”Poate oare o frunzuliță de pe o ramură să se numească pe sine copac? Poate, numai că nu într-un sens direct, ci într-un sens colectiv. Altfel, ea va fi cuprinsă de grandomanie și va începe să-i impună copacului voia ei. Poate oare o celulă să se numească pe sine organism? Poate, dar, dacă ea va uita că, la nivel exterior, este totuși o parte a lui, atunci aceasta va pune voia ei pe primul loc și se va transforma într-o celulă canceroasă.

 Așa că, în general, omul are întotdeauna două probleme. Prima problemă: să nu uite că omul este iubire, că fiecare om este Divin în esența sa, că toți oamenii sunt uniți în Dumnezeu. Așa că omul poate fi numit Dumnezeu. A doua problemă: să nu uiți că ești om, pentru a nu te transforma într-o tumoare canceroasă.

 Când omul înțelege că moare, când vede cum i se distruge trupul, știe că în curând se va distruge conștientul, cât și toate atașamentele și sentimentele care-l leagă de această lume, atunci îi rămâne să spere doar la iubire. Eliberându-se de toate grijile și atașamentele, sufletul primește o cantitate imensă de energie și, dacă sufletul aspiră la Dumnezeu, atunci omul începe să simtă că este unit cu Creatorul, că el este Dumnezeu. Dar acest lucru este o iluzie. Fiul este unit cu tatăl în plan subtil, însă nu este tatăl. Hristos spunea că este unit cu Creatorul, dar nu permitea să fie numit Dumnezeu.

 Sentimentul de unitate cu Creatorul oferă o explozie de iubire în suflet. Însă o identitate totală cu Creatorul se poate întâmpla numai la sfârșitul vieții Universului. Dacă omul continuă să se considere Dumnezeu, după ce se întoarce la viața lui obișnuită, la treburile lui, la grijile și la atașamentele lui, atunci va avea loc divinizarea trupului, a conștientului și a sufletului său. Și atunci, este foarte posibil să revină diagnosticul precedent.

 De aceea, prima regulă este să nu uităm că suntem Divini.

 A doua regulă este să intensificăm unitatea cu Dumnezeu, să ne deschidem propria esență Divină.

 A treia regulă este să nu uiți că ești om.”

SN Lazarev

Fragment Carte S.N. Lazarev ”EXPERIENȚA SUPRAVIEȚUIRII”

Atenție mare la oameni, spunea bunica mea...
●Cine te-a rănit, nu te va vindeca niciodată;
●Cine nu ți-a arătat respect, nu te va respecta niciodată;
●Cine a aruncat cu noroi în tine, nu te va curăța niciodată;
●Cine te-a făcut să plângi, nu-ți va şterge lacrimile;
●Cine te-a doborât, nu te va ridica niciodată;
●Când cineva e nepoliticos, pleacă;
●Când cineva vrea să te dezamăgească, rămâi ferm;
●Nu lăsa comportamentul urât al cuiva să-ți distrugă liniştea interioară.
Uneori trebuie să renunți la oameni, nu pentru că nu-ți pasă, ci pentru că lor nu le pasă de tine.
Iubește, dar nu spune pe cine. Zâmbește, dar nu le spune de ce.
Fii fericit, dar nu le spune motivul.
Oamenii obișnuiesc să strice lucrurile frumoase.