa iasa din inima, ca rupte din ea. Daca vom face asa, vom avea dese inaltari gandite spre Dumnezeu din inima, dese intoarceri spre Dumnezeu, deasa rugaciune, iar aceasta indesire ne va impartasi deprinderea de a vorbi cu Dumnezeu.

Pentru ca sufletul sa inceapa a striga astfel trebuie sa-l silim insa mai inainte a intoarce intru slava lui Dumnezeu totul, orice lucrare a sa, de la cea mai mare la cea mai mica. Acesta e al doilea mijloc prin care invatam sufletul sa se intoarca mai des in timpul zilei spre Dumnezeu - caci daca ne vom face lege din porunca apostolica de a face totul intru slava lui Dumnezeu, chiar cand mancam sau bem (1 Corinteni 10, 31), negresit ne vom aminti de Dumnezeu orice am face, si ne vom aminti de El nu oricum, cu teama de a face vreun lucru nedrept si de a-L jigni pe Dumnezeu cu gandul, cu cuvantul sau cu fapta. Asta ne va si face sa ne intoarcem spre Dumnezeu cu frica si sa cerem de la El ajutor si inteleptire.

Dar ca sufletul sa faca toate intru slava lui Dumnezeu, el trebuie dispus spre asta de dimineata devreme, chiar de la inceputul zilei, cand omul iese la lucru si la lucrarea sa pana seara. Aceasta dispozitie se face prin cugetarea la cele dumnezeiesti. Acesta este al treilea mijloc de a deprinde sufletul cu deasa intoarcere catre Dumnezeu: cugetarea evlavioasa la insusirile si la lucrarile dumnezeiesti, la scopul cunoasterii lor si la indatoririle pe care le asaza ele asupra noastra, cugetarea la bunatatea, dreapta judecata, atotputernicia, omniprezenta, atotstiinta lui Dumnezeu, la faptul ca El este Ziditorul si Purtatorul nostru de grija, la iconomia mantuirii intru Domnul Iisus Hristos, la harul si la cuvantul lui Dumnezeu, la Sfintele Taine, la Imparatia Cerurilor.

La oricare dintre aceste lucruri ai incepe sa le cugeti, cugetarea va umple negresit sufletul de un simtamant evlavios fata de Dumnezeu. De pilda, daca vei incepe sa cugeti la bunatatea lui Dumnezeu, vei vedea ca esti inconjurat de milele dumnezeiesti atat trupeste cat si duhovniceste, si vei cadea inaintea lui Dumnezeu revarsandu-ti umilele simtaminte de recunostinta.

Daca vei incepe sa cugeti la atotstiinta lui Dumnezeu, vei afla ca nimic din tine nu este ascuns de ochii lui Dumnezeu, si negresit vei lua hotararea de a priveghea cu asprime asupra miscarilor inimii si mintii tale, ca sa nu il jignesti cumva pe Atotvazatorul Dumnezeu.

Daca vei incepe sa cugeti la dreptatea dumnezeiasca, te vei incredinta ca nici un lucru rau nu ramane nepedepsit si te vei hotari negresit sa cureti toate pacatele tale prin frangerea inimii inaintea lui Dumnezeu si prin pocainta.

Astfel, la orice insusire si lucrare dumnezeiasca ai cugeta, orice cugetare de acest fel va umple sufletul tau de simtaminte si dispozitii evlavioase fata de Dumnezeu. Ea va face sa nazuiasca drept catre Dumnezeu toata fiinta omului, si este ca atare mijlocul cel mai simplu de a deprinde sufletul sa suie catre Dumnezeu.

Vremea cea mai buna si mai potrivita pentru aceasta e dimineata, cand sufletul inca nu e impovarat de multimea impresiilor si grijilor lumesti, si anume dupa rugaciunea de dimineata. Dupa ce vei incheia rugaciunea, asaza-te, si cu gandire sfintita prin rugaciune incepe sa cugeti la o insusire si lucrare dumnezeiasca, maine la alta, si da sufletului tau asezarea potrivita. Osteneala nu este multa - se cere doar dorinta si hotarare, iar roada este multa.

Sfantul Teofan Zavoratul

Cum sa ne imbogatim viata prin rugaciune, Editura Sophia

Sa va fie de folos,Doamne ajuta!

 

Cuvintele și gândurile sunt resurse prețioase și puternice pe care uneori le folosești conștient sau inconștient împotriva ta sau împotriva altora. De aceea e important să înțelegi puterea gândurilor și a cuvintelor.

Când le folosești împotriva ta? De fiecare dată când în dialogul tău interior apar gânduri de genul: sunt grasă, îmbătrânesc, îmi cade părul, sunt proastă, nu voi reuși niciodată. Astfel îți „otrăvești” corpul energetic și emoțional.

Când le folosești împotriva altora? De fiecare dată când vorbești de rău o persoană, adică când bârfești. Bârfa este o formă de atac energetic asupra persoanei despre care vorbești. Dacă persoană bârfită este în echilibru și armonie, „bârfa” se întoarce la cel care a emis-o și îl afectează direct.

Când te gândeșți la cineva se creează un canal energetic între tine și acea persoană. Dacă gândurile au încărcătură negativă și persoana are dezechilibre în corpul energetic, acestea vor avea în timp efecte devastatoare asupra corpurilor subtile. Oricând ai „gânduri negre” despre o persoană, amintește-ți să îi trimiți imediat iubire necondiționată și lumină, să o accepți așa cum ne acceptă Divinitatea pe fiecare dintre noi.

Când te simți vinovată  în gânduri, fapte sau vorbe față de cineva cere-ți iertare la nivel subtil, așa cum ți-am prezentat în articolul Iertarea și iubirea te ajută să îți vindeci sufletul. Îți reamintesc că faci acest lucru pentru tine, nu pentru celălalt.

Controlează-ți stările de nervozitate, în care ai tendința să explodezi în torente de cuvinte de vibrație joasă, să te lamentezi, pentru că îi afectezi pe cei din jur care dacă sunt vulnerabili vor prelua în mod inconștient energiile negative pe care le emani. De asemenea toate obiectele din jur, inclusiv camera în care te afli se impregnează cu energiile de vibrație joasă și astfel vor fi afectați toți cei care vor intra în contact cu obiectele sau vor intra în cameră.  Astfel de descărcări au loc când nu te curăți zilnic la nivel energetic de tot ceea ce ai acumulat. De obicei tendința este de a te descărca pe persoană care crezi că este responsabilă de nedreptatea ta sau și mai rău pe cei dragi ție.

Reproșurile sunt de asemenea forme de atac energetic, dacă sunt spuse cu ură, răutate și furie. Alege să îi spui cum ți-ar plăcea să se comporte persoanei căreia ai tendința să îi reproșezi ceva.

Cuvintele și gândurile sunt energie pură, energie care nu moare niciodată. De aceea e important să eviți să gândești rău și despre tine și despre ceilalți și să îți asumi intreagă responsabilitate.

Cum te protejezi de gândurile și cuvintele de vibrație joasă? Prin curățare și crearea unei sfere de lumină care să te protejeze.

Pașîi pe care îi ai de făcut sunt:

– RUGACIUNE

 -retrage-te într-un loc liniștit și începe să te focalizezi pe respirație

– vizualizează un flux de lumină ce coboară de la Divinitate și te curăță, ca și cum îți faci un duș de lumină

– vizualizează cum impuritățile se scurg în pământ și corpul tău devine luminos

– mulțumește pentru curățarea tuturor energiilor de vibrație joasă pe care le-ai colectat

– focusează-ți întreaga atenție în inima ta și vizualizează un punct de lumina

– crește acest punct de lumină până se transformă într-o sferă de lumină care depășește corpul fizic

– amplifică luminozitatea sferei de lumină astfel încât să devină strălucitoare

– trimite către Divinitate intenția ca această sferă de lumină să te protejeze de toate energiile care nu sunt spre binele tău cel mai înalt și să permită transferul energiilor care te susțîn în evoluția ta

– observă cum se simte să fii protejată și lasă acest sentiment să se impregneze în fiecare celulă

– mulțumește Divinității pentru protecție, ghidare și claritate

– revino ușor în momentul prezent având încredere că ești protejată de Divinitate în fiecare moment, indiferent de circumstanțe

Reamintește-ți în fiecare dimineață de această sfera de lumina și permite-i să te protejeze intreaga zi. Prin această protecție magică te vei acorda și mai bine cu Universul și energiile benefice care te înconjoară, care vor deveni tot mai puternice și vor determina o creștere a vibrației.

Un spirit luminos nu poate fi văzut și atacat de un spirit cu vibrație joasă.

Am răspuns zilele acestea la mailurile primite și când le-am citit mi-am amintit cum folosirea anumitor cuvinte blochează, în mod inconștient, o intenție bună. Am dat sugestii și în răspunsurile la mailuri și m-am hotărât să scriu și articolul pentru că tu te programezi prin cuvintele pe care le folosești.

Și hai să începem cu un experiment.

Presupun că ești în fața telefonului sau calculatorului și citești articolul.  Încearcă acum să te ridici și să îți iei un pahar cu apă.  Ai reușit?

Dacă ai reușit e foarte bine și te felicit! Însă nu ai citit cu atenție ce ți-am propus eu. Pentru că nu ți-am spus să te ridici să îți iei un pahar cu apă, ți-am spus să încerci.

Dacă nu ți-a reușit, te felicit că ai citit cu atenție! Nu ți-a reușit pentru că subconștientul nu înțelege ce urmează după cuvântul încerc și de aceea nu acționează. În același timp ai comandat Universului să rămâi în aceeași situație pentru că vibrația cuvântului  „încerc” este totuna cu „în +cerc”. Așa că nu te mira dacă situația ta e cam aceeași de multă vreme.

Conștientizează de câte ori pe zi folosești cuvântul „încerc” și ai găsit explicația. Fă tot posibilul să înlocuiești cu testez sau fac. O să observi în scurt timp diferența.

Un alt cuvânt care te sabotează este trebuie. Amintește-ți de perioada copilăriei când mama ta îți spunea că trebuie să faci ceva. Așa-i că nu îți plăcea? Cuvântul trebuie face ca subconștientul tău să se închidă la nivel energetic. Transmisia de informații între neuroni devine fragilă și dacă totuși te mobilizezi să faci acel lucru de cele mai multe ori îl faci în silă. Ce soluții alternative folosesc eu? Am observat că atunci când înlocuiesc „trebuie să fac” cu „e important să fac” nivelul energetic crește datorită curiozității.

Tot la nivel energetic îți reduci fluxul conexiunii cu energia Universului când folosești cuvântul „incredibil”. De obicei spui incredibil când ți se întâmplă ceva neașteptat, adică atunci când Universul răspunde la un gând sau o dorința a ta mai repede decât ți-ai închipuit. Ce transmiți tu, de fapt, când spui „incredibil”? Că nu prea îți vine să crezi. Și dacă nu crezi de ce să mai primești astfel de sincronicități? Transmite mulțumire și recunoștință Universului pentru ceea ce ai primit, spune „surprinzător”  și sincronicitatile se vor înmulți.

De multe ori, în timpul terapiilor, primul răspuns la unele întrebări pe care le pun clienților este „nu știu”. De fapt nici nu își acordă răgazul să vadă dacă știu, răspund din reflex : „nu știu”.

Imaginează-ți că ești într-o cameră luminată de o veioză și cauți ceva. Ce faci ca să ai vizibilitate mai bună și să găsești mai repede ce cauți? Stîngi veioza sau apeși pe întrerupător să lumineze și becul din tavan?

Când spui „nu știu”, de fapt tu stîngi singura sursă de lumină, veioza în cazul nostru. Poate o să găsești și pe întuneric ceea ce cauți, dar va dura mult mai mult. Dacă când ti se pune o întrebare care te ia prin surprindere îți spui: „ia să văd ce răspuns găsesc” , atunci aprinzi și lumina din tavan.

„Vreau” este cuvântul care te ține la distanță de dorința ta. Folosindu-l pui în încurcătură subconștientul și Universul, pentru că de atâtea ori ai vrut și pentru că nu ai făcut nimic în acest sens lucrurile nu s-au întâmplat. Când te surprinzi spunând „vreau”, înlocuiește-l cu „aleg” sau „acționez” și o să vezi ce rezultate frumoase o să obții.

„Aoleu, ce bine mă simt” îmi spun câteodată prietenii. Și eu nu înțeleg dacă se simt bine sau nu, de aceea întreb e aoleu sau e „wow, ce bine mă simt”? Abia atunci conștientizează ce mesaj au transmis. La fel și expresia „îmi place la nebunie” ia prin surprindere subconștientul și nu știe cum să te mai ghideze. El nu își dorește ca tu să înnebunești, vrea să te bucuri.

Despre conștientizarea cuvintelor pe care le folosim sunt multe de spus. Am scris azi despre ce mi-am amintit. Concluzia este că subconștientul și Universul nu știu de glumă. Primești ceea ce ceri. Cuvintele sunt butoanele telecomenzii cu care tu îți programezi subconștientul și trimiți dorințele în Univers. Dacă ești mulțumită de „filmul” tău e foarte bine; dacă nu, poate a venit momentul să schimbi butoanele telecomenzii.

Einstein spunea: „Nebunia este să faci același lucru în mod repetat și să te aștepți să obții alt rezultat.”

Și dacă acum o să te surprinzi spunând:

„Am citit lucruri interesante, dar îmi este greu să le aplic”,

de fapt, aceste lucruri nu sunt interesante pentru tine. Pentru că subconștientul anulează tot ce este înaintea cuvântului „dar”.

Moduri prin care te eliberezi de energia negativa

Te-ai gandit vreodata ca poti sa te eliberezi complet de orice energie negativa astfel incat sa-ti continui ziua cu forte proaspete?
Chiar poti. Ai aceasta abilitate de a-ti curata corpul si casa de energie negativa facand doar cateva lucruri simple.Eu folosesc toate aceste lucruri, pe care vi le voi impartasi , zi de zi sau saptamanal ,depinde cum ma simt.
De-a lungul anilor am invatat multe despre mine- de fapt,mi-am transformat viata.Am ajuns sa stiu ce ma defineste si cine sunt. O trasatura de baza este ca am un caracter foarte grijuliu si sensibil. Aceasta sensibilitate imi permite sa fiu foarte intuitiva, plina de compasiune si intelegere pentru ceilalti, dar in acelasi timp,daca nu ma protejez pot absorbi energiile lor,atat cele negative cat si pozitive.
La fel cum musculitzele sunt atrase de o sursa de lumina in intuneric asa energiile joase vor fi atrase de Lumina. Ea vrea sa fie transformata. Deci ,cu cat veti fi mai aproape de Lumina cu atat mai multa energie negativa va veni in preajma voastra.
Fara protectie,negativitatea te poate lovi si iti poate fura fericirea.Nimeni nu este imun. Asta iti poate aduce depresie,anxietate sau alte afectiuni mentale si fizice.
Curatandu-ti energia constant este o modalitate buna de a-ti pastra energiile intacte.Ce vreau sa va spun este ca de fiecare data cand intrati in contact cu oamenii sau sunteti intr-o multime voi faceti schimb de energie,fie ca vreti ,fie ca nu vreti asta,fara sa fiti constienti.
Este foarte important ca regulat sa va curatati energiile de ceea ce nu va apartine.
Iata cateva lucruri pe care eu le fac personal si le consider eficiente pentru a ma curata de energiile care nu imi apartin:
IESITI LA AER SI LA LUMINA SOLARA
Aerul proaspat si soarele au puteri incredibile de curatare. Energia naturii intotdeauna ne va face sa ne simtim ca noi. Daca vremea va permite deschide-ti ferestrele sau iesiti afara ,la o plimbare.
Inspirati si expirati profund,vizualizati cu ochii mintii cum expirati Iubire,lumina,pozitivitate si cum expirati negativitatea . Vedeti-o ca pe un fum care iese din corpul vostru….
Repetati pana simtiti ca sunteti curati energetic.
ARDETI SALVIE SAU TAMAIE
Tamaierea este un obicei stravechi.Setati intentia dorita- sa fiti voi curatati ,casa si cei dragi voua si ardeti apoi putina tamaie,lasati fumul sa impregneze fiecare incapere apoi deschideti geamul pentru a iesi energiile negative.
APRINDETI O LAMPA DE SARE
Multi dintre dvstra cred ca aveti o lampa de sare dar nu stiu cati sunteti constienti de puterea ei vindecatoare!
Sarea este un cristal si lampa dvstra va functiona ca un cristal imens. Se crede ca rocile de sare de Himalaya transfera ionii negativi in aer.
Frumusetea si linistea oferite de o lampa de sare va ajuta sa va focusati pe energiile pozitive in timp ce va vindecati mental si fizic.
Puneti sare in toate colturile casei, de-a lungul pragurilor ,pe marginea ferestrelor si a usilor astfel incat sa impiedicati energiile negative sa va patrunda in case.
FACETI O BAIE VINDECATOARE
Este favorita mea! Dupa o asemenea baie ma simt curata energetic,odihnita si centrata in Fiinta mea.O folosesc si de fiecare data cand ma doare ceva.
Umplu cada si pun in apa cateva linguri de bicarbonat de sodiu (se gaseste in supermarket la raionul cu produse vrac,este foarte ieftin),cateva linguri de sare de mare si cate 10 picaturi din uleiurile esentiale de lavanda,tea tree si tamaie.(toate se gasesc la plafar).
Puteti sa dublati cantitatile sau sa va creati propria reteta dar nu renuntati la sare si la uleiul esential de tamaie.Le consider esentiale pentru aceasta baie.
Aceasta baie va detoxifica energiile dar si intregul corp, daca o faceti suficient de calda incat sa stati in ea 20 de minute (caci apa se raceste in timp) corpul va elimina toate toxinele prin piele.
Aceasta apa datorita bicarbonatului de sodiu are o alcalinitate foarte mare dar este si remineralizanta datorita sarii de mare (sarea este un cristal dar este formata din 2 ioni ,unul pozitiv si unul negativ,de aceea este atat de eficienta in curatarea energiilor.)
Ceea ce este important dupa aceasta baie e ca trebuie sa va spalati corpul si parul foarte bine astfel incat toxinele eliminate sa nu fie resorbite iar prin piele.
Indiferent ca ati absorbit sau nu energii negative aceasta baie este vindecatoare facuta din cand in cand. Incercati-o si va deveni un obicei plin de binefacere!
STROPITI-VA CU APA SFINTITA
Ca sunteti credinciosi sau nu ,adevarul este ca apa sfintita „este sfanta” cand e vorba de energii negative.
Aceasta functioneaza bine pentru ca apa este solventul universal pentru murdarie, se dizolva in ea compusi chimici,fizici si energetici.
Puteti lua apa sfintita de la orice biserica sau manastire sau va puteti face voi una daca credeti ca aveti aceasta abilitate.
O puteti face in felul urmator: incepeti cu a pune apa pura intr-un recipient deschis ,fara dop,tineti-l la soare timp de cateva ore . Puteti infuza apa cu frunze de busuioc sfant,esente de flori sau uleiuri esentiale (salvie,tamaie 1-2 picaturi)
Tineti-va mainile deasupra apei si rugati-va :
„Tata Ceresc, te rog sa infuzezi aceasta apa cu Lumina,Iubirea si Energia ta vindecatoare. Multumesc Inger al apei ca binecuvantezi aceasta apa astfel incat oricine bea si este stropit cu ea este curatat,protejat si vindecat!
Multumesc pentru aceasta apa sfintita,amin!”
Faceti semnul crucii de 3 ori peste ea,apa este ideala pentru baut (dar eliminati din reteta uleiurile esentiale care nu sunt pt uz intern).
Odata ce aceasta apa este gata o puteti pune intr-o sticluta cu pulverizator si stropiti-va cu ea dar si casa si pe cei dragi.

Aceste sfaturi sunt perfecte pentru a va curata de energiile negative dar cea mai buna cale de protectie este cea facuta dimineatza si seara. Il puteti ruga pe Iisus sau pe Arh Mihail sa va curete si sa va faca o protectie sau vizualizati cu ochii mintii cum sunteti inconjurati cu un balon de energie albastru violet,alb sau in culoarea plumbului (sau cu toate trei).
Cheia este sa credeti in protectie si sa o cereti caci fara sa faceti acest lucru veti fi vanati continuu de energii negative.Daca simtiti ca acum treceti prin situatii care va preocupa cereti protectie suplimentara si asa va fi.
Veti fi inconjurati de Ingeri care va vor infuza permanent energie vindecatoare ,pace si lumina in timp ce nu vor lasa nici o energie din afara sa va atace.

Sa va fie de folos,Doamne ajuta!

Litania Parintelui Arsenie Boca... (o rugaciune extraordinar de puternica)

În timp ce citiți Litania, puteți să ascultați şi cântarea “Tatăl Nostru”.

Ajută mult inima şi vă ajută să spuneți Litania din inimă, dând acesteia o forță incredibilă! Este posibil să vă vină să plângeți … este natural și normal … lăsați lacrimile să curgă! Nu opriți lacrimile involuntare pentru că vă faceți o puternică vindecare interioară! Nu încercați să gândiți şi să plângeți forțat pentru că plângeți degeaba … este din minte! Doar lacrimile care vin din suflet, din iubirea de Dumnezeu, au putere vindecătoare.

Ajută foarte mult dacă înainte de Litanie faceți o rugăciune sincera către Maica.

SLAVĂ TATALUI ŞI FIULUI ŞI SFÂNTULUI DUH, PRECUM ERA LA ÎNCEPUT, ACUM ŞI PURUREA ŞI ÎN VECII VECILOR, AMIN!

SLAVĂ ŢIE DUMNEZEULE, DUHULE SFINTE, SLAVĂ ŢIE DUHULE SFINTE!

1. DUHULE SFINTE – COBOARĂ DE PE TRONUL MĂRIRII TALE ŞI RIDICĂ-ŢI UN CORT ÎN INIMA SLUJITORULUI TĂU, SLAVĂ ŢIE DUMNEZEULE, DUHULE SFINTE, SLAVĂ ŢIE!

2. DUHULE SFINTE – CARE PURCEZI DE LA TATĂL, ŞI DE LA FIUL, ÎNVAŢĂ-MĂ SĂ TRAIESC PERMANENT ÎN PREZENŢA LUI DUMNEZEU, SLAVĂ ŢIE DUMNEZEULE, DUHULE SFINTE, SLAVĂ ŢIE!

3. DUHULE SFINTE – CARE PURCEZI DE LA TATĂL ŞI DE LA FIUL, ÎINVAŢĂ-MĂ SĂ TRAIESC DUPĂ VOIA CELUI PREA ÎNALT, SLAVĂ ŢIE DUMNEZEULE, DUHULE SFINTE, SLAVĂ ŢIE!

4. DUHULE SFINTE – CARE LOCUIEŞTI ÎN INIMA FIULUI, ÎNVAŢĂ-MĂ SĂ TE CUNOSC ŞI SĂ TE IUBESC, SLAVĂ ŢIE DUMNEZEULE, DUHULE SFINTE, SLAVĂ ŢIE!

5. DUHULE SFINTE – CARE TE ÎNGRIJEŞTI DE SLAVA TATĂLUI, ÎNVAŢĂ-MĂ SĂ TRAIESC ÎN DARUIRE FAŢĂ DE DUMNEZEU ŞI ÎN DEPLINĂ ÎNCREDERE ÎN EL, SLAVĂ ŢIE DUMNEZEULE, DUHULE SFINTE, SLAVĂ ŢIE!

6. DUHULE SFINTE – SIMBOLIZAT PRIN LIMBILE DE FOC, APRINDE ŞI ÎN INIMA MEA FOCUL IUBIRII TALE, SLAVĂ ŢIE DUMNEZEULE, DUHULE SFINTE, SLAVĂ ŢIE!

7. DUHULE SFINTE – PORUMBEL TAINIC, ÎNVAŢĂ-MĂ SĂ ÎNŢELEG SFÂNTA SCRIPTURĂ, SLAVĂ ŢIE DUMNEZEULE, DUHULE SFINTE, SLAVĂ ŢIE!

8. DUHULE SFINTE – CARE NU AI NICIO ÎNFĂŢIŞARE ŞI NICI NUME, ÎNVAŢĂ-MĂ SĂ MĂ ROG BINE SLAVĂ ŢIE DUMNEZEULE, DUHULE SFINTE, SLAVĂ ŢIE!

9. DUHULE SFINTE – CARE VORBEŞTI PRIN GURA PROFEŢILOR, ÎNVAŢĂ-MĂ SĂ TRĂIESC ÎN PACEA SUFLETULUI ŞI ECHILIBRUL SPIRITULUI, SLAVĂ ŢIE DUMNEZEULE, DUHULE SFINTE, SLAVĂ ŢIE!

10. DUHULE SFINTE- FOC ARZATOR DE IUBIRE, ÎNVAŢĂ-MĂ SĂ TRAIESC ÎNŢELEPT ŞI RĂBDATOR, SLAVĂ ŢIE DUMNEZEULE, DUHULE SFINTE, SLAVĂ ŢIE!

11. DUHULE SFINTE – DĂTĂTORUL TUTUROR DARURILOR, ÎNVAŢĂ-MĂ SĂ TRĂIESC ÎN SMERENIE ŞI MODESTIE, SLAVĂ ŢIE DUMNEZEULE, DUHULE SFINTE, SLAVĂ ŢIE!

12. DUHULE SFINTE – VISTIERIE ABUNDENTĂ DE HAR, ÎNVAŢĂ-MĂ SĂ ÎNŢELEG VALOAREA SUFERINŢELOR, SLAVĂ ŢIE DUMNEZEULE, DUHULE SFINTE, SLAVĂ ŢIE!

13. DUHULE SFINTE – VISTIERNIC NEMĂRGINIT DE HAR, ÎNVAŢĂ-MĂ SĂ FOLOSESC CORECT TIMPUL PREŢIOS, SLAVĂ ŢIE DUMNEZEULE, DUHULE SFINTE, SLAVĂ ŢIE!

14. DUHULE SFINTE – VISTIERNIC DE HAR INEPUIZABIL, FEREŞTE-MĂ DE LIPSA DE IUBIRE ŞI DE MÂNDRIE, SLAVĂ ŢIE DUMNEZEULE, DUHULE SFINTE, SLAVĂ ŢIE!

15. DUHULE SFINTE – A CĂRUI BOGĂŢIE NU O POATE APRECIA NIMENI, ÎNVAŢĂ-MĂ SĂ ALUNG IMAGINILE ŞI GÂNDURILE INUTILE, SLAVĂ ŢIE DUMNEZEULE, DUHULE SFINTE, SLAVĂ ŢIE!

16. DUHULE SFINTE – DĂTĂTORUL MULTOR DARURI, ÎNVAŢĂ-MĂ SĂ EVIT ACTIVITĂŢILE ŞI VORBELE INUTILE, SLAVĂ ŢIE DUMNEZEULE, DUHULE SFINTE, SLAVĂ ŢIE!

17. DUHULE SFINTE – DIN A CĂRUI PLINĂTATE AM LUAT NOI TOŢI, ÎNVAŢĂ-MĂ SĂ POT SĂ TAC ŞI SĂ VORBESC LA TIMPUL POTRIVIT, SLAVĂ ŢIE DUMNEZEULE, DUHULE SFINTE, SLAVĂ ŢIE!

18. DUHULE SFINTE – IUBIRE VEŞNICĂ, ÎNVAŢĂ-MĂ SĂ DAU CELORLALŢI UN EXEMPLU BUN, SLAVĂ ŢIE DUMNEZEULE, DUHULE SFINTE, SLAVĂ ŢIE!

19. DUHULE SFINTE – BUNĂTATE VEŞNICĂ, DĂ-MI PERSEVERENŢA ÎN BINE PÂNĂ LA SFÂRŞIT, SLAVĂ ŢIE DUMNEZEULE, DUHULE SFINTE, SLAVĂ ŢIE!

20. DUHULE SFINTE – DASCĂL BUN, ÎNVAŢĂ-MĂ SĂ MĂ PORT CORECT CU OAMENII, SLAVĂ ŢIE DUMNEZEULE, DUHULE SFINTE, SLAVĂ ŢIE!

21. DUHULE SFINTE – PRIETEN DRAG AL SUFLETELOR, ÎNVAŢĂ-MĂ SĂ NU JUDEC PE NIMENI ŞI SĂ NU-MI AMINTESC RĂUL FĂCUT MIE, SLAVĂ ŢIE DUMNEZEULE, DUHULE SFINTE, SLAVĂ ŢIE!

22. DUHULE SFINTE – LUMINĂ CARE FERICEŞTI SUFLETELE, ÎNVAŢĂ-MĂ SĂ VĂD NEVOILE ALTORA ŞI SĂ NU OMIT FAPTELE BUNE, SLAVĂ ŢIE DUMNEZEULE, DUHULE SFINTE, SLAVĂ ŢIE!

23. DUHULE SFINTE – LUMINĂ VEŞNICĂ, AJUTĂ-MĂ SĂ-MI VĂD GREŞELILE, SLAVĂ ŢIE DUMNEZEULE, DUHULE SFINTE, SLAVĂ ŢIE!

24. DUHULE SFINTE – CARE ÎNFĂPTUIEŞTI MINUNI ÎN SUFLETE, CONDU-MĂ PRIN VIGILENŢĂ LA PERFECŢIUNE, SLAVĂ ŢIE DUMNEZEULE, DUHULE SFINTE, SLAVĂ ŢIE!

25. DUHULE SFINTE – ÎN FAŢA CĂRUIA NIMIC NU ESTE ASCUNS, ÎNVAŢĂ-MĂ SĂ SCAP DE URMĂRI DIABOLICE, SLAVĂ ŢIE DUMNEZEULE, DUHULE SFINTE, SLAVĂ ŢIE!

26. DUHULE SFINTE – CARE CUNOŞTI VIITORUL UNIVERSULUI, TE ROG AJUTĂ-MĂ SĂ SCAP DE SUPUNEREA FAŢĂ DE TRUP ŞI DE DIAVOL, SLAVĂ ŢIE DUMNEZEULE, DUHULE SFINTE, SLAVĂ ŢIE!

27. DUHULE SFINTE – CARE CUNOŞTI VIITORUL MEU, ÎNCREDINŢEZ OCROTIRII TALE FAMILIA MEA, PRIETENII ŞI PE TOŢI OAMENII, SLAVĂ ŢIE DUMNEZEULE, DUHULE SFINTE, SLAVĂ ŢIE!

28. DUHULE SFINTE – CU AJUTORUL TĂU DUMNEZEIESC, ÎNVAŢĂ-MĂ SĂ TRĂIESC SPRE SLAVA ŞI LAUDA LUI DUMNEZEU, SPRE BINELE SUFLETELOR ŞI BUCURIA MAICII DOMNULUI, CA SĂ POT MURI CA SLUGĂ ALEASĂ, SLAVĂ ŢIE DUMNEZEULE, DUHULE SFINTE, SLAVĂ ŢIE!

 

PROMISIUNILE TATĂLUI NOSTRU CERESC PENTRU TOŢI CEI CARE VOR SPUNE ACEASTĂ SFÂNTĂ LITANIE, MĂCAR DE 3 ORI PE SĂPTĂMÂNĂ:

TE VOI SMULGE DIN MÂNA DUŞMANILOR TĂI.

VOI ÎNDEPĂRTA OBSTACOLELE CARE TE ÎMPIEDICĂ ÎN DRUMUL TĂU SPRE PERFECŢIUNE.

ÎŢI VOI MAI DA UN ÎNGER, CARE PRIN INSPIRAŢII TE VA FERI DE ADEMENIRILE PĂCATULUI.

VEI PERSISTA PE DRUMUL VIRTUŢII, ÎŢI VOI ÎNTĂRI CREDINŢA, SPERANŢA ŞI IUBIREA.

TE VOI ELIBERA DE GRIJILE MATERIALE, FAMILIA TA VA TRĂI ÎN PACE ŞI IUBIRE RECIPROCĂ.

CINE DOREŞTE SĂ-ŞI AJUTE APROAPELE, VA TREBUI SĂ RECITE ACEASTĂ LITANIE SFÂNTĂ MĂCAR 6 LUNI ZILNIC.

ÎŢI VEI RECUNOAŞTE SLĂBICIUNILE.

 

PROMISIUNILE DUHULUI NOSTRU CEL SFÂNT:

ACEASTĂ SFÂNTĂ LITANIE SE VA RĂSPÂNDI.

CINE O VA OFERI DIN MILOSTENIE MAI DEPARTE, VA AVEA PARTE DE RUGĂCIUNEA CELORLALŢI.

HARURILE OBŢINUTE SE POT TRANSMITE ALTORA, DAR ACEST LUCRU TREBUIE SPUS DUHULUI SFÂNT.

AMIN!

 

SFATURILE STRĂMOȘILOR:

 Cine bea apa înainte de masă – va fi tânăr pentru o viață.

Hepatita pleacă de la rubarbă fiartă.

Mai în vârstă e bărbatu – să mănânce multă ceapă!

Usturoi, suc de aloe pielea de pe mâini o fac ca nouă.

Usturoi pe stomac gol – învingi virusul nasol.

Usturoi, lămâi și miere – dispneea n-are putere.

Morcov, cătină și miere – ulcer varicos va piere.

Manâncă miere și lămâie – și tuse pleacă de la tine.

Cu suc de ridiche neagră reumatismul o să treacă.

Dureri articulare și de spate – aplică brusture la toate.

Artrita, guta și scleroza – de pepeni verzi mănâncă doza.

Cu ciuperca pe picioare – mergi pe iarbă când roua-i mare.

Scabie pe piele ai – cu aburi de apă sărată să dai.

Frunză de plop tremurător ai aplicat – hemoroidul a plecat.

Pe călcâi lămâie unge – durerea nu te va străpunge.

Enurezis nu vrei să ai – semințe de mărar să bei în ceai.

A merelor pectina duce departe colesterina.

Faringita ta va piere de măcieș, lămâie, miere.

Castraveți, morcovi și sfeclă – liber ești de toate pietre.

Dacă ai radiculit hreanul proaspăt te-a izbăvit.

Rădăcini uscate de harbuz de colită te ajut.

Malaria nu se vede dacă pui pelin în perne.

Dacă stomacul strică scaunul – patlagină să mănânci, ca taurul.

Furunculoza îți face griji – ceapă să mănânci până să plîngi.

Să fii prieten cu albine și de doctori să uiți bine.
Suc de ceapă bea cu miere și răceala ta va piere .
Cum răceala te-a frapat – ceapă cu miere bea în pat.
Din podbal și tei bei ceai, dacă gripă încă ai.
Ai durere la picioare – cu rostopasca fă o baie mare.
Vezi vena din exterior – cu oțet de mere o ungi ușor.
Sucuri bei, legume papă – sănătos vei fi deodată

"Ierarhia" divină...de "văzut"!

 "Angelologia sau studiul ingerilor afirma ca sunt noua coruri sau ramuri angelice.

Aceeasi clasificare o gasim si in Sfintele Scripturi dar si in scrierile lui Dionisie Pseudo-Areopagitul. Aceste noua coruri sunt grupate in trei mari trepte sau clase :

In prima treapta, care este cea mai inalta, sunt aceia care sunt mai aproape de Dumnezeu, adica: Tronurile, Heruvimii si Serafimii.
A doua treapta cuprinde : Stapaniile, Domniile si Puterile
A treia cuprinde : Incepatoriile, Arhan­ghelii si Ingerii.
Există o listă mare de denumiri de îngeri, dar este imposibil să fie enumeraţi toţi, numărul lor fiind de ordinul  miliardelor. 

Se spune ca de fiecare data cand Dumnzeu emite un gand (care este numai iubire infinita) se naste un inger. Doar Dumnezeu cunoaşte numărul exact al îngerilor. Tradiţia iudaică denumeşte 72 de îngeri majori,dar de ei va voi spune in alta postare.

SERAFIMII
Termenul „Serafimi” vine din ebraica ,” saraph”,care inseamna”fierbinte”.

Sunt cel mai inalt ordin al ingerilor.Sunt cei mai apropiati de Dumnezeu si stralucesc cel mai puternic. Sunt numiti „cei mai iubiti”. Au puterea cea mai mare, de aceea au rol de păzitori ai Raiului și a locurilor sfinte. Au o puritate deosebită, și luminează cel mai puternic în eterul universal. Au câte trei perechi de aripi uriașe.

Au ca misiune primirea şi cunoaşterea planurilor Sfintei Treimi.

Serafimii cunosc originea fiecarui suflet incarnat ,mai sunt denumiti Ingerii destinului cosmic al omului,sa-i contactam atunci cand dorim sa ne cunoastem destinul,cand vrem sa stim de ce ne-am incarnat.Ei vor arde neputintele,distrug devierile aducandu-ne astfel pe Drum.

HERUVIMII
Termenul înseamnă „înţelegere”, „revărsare de înţelepciune sau ‘împărtășirea înţelepciunii’ în ebraică, ei sunt luminaţi şi astfel, prin heruvimi, înţelepciunea este transmisă şi altora şi luminarea ochilor spirituali este dată pentru vederea lui Dumnezeu şi pentru a primi înţelepciunea Lui. Cu alte cuvinte, Dumnezeu „şade între heruvimi”.

Heruvimii sunt Stapanii Zodiacului ,ne ajuta sa ne armonizam cu mediul nostru,ne invata sa integram,sa acceptam si sa iubim ceea ce suntem

Sunt Spirite ale unei înalte înţelepciuni, care ştiu să transpună în proiecte realizabile informaţiile primite de la Serafimi.Sunt reprezentati in iconografie ca fiind fiinte divine inaripate.

Ei reprezinta al doilea ordin in ierarhia ingerilor si se spune ca sunt alcatuiti din iubirea cea mai pura. Heruvimii fac ordine în mișcarea universului. Ei poartă bucuria și răspândesc iubirea Ființei Atotputernice, apărând în ochii oamenilor sub forma simbolică a unor copii cu aripi. Le-a fost acordată puterea înțelepciunii Divine, și cea de a păzi Cunoașterea Supremă.
Este bine sa lucram impreuna cu ei pentru a permite schimbarii sa intre in viata noastra si pentru a ne transforma personalitatea prin Focul Purificator al sinelui nostru divin.

TRONURILE
Reprezinta puntea de lagatura intre planul material si cel spiritual si intruchipeaza dreptatea si justitia divina.Tronurile sunt agentii karmei,ele sunt cele care ne ordona reincarnarea pana invatam toate lectiile necesare evolutiei noastre spirituale.

Invocam Tronurile atunci cand vrem sa asimilam lectia unei experiente,motivul pentru care trecem printr-o situatie.Ele ne ajuta sa evoluam,sa refacem lucrurile,sa asimilam lectiile astfel incat sa nu se mai produca.

Tronurile ne arata mereu forta noastra interioara asa ca de fiecare data cand ne simtim neputinciosi in fata vietii este bine sa le invocam.

Primul în ierarhie este Binael, urmând Lauviah, Caliel, Leuviah, Pahaliah, Nelkhael, Ieiaiel, Melehel şi Haiviah.
Acesti ingeri nu sunt numiţi „purtători de Dumnezeu” după Fiinţa Lui, ci după Har şi după slujba pe care o îndeplinesc, după cum scrie Sfântul Maxim Mărturisitorul.

Prin aceşti îngeri se manifestă dreptatea lui Dumnezeu.

DOMINIOANELE sau DOMNIILE
Sunt considerate a fi supraveghetori ai ingerilor,in acord cu vointa divina.

Rolul lor este sa il ajute pe om sa traiasca o relatie de abundenta ,de bucurie si enuziasm cu Universul.Noi nu putem inainta spiritual fara bucurie ,fara fericire.Domniile ne invata cum sa fim fericiti .ne indruma catre fericirea din interiorul nostru.

Domniile ne invata sa avem mai multa incredere in sinele nostru.Pentru a contacta Domniile trebuie sa lucram intai asupra increderii de sine pt a ne armoniza in acest fel cu energiile lor ,pt a ne armoniza cu vibratiile lor de bucurie si incredere.

Domniile spun ca „ a fi lipsit de incredere in sine inseamna a fi lipsit de incredere in Univers”.

Domniile ne invata sa stim sa ne fructificam toate capacitatile in slujba tuturor,ele ne dau Legea Cosmica a daruirii.

„Daca vrei sa primesti, DARUIESTE!”

STAPANIRILE
Reprezinta „ceata razboinicilor luminii”,ei cheama fiecare fiinta sa se debaraseze de ceea ce nu mai are nevoie ,este vorba de lupta cu fortele intunericului,expulzarea energiilor toxice care nu provin din lumina si iubirea divina..

Stapanirile ne dau forta de a ne elibera ,de a merge bazandu-ne pe noi insine ,pe Drumul ales.Ele ne dau forta de a nu ne lasa ingenunchiati de viata,ne arata calea Stapanirii de sine.

Stapanirile ne invata cum sa nu ne mai pierdem energiile in supararile cotidiene,prin accese de furie,ne invata sa mergem pe drumul drept,fara sa ne lasam influnentati de ceea ce este in exteriorul nostru.

Stapanirile ne dau forta de a „vinde toate perlele mici pt a o cumpara pe cea mare…de a arunca toti pestii mici pentru a-l prinde pe cel mare” dupa cum ne vorbea Iisus in Pilde.

VIRTUTILE
Ne invata sa recunoastem ceea ce suntem cu adevarat dincolo de ceea ce cred sau vad altii,dincolo de aparente.Virtutile ne invata sa transcendem fiintele si lucrurile ,sa vedem ceea ce sunt dincolo de lumea vizibila. Ele ne invata sa ne conectam cu Soarele si Luna.

Virtutile ne indeamna sa muncim mai mult asupra noastra pt a ne indeparta treptat de vocea autoritara a egoului care nu face altceva decat sa ne impiedice sa traim o viata fericita.

Focului solar al Virtutilor le putem cere sa arda aceasta parte a noastra astfel angajandu-ne sa redescoperim Sinele nostru Divin.

Virtutile sunt Ingerii insarcinati sa ne aduca Lumina lui EU SUNT atunci cand totul ni se pare intunecat in viata de zi cu zi,ele aprind in om focul care arde toate neputintele,toate defectele,toate blocajele.

De asemenea,Virtutile guverneaza ordinea in Universul fizic,veghind asupra miscarii corpurilor ceresti cum ar fi Soarele,Luna,stelele,planetele,inclusiv Pamantul minunat pe care traim.

INCEPATORII
Trezesc in noi forta iubirii,iubirea fiind darul dat Divinitatii fiecaruia din noi.Omul este o fiinta logica ,de ratiune ir iubirea este intotdeauna necugetata.daca intervine ratiunea in iubire aceea nu este iubire .

A iubi inseamna a accepta irationalul,inseamna sa nu stii de ce iubesti si sa iubesti oricum.Incepatrii ne ajuta sa lucram cu vibratia iubirii,sa iubim chir daca nu merita persoana respectiva,ne invata iubirea aceea gratuita care iarta orice.

Incepatorii ne transmit ca putem pune capat karmei prin iertare.Daca iertam pe cineva legatura dintre noi si persoana respective este dizolvata,eliberandu-ne de acea persoana.

Ceata incepatorilor ne invata sa iubim prin cele trei forme ale iubirii:

-Iubesc pentru mine si doar pentru mine! (il iubesc pe celalalt pt ceea ce imi ofera)

-Iubesc pentru noi (iubesc si relatia care se creeaza intre noi prin ceea ce eu ii ofer)

-Iubesc pentru celalalt (pentru ca ii doresc fericirea chiar daca fericirea lui nu inseamna sa fie alalturi de mine)

Incepatorii ne invata ca drumul inimii depaseste drumul ratiunii si ca adevarata frumusete este atunci cand un om exprima la exterior ceea ce este in interior.

Ele vegheaza si asupra Planetei noastre,inclusiv asupra natiunilor si oraselor noastre,implinind Voia Lui Dumnezeu.

ARHANGHELII
Sunt mesagerii Lui Dumnezeu,invatatorii omenirii.Ei ne aduc cunoasterea si intelegerea.Arhanghelii ne invata sa relativizam lucrurile si adevarurile,ne invata ca adevarul nu exista acesta fiind cel mai mare adevar!

Arhanghelii ne invata sa intelegem ce se petrece in viata noastra,ne invata sa comunicam,ne invata discernamantul.

Ceata Arhanghelilor ne invata sa unim in noi tot ce este dual,pentru ca nimic nu este „bine”sau „rau”,ei guverneaza intreaga rasa umana dar si pe Ingerii pazitori,fiecare Arhanghel avand o specializare ,reprezentand si un anumit aspect al Lui Dumnezeu.

INGERII
Ingerii sunt cei care duc cererile noastre catre sferele superioare.Sunt cei mai aproape de noi din punct de vedere vibratoriu si energia lor este accesibila omului pentru ca este legata de corpul sau astral.

Ingerii ne sunt calauzele noastre ,ne privesc,ne observa si ne ajuta de fiecare data cand le cerem asta.

Ei ne ajuta sa lucram asupra prejudecatilor noastre,ne arata ceea ce suntem dincolo de formele noastre,foarte important nu intervin in vietile noastre daca nu sunt rugati decat daca ceva ne ameninta viata si momentul marii treceri nu a venit inca.

Ei ne invata sa vedem BINELE in Rau in loc sa vedem RAUL in BINE asa cum facem acum.

Fiecare om are minim doi ingeri pazitori,numarul ingerilor pazitori putand fi foarte mare deoarece cei care ne iubesc si ne doresc binele,rugandu-se pentru noi ne pot trimite ingeri suplimentari."

„Iadul, suferinţa de a nu mai putea să iubeşti“

 

„Dostoievski L-a întâlnit pe Hristos în infernul acestei lumi“
Mai există, însă, o suferinţă cu mult mai mare decât suferinţa cea pământescă. Este suferinţa celor din iad, a celor ce de bunăvoie au ales să se despartă de Dumnezeu, Izvorul Vieţii. „Pentru om, chinurile iadului înseamnă simţirea dureroasă a depărtării de Dumnezeu şi a pierderii harului din pricina păcătoşeniei sale“. Profundă este definiţia pe care o dă Dostoievski, prin gura stareţului Zosima, iadului: „Ce este iadul? Este suferinţa de a nu mai putea să iubeşti“. „O singură dată ne este hărăzită o clipă de iubire sârguincioasă, vie... şi totuşi sufletul cel fericit a lepădat de la sine neasemuitul dar pe care nu a ştiut a-l preţui cum se cuvine, luându-l în râs, şi nu s-a învrednicit pe nimeni a iubi, ci a rămas nesimţitor“. Şi când va veni ceasul să părăsească lumea aceasta, durerea va fi cumplită. Raiul nu îi este refuzat de Dumnezeu, ci el singur se va vedea silit să-l refuze, pentru că el a nesocotit dragostea, iar acolo ar trebui să stea alături de cei care s-au învrednicit să iubească. Iadul este oare flacără mistuitoare în sens fizic? Părintele răspunde: „Nu încerc a pătrunde taina aceasta de care mă tem, dar mă gândesc că, dacă ar fi cu adevărat aşa, păcătoşii cu drept cuvânt s-ar bucura, căci suferinţa pe care ar încerca-o cu simţurile i-ar face să uite, fie măcar pentru o clipă, suferinţa morală care este mult mai înfricoşătoare“, pentru că ea îi mistuie din interior. În iad flăcările iubirii divine îi vor arde pe cei păcătoşi, dar nu în chip material, ci spiritual. Respingera chemării lui Dumnezeu de a trăi şi a iubi înseamnă respingera sensului unic al existenţei.

Frământarea celui care suferă, neînţelegând cum se poate concilia problema suferinţei cu bunătatea şi prezenţa Lui Dumnezeu, este lămurită astfel: „Primeşte suferinţa fără să cârteşti, şi inima ta se va îmbuna, şi vei înţelege că numai tu porţi cu adevărat păcatul, de vreme ce, ca unul ce ai rămas neprihănit, aveai îndatorirea să luminezi calea celor rătăciţi şi nu ai facut-o (...). Cel fără de prihană moare, dar lumina lui arde mai departe. Iar mântuirea vine întotdeauna după săvârşirea Mântuitorului (...). Când rămâi singur roagă-te lui Dumnezeu şi cu dragă inimă să te aşterni la pământ şi să-l săruţi... Iubeşte pe toţi şi pe toate şi inima ta să fie răpită cu slavă prin rugăciune. Scaldă pământul cu lacrimile bucuriei tale şi scumpe să fie lacrimile acestea pentru tine“.

Iubirea pentru toţi şi pentru toate, adică pentru oameni, dar şi pentru întreaga făptură, chiar şi pentru un firicel de iarbă, şi conştientizarea că vinovat pentru răul din lume eşti în primul rând tu sunt asemenea rugăciunii dinaintea Sfintei Împărtăşanii. Iubind făptura lui Dumnezeu vei suferi pentru ea, făcându-te asemenea lui Hristos. Şi iarăşi, iubind omul, nu-l vei mai învinovăţi şi vei recunoaşte că vinovat pentru păcatul lui eşti şi tu. Dacă ar fi lumina ta aşa cum se cădea, lumina ta l-ar fi oprit pe acel sărman om de la păcat. Făcând aceasta vei aduce raiul lui Dumnezeu pe un colţişor din acest pământ îmbibat de păcat şi de suferinţă. Lumea nu poate fi schimbată. „Ca să ajungi să prefaci lumea, trebuie mai întâi ca sufletul omenesc să se schimbe (...) raiul sălăşluieşte în adâncul sufletului fiecăruia dintre noi“, spune Dostoievski prin gura oaspetelui de taină, stareţul Zosima.

„Dostoievski a căutat toată viaţa lui, cu pasiune, să-l descifreze pe om şi la sfârşit el a ştiut să citească în om numele lui Hristos... a coborât în infernul acestei lumi şi a căutat şi L-a întâlnit acolo pe Hristos... în cruce el a sesizat scara lui Iacob pe care coboară, la întâlnirea cu omul, îngeri şi Domnul îngerilor“, spune Paul Evdokimov.