Beneficiile uleiului de argan. De ce este atat de important acest ulei de argan in industria cosmetica si cum a schimbat comunitatile locale care il produc

Pielea noastră respiră. Prin piele, corpul nostru elimină anumite substanțe și absoarbe anumite substanțe. Tocmai de aceea, trebuie să fim atenți la ce punem pe piele. Să fim atenți la produsele de îngrijire, la produsele cosmetice, la produsele de machiaj și, pe cât posibil, să alegem produse cât mai naturale. Cum este și uleiul de argan! Probabil că mulți dintre voi ați auzit de cosmeticele cu ulei de argan. Dar putem folosi și uleiul de argan, pur și simplu! Cum este uleiul de argan pur de pe www.argania.ro.

De ce m-am gândit eu să vorbesc tocmai astăzi despre uleiul de argan? Pentru că în 10 mai este Ziua Arborelui de Argan. De ce este atât de important arborele de argan? El trăiește într-o zonă foarte restrânsă din Nordul Africii, în Maroc, în principal. Și are un rol foarte important în acea zonă. Este acolo un întreg ecosistem care chiar a intrat în patrimoniul UNESCO. Despre ce este vorba? Arborele de argan este numit de locuitori „arborele nemuritor”. De ce? Pentru că el trăiește până la 200 de ani. Este înalt, dar are și rădăcinile adânci, ca să ajungă la apă. Este un arbore care își pierde frunzele doar atunci când este foarte secetă și în acele perioade trăiește doar cu apa din tulpină și din ramuri. Apoi, când iarăși este apă suficientă, el înfrunzește din nou. Probabil ați văzut diferite imagini cu căprițe care urcă în acești arbori și mănâncă frunze. În acea zonă, locuitorii se ocupă cu păstoritul. Dar femeile berbere știu și să extragă uleiul din acest arbore de argan, de fapt, uleiul din fructele și din semințele de argan. Și acest ulei îl folosesc în alimentație, dar și pentru îngrijirea pielii. Pentru îngrijirea pielii, în acea zonă cu soare arzător. Tocmai de aceea, uleiul de argan este indicat atunci când mergem la plajă, la mare, pentru că ne protejează pielea. Mai mult, ne ajută să avem un bronz uniform, frumos, strălucitor. Și e bine să-l avem la noi și dacă ajungem să ne confruntăm cu vreo arsură solară, pentru că ajută regenerarea mai rapidă a pielii.

Dar uleiul de argan nu este recomandat doar atunci când mergem la plajă, la mare. El ajută pielea, o hidratează, o face mai fermă, mai elastică. Este indicat împotriva ridurilor, dar și împotriva petelor. Bineînțeles, uleiul de argan este inclus și în diferite cosmetice pentru tratamente corporale, dar poate fi folosit și ca atare, împotriva vergeturilor și împotriva celulitei.

Uleiul de argan este, așadar, o descoperire a ultimelor decenii, din punctul de vedere al industriei cosmetice. Dar femeile berbere, după cum spuneam, îl foloseau de foarte mult timp. Însă, atunci când industria cosmetică a început să descopere acest ulei, a crescut cererea pentru acest ingredient. Și, atunci, femeile berbere, care produceau artizanal acest ulei de argan, au început să se organizeze în cooperative, să producă ulei de argan și să-l vândă acestor companii din industria cosmetică. Și au început, astfel, să câștige mai mulți bani. Și, astfel, au început să capete o importanță mai mare în acea societate. Iată cum un ingredient poate să schimbe societatea și poate să crească nivelul de trai. Pentru că nu trebuie să uităm că acea zonă nu era o zonă foarte bogată. Dar, cu această sursă de venit, a început să crească nivelul de trai și să se schimbe și felulîn care erau văzute femeile care aduceau bani în casă. Sunt doar câteva elemente la care cred că ar merita să ne gândim.

Și mai trebuie să ținem seama că arborele de argan este foarte important în acea zonă pentru că ajută să nu se erodeze solul foarte repede. Sunt foarte multe elemente care trebuie luate în considerare și care au fost luate în considerare. Tocmai de aceea s-a stabilit ca ziua de 10 mai să fie Ziua Arborelui de Argan. Pentru ca noi toți să medităm puțin la acest ecosistem. Dar să medităm și la alte ecosisteme, pentru că planeta e mică, până la urmă, și toate aceste ecosisteme, atât de deosebite, ne interesează pe noi toți. Iată cum un ingredient pe care-l apreciem pentru că ne face bine sănătății și frumuseții pielii a reușit să schimbe lucrurile într-o anumită zonă. Lucrurile sunt legate între ele, mult mai legate decât credem noi la prima vedere. Și cred că acesta este și rolul acestor zile, sunt menite să ne pună pe gânduri puțin.

Așadar, atunci când vreți să vă îngrijiți pielea, puteți alege ulei de argan pur, natural, ca atare. După cum spuneam, îl găsiți pe www.argania.ro. Dar, bineînțeles, puteți alege și cosmetice cu ulei de argan. Tot pe www.argania.ro găsiți diferite asemenea cosmetice, în care uleiul de argan a fost combinat cu vitamina C, cu acid hialuronic, cu celule stem și cu câte și mai câte…

Eu vă mulțumesc tare mult pentru că urmăriți micile mele povești! Cred că în fiecare zi avem ceva nou de învățat împreună.

Pentru mai multe emisiuni de sănătate ample, cu specialiști de top din domeniile lor de activitate, intrați pe canalul meu de YouTube și pe pagina mea de Facebook. De asemenea, mă puteți găsi și pe Instagram și pe TikTok cu sfaturi scurte de sănătate. Vă mulțumesc tare mult și vă doresc sănătate, frumusețe, armonie!

 

https://ceciliacaragea.ro/strategia-mea-de-sanatate/beneficiile-uleiului-de-argan-de-ce-este-atat-de-important-acest-ulei-de-argan-in-industria-cosmetica-si-cum-a-schimbat-comunitatile-locale-care-il-produc/

 

Să fugim deci, fraţilor, de dracul beţiei, ca să nu fim batjocoriţi de el, ci mai vârtos să ne trezim şi să ne întărim, ca să fie întreg omul cel din lăuntru.

 

Beția este mai rea decât lăcomia și este defăimată foarte de Sfintele Cărți, că neprimit lucru este a se îndreptăți cineva cu beția, precum a se și laudă cei fără de minte, de vreme ce cu încetul se îmbolnăvesc și sărăcesc. Deci bun lucru este a bea puțin, pentru slăbiciunea trupească. Că precum pământul la vreme fiind adăpat crește curată sămânța cea semănată întrânsul și cu dobândă, iar pământul cel plin cu multă grăsime crește numai buruieni și scai, așa și multa băutură pe cei fără minte îi duce spre ocară, iar pe înțelepți, spre plângere. Că a zis Scriptura lui Dumnezeu: „Noe a fost un bărbat drept, dar, îmbătându-se, zăcea gol și s-a batjocorit de Ham cel fără de minte, iar de fiii cei înțelepți s-a acoperit”.

Să fugim deci, fraților, de dracul beției, ca să nu fim batjocoriți de el, ci mai vârtos să ne trezim și să ne întărim, ca să fie întreg omul cel din lăuntru, precum și la Pilde ne învață Scriptura, zicând: „Să nu fii băutor de vin, că tot bețivul sărac va fi”. Și iarăși zice: „Pentru cine sunt suspinele, pentru cine văicărelile, pentru cine gâlcevile, pentru cine plânsetele, pentru cine rănile fără pricină, pentru cine ochii întristați? Pentru cei ce zăbovesc pe lângă vin” (Pilde 23, 29-30). Și a mai zis: „La vin nu te îmbărbăta, că pe mulți i-a pierdut beția.” Și iarăși: „Nu folosesc celui fără de minte mâncarea și băutura, că nebunie și ocară este beția. Și tot cel ce se amestecă cu dânsa nu va fi înțelept”. Iar Isaia ocărând pe cei beți le zice: „Vai de cei ce dis-de-dimineață aleargă după băutură îmbătătoare, vai de cei ce până seara târziu se înfierbântă cu vin!” (Isaia 5, 11). Iar Ioil le-a zis: „Deșteptați-vă, bețivilor, și plângeți. Și voi, băutorilor de vin, tânguiți-vă pentru vinul cel nou, căci vi s-a luat de la gură” (Ioil 1, 5).

Cu adevărat dar a necredincioșilor și a oamenilor celor nebotezați le este veselia din beție, precum a zis și Iov, rugându-se pentru oarecine: „Să rătăcească ca niște bețivi. Iar cei ce voiesc a viețui cu cinste si cu curățenie de aceasta să se lase și pe calea cea dreaptă, fără poticnire, să meargă”. Și să ascultați pe Apostolul care zice: „Nu vă îmbătați de vin întru care nu esta mântuire”. Și iarăși: „Bețivii nu vor moșteni Împărăția lui Dumnezeu”. Și încă a mai zis: „Că toate vătămările cele cu chip de rușine din beție se fac”. Pentru aceasta nu fiți nebuni, ci cunoașteți care este voia lui Dumnezeu. Că Însuși Domnul nostru Iisus Hristos ne-a poruncit tuturor, zicând: „Luați seama la voi înșivă să nu se îngreuneze inimile voastre de mâncare și de băutură și de grijile vieții” (Luca 21, 34). (Sfântul Antioh)

(Din cuvintele duhovnicești ale Sfinților Părinți, Editura Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților, Suceava, 2003, p. 37)

Rugăciunea celui care nu-și găsește rostul în lumea aceasta, către Sfântul Efrem cel Nou

 Sfinte Părinte Efrem, amărăciunea în care mă aflu mi-a fost călăuză spre tine.

Am auzit că vii grabnic în ajutorul celor care nu și-au aflat nici un rost pe pământ și de aceea te rog ia aminte și la mine, chiar dacă n-am nici un bob de credință.

Am obosit să tot văd cum voia omului aduce atâtea urâciuni pe pământ și de aceea mi-am zis că, de fapt, Dumnezeu nici nu există.

Cumplit este acest gând, dar mai cumplită este o lume fără Dumnezeu, în care totul alunecă spre moarte și nimicnicie.

Este cu neputință ca moartea să fie sfârșitul a toate, pentru că, în adâncul lui, omul nu-și dorește niciodată să moară, ci să fie veșnic. 

M-am uimit mult aflând că tu ești viu, chiar dacă ai trăit acum cinci veacuri, însă minunile tale adeveresc că n-ai murit.

Dacă tu ai biruit moartea, cu toate că ai fost ucis mișelește, înseamnă că până acum nu încetezi să-ți împlinești menirea pe care ți-a rânduit-o Domnul.

Așadar, ai găsit o cale de a afla cu adevărat cine ești și care este rostul tău în lume.

Tocmai de aceea, te rog, grăiește inimii mele și lămurește-mi gândurile și întrebările cele mai tainice.

Ajută-mă și pe mine să pricep că fiecare om ‒ asemenea ție și mie ‒ a fost zidit printr-un anume cuvânt al Sfintei Treimi, iar taina care s-a săvârșit la aducerea noastră în ființă este pecetluită cu darurile cu care ne-a înzestrat Dumnezeu pe fiecare.

Fii și mie prieten și sfătuitor, Sfinte Efrem, înțelepțindu-mă să pot pricepe nu numai că Dumnezeu nu are pe nimeni, niciodată, de pierdut, ci și că poate să deschidă fiecăruia o cale spre El. Amin. 

 

-De ce atrag oameni toxici în viața mea? Pentru că îți negi și nu îți recunoști acea parte întunecată (toxicitatea ta) din interiorul tău pe care o proiectezi în alții pentru a te ascunde sau a te valida.

 Vibrația ta, este cea care atrage ființele potrivite la timpul potrivit, este ceea ce ai nevoie de a învăța, trăi, rezolva și dezânvăța, pentru a îți crea alte convingeri și percepții în drumul tău evolutiv, a le integra, pentru a se încheia un ciclu de a nu se mai repeta.

‐ De ce mă înșela?
Infidelitatea nu există atât timp cât nu te gândești la ea. Ai creat-o prin frica și neîncrederea în tine, primești ceea ce ai cauzat, sau prin concentrarea continuă a gândurilor tale ai atras-o în câmpul tău energetic!

-De ce ridica tonul la mine?
Ca să înveți cum și când să te exprimi și când e timpul să taci!

-De ce mă mințea?
Pentru că acțiunile și atitudinea ta îl obligau să îți spună doar ceea ce erai dispusă și voiai să auzi!

‐De ce m-a abandonat?
Nimeni nu te-a abandonat, pentru că nimeni nu este proprietatea nimănui! Indiferent cât de dureros se simte, înțelege că fiecare își îndeplinește rolul și mesajul în viața fiecăruia pentru o anumită perioadă de timp, după care își continuă drumul iar tu, îți înveți lecția.

De ce nu m-a iubit?
Pentru că nu poți oferi, ceea ce nu ai; dar nici nu poți primi ceea ce nu posezi. Este nevoie să înveți să te iubești pe tine însuți ca să poți primi si oferi iubire, invers nu merge.

De ce mă trata fără respect și mă subaprecia?
Pentru că nici tu, pe tine nu te tratai mai bine și pentru a învăța să te respecți și să te apreciezi!

-De ce atrag oameni toxici în viața mea?
Pentru că îți negi și nu îți recunoști acea parte întunecată (toxicitatea ta) din interiorul tău pe care o proiectezi în alții pentru a te ascunde sau a te valida.

Nu lua nimic personal, nimic nu este împotriva ta, ci în favoarea ta, pentru a te trezi, conștientiza și maturiza."
_____

"Fie că te afli la chilie sau în afara mănăstirii, la miezul nopții trebuie să fii în fața lui Dumnezeu!" ⚜️

O oră de rugăciune la miezul nopții valorează mai mult decât zece ore de rugăciune în timpul zilei. Dacă nu ne rugăm noaptea, atunci orele și zilele noastre trec fără a aduce vreo roadă. Dormi la miezul nopții? Atunci viața ta va fi mereu o viață nesigură. Existența ta este paralizată atunci când nu dedici miezul nopții rugăciunii, fiindcă nu primești Duh Sfânt. Dumnezeu cunoaște și recunoaște rugăciunea de la miezul nopții, dar rugăciunea stabilă. Fie că te afli la chilie sau în afara mănăstirii, la miezul nopții trebuie să fii în fața lui Dumnezeu. Să știi că acest timp aparține lui Dumnezeu. Acest moment trebuie dedicat întâlnirii cu Dumnezeu, Care trebuie să devină Dumnezeul tău. Este momentul scării tale [vezi Fac. 28, 12].
Sau poate că unii cred că canonul este ceva formal: înseamnă să faci patru sute de metanii, să citești puțin și gata. Decât deloc, e bun și atât, măcar îmi amintește de Dumnezeu. Însă nu e suficient. Privegherea trebuie făcută așa cum cere Biserica și așa cum ne este mai de folos în vederea întâlnirii cu Dumnezeu.

Arhim. Emilianós Simonopetritul
[«Νηπτική ζωή και Ασκητικοί αγώνες» (Viața niptică și nevoințele ascetice), editura Índiktos, Atena 2011, pp. 450-458.]


 

TRATAMENTE NATURISTE MANASTIRESTI 2 PIETRELE LA FIERE

 

Urmatorul tratament dureaza 3 luni de zile si ajuta la eliminarea pietrelor la fiere(bila) dar si a nisipului. Se scot semintele de la pepenele verde si se usuca. Se rasnesc cu ajutorul rasnitei de cafea. In fiecare dimineata se ia o lingura din aceasta pudra amestecata cu 1 lingura de ulei de masline dupa care se sta culcat pe partea dreapta timp de 15 minute. Tratamentul se ia pe stomacul gol. Dureaza trei luni luandu-se primele 10 zile din fiecare luna.

Un alt tratament:

Acest tratament ajuta la eliminarea nisipului si a pietrelor de la fiere(pietrele nu trebuie sa aiba dimensiuni foarte mari):

Ziua1

Se consuma numai suc de mere.

Ziua2

Dimineata la ora 8

Se bea o ceasca cu 100ml de ulei de masline extravirgin.

Peste un sfert de ora se bea o alta ceasca cu 100ml de ulei de masline.

Peste inca un sfert de ora se bea o alta 100ml de ulei de masline.

Trebuie avut grija sa nu se vomite dupa acest procedeu. Se pregateste o ceasca cu suc de lamaie pentru orice evetualitate. Daca apare senzatia de voma se ia imediat o gura de suc de lamaie.

Se sta pe partea dreapta, cu o sticla cu apa calda pe fiere.

Seara se vor elimina si pietrele si nisipul de la fiere dar si reziduurile care sunt ascunse in pliurile colonului.

In cazul in care totusi nu puteti lua uleiul de masline simplu, pentru a face tratamentul, il puteti amesteca cu suc de lamaie.

Acest tratament naturist nu se repeta mai devreme de trei ani.


Pentru dizolvarea pietrelor la fiere si calmarea durerilor se foloseste cu succes si sucul de ridiche neagra.

Ridichile neagre se dau pe razatoare sau prin storcatorul de fructe(dupa ce au fost curatate). Se asmesteca 1 cana de suc de ridiche neagra cu jumatate de cana de miere de albine. Se iau in fiecare zi 5 linguri din acest amestec intre mesele principale. Tratamentul se face pana la ameliorare.

Boala, consecință a păcatului?

 

Evanghelia Duminicii a patra după Paști ne oferă prilejul de a medita la cuvântul rostit de Mântuitorul Hristos slăbănogului, care de 38 de ani aștepta izbăvirea: „De acum să nu mai păcătuiești, ca să nu-ți fie ție mai rău”. Înțelegem din spusele Domnului că acel om șubred păcătuise cândva destul de mult, de vreme ce nici aproape patru decenii de suferință și așteptare nu i-au ajuns să-şi ispăşească vina.

Boala şi suferința, realități marcante ale existenței noastre pământeşti, nu își au originea în Dumnezeu. Înțelepciunea lui Solomon ne vorbește despre moarte, cu care se încheie şi boala, şi suferința: „Dumnezeu n-a făcut moartea şi nu se bucură de pierirea celor vii. El a zidit toate lucrurile spre viață şi făpturile lumii făcute spre a fi izbăvite”.

Sfântul Vasilie cel Mare afirmă că „Dumnezeu, Care a făcut trupul, n-a făcut şi boala, tot astfel cum El, deși a făcut sufletul, n-a făcut nicidecum şi păcatul”. Această realitate a bolii, a stricăciunii, nu s-a ivit decât după căderea omului în păcat; înainte de cădere „trupul omului nu era supus stricăciunii; ca o statuie care se scoate din cuptor şi care lucește cu cea mai vie strălucire, el nu cunoștea niciuna din aceste infirmități pe care le vedem astăzi”.

Prin Harul suflat de Dumnezeu asupra trupului alcătuit din pământ, omul putea să păstreze nestricăciunea. Sfântul Atanasie spune despre om că trăia o viață nemuritoare ca unul ce „poseda darurile lui Dumnezeu şi puterea proprie care-i vine de la Cuvântul Tatălui” şi putea „să scape acestei condiții a naturii lor”, că „datorită Cuvântului Care era cu ei, stricăciunea naturii nu s-ar fi apropiat de ei”. Însă omul, înzestrat cu voință liberă, alege să se depărteze de Creator prin neascultare, pierde comuniunea cu Izvorul vieții, al sănătăţii, iar boala şi moartea se înstăpânesc asupră-i. Sufletul a fost cel dintâi afectat, dar suferința lui s-a transmis şi trupului. Astfel, păcatul strămoșesc poate fi considerat originea primară a bolii. „Din pricina păcatului neascultării îl asaltează bolile pe om”.

Moștenirea naturii umane căzute a lui Adam se perpetuează biologic, dar şi spiritual, prin înclinarea noastră către păcat. Oamenii nu numai că moștenesc firea căzută, dar, prin voința proprie, devin şi responsabili de păcat, care-i duce la boală. Clement Alexandrinul preia de la Platon ideea că „fiecare dintre noi își alege pedepsele atunci când păcătuiește cu voie”. Pedeapsa am putea-o înțelege ca boală trupească. Se întâlnesc însă şi situaţii în care boala se dovedeşte consecința exclusivă a împărtășirii naturii umane căzute, așa cum ne explică Hristos la episodul orbului din naștere: „nici el, nici părinții lui n-au păcătuit”.

Există numeroase cazuri de oameni cinstiţi ca drepți sau Sfinți neocoliţi de bolile trupești, ceea ce înseamnă că sănătatea sufletului nu o implică fără echivoc pe cea a trupului. Boala este folosită spre progresul spiritual al omului, dar şi ca pildă de viețuire creștină pentru cei care nu au ajuns la o treaptă duhovnicească asemănătoare. Exemplul lui Iov, sporit duhovniceşte în urma necazurilor sale, grăieşte elocvent în acest sens.

Bolile pot fi determinate de suferințe ale sufletului, dar pot să apară providențial în viața unui om sănătos sufletește, după cum starea de voinicie trupească poate să nu fie consecința unei sănătăți sufletești, ci să aparțină oamenilor bolnavi sufletește, precum spune psalmistul: „că n-au necazuri până la moartea lor”. Dar adeseori dezordinea spirituală îşi pune amprenta, în mod vizibil, măcar asupra chipului unui om, dacă nu şi asupra sănătății sale. „Patimile își imprimă pecețile lor asupra trupului”.

Sănătatea şi boala se pot privi ca două realități ale trupului, cu profunde conotații spirituale; ele nu au o valoare în sine, ci şi-o capătă în măsura folosirii lor spre slava lui Dumnezeu, spre împlinirea poruncilor. Părinții îmbunătățiți se întrebau mereu, după o perioadă îndelungă de sănătate trupească, dacă Tatăl Ceresc nu a uitat să-i cerceteze, dacă nu cumva aceasta se întâmplă din pricina greșelilor lor, a nepocăinţei sau a scăderii dragostei lor faţă de Dumnezeu. Ei vedeau în boală un prilej mai ușor de a păstra comuniunea cu Domnul, de a-L lăuda în suferință, căci tocmai atunci darul sănătății căpăta valoare şi Dăruitorul era slăvit cu mulțumire. Boala nu afecta sufletul celor cu tărie duhovnicească, ci le prilejuia întărirea în dragostea de Dumnezeu, în credinţă şi în răbdare. Suferința şi boala ofereau astfel o nouă ocazie de cercetare a gândurilor, a faptelor, de reînnoire a pocăinței şi de recunoaștere a darurilor venite exclusiv de Sus, de smerenie în fața atotputerniciei divine. „În orice boală, Dumnezeu ne vorbește despre mântuirea noastră şi-şi exprimă voința de a ne ajuta să o realizăm”.

Dimpotrivă, când fie sănătatea, fie boala trupească, îl îndepărtează pe om de Cel Atotputernic, ele se transformă în piedici înaintea mântuirii. Foarte frecvent, uitarea de Dumnezeu şi căderea în patimi, întreținute de o stare de sănătate trupească, atrag după ele pierderea comuniunii cu Creatorul. Dacă omul rămâne bolnav sufletește, sănătatea trupului nu-i ajută la nimic. „Să știm să disprețuim o sănătate stupidă care ne duce la păcat.” Dacă trupul bolnav devine mijloc de îndreptare a sufletului, atunci boala se dovedeşte o manifestare a Providenței divine. Apostolul Pavel ne mărturisește că: „orice mustrare, la început, nu pare că e de bucurie, ci de întristare, dar mai pe urmă dă celor încercați cu ea roada pașnică a dreptății”.

În boală, modul de stabilire a legăturii cu Dumnezeu este rugăciunea. Omul se deschide astfel comuniunii cu Tatăl Cel din Ceruri, Care îl ascultă şi Se apropie de el. Sfântul Isaac Sirul scrie că „rugăciunea este ajutorul cel mai tare al bolii”.

Arhimandrit Mihail Daniliuc

Dumnezeul meu, ia-mă!

 

Câți oameni nu zic aceasta în clipe grele! Însă cei mai mulți nu cunosc că aceasta este păcat și că constituie lipsă de răbdare și de nădejde în ajutorul lui Dumnezeu. Dar împrejurarea care urmează o va adeveri cu limpezime. Ne-a povestit-o cu multă smerenie și simțire un ieromonah cuvios, care are fii duhovnicești atât în Atena, cât și în eparhie.

„De când m-am făcut preot, m-a urmărit clevetirea (mucenicia modernă). Într-un fel sau altul, mulți mă amărau și mă întristau peste măsură cu clevetiri mincinoase. Iar aceasta se petrecea mereu. Atât de mult m-au întristat și m-au obosit toate acestea, încât am cedat și de multe ori am spus: «Dumnezeul meu, ia-mă!». Și în cele din urmă m-a luat”.

Toți cei care-l ascultau rămâneau uimiți privind la el, gândindu-se câtă vină au cei care clevetesc, mai ales pe cei sfințiți; cât păcat adună în sufletul lor, mai ales când îmbrâncesc în deznădejde sufletele pe care le clevetesc, de parcă Dumnezeu i-ar fi împuternicit să judece lumea. Și smeritul preot a continuat povestirea sa, spunând:

„Am avut un atac de cord. Mă aflam în Atena, în mijlocul cunoștințelor și al fiilor mei duhovnicești. M-au dus îndată la spital, iar acolo medicii s-au străduit mult să-mi pună în funcțiune din nou inima, însă nu au reușit. La sfârșit au spus: «Nu putem face nimic cu părintele. Luați-l și-l duceți la morgă!».

În cele șase ore cât am fost mort, câte nu am trăit! Mai întâi l-am simțit pe Îngerul meu păzitor cum mă însoțește într-o călătorie care, la început a fost oarecum grea, dar îndată s-a ușurat, căci suiam spre o lumină nespusă și preadulce. În timp ce mergeam, multe duhuri rele strigau și mă acuzau. Una din acuze era și următoarea:

-Unde-l duci pe acesta? A fost iubitor de bani. Deși a făgăduit neagoniseală, avea banii lui.

Dar Sfântul Înger le-a răspuns:

-Nu este adevărat! Banii pe care-i avea erau ai Mănăstirii, el numai îi administra.

În cele din urmă am ajuns la un loc, care se părea a fi hotarul dintre două ținuturi. Acolo am auzit următorul dialog:

– Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, să-l duc pe părintele în Rai?

– Nu, pentru că a făcut un păcat grav!, a răspuns ea.

– Ce păcat, Stăpâna mea? Părintele a fost bun (și Îngerul a început să mă apere, iar eu simțeam cum îmi curg lacrimi fierbinți din ochi), a zidit o mănăstire, a ajutat multe suflete să se mântuiască…

– Aceasta este adevărat, a răspuns Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, dar nu a făcut răbdare în nevoința pe care a avut-o, ci-i spunea mereu Fiului meu: „Ia-mă și ia-mă!”. Deci, du-l înapoi să-și sfârșească cu răbdare nevoința sa și după aceea va veni în Împărăția Fiului meu.

În timp ce ne întorceam, am văzut Raiul și iadul. Toate cele scrise în Cărțile lui Dumnezeu sunt adevărate. Le-am văzut cu ochii mei. Când am ajuns la spital, cu dezgust am intrat în trupul meu înghețat. Au trecut opt ceasuri până ce am început să mișc primele articulații ale degetelor mele. Din mișcarea pleoapelor mele, sora mea a fost prima care a observat învierea mea din morți. S-a tulburat tot spitalul. Încet-încet mi-am revenit și de atunci iau aminte și fac răbdare fără împotrivire la orice îngăduie dragostea lui Dumnezeu.

Frații mei, trebuie să dobândim Raiul! Întru răbdarea noastră trebuie să ne dobândim sufletele noastre”.

Acestea le-a spus acel Părinte, iar la ultimul cuvânt i s-a tăiat glasul din pricina emoției…